tag:blogger.com,1999:blog-50394612178085825882024-03-14T04:26:48.664+02:00Jurnal de bordUnknownnoreply@blogger.comBlogger211125tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-49349987028818346982017-07-01T19:39:00.000+03:002017-07-01T19:47:04.890+03:00Raport de cursa: Livada cu ciresi 2017Am ajuns la acest concurs la invitatia lui Adi Nitu, pe care am ajuns sa il cunoastem intr-un <a href="http://cataratorul.blogspot.ro/2016/09/haiduci-si-domnite-sprijin-pentru-omar.html" target="_blank">context dragut</a> in toamna :) desi are mai multe editii, s-a intamplat sa nu ni se potriveasca pana acum pe programul anual, in iunie avem in general week-endurile ocupate cu serbari, festivitati, dus copii la bunici si alte de-astea ;) anul acesta a picat mai bine :D<br />
<br />
Am oscilat o vreme, daca sa fie tura standard sau sa incerc tura epica. Si cum tot incerc de la inceputul anului sa prind si eu niste concursuri offroad mai lungi, am zis sa fie tura epica. Well, n-am avut prea multa bafta nici de data asta, din cauza caldurii distantele s-au redus la jumatate, asa ca am ramas cu o tura de 24 km in loc sa fie 2x24. M-am asigurat dinainte de ce portiuni tehnice ar fi, dar bineinteles fiecare are alta viziune asupra acestui fapt, o sa mai dau un exemplu mai tarziu :) Am retinut totusi ca ar fi 2 coborari problematice dar scurte, asa ca ... epic sa fie! La aceeasi tura s-a inscris si Cristi, dar oricum stiam ca il vad doar la start :)<br />
<br />
Ieri am avut o zi lunga, mancat mai prost, seara am prins si un chef prin vecini, cu muzica la maxim, ceva artificii la 12, asa ca ... am adormit abia dupa artificii. La 6 cand a sunat ceasul m-am intors pe partea cealalta, dar dupa 6 si jumatate am reusit sa ma urnesc, cu greu, din pat :)) am luat-o si pe Cecilia si am purces la drum, startul e aproape, la aprox 45 de minute de noi.<br />
<br />
Era cald inca de la ora 7, stiam ca se intalzeste bine. Mi-am luat 2 bidoane, unul pentru bicicleta si inca unul sa il am inainte de start, ca ajungeam la 8 si-un pic iar startul era la 10. M-am invartit cu bicicleta prin zona, pe drum si pe terenul de sport din Paulesti unde era organizata zona de start. Am luat la mine si un gel, pe care intentionam sa il iau la punctul de alimentare de la km 10 si de care evident am uitat complet :D Am discutat la start si cu Adi despre alimentare, m-a asigurat ca e suficienta apa la voluntari pe traseu si mi-a recomandat sa umplu bidonul la km 10 si de acolo ma descurc :D<br />
<br />
Ne-am asezat la start, dar am mai avut de asteptat cativa copii mai inceti care veneau din tura lor, pe acelasi traseu pe care luam noi startul. Am ajuns sa stau in soare peste 20 de minute, nemiscata, si cam incepuse sa mi se faca rau. Am mai luat cateva guri de izotonic din bidon dar incepea sa imi provoace greata. Asa ca startul a venit ca o izbavire :D<br />
<br />
M-am straduit sa raman la limita sigurantei :) am urmarit cu privirea celelalte fete - vazusem la start 3 elite, mai vazusem 2 fete in spatele meu la start; in primii km pe traseu am stat pe langa 2 fete, dintre care una mi-a luat-o inainte pe urcare, in schimb cu a doua m-am tot invartit - eu o ajungeam pe urcari, ea mergea mai bine pe coborari (of, cand si cum oi invata si eu sa cobor? :D ).<br />
<br />
Si cum mergeam eu asa, o bucatica bunicica de drum, ma trezesc brusc cu un paravan de ciclisti veniti din sens invers, majoritatea Bikexpert. Zic - ups, am gresit traseul, si ma opresc. Ei pareau la fel de zapaciti ca mine :) incepuse toata lumea sa strige ca s-a gresit traseul, si eram in mare dilema - cine, ei sau eu? :D si m-a trezit Karina care a inceput sa strige sa ma dau de pe mijlocul drumului ca blochez tot :)) asa ca m-am uitat in jur pe unde o lua lumea si m-am dus si eu cu turma :D am lasat grupul sa mi-o ia in fata, nu mai aveam chef sa incurc pe nimeni :D<br />
<br />
