duminică, 29 ianuarie 2017

Raport de cursa: Gerar 2017

Si a mai trecut jumatate de an in care n-am scris nimic pe blog. Poate pentru ca m-am apucat si de altele si blogul a ramas ultimul pe lista de prioritati? :D Oricum, daca e sa luam concursurile si activitatea sportiva, nici n-as mai avea mare lucru de scris - dupa Eroica am reusit o cursa de exceptie la 4 pedale, unde am prins impreuna cu Cristi locul 1 la nivelul 2. Apoi eu am cam lasat-o moale cu sportul, m-am ocupat mult de atelier, am mai avut 2 curse Riders Club la care am prins locuri 2-3 la general nivel 2, suficient incat la final de sezon sa termin in fruntea clasamentului de nivel 2. Astept acum sa vad ce inseamna asta, daca anul acesta oi trece la nivelul 1 sa ma razboiesc cu traseele epice :D

Intre timp, de prin decembrie m-am mobilizat si mi-am organizat niste antrenamente. Mai mult pe trainer si mai putin de alergare, a trecut si Trupa lui Fane la sala unde sunt locuri limitate, deci alergatul a ramas doar la week-end, fie ceva intervale lungi sambata fie un long run lejer duminica.

Gerarul - n-am ratat nicio editie, chiar daca la una am alergat doar crosul. Si cum in pragul inscrierilor m-am trezit cu surpriza de a fi deja formate echipele de fete fara mine, eram deja pregatita sufleteste de cros unde sa trag la podium, mai ales ca anul acesta implinesc 35 de ani si incep sa intru pe alte categorii la unele concursuri ;) Dar asa pe ultimul moment m-am aliat cu 2 baieti pentru o echipa de mixt, fara mari pretentii de clasament :)

Ordinea s-a rasturnat cand una din echipele de fete m-a solicitat in locul unei membre accidentate, si pana la urma totul e bine cand se termina cu bine, am completat atat echipa de fete cat si pe cea mixta din care am facut parte initial, asa ca am asteptat startul.

Editia de anul acesta a Gerar-ului a mers pe ideea #WeRunTheNight. Sa fiu sincera nu m-am interesat prea mult de subiect, era Gerar si atat, din principiu ma asteptam sa fie la fel ca in anii anteriori, pana am vazut ca erau niste diferente :) startul era sambata dupa-amiaza, starturi separate masculin / restul, iar noi prindeam intunericul si incepea sa se lase si frigul.

Studiind putin echipele, am stiut din start ca erau 3 echipe feminine bune. Poate in momente de forma maxima aveam sanse sa ne apropiem de echipa trupei lui Fane, dar fetele ma informasera deja ca nu erau in acea forma :D Eu habar n-aveam in ce forma as fi, ca nemaifacand intervale si alergand doar de capul meu si mai ales doar pe frig si zapada in ultima vreme, nu e usor sa intuiesti ce mai faci pe asfalt :))

M-am echipat in lana :) primul concurs in care am testat lanitza - sosete de lana (MP), colanti de lana 100% (Davex), bluza de corp 80%lana 20% poliester (Davex), bluza cu fermoar din lana boucle (parca Name It). Luasem cu mine un buff sa-l pun la gat, ca ma asteptam sa folosesc caciula din kit. Well, am invatat la editia asta o lectie - nu te baza niciodata pe produsele din kit :)) cand am vazut sapcuta n-am stiut daca sa rad sau sa plang :D asa ca am lasat-o pentru la vara si/sau pentru altii (eu nu suport cozoroc), am pus buff-ul pe cap, am tras de fermoarul bluzei cat am suportat de sus (nu suport nici fermoar pe gat) si am ales sa alerg gat golas de Transilvania :)

Desi luasem de acasa un gel cu care stiu ca ma impac bine, am luat cu mine gelul din kit ca statea mai bine in buzunarul bluzei :D O sa revenim mai tarziu la lectia de mai sus :))

