miercuri, 28 septembrie 2011

Tehnica de negociere :)

O discutie la serviciu azi mi-a adus aminte de o intamplare mai veche :)

Aveam vreo 17-18 ani, eram in plimbare prin oraselul natal... si la un moment dat s-a apropiat de mine o doamna de etnie rroma, care incerca sa vanda niste haine SH. Si incepe si imi arata (sau ce putin incearca): ba o fusta, ba o rochita, ba o bluza... eu, oricum fara bani, si pe vremea aia inca neinteresata de haine (da, mi-am identificat partea tipic feminina ceva mai tarziu, acum sunt in stare sa stau o zi intreaga in magazinele de haine), ii spun ca nu ma intereseaza nimic pentru mine.
Si a inteles, s-a oprit. A stat putin, si-a aranjat traistuta, si apoi s-a apropiat de mine din nou, de aceasta data cu o bluza masculina:
Ea: Ia uite, cat de frumoasa e bluza asta!
Eu, destul de contrariata: Dar nu e de mine!
Ea: E buna pentru barbatul tau!
Eu: Dar n-am barbat!
Ea: Ei, nu-i nimic, ca o sa iti dea Dumnezeu! Dar ia uite cat e de frumoasa...

Nu m-a convins (de fapt oricum nu aveam bani), dar acum, daca stau bine sa ma gandesc, i-ar fi venit lui Cristi, pe care l-am cunoscut muuulti ani mai tarziu :))

joi, 22 septembrie 2011

Raport de cursa: Duatlon Cetatea Brasovului 2011

Decizia de a participa la Duatlon Cetatea Brasovului s-a luat in urma cu un an, cand terminam chinuit proba de bicicleta de la Stafete Hobby. Imi cumparasem bicicleta cu o saptamana in urma, si m-am gandit eu ca 8 km n-au cum sa fie foarte dificili :D I-am parcurs in mai bine de 2 ore (sa nu mai spuneti nimanui :D). Evident, ultima stafeta in clasament :) din fericire, in arhiva concursului de anul trecut, organizatorii ne-au gresit numele (nici asta sa nu mai spuneti), deci nu aparem ultimele :)

Dar, la finalul concursului de anul trecut, nici nu plecasem inca din Brasov, ca eram deja hotarata sa imi iau revansa. In consecinta, am hotarat impreuna cu Ana sa repetam isprava in acest an, tot o stafeta: Ana alergarea, eu bicicleta. 

Am oscilat, recunosc, vreo 2 luni, daca sa fie din nou Hobby, sau sa fie de data asta Profi. Pe de o parte, traseul de Hobby il stiam deja, puteam sa il parcurg intr-un timp decent, puteam iesi spre centrul clasamentului :) dar aveam in acelasi timp senzatia ca nu m-ar provoca suficient. Asta, pentru ca exista o provocare si mai mare: Profi. Dar acolo aveam dubiul ca pot face traseul de stafeta Profi in timp util. Desi, de foarte multe ori, cursele mele inseamna extrem de mult mobilizare si ambitie, mult mai mult decat pregatirea fizica, si chiar imi doream sa incerc.

Inainte sa plece Ana in concediu, eram decisa: Hobby. Pana s-a intors Ana din concediu, m-am decis din nou: Profi. Si pana s-a facut inscrierea (multumim revistei Alerg pentru sprijinul acordat :) ), a ramas Profi. Stafeta. Pana cu 2 zile inainte, cand a inceput sa se contureze ideea de individual in loc de stafeta. Iar cu o zi inainte s-a cam batut in cuie. Si in momentul inscrierii zarurile s-au aruncat: Individual Profi.

Nu eram pregatita psihic pentru alergat, clar. Nu stiam ce trebuie sa fac in tranzitii. Nu stiam mare lucru despre traseu, decat ca Ana s-a chinuit ceva cu el anul trecut :) Stiam ca are niste scari aproape verticale. Dificil, dar pana si ele sunt finite. Adica la un moment dat, se termina :)

Am plecat din Bucuresti in dimineata cursei, impreuna cu Marian. Am ajuns cam la fix cat sa ne inscriem, am ascultat sedinte tehnica. Tura a doua de alergare se scurtase, am ramas fara distractia oferita de scari :) eu am constatat ca imi uitasem ceasul acasa, si am decis sa merg cum pot eu mai bine. Am vazut 4 biciclete de feminin profi, dar am banuit ca or fi mai multe...