Prima coborare - abrupta, prea abrupta pentru mine. De fapt au fost niste bucati in primii vreo 8 km care m-au depasit tehnic sau macar in combinatia psihic-tehnic :D Pana la urma era vorba de tura epica, destinata celor mai buni si mai descurcareti si cu abilitatile potrivite, iar eu aici am lacune serioase :D Mi se striga de jos sa merg cu grija - stati linistiti, concurent mai precaut decat mine nu cred ca exista in concursurile astea :) Jos aflu ca tocmai cazuse cineva si venea ambulanta pe drumul pe care ar fi trebuit sa plec eu, asa ca am mai asteptat putin si am luat-o incet pe jos ca sa pot face loc la nevoie. Eram deja cam singurica, ma asteptam sa fiu aproape ultima, dar stiam sigur ca nu eram ultima fata, lasasem o fata in urma inca de la prima urcare.<br />
<br />
Scurt dupa faza asta m-au ajuns din urma 2 baieti, si atunci m-am ambitionat sa stau mai mult pe bicicleta si sa ii prind, sa stau cat mai mult cu ei :) Din pacate simteam ca ma franeaza ceva la bicicleta, ca "tine" ceva, nu reuseam sa merg cum as fi vrut, si freca ceva destul de zdravan pe urcari daca treceam pe foaia mica. La un moment dat am trecut pe foaia medie si acolo am ramas - ce puteam lua pe bicicleta luam, ce nu o luam pe langa si gata :)<br />
<br />
Am ajuns si la primul punct de alimentare, unde am bagat rapid 2 pahare de limonada rece, si mi-au umplut voluntarii bidonul cu limonada cu gheata :) Cea mai buna idee intalnita de mine pana acum in concursurile de vara/caldura :) nu am mai dat cu apa si pe mine, a fost suficient de rece cea din pahar. Si am dat pedale mai departe. Bucata de drum bun si plat care a urmat m-a frustrat maxim. Foaie mare, pinion destul de mic, cadenta decenta, viteza 18 km/ora!! Atunci m-am convins ca intr-adevar ceva "tine" la bicicleta. Evident n-am identificat ce, dar am zis ca ajung cumva la finish si aia e, am tras ca sa fiu sigura ca nu ma ajunge fata din spatele meu :) la un check point ma anuntasera ca eram pe locul 5, am scazut rapid cele 3 elite de care stiam, mi-a rezultat locul 2, si am hotarat sa tin de el cu dintii. Locul 1 se dusese bine in fata oricum, nu mai aveam ce-i face :)<br />
<br />
Si uite-asa, printre pomi, bucata buna de dat maxim - la un moment dat aud un click si hop, ceva se intampla si dintr-o data bicicleta merge bine :D Asa ca zic ca l-am prins pe Dumnezeu de picior si dau pedale cat pot. Cobor pinioane pana la nivelul la care incepea sa frece iar ceva... si prind eu cativa km de-astia buni, trec si de al doilea punct de alimentare unde am stat foarte putin, am luat doar un pahar cu apa dar bidonul inca era plin, si am dat bice inainte. Ajungeam din urma concurenti de la careva traseu scurt, la un moment dat am stat in rotile unei familii care cred ca nu stiau ca pot fi concurenti de la alte ture in spatele lor, tare greu m-am inteles cu ei cu depasirea. Si incepe iar ceva urcare, merg cat merg pe foaia mare si pinion mediu, dau sa schimb pe foaia medie si hop - se intampla ceva, sare lantul intr-un fel dubios si imi blocheaza pedalele. Stiu ca mai erau 7-8 km pana la finish. Culc bicicleta si incerc sa misc ceva pe-acolo - nicio sansa. Lantul se rasucise cumva de bloca pedala de cadru, si imi era teama ca daca trag mai tare rup ceva. Am tras ici, am tras colo - nimic. Am intors bicicleta cu rotile in sus si am zis ca ma pun pe mesterit, pana la urma daca chiar rup lantul merg pe langa bicicleta, 7-8 km n-ar fi asa mult :))<br />
<br />
Dar norocul mi-a suras, a venit din spate un baiat care m-a intrebat daca ma poate ajuta. Habar n-aveam daca poate face ceva, dar a hotarat sa incerce, si .... m-a descurcat, a reusit sa descurce lantul si sa deblocheze pedalele :) yupiii, mersi mult :)<br />
<br />
Si de acolo am ramas pe foaia medie si n-am mai schimbat, dar am reusit sa pedalez ok tot restul drumului. La ultima coborare am dat de 2 baieti care stateau la poze, au inceput sa imi strige sa cobor de pe bicicleta ca urmeaza o coborare grea si periculoasa, cu denivelari urate in iarba. Eu nu vedeam ceva periculos in fata, am ramas pe bicicleta dar am luat-o incet, infipta in frane, sa pot cobori usor in caz de ceva. Si asa usor m-am tot dus fara sa gasesc partea periculoasa. Revenim aici la estimarea lui Adi ca traseul nu e foarte tehnic, exceptand 2 coborari - well, eu as numi mai multe bucati tehnice in ideea in care imi depasesc abilitatile, la fel cu baietilor li s-a parut periculoasa, dificila si urata o coborare despre care eu as putea spune ca a fost cea mai usoara de pe tot traseul :)) am dat drumul la frane pe partea pietruita, am ajuns la 40 km/ora si sunt mandra de asta :)) iar pe asfalt am trecut pe foaia mare ca stiam de acolo nu mai schimb nimic pana la finish :)<br />