Bun, ne-am apropiat de start. Pe acolo mai o vorba, mai o poza, mai un cunoscut, de-astea, am ratat (cred) anunturile privind asezarea la start. Pana ne-am prins unde trebuie sa mergem etc era deja numaratoarea inversa pe la 5, asa ca am apucat sa plecam mai din spate si am pierdut o gramada de timp si energie la start sa depasim echipe. Am zis ca pornim pe la 5:30-5:40 si vedem pe parcurs cum stam si cum acceleram sau nu :D dar toata faza asta ne-a dat niste ruperi de ritm neplanificate. La un moment dat totusi ne-am stabilizat, cand m-am uitat la ceas am vazut ca eram intre 5:15 - 5:30, le-am facut semn fetelor sa nu se grabeasca mai mult de atat. Sa fiu sincera ambele au PR-uri mai bune decat al meu, cand am vazut ca se duc si la 5:10 incepusem sa am emotii ca n-o sa pot tine ritmul, dar am zis sa duc cat pot si om vedea mai incolo :)

Turul 1 a trecut pe nesimtite, inca mai era ceva lumina si am apucat sa invat asfaltul, gropile si baltile din zona cu zapada.
Turul 2 a trecut in acelasi stil, aceeasi viteza, fetele zmeoaice. M-am uitat la pulsul meu, era binisor peste 170. Stiam ca o sa termin carbohidratii cam in 1h15 la ritmul respectiv, am calculat sa iau gelul pe finalul turului 3. La final de tur, Rodica ne spune ca eram pe locul 4, la aprox 1 minut si jumatate de echipa de pe locul 3.

A fost momentul in care m-am activat eu. Daca pana atunci am zis ca oi face ce oi putea, atunci mi-am dat seama ca daca eliminam pierderea de la start rezulta ca avem cam acelasi ritm, deci daca am grabi ritmul si doar cu cateva secunde pe km, am ajunge la situatia de a le avea sub ochi si de acolo altfel se pune problema de moral si mobilizare. Asa ca am inceput sa trag eu putin de fete, subtil. Entuzuasmul m-a tinut vreo 500m, cand a strigat Adina sa raman mai incet. A fost momentul in care mi-am dat seama ca mai sus de locul 4 nu vom termina cursa asta, si a devenit important doar sa securizam pozitia :)

Pe finalul turului 3 am oprit la apa, am scos gelul, am luat un pahar de isotonic, si le-am dat in graba pe gat in jos. Fetele pornisera grabite de la masa de alimentare, eu as mai fi luat un pahar de apa dar am mers dupa ele, l-am lasat pe turul urmator :) Chiar inainte de masa de alimentare, Rodica ne anunta ca diferenta fata de locul 3 devenise 2h30. Pierdusem 1 minut pe tur iar fetele nu dadeau semne ca ar mai fi putut tine ritmul din primele 2 tururi, deci ... asta era. :)

Noah, momentul de cumpana pentru mine a fost turul 4. Dupa coborare, am simtit dintr-o data ca ma taie ceva pe interior, in zona diafragmei, si mi-a stricat respiratia. Eram deja la puls aproape de 180, aveam nevoie de respiratia din diafragma, dar incepuse sa nu mai iasa bine. Parca nu mai puteam trage de ea in nicio directie, ceea ce ma afecta si moral. M-am ascuns in spatele fetelor si m-am lasat la ritmul lor, din fericire si ele incepusera sa incetineasca. A venit si zona cu zapada si balti unde au alergat chiar incet, iar in tot timpul asta m-am straduit sa imi gestionez revolta interna si sa imi recuperez respiratia :) Am mai patit ceva similar, tot dupa ce alimentasem, la CN Duatlon 2016 si la semimaratonul Bucuresti 2015, de fiecare data am ramas la pas pentru ca efectiv nu am reusit sa gestionez situatia nicicum. De data asta am zis ca fac cumva sa reusesc, impacta prea mult echipa :)

Din fericire incetineala mi-a prins bine, mi-a scazut pulsul, si am reluat treptat respiratia asa cum o voiam, si am ajuns si la intoarcerea de la Splai. Acolo mi-am dat seama ce mi se intamplase tot turul - well, nu m-am impacat cu gelul din kit, care a strabatut rapid sistemul digestiv si incepea sa bata la usa de iesire, la fel de repede si in aceeasi textura in care intrase :)) Pff, si inca mai aveam 7 km din cursa. (dupa ce am ajuns acasa Cristi mi-a adus aminte ca am mai patit acelasi lucru de la acelasi tip de gel, cand m-oi invata si eu minte? :D )