Si s-a dat startul. Aveam picioarele cam grele, nu facusem carboloading-ul cum trebuie :) eu oricum am probleme la acest capitol, tare greu ma incarc cu carbohidrati, oricati as manca :) am ramas de la inceput mai in urma, pe langa niste fete care nu mi s-au parut prea obisnuite cu astfel de concursuri, alergau cu ruperi de ritm - ma depaseau in forta, se mai opreau, depaseau din nou in forta etc. Eu m-am straduit sa tin ritmul constant, dar oricum habar nu aveam ce ritm aveam.

Prima urcare a trecut usor, am ajuns pe langa turn (mi-l aratase Marian din masina, stiam cam pe unde ma aflam), am luat-o la vale, si incepusem sa sper ca partea dificila a traseului a trecut, iar scarile nu sunt altceva decat o legenda :) M-am inselat, le-a venit si lor randul, si am asteptat frumos cuminte la rand pana au urcat toti cei din fata, ca n-am putut depasi. Oricum, n-ar fi facut vreo diferenta nici daca as fi depasit :)
De acolo traseul a fost ok, am trecut pe langa fanfara, care canta ceva foarte patriotic :) am intors la CP, am mai ascultat o data fanfara, si iata-ma la stand.

Aici, am fost cam derutata. Nu stiam cum ar trebui sa ma grabesc, asa ca ... nu m-am grabit deloc :) de fapt, nici sa fi vrut sa ma grabesc, nu mi-ar fi iesit: am luat repede pantalonii de ciclism peste cei de alergare, dar: am vrut sa schmb incaltamintea, mi-a intrat o piatra in cei cu care vroiam sa pedalez; am scapat de 2 ori centura cu apa; mi s-au agatat manusile in unghii (am avut si eu o data in viata unghii de domnisoara :D), mi-am scapat casca... noroc ca imi resetasem inainte ciclometrul, dar am uitat bicicleta pe viteza mare, desi am stiut dinainte ca ar fi bine sa fie pe o viteza mai mica, sa pot incepe pedalatul mai devreme :D
Cumva, am iesit din T1 :) cum cineva ma informase ca am terminat alergarea in aprox 34 min, iar timpul oficial e de 38, deduc ca m-am invartit 4 minute in stand :) scump, dom'le scump, trebuia mai ieftin!

Am pornit cu bicicleta; am impins-o pana la prima portiune mai dreapta, unde am vrut sa dau pe o viteza mai mica. Am dat o pedala si m-am infipt intr-un ditamai bolovanul, de era sa ma dau peste cap intr-un mod absolut acrobatic :) am scapat niste cuvinte printre dinti, am dat deoparte bolovanul, si am mai impins o tura bicicleta, ca mi-a fost teama sa mai urc pe ea :) Ah, la standuri eram ultima bicicleta de profi ramasa, asa ca nu m-am agitat prea mult in cursa; am mers pe ideea de a fi doar semi-kamikaze, si sa ajung intreaga acasa :)

Am mers bine, pe portiunile mai dificile am coborat de pe bicicleta. Daca anul trecut n-am depasit 14 km/ora, acum am avut vreo 3 momente in care m-am apropiat de 30 :D nu stiu foarte in detaliu, ca tineam ochii mai degraba pe stanci si pe radacini decat pe ciclometru :) Am ajuns relativ repede la primul CP, de unde fiecare culoare o lua pe alta directie :) de acolo a fost ceva mai greu sa ajung pana in varf. Nu neaparat din cauza traseului, cat mai ales a faptului ca uitasem acasa foaia pe care mi-am notat in ce punct e inaltimea maxima, si nu mai stiam cat am, ca sa stiu cat sa imi dozez efortul :) Sus, aflu ca eram a 4-a :) intreb la ce distanta sunt fetele din fata, mi se spune ca la distanta mare :) asa ca am continuat relaxata cursa.
Coborarea a fost ceva mai tehnica decat ma asteptam :) as fi vrut sa ma las mai in voia gravitatiei, dar nu era prea usor sa fac asta. Pana la urma, e totusi un traseu tehnic... Dar n-am avut probleme serioase, intrucat in zonele periculoase coboram pe de bicicleta :)

Si cum necum, am ajuns in zona mai putin periculoasa, de unde am pedalat binisor pana la stand, unde am luat in ordine inversa evenimentele de la T1. Poate de data asta n-am mai stat 4 minute, cred totusi ca am stat vreo 3 :D si am pornit in a doua alergare.