<br />
Acum, stand si judecand coborarile si ce mi s-a parut tehnic:<br />
<br />
- tranzitiile alea prin padure, gen coborare abrupta urmata de urcare abrupta - nu stiu daca in viata asta voi invata sa le trec cap - coada pe bicicleta. De obicei ma blochez undeva aproape de buza urcarii, de acolo nu mai stiu ce sa fac si cum sa balansez si sa dau din pedale ca sa "ies" :) si au fost vreo 3-4 :) in ultima vreme prefer sa le iau pe langa inca din start, ca mi-e mai usor sa le alerg cap-coada decat sa ma dau de ceasul mortii sa nu cad cand pun piciorul jos aproape de buza urcarii :D<br />
- prima coborare, abrupta - pas :D sunt prea panicata pentru asa ceva :)) poate cu o bicla de 29 si daca apuc sa intru pe ea fara sa imi dau seama, intr-o situatie de viata si de moarte, daca m-o urmari vrun urs sau ceva :))<br />
- coborarea pe pamantul rosu (cred ca a doua? nu mai stiu exact) - n-am luat-o pe bicicleta de sus si mi-a parut rau, dar de la mijloc n-am mai urcat pe bicla. La a doua tura as fi luat-o pe bicicleta.<br />
- partea de coborare de pe pietris - pe asta mi-o mentionase Adi, culmea, fix de la asta am inceput sa iau coborarile pe bicicleta :D si cam de aici le-am luat in mare pe toate pe bicla :)<br />
- sunt putin dezamagita de cum am gestionat urcarile, m-am descurajat la prima din padure unde mi-a frecat lantul pe foaia mica, si m-am mobilizat greu sa urc iar in sa macar la urcarile pe pietris. Se adauga si problemele de bicicleta. Abia de la jumatatea cursei am inceput sa merg mai cursiv. Am avut timp final 2:10 din care cam 1:20 pe prima jumatate de cursa :D<br />
- chiar daca la soare era foarte cald, daca s-ar fi mentinut situatia la punctele de alimentare as fi fost capabila sa fac si a doua tura, posibil chiar mai repede decat prima, dar n-as mai fi schimbat de pe foaia medie.<br />
- data viitoare cand ma mai gandesc la ture Epice, note to self - diferenta dintre turele de amatori si cele de elite sta si in skills, nu doar in numarul de km de lungime sau de diferenta de nivel :))<br />
<br />
La final - pana la urma au fost mai multe fete decat stiam eu :)) si am terminat pe locul 2 la amatoare. Locul 3 a plecat acasa inainte de premiere, iar o sa para penibil in poze ca apar a 2-a din 2 prezente pe podium si pare ca am fost ultima, dar pe cuvant ca n-a fost asa :)<br />
<br />
In principiu a fost cald, dar majoritatea traseului a fost prin padure, si daca luai si ceva viteza te racoreai suficient. Nu am suferit de caldura pana am fost pe traseu, mi-am revenit repede dupa starea de rau de la start. Mai adaug si apa rece de la punctele de alimentare - perfect.<br />
<br />
Poate ma mobilizez vara asta sa fac niste cursuri sa invat sa cobor. Stiu, ideea e sa iesi pe bicla si sa cobori, dar cat timp sunt blocata psihic la treaba asta, nu cobor daca ies singura :D Pana una-alta, musai un service...<br />
<br />
Cristi a fost atent la traseu si a luat-o inainte in zona in care am nimerit eu trupa ratacita. Haosul s-a produs din cauza unor concurenti care veneau din sens opus, Cristi i-a ignorat, cei de la Bikexpert insa si-au pus intrebarea daca n-au gresit traseul, si de acolo toata situatia :D<br />
<br />
Urmatoarea cursa: Lupii dacilor. Poate anul asta fac pe bicicleta macar ceva din coborarea mare :)) si poate dau jos macar ceva din acel kg de grasime in plus fata de anul trecut, ca tare-l simt cand trebuie sa-l urc pe dealuri :))Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-79387364916229320992017-04-23T14:03:00.000+03:002017-04-23T14:03:14.049+03:00Raport de cursa: Duatlon Buftea 2017De la Gerar incoace s-au mai intamplat multe, doar ca n-am facut eu fata sa le mai trec pe hartie / ecran ;) Ca sa subliniez cateva, pe scurt:<div>
<br /><div>