Din acest punct efectiv nu m-am mai uitat la ceas, la viteza, la numar de kilometri. Incercam doar sa merg cat mai repede, aveam nevoie sa terminam cursa repede ca sa imi vad de ale mele :) nu stiu daca a fost vreo toaleta pe traseu, nici nu mi-a trecut prin cap sa caut sau sa intreb, eram su gandul doar la cea din interior de la Rectorat. Adina obosise, Cristina ne-a informat ca o doare un genunchi. Deci au incetinit. Eu as fi accelerat :)) Imi venea sa le iau in spate numai sa terminam mai repede :D

Ultimele 2 tururi m-am straduit doar sa ma pastrez cat mai relaxata, ca sa am controlul muschilor de care aveam cea mai mare nevoie in acel moment :)) oricum, deja ritmul scazuse la 5:40 si chiar mai jos, imi scazuse si mie pulsul pe la 160. La un moment dat chiar imi inchipuiam ca imi fac revenirea :) pe ultimul tur Adica deja ne certa daca i-o luam in fata si cu jumatate de pas :) Relax Adinus, cativa pasi diferenta nu conteaza, nu ne descalifica. Stiu ca atunci cand esti la limita de efort parca nu mai suporti nici sa se respire pe langa tine, stiu foarte bine starea respectiva :D cred ca si Cristina abia astepta sa termine, fremata pe ultimul km :)

Am accelerat ultimii vreo 200m, am prins-o pe Adina de maini sa fim sigure ca ramane cu noi :) si un finish in 1:57, cu 2 minute mai bine decat anul trecut, pe locul 4, dar la 7 minute de locul 3 :) totusi, de data asta din vreo 20 de echipe feminine, incepe sa se miste treaba si in clasamentele feminine, si un loc 4 sa valoreze din ce in ce mai mult, moral :)

Mi-am luat medalia si am dat fuga sa rezolv problema stringenta care m-a stresat jumatate de cursa :D pe drum ma oprea toata lumea sa ma intrebe despre cursa :)) a fost ok, dar chiar trebuia sa fug, sorry :D

Apoi, ajunsa la vestiar, vad mesajul lui Cristi ca David facuse febra, asa ca n-am mai stat la premiere. Pentru o familie cu copii, o cursa de seara nu e cea mai potrivita alegere. Oricum, pana am ajuns acasa Cristi gestionase situatia iar David era deja adormit si incepea sa transpire. Am ajuns prea tarziu sa fac si briosele promise cu Alex, dar mi-am luat revansa azi dimineata :) zice ca pe o scara de la 1 la 10, imi da nota 20 pentru ele :))

Echipa mixta din care am facut parte initial au fost si ei viteji la inceput si au incetinit pe parcurs, au terminat in putin peste 2 ore :) nu ne-am vazut pe traseu, ar fi fost dragut sa alergam impreuna si cu ei ;)

Multumesc fetelor pentru echipa, multumesc organizatorilor si voluntarilor. Spiritul Gerar ramane :) chiar daca eu personal am avut urcusuri si coborasuri in decursul timpului privind participarea la acest concurs. Il folosesc pentru motivare pe timp de iarna, cumva by default. Stiu ce inseamna organizarea lui, intr-o vreme am fost si eu acolo, uneori unele decizii mi-au placut mult iar pe altele nu le-am inteles :) Cand o sa am rabdare o sa fac o lista cu toate. Nu azi :)

P.S. Am auzit la "Bravo" cat in 10 ani :D nu se mai foloseste nici macar la copii :) multumesc Alina U. pt informare cand ii ziceam eu asta lui David acum vreo 2 ani :D Serios, cautati si alte cuvinte, de la un moment dat imi venea sa tip dupa toata lumea care striga continuu bravo bravo bravo :)

Urmatorul concurs: posibil Winter Tri, proba de duatlon, peste 3 saptamani. Inca sunt putin nehotarata in privinta lui, nu imi pica prea grozav pe programul de antrenament, dar ar fi o ocazie sa mai ies pe-afara si cu bicicleta :)