Crunt. E absolut crunta a doua alergare :) Motiv pentru care nici nu imi aduc aminte mare lucru din ea, decat ca m-am "lipit" de un baiat care parea la fel de terminat ca si mine, si impreuna am crezut ca alergam. Zic am crezut, pentru ca la final am constatat ca am "alergat" 2.5 km in 17 minute. Da, crunt :))

Duap finish, am primit medalia, am predat chipul, am baut niste apa, am mancat niste lamaie, si m-am inteles cu Marian sa pornim spre casa. Intreb daca am ajuns a 4-a, imi spune sa ma uit la rezultate.

Surpriza totala: una din fete abandonase, asa ca ... am prins podium! [yupiiii, inca sunt extaziata]. Asa ca ne-am dus la masa, am mancat, ne-am schimbat, am asteptat premierea :) Si chiar au fost premii serioase :) Multumesc organizatorilor si sponsorilor :)

Cam asta a fost incununarea mea de succes pe aceasta a doua jumatate a anului :) Multumesc in primul rand baietilor mei care m-au lasat sa ma antrenez :) (da, stiu, promit sa gatesc mai des de acum inainte :D)

Si inca ceva, ca nu ma pot abtine: pe cand ma uitam la rezultate, o domnisoara era absolut convinsa ca daca s-ar fi inscris la individual, ar fi iesit pe podium, ca a alergat mult mai bine decat mine la stafeta pe care o facuse :) da, stiu, recunosc, sustin - exista fete mult mai bune decat mine la duatlon, dar de data asta eu am avut curaj sa particip la proba de individual profi :) catodata, asta e tot ce trebuie... :)

joi, 15 septembrie 2011

Perle de la altii :)

Auzita azi in RATB, 178 :)

In spatele meu, o mama cu o fetita la vreo 6-7 ani. Fata destul de agitata, se invartea pe scaun, se ridica, se aseza, mai zicea una, alta, mai intreba una, alta, nu-i tacea gura (am si eu un exemplar similar, dar fata asta chiar il depasea :D). Mama incerca sa o mai linisteasca, o mai ruga sa stea locului, sa mai taca... La un moment dat fata izbucneste tare, dupa o pauza in care a rasuflat usurat intreg autobuzul:

Fata: Mamaaa, ti s-a rupt tricouuul!
Mama, instant, la fel de tare: Dar poti sa mai si taci?

:))

miercuri, 14 septembrie 2011

Concursuri

Activitati sportive ramase pentru 2011:

1. Duatlon Cetatea Brasovului - voi face stafeta cu Ana, de data asta la Profi. Eu voi face partea de bicicleta. Dupa calculele mele, ma voi incadra in timpul limita. In rest, Doamne-ajuta! :)

2. Maraton Piatra Craiului - sper sa mergem toti, poate vrea si Alex sa alerge la cursele de copii :) Momentan sunt ceva probleme cu inscrierile, n-am primit nicio confirmare. Dar banuiesc ca totusi nu sunt probleme si voi fi acceptata :) Sper sa termin semnificativ mai bine decat anul trecut :)

3. Maratonul International Bucuresti. Aici sper sa particip cu Alex sambata, la cursa de prescolari, si duminica, la stafeta sau semimaraton. Ar trebui sa ma decid repede, stiu :)

Si poate niste crosuri - gen crosul Petrom, Campionii Sanatatii (cu Alex, evident)...

Ma mai gandesc la cupa Orca, daca se tine vreo editie de toamna/iarna in week-endul 3-4 decembrie, ca sa facem o vacanta mai lunga prin Cluj :) ramane de vazut, daca si cand se organizeaza :D


Pentru 2012 am ales deocamdata Connemarathon, unde sper sa iasa o excursie frumoasa in familie :) restul, vom vedea atunci :)

marți, 13 septembrie 2011

Conexiuni...