- Am inceput de prin februarie sa lucrez cu Fane Oprina la alergare. Se vede evolutia pe antrenamente, s-ar fi vazut mai bine daca nu as fi avut episodul cu amorsa, descris putin mai jos :D</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Acelasi episod mi-a intrerupt putin si planul de antrenament de ciclism, dar par sa imi fi revenit si stiu sa il evit pe viitor :) asa ca sper sa realiniez iar planetele de saptamana viitoare.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Am facut stafeta 2x5km la Uniqua 10k Bucuresti, impreuna cu Sorina :) din punct de vedere sportiv suntem foarte diferite, dar imi place relatia noastra overall :) de fapt intre timp am constatat ca pur sportiv sunt foarte diferita si comparativ cu Cristi :) Calculul era sa plec la 4:45 si sa termin la 4:30, din pacate deja avusesem niste episoade de rau (inca nu stiam de la ce), am plecat intr-adevar la 4:45 dar nu mi-a iesit si acceleratul, am terminat ~5k la medie de 4:47.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Cateva zile mai tarziu am ajuns la Urgente (de fapt am mers sa fac niste analize la o clinica privata si mi-au chemat ambulanta cand si-au dat seama despre ce era vorba) - se pare ca nu tolerez niste compusi volatili cu clor. Stiam asta de la produsele de curatenie, de exemplu nu pot folosi Domestos, la cateva secunde de la inhalare dau afara ultima masa pe calea cea mai scurta :D Ce nu stiam e ca niste compusi similari (probabil) se gasesc si in amorsele folosite in constructii. Si cum lucram la compartimentat mansarda, am inhalat niste substante de-astea (fara sa stiu/ imi dau seama, nu m-a interesat niciodata vreo eticheta a vreunui produs folosit in constructii), si timp de aproape 2 saptamani nu a stat mancare in mine si ma simteam din ce in ce mai rau, cu dureri generalizate in tot corpul. Mi-am dat seama totusi la un moment dat ca era posibil sa fie ceva din casa, pentru ca ma simteam mai bine dupa ce plecam de acasa, si o luam de la capat seara cand ajungeam inapoi. La spital mi s-a confirmat ca nu era alta problema si mi s-a recomandat sa dorm in alta parte :) Nu prea am putut sa aplic recomandarea asta, dar uneori un somn pe saltea in baie, cu geamul larg deschis desi afara sunt 2 grade, e atat de binevenit :))</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- Inca in plin tratament cu antivomitive, antibiotic si pansamente gastrice, am luat startul la Seciu (cred ca daca ma baga cineva la vreun test antidoping ar fi lesinat masinile de ce ar fi gasit in mine :D ). Ma pregatisem moral pentru tura lunga, desi antrenamentele le facusem cam de tura scurta, si din cauza starii de rau am ratat turele mai lungi care mi-ar fi prins bine, deci sincer ma asteptam la orice. M-am inteles cu Cristi sa ma ajute pe bucata de (fals) plat, apoi urcarea si coborarea sa le facem fiecare cum vrea si poate :) Prima bucata de plat au tras de mine atat Cristi cat si Simona - multumesc mult, altfel as fi ramas mult in urma inca din start, abia ma simteam in stare sa stau pe bicicleta. Apoi pana la prima urcare m-am incalzit, am urcat ok-ish dar pastrand energie stiind ca am de facut tura lunga, am coborat binisor, si hop a doua tura de fals plat. Desi am stat la plasa lui Cristi, la cum batea vantul nu simteam ca m-ar fi ajutat prea mult :)) dar am prins din urma cativa ciclisti si am rezistat cu chiu cu vai in spatele lui Cristi, desi pe final incepeam sa iau distanta :) dar cum se lipise de noi inca un baiat, m-a ajutat el sa il prind pe Cristi din nou. A doua urcare a mers rezonabil, dar la fel de economicos facuta precum prima :) tare Alex sus cand am oprit la alimentare, imi oferea antivomitive si antidiareice - mersi, eram deja plina de ele atat la interior cat si in buzunare :)) In schimb pe a doua coborare m-am lasat sa curg mai bine, a fost genul de moment in care m-am simtit una cu bicicleta si nu mi-a fost frica de viteza :) pe al doilea valonat m-au ajuns din urma si elitele, si Razvan Juganaru in masina de suport care m-a incurajat :) Si uite-asa am inceput al treilea tur, din nou in spatele lui Cristi. Din nou am ajuns cativa ciclisti din urma, dar de data asta s-au lipit si ei de noi si am inceput sa simtim ceea ce inseamna "pluton" - Multumim Cristi, you