Ieri pe drumul de intoarcere de la gradi, Alex vede simbolul de la Bricostore. Si incepe:

A: Aaah, nu pot sa cred asa ceva! Un soare care rade!
Eu [distrata de expresie, probabil copiata de la vreun coleg de la gradi]: nu poti sa crezi asa ceva??
A: Nu, si nu glumesc! [alta expresie copiata...] Un soare cu gura... Soarele de la planeta Pamant nu are ochi si gura, si nu rade! Dar exista soare cu ochi si gura la alte planete - la Jupiter, la Pluto...
[eu rememoram in minte cursurile de astronomie din facultate, alte sisteme solare...] Dupa o scurta pauza, Alex continua:
A: Si, stii ca planeta Pluto i-a cazut la planeta Pamant?
Eu: Da? [incercand sa modific ordinea cuvintelor in propozitie ca sa pricep ceva] Dar de ce?
A: Pentru ca ... a explodat...
[aveam in minte teoriile conform carora cuplurile Pamant-Luna si Pluto-Ceres s-au format in urma unor explozii] Alex continua brusc:
A: Coada!
[Dus rece. Am inceput interogarea memoriei dupa teorii care sa implice cozi de comete, ca alte cozi nu imi treceau prin cap]
Eu: Care coada??
A: Coada lui Tom! Cand Tom si Jerry erau pe planeta Pluto, si Jerry [a facut nu mai stiu ce] si lui Tom i-a explidat coada, si a ajuns pe alta planeta! [sau ceva de genul asta].

Ca sa vezi, unde dai si unde crapa, unde ajunge un copil cu conexiunile, cand porneste de la simbolul unui magazin...

Azi dimineata, in drum spre gradi:
Eu: Ah, am uitat jerse-ul.
A: Dar nu imi trebuie, ca e cald! Vezi, e soare! Acolo e numai umbra, nu e frig. Frig e cand vine vantul, si nu e vant, ca e soare.
[scurta pauza]
A: Si soarele seara nu merge la culcare! [asta ii spusesem acum vreo 2 seri] Merge la alte planete, si le face si lor lumina si caldura. Si la noi este numai invizibil...

Acum, am o dilema: la iarna, cand soarele va straluci pe cer si va fi frig, cum ii voi explica eu ca soarele respectiv, despre care am convenit deja ca nu are ochi si gura, are .. dinti? :)

luni, 12 septembrie 2011

Prima zi...

Prima zi oficiala de scoala/gradinita, anul scolar 2011/2012.

Cu aceasta ocazie, am lasat la gradi un copil putin timid, putin suparat ca s-au terminat cele 2 zile de stat acasa cu mami si cu tati, dar care la prima intrebare a educatoarei si-a facut curaj, i-a raspuns, si a pasit la grupa.

E prima zi oficiala de grupa mare. Va avea si alta educatoare, va fi o grupa combinata de copii de grupa mare si pregatitoare. Noi speram sa il stimuleze emotional. Acum, sa vedem ce va fi :)

Ah, avem copil mare :)

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Imaginatie :)

Alex, dupa ce a vazut ceva desene animate, isi aliniaza masinutele pe covor:
A: uite, astea de aici sunt prietene, si alea de acolo sunt prietene. Si astea de aici se lupta cu celelalte. Si au puteri: asta are puterea focului, asta are puterea vantului, asta are puterea apei, asta are puterea... aaa... [rotindu-si ochii prin camera] peretelui, si asta are puterea ... aaaa... [aceeasi rotire a ochilor prin camera] pungii!

Raport de cursa: Crosul "Maratonul Sperantei Terry Fox"

Participarea la acest cros a fost hotarare de ultim moment. De fapt, vroiam sa ies undeva cu bicicleta, si nu stiam unde :D si s-a ivit ocazia perfecta, mai ales ca stiam drumul pana la locul de start.

Crosul (5 km) a fost organizat de Scoala Internationala Americana Bucuresti, plecarea s-a facut de la sediul scolii (sos Pipera-Tunari), s-a facut o tura prin padurea Baneasa, si intoarcere la locul de start. Cursa e parte din miscarea iscata de Terry Fox - o poveste de viata care merita citita si retinuta.

Elementul de foc pentru mine a fost de fapt drumul de acasa pana acolo si retur...
M-am trezit devreme (desi in fiecare dimineata promit pisicilor ca le exilez daca mai miauna vreuna la 7 dimineata; nu sunt consecventa deloc :D). Am binevoit sa ma ridic din pat undeva spre ora 8, ca deja se trezise si Alex (pff, de s-ar trezi asa in zilele lucratoare...) si fremata tot ca ii era foame :)
M-am mai invartit prin casa, hotarata sa plec candva intre 9:20-9:30. Ma uitasem in prealabil pe Google maps, aveam de parcurs aprox 14 km, pe care i-am calculat cam la 40-45 min :)

Buuun. Mai pregatind geanta, mai o gura de apa, mai o gura de mancare, ba fixat ciclometrul, ba umflata roata din fata... am reusit sa plec pe la 9:45 :) Aveam senzatia ca sunt deja in criza de timp :D

Drumul dus a mers ca uns :) am reusit sa tin o medie destul de buna pentru mine :) dar ma simteam bine, asa ca am bagat viteza :D Am trecut frumos Balotesti - Dimieni - Tunari,  podul peste centura, si eram convinsa ca am ajuns unde trebuia. Pana am vazut mare scris "Voluntari". Eu stiam ca trebuia sa ajung in Pipera, asa ca vreme de vreo 2 minute m-am aflat in panica, cu gandul nu ca nu stiu sa ma intorc acasa, dar cu marele dubiu cum am reusit sa gresesc drumul, ca doar am avut de mers doar inainte :)) am hotarat sa intreb la prima poarta si surpriza, era chiar sediul scolii :) Timp dus: 38 minute :D

Am intrat, mi-au aratat baietii de la paza rastelul de biciclete, am "parcat", si am pornit la start, cu rucsacul in spate. Mi-am luat numar si m-am invartit haotic pe acolo, pana am dat de cateva figuri cunoscute :)

Cursa in sine - complet offroad. Cum nu pot pedala decat cu pantofii de trail, s-a potrivit de minune (chiar m-am felicitat ca am ales sa nu-i car dupa mine si pe cei de sosea :). M-am pus destul de in fata la start, dar se pare ca nu suficient, ca primii vreo 1.5 km doar am facut slalom intre copii care acum alergau ca din pusca, acum se opreau unde li se taia respiratia. Mi-am luat si o creanga in obraz (aviz celor care ma vor vedea in urmatoarele zile, de acolo e julitura de pe fata :D), incercand sa ii fac loc unui domn grabit care striga sa i se faca loc. Cu toate acestea, am mers destul de bine pe prima jumatate, ceva mai putin bine pe a doua jumatate. Timp: 27 min 56 sec. E un timp bun raportat la cursele anterioare, dar stiu ca pot mai bine :)

M-am mai invartit acolo, am rontait si am baut ceva, apoi am pornit spre casa. Pot sa spun asa: grea alergarea dupa ciclism, dar si mai greu ciclismul dupa alergare :)) parca cineva imi pusese niste pietre de moara la pedale, si unsese rotile cu clei :) Plus ca, desi m-am intors pe acelasi drum despre care eram convins ca urca si ca imi bate vantul din fata, si la intors am avut aceleasi convingeri :D

O parte frumoasa: am intalnit multi biciclisti, mereu in sensul invers :) majoritatea pe biciclete de sosea (eu eram cu MTB), dar nu-i nimic, ma fac eu mare si imi iau si eu :) la un moment dat am avut de depasit si o caravana de carute, mi-a iesit fara probleme, desi mi-a fost putin teama de cainii care se plimbau pe la picioarele cailor :D Si intr-un final fericit, am ajuns si acasa. Timp de intoarcere: 45 min :)

Acum, sa vedem daca ajung sambata viitoare la Brasov, cum o sa urce drumul pe-acolo ;)

joi, 8 septembrie 2011

Da' de unde :)

Aseara, eu calcam, Alex isi facea de lucru prin casa. La un moment dat:

A: Mami, vrei o foarfeca?
Eu: Ce fel de foarfeca?
A: Una care poate sa taie orice!
Eu: Da? Ce poate sa taie?
A: Poate sa taie si dulapul!
Eu: Da?
A: Poate sa taie si patul!
Eu: Daa?
A: Poate sa taie si scaunul!
Eu: Daaa?
A: Daaaa! ... de unde! hihihi

Da, mi-a facut-o! :) asta se intampla cand lasi copilul la gradi sa se joace cu copii de scoala :D

miercuri, 7 septembrie 2011

Regina soselelor :)

Asaaaa. M-am tot gandit daca sa scriu sau nu, ca poate imi iau si eu rosii... dar pana la urma risc deschid frigiderul si ma exprim :D

Luni dimineata. Iesim pe DN1. Pentru cine nu stie, circulam des pe DN1. Adica, vreo 2*12 km in fiecare zi lucratoare, plus uneori in week-end daca avem chef de vizite la capitala :D Avem vreo 9 luni de cand facem asta, asa ca am invatat cum sta treaba: luni, dezastru dimineata la intrare pe DN1, joi aproape acelasi dezastru, vineri un dezastru mai mic, marti si miercuri rezonabil.