were the hero, practic ne-ai strans pe toti :) si asa, la adapostul unul pluton de 6-8 oameni, in sfarsit am reusit sa pedalez ceva mai relaxat, si am intrat in a treia urcare. Nici n-am dat bine cateva pedale - hop crampe sus spre incheietura / inghinal, ambele picioare. Zic - nu-i nimic, mai am gambele intregi, trag din ele :) asa ca am relaxat coapsele si am inceput sa urc tragand din gambe. Totul ok pana la o curba pe care am incercat sa o tai pe mijloc, si m-a ajuns din urma o ambulanta cu luminile aprinse, am dat sa eliberez drumul dar nu stiu cum am prins asfaltul si cum am tras de bicicleta, ca a trebuit sa pun piciorul drept jos. Si hop - crampa si la gamba dreapta. A fost un moment cheie in care mi-am dat seama ca va fi din ce in ce mai rau, si acolo am hotarat ca voi spune stop dupa tura 3. Cand am vazut ceasul la finish mi-am dat seama ca as mai fi putut chinui inca 2 tururi in timpul limita, dar cand m-am intrebat daca merita gradul de oboseala raportat la castig si la ce curse aveam in plan in urmatoarele saptamani - am zis nu. Asa ca am abandonat, practic in loc de tura lunga am facut-o pe cea scurta, in aprox 2h42. Detalii nu stiu, ceasul am uitat sa mi-l pornesc la start, l-am pornit doar inainte de a doua urcare, iar pe rezultatele oficiale apar DNF cu 2 tururi si fara niciun timp (come on guys, chiar am trecut linia aia de 3 ori).</div>
<div>
<br /></div>
<div>
- A mai urmat un week-end cu o iesire pe la Mizil, unde m-a carat Cristi pe niste catarari mai putin umblate. Mi-am dat seama cu ocazia asta ca sunt o puturoasa, ca as putea urca si mai bine dar mi-e lene :)) asa in urma lui am urcat pe pinioane mai mici decat as fi facut-o singura, si pe cuvant ca nu am simtit ca ma chinuiesc mai mult decat as fi facut-o singura :)) am facut cateva bucati chiar pe foaia mare, si fara sa imi sara inima din piept :D More to follow, sper ;)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Si am ajuns la zi - duatlon Buftea, care in acest an a tinut loc si de Campionat Balcanic. N-a fost cine stie ce prezenta straina, ma asteptam la mai mult, dar ... la categoria mea era treaba serioasa, stiam sigur ca erau cel putin 2 fete mai bune decat mine la ciclism dar nu stiam cum alearga... Mi-a trecut prin cap intr-adevar sa lupt pentru podium, si de fapt cu ideea asta am si luat startul.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pregatirea echipamentului - am fost tare distrata la partea asta. Mi-am calculat ce si cand sa beau, m-am tot gandit si razgandit la imbracaminte - nu am ceva special pentru duatlon/triatlon, nu aveam de gand sa car ditamai bazonul de MTB la alergare, dar nu voiam nici sa mai stau sa trag bazonati peste pantaloni de alergare ... complicat :D la final am decis sa iau bluza de ciclism ca sa iau in buzunar un gel de luat la T1 si o pastila de luat la T2, si pantaloni de alergare pana sub genunchi, ca nu parea a fi prea cald. De fapt in dimineata cursei am curatat gheata de pe parbriz ca sa pot pleca din curte. La incaltaminte iar a fost clara treaba - am o singura pereche pt bicicleta, respectiv la alergare nu am apucat sa testez incaltarile de cursa, asa ca ramaneau doar cele de antrenament. Dar mi-am facut manichiura, sa dea bine la poze :))</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Dimineata - trezit devreme de una singura inainte sa sune ceasul, mancat, dus bicicleta in zona de tranzitie. Nu stiam ca se mai deschide tranzitia ulterior, asa ca am ramas pe-acolo, am mai povestit cu alt sportivi, am mai stat si la soare ... si incet s-a facut timpul pentru incalzire.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am pornit in alergare usoara - pornesc ceasul, imi simt coapsele grele ... ma uit la ritm - 6 min/km, chiar mai incet decat la ultima alergare usoara pe care o facusem cu cateva zile inainte... mai stau putin sa intru in ritm, dau pe puls - 162 - 164! Well, asta era prea mult :) eram la incalzire si deja paream obosita :) la fel a ramas pana am terminat alergarea de incalzire. Am rams in maneca scurta, am facut stretchingul, am mai prins 2 lansate, si am hotarat sa iau gelul pe care il pregatisem pentru T1 :) inca 2 guri de apa si m-am pus la start. Discutasem cu Alex inainte pt un baton de luat inainte de cursa, dar nu o gasisem pe Simona, asa ca ... asta era. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Si start! Evident s-a plecat ca din pusca, eu ma plasasem la start in primele randuri. Am stat cu ochii pe ceas, in nici 300m m-am lamurit ca in dreptul meu se alerga cu ritm de 4:15 si chiar sub, ceea ce stiam sigur ca era prea tare pentru mine pentru acest duatlon, asa ca am incetinit, hotarata sa merg pe ce stiam eu ca pot duce. In timp ce incetineam au trecut pe langa mine cateva fete, printre care si Cecilia (stafeta) si Ioana Zlate, care stiam ca e la categoria mea :) nu m-am agitat, am zis ca daca chiar sunt mai buna le prind din urma mai incolo :)) La intoarcerea de la butoi m-am minunat de cate fete aveam in fata, cate fete alergau la 4:15, wow :) si am intrat in zona de parc, unde, surpriza, am trecut pe offroad. Well, eu nu luasem in calcul offroad si noroi cand mi-am calculat timpii de cursa, dar ... asta era. Pe portiunea respectiva am mai ajuns din urma cativa alergatori, printre care si Ioana si inca 2 fete, si mai spre final si pe Robert, care m-a recunoscut :) am stat cu el cateva sute de metri, apoi am vazut ca fetele din fata mea iau avans, asa ca l-am lasat in urma si m-am tinut de ele.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Si, mai incet decat as fi vrut, m-am apropiat de zona de tranzitie. Evident am uitat sa dau lap cand am trecut sub poarta, mi-am adus aminte abia cand am ajuns la bicicleta. Cu vreo 300m inainte de final mi-a strigat Cosmin ca sunt foarte in fata, ceea ce mi-a mentinut moralul si speranta ca pot prinde podium la categorie :)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Prima alergare: 4.6 km cu medie de 4:53/km. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tranzitia 1. Well, desi nu a fost prima mea tranzitie de acest gen, am reusit sa fac o lista lunga de greseli de incepator pe care, culmea, nu le facusem si la cursele anterioare de acelasi profil :)) Aveam clar in minte lista de actiuni pe care trebuia sa le fac, si am inceput sa bifez:</div>
<div>
- Pusa casca pe cap. Stiu ca daca iau bicicleta din rastel fara sa am casca prinsa poate fi motiv de penalizare, asa ca asta e primul meu pas pentru tranzitie. Dau sa pun casca pe cap - o lasasem pe setarea stramta la reglajul din spate, si nu am reusit sa o indes peste coada mea impletita spic.Si evident cand am incercat sa o infig, am reusit sa mi-o si agat in impletitura de la coada deci n-am mai reusit nici sa o scot fara sa smulg niste suvite. Am tras vreo 2 vorbe nedemne de a fi mentionate, si m-am calmat, am desfacut reglajul, am scos casca, am largit-o de tot, am pus-o pe cap, am stramtat-o la loc, am inchis-o sub barbie - primul pas gata.</div>
<div>
- Descaltarea de pantofii de alergare. Am incercat sa fortez asta inca din picioare in timp ce chinuiam casca, dar n-a mers. Pentru ca nu mi-a trecut prin cap nicio secunda ca aveam sireturi normale, desi stau cu xtenex-urile in sertar :)) asa ca treci in fund si dezleaga sireturi. Le-am dezlegat dar tot n-am reusit sa scot picioarele, a trebuit sa le si largesc. Alta pierdere de vreme si iata-ma, in sfarsit, desculta.</div>
<div>
- Incaltarea in pantofii de ciclism. Alta greseala din partea mea, spiritul meu putin OCD m-a facut sa las pantofii inchisi, aliniati in perfecta ordine :)) deci cand sa bag picioarele - ia stai si desfa scaiurile, largeste pantofii... Pe dreptul l-am incaltat mai rapid, dar la stangul cand am largit am scos cu totul banda din gaica de plastic. Incalta, stai iar si potriveste benzile, dar intr-un final apoteotic am reusit sa ma incalt.</div>
<div>
- Manusile - am renuntat sa le iau, nu era asa de frig incat sa merite sa mai pierd vremea cu ele, si cu pusul si ulterior si cu scosul.</div>
<div>
- Gelul il luasem inainte de start, am si uitat de el oricum, nici daca l-as mai fi avut in buzunar nu l-as fi luat.</div>
<div>
- Bautul din bidon. Era pas fundamental in calculele mele, asa ca am mai stat cateva secunde sa dau pe gat niste guri de ce aveam acolo. </div>