Buuun. Saptamana asta, luni dimineata. Aceeasi situatie. Coloana pe ambele benzi, cu cei care n-au incaput in coloana de duminica seara :D Din fericire, in majoritatea zilelor de luni, la intersectia unde intram noi pe DN1, politist care ajuta circulatia.

Intram pe DN1. In spatele nostru o masina, care incearca sa se tina la 10-15m de masina mea. In spatele ei, o masina disperata care da flash-uri de imi zgarie si mie retina. Nu pricepeam de ce, era coloana pe ambele benzi, si asa avea sa fie pana in Bucuresti (asta tot din experienta persoanala). Probabil n-a inteles nici masina din spatele meu de ce isi ia flash-uri, dar la un moment dar s-a apropiat mai mult de masina mea, n-a mai lasat spatiu asa mare intre noi.

Intram in Otopeni, noi pe banda 3. Masina din spatele meu la un moment dat schimba benzile ca facea dreapta undeva pe-acolo. Eu imi continui drumul, in coloana, cu masina disperata in spatele meu. De la un moment dat renuntase sa ma dea flash-uri, dar statea extrem de aproape de spatele meu. Insistent. Dar cum se mergea in continuare in coloana pe toate benzile, nu m-am stresat nici eu prea mult.

Undeva prin Otopeni, o trecere de pietoni. Singura ramasa pe sosea, restul toate s-au "transformat" in pasarele. La vreo 4-5 masini in fata mea trece un pieton, masinile opresc. Inclusiv eu, inclusiv masina disperata din spate. Mai pornim putin, in fata mea, alt pieton se aventureaza pe trecere. Opresc si eu, il las, normal, sa treaca.

Eh, aici a fost momentul psihologic al intregii aventuri. In momentul in care am oprit, soferul masinii din spate - am constatat ca era o "doamna" la a doua tinerete, a ridicat mainile a deznadejde, si a inceput sa faca tot felul de semne tribale, din care eu am inteles cam un sfert (sa nu uitam, inca am frigiderul deschis :D). Ei, in acel moment m-am hotarat ca orice s-ar intampla, nu ma voi da deoparte din fata ei. Asa ca, daca vroia sa treaca in fata mea, n-avea decat sa ma devanseze folosind benzile 2 sau 1. Daca avea pe unde sa se strecoare :D

Si am pornit. A inceput sa imi dea flash-uri. I-am facut frumos semn cu mana sa schimbe banda si sa o ia in fata :) mi-a mai facut niste semne. Mi-am continuat drumul relaxata, cu ochii in retrovizoare. N-a schimbat banda. A ramas aproape "infipta" in spatele meu, incercand tot arsenalul de intimidare. Din pacate pentru dansa, am acasa un capricorn si un taur, asa ca am avut profesori buni de incapatanare :D

Intr-un final, prin Baneasa, unde s-a latit drumul la 5 benzi, a prins un spatiu liber pe banda 4, si a trecut pe langa mine. Pe bancheta din spate, un pasager. S-a ridicat in genunchi pe bancheta, s-a lipit de luneta si mi-a facut si el un set complet de semne, cu ambele maini. Probabil, daca era ceva mai elastic, facea si cu picioarele.

Ne-am continuat drumul. La pasajul Baneasa, erau a 3-a masina in fata mea :D Pe Kiseleff i-am ajuns :D Din fericire pentru toata lumea, au facut dreapta undeva pe-acolo, ca m-a batut si gandul sa le dau un claxon cand le iau fata :D dar mi-a fost teama ca imi iau bataie. De-aia adevarata :D

Ieri dimineata, un grabit similar, in fata mea, la intrarea noasta pe DN1. Aveam un deja-vu, si imi era mila de cel din fata lui :) Pot sa spun ca atat s-a pendulat "grabitul" pe benzi prin Balotesti si Otopeni, incat la centura era in spatele meu :D

Muuulta graba pe soselele patriei...

marți, 6 septembrie 2011

Despre palete :)

Aseara, in IKEA, eu si Alex mancam, il asteptam pe tati care cutreiera magazinele in cautarea unei freze pentru rigips :)
La un moment dat, Alex:
A: Mami, am vazut palete!
Am facut ochii roata, eu n-am vazut palete, dar deh, eram in IKEA, era posibil sa aiba cineva pe-acolo. Asa ca i-am zis sec:
Eu: Bine.
Dupa o scurta pauza, Alex din nou:
A: Mami, fac pishu!
Eu: Bine, hai ca mergem acum.
A: Mergem la palete?
Eu: Huh??
A: Uite, acolo sunt palete, le-am vazut deja! si arata cu mana simbolurile de toalete...

[Legenda: noi acasa il trimitem "la baie", dar la gradinita ii trimit la "toaleta"; a retinut si el ce-a inteles :D]

luni, 5 septembrie 2011

Pentru alergatori

Vreti sa invatati sa acceptati cu usurinta contractiile musculare?
Solutia: cateva sedinte de electrostimulare (de fapt de la prima va veti da seama cu ce se mananca, apoi pe masura ce creste intensitatea devine mai interesant :D)

Vreti sa transpirati intr-o ora cat intr-un maraton intreg?
Solutia: o impachetare in tunel.

Da, m-a pus 'al cu coarne sa imi iau un voucher de tratamente corporale... probabil 'al cu aripi si aureola alerga un maraton in acel moment si n-a fost pe faza...

duminică, 4 septembrie 2011

Raita cu sfecla

Voi pune din cand in cand si retete mai putin comune, incercate de mine, care mi-au iesit asa incat mi-a placut si rezultatul :D nu de alta, dar sa le am la indemana cand mai am nevoie, ca eu nu memorez retete...

Raita cu sfecla rosie:
1 sfecla mica
1 iaurt mare
sare
piper
coriandru pudra
chimen pudra
un vas pentru produsul final :)
(rog folositi ce marci/branduri vreti, eu pe astea le-am avut la indemana)


Sfecla se curata, asa cruda, si se razuieste pe razatoarea mica. Mie imi place mai mult zdrobita decat razuita :D
Se pune in vas, si se adauga toate prafurile/pudrele mentionate mai sus :)
Apoi punem iaurtul peste, amestecam bine, si e gata de servit:

Sunt curioasa ce ar iesi daca as pune pasta la o masina de inghetata :) din pacate, ideea asta va mai trebui sa astepte pana cumpar o astfel de masina...

Raita se poate face in mai multe feluri, mai vedeti si aici.

Pofta mare! :)

Perle de azi

Mi-e teama ca le uit daca nu le scriu repede:

1. Dupa ce tati tocmai l-a "amenintat" ca se va lupta cu el, folosind drept arma o bucata din sina de perdea pe care tocmai o monta:
A: Ce crede tati asta, ca ii e frica de mine?

2. Alex, chemandu-l pe tati sa ii arate cum a aranjat el umerasele in proaspat montatul dressing:
A: Hai tati mai repede, ca ... trece vremea!

3. Alex despre dreptul de proprietate:
A: Am auzit de la televizor: cand gasesti ceva, e al celui care l-a gasit! eu am gasit asta, e a mea! Al tau e tot ce nu gasesti!

4. Alex cu un liniar pe langa un cleste:
A: Uau, are 10 kilograme!!

Si mai era una, dar am uitat-o deja :(

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Week-end casnic

Tocmai se monteaza mobilierul din dressing :) asa ca voi avea muuulta treaba zilele astea :)
Revin cu poze la final :D

Edit, ca week-endul e pe gata, chiar daca eu n-am terminat cu hainele :)
Probabil pentru prima data in viata, a(ve)m suficient loc in dulap(uri) :) Cateva poze ca preview, ca evident, n-am suficiente umerase, in consecinta nici dressingul nu e in forma in care il vreau :)


Si daca tot am trecut prin magazinele de profil, Cristi nu s-a abtinut si a cumparat sine noi pentru perdele. Fostul proprietar cumparase sine de 120 cm pentru geamuri de 170 cm, si le inadise, asa incat ne chinuiam rau sa tragem perdelele, plus ca nici nu arata bine :) Rezultatul final al muncusoarei lui Cristi:



Culoarea "mastilor" e ceva mai inchisa decat nucul Dijon al mobilei si al ramelor de la geamuri, dar a fost singura nuanta apropiata pe care am gasit-o :) Noua ne place cum arata :) si asta e cel mai important :D

vineri, 2 septembrie 2011

Una scurta :)

Una scurta, de-a lui Alex :) dupa ce la gradinita au invatat despre sistemul solar, planete, rachete etc.
A: Pe planeta ... Jupiter, ... balaurii au niste cornite verzi! :)