<div>
- Scos bicicleta din rastel. In sfarsit.</div>
<div>
- Pornit in alergare spre linia de urcat pe bicicleta.</div>
<div>
- Urcatul pe bicicleta. Desi stiam ca trebuie sa trec complet linia inainte sa urc pe bicicleta, nu stiu de ce am calculat aiurea la fata locului, si pe cand eram cu piciorul in aer am vazut unul din arbitri tipand la mine si gata sa ma intepe cu steagul rosu :)) zicea ceva de linie, eu nu pricepeam, voiam doar sa urc pe bicicleta. Am ramas asa cu piciorul in aer pana m-am lamurit - nu trecusem cu toata bicicleta de linie. Atunci mi-am dat seama ca ma paste penalty, am retras piciorul, am trecut cu bicicleta bine de linie, si am urcat in sfarsit pe ea. Si din greseala in greseala spre victoria finala - godspeed pe traseul de ciclism :)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Fac curba la dreapta, si dau de ... vant puternic din fata. In seara dinaintea concursului, pe cand negociam cu Cristi daca merita sau nu sa iau rotile lui, ne-am uitat pe ceva site care potriveste traseul de cursa peste bataia vantului din ziua concursului, si acolo indica o bucata de vant din fata. Pe cand ma luptam cu el, mi-am adus aminte de imaginea de pe aplicatie - da, a avut dreptate :)</div>
<div>
Planul meu de ciclism era sa... il fac ad-hoc, sa imi caut o trena potrivita, eram convinsa ca imi va fi imposibil sa nu gasesc. Well, realitatea e mai creativa decat imaginatia, si chiar nu am gasit :)) In plus, direct din prima curba m-am trezit si cu un catel in fata bicicletei, alt noroc de care mai am parte :D</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Am mers tragand cat de tare puteam si cautand sa ma lipesc mereu de cel din fata mea, in speranta ca gasesc trena potrivita. M-am tot lipit de cate cineva dar toti mergeau cam incet fata de ce aveam eu de gand, asa ca depaseam si cautam trena mai in fata... si tot asa, pana pe intoarcerea de pe bucata lunga, cand m-a ajuns din spate Marian Frunzeanu, m-a salutat frumos cu mana :) multumesc, mi-a prins bine la moral :) imediat dupa asta hop ma trezesc cu Roxana Vatrici trecand in fata mea, asa ca m-am agatat de ea ... scurt dupa asta trece in fata mea si Andreea Ciolacu, si acolo am decis sa incercam sa mergem grupate si sa lucram impreuna cat se poate. De fapt cred ca ele deja statusera la plasa mea o vreme, doar ca eu nu am fost inspirata sa ma uit si in spate, ca vanam o trena buna in fata :) Si am trecut tot cu ele de bucla de la start, si tot cu ele a doua linie, m-am mai alternat cu Andreea la plasa Roxanei cand paream sa o pierdem, ne-am si incurajat reciproc. Daaar, a venit intoarcerea de la butoi, si intoarerile astea la punct fix spre stanga, alaturi de ne-bautul din bidon in mers, sunt clar punctele mele cele mai slabe. Am facut anul trecut niste antrenamente cu jaloane de am invatat sa fac intoarcerile astea mai bine, dar se pare ca le-am pierdut peste iarna deci e cazul sa fac de-astea din nou. Revenind - am ramas in urma la intoarcerea la butoi, am incercat sa accelerez sa le prind, dar am prins o pala zdravana de vant care m-a tinut mai in spate, plus un baiat cu MTB care m-a incurcat intercalandu-se intre noi ... mi-am dat seama dupa vreo 200m ca le-am pierdut si mi-e cam greu sa le ajung din nou, asa ca am ramas iar la vanatul de trena buna. Desi daca nu gasisem pana in acel moment, probabilitatea sa mai gasesc de acolo era mica. Si m-am plasat in spatele lui R Gomoescu. De fapt am vazut costumul cu numele pe el si nu imi venea sa cred ca l-as fi putut ajunge din urma, m-am gandit ca poate e altcineva cu costumul lui :)) oricum, am stat o bucata in spatele lui si mi-am tras sufletul dar mi-am dat seama ca mergea mai incet decat as fi mers eu, plus si el se simtea inconfortabil cu mine la plasa din cate am "citit", asa ca am trecut in fata lui luptandu-ma cu vantul sa prind urmatorul concurent din fata. Nu mai stiu acum exact, dar stiu ca la un moment dat pe cand ma zbateam sa prind pe cineva, unul din baietii pe care ii depasisem (Robert sau altcineva, chiar nu mai stiu), si-a dat seama ce fac, a trecut prin stanga mea, mi-a strigat un Bravo, hai! si m-a tras pana la un baiat din fata, apoi a ramas in spate si si-a vazut mai departe de cursa. Multumesc, mi-a prins bine si fizic si moral :) Din turul 3 nu tin minte mare lucru, decat ca am ajuns din urma o multime de concurenti, si trebuia sa le strig sa stea pe dreapta, ca toata lumea mergea pe stanga din cauza plombelor de pe drum. O concurenta cu MTB chiar mi s-a plans ca pe dreapta e prost drumul :)) Really?! erai cu MTB si amortizare, sa vezi cum se simte pe cursiera si fara bazon :D</div>
<div>
<br /></div>
<div>
O sa mentionez ca apreciez bunele intentii ale primarului, care declara ca a facut lucrari de imbunatatire ale drumului pe traseu. Nu stiu cum era traseul inainte, dar sigur nu mi-a placut traseul plombat :) "imbunatatire" se cheama cand asfaltezi toata bucata si o faci plana si lina, nu cu obstacole la fiecare cativa metri :) parerea mea. Dar poate era intr-adevar mai bun decat a fost inainte, repet - era prima mea tura pe traseul respectiv.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Catre final am prins in fata alt baiat care mergea cam incet dar deja ridicasem si eu un pinion ca sa maresc cadenta si sa odihnesc coapsele pentru alergare :) m-a cam enervat totusi pe ultima curba si inainte de tranzitie, cand a incetinit exagerat ca sa se descalte din mers - daca mergeai la viteza normala si desfaceai aricii in tranzitie ai fi castigat mai multe secunde, cred eu, poate analizezi ideea :)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ciclism: 18.7 km cu medie de 29 km/ora.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Tranzitia 2: Si iata-ma din nou in tranzitie. De data asta nu mai aveam lista clara de pasi, dar oricum pasul 1 si cel mai important era sa scap de bicicleta din mana, si m-am chinuit sa o pun fix in dreptul numarului, pentru ca roata spate nimerea fix in dreptul unei bare verticale de la gardurile care margineau tranzitia, si nu reuseam sa o imping :D pana la urma am pus-o 2 cm mai la stanga :)) da, chiar asa de OCD sunt cateodata :D</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Largit reglajul de la casca si data jos, descaltarea, incaltarea cu pantofii de alergare, dar iar pierdut vremea cu stransul de sireturi. Si cum deja analizasem la intoarceri situatia fetelor din fata mea si suspectam ca eram pe locul 4 la categorie, am pornit rapid in alergare. Am uitat sa beau din bidon cum planificasem, am uitat si sa iau pastila Nutrend pe care am carat-o in spate degeaba tot concursul. Am uitat complet, m-am concentrat doar pe ideea de a nu pierde timp, stiam ca Roxana si Andreea erau cu putin in fata mea si inca speram ca pot recupera din diferenta. La plecarea in alergare mi-a strigat si Alex Ciocan ca stateam foarte bine :) inca ceva ce mi-a picat bine la moral, desi in general simt locul 4 ca fiind mai degraba prost decat bine :)) multumesc pentru incurajarile de la fiecare tur, mi-au prins foarte bine :)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Si ultima alergare. Trecand peste speranta de a prinde podium, cerinta mea de la mine in cursa era sa reusesc sa scad sub 5 min/km la a doua alergare. Asta dupa ce anul trecut la nationalele de duatlon am facut praf si pulbere a doua alergare, am pierdut cateva pozitii din cauza ei. Acum stiam ca eram mult mai pregatita pentru asta. Am plecat cu ochii pe ceas, mi-a luat vreo 300m sa imi reglez ritmul, si eram pe la 4:50. Moment in care am simtit ca se cam termina energia si mi-e tot mai greu sa imping din picioare. A urmat coborarea, pe care am incercat sa fortez putin ritmul, apoi urcarea pe care am depasit bine 5 min/km ... m-am uitat in fata si in spate, n-am mai vazut nicio fata, si am inceput sa ma sabotez moral, ca nu mai conteaza asa mult ritmul cu care alerg, ca nu mai am nimic de castigat sau pierdut.</div>
<div>
Toate astea pana spre intoarcere, cand am vazut in fata o fata imbracata in negru. Cum nu o vazusem pana atunci si nici la ciclism, am dedus ca e la stafete. M-am tot gandit si razgandit, daca mai are sens sa accelerez ca sa o prind sau nu ... si in timp ce tot calculam eu asta mi-am dat seama ca ma propiam de ea oricum :) deci da, merita macar sa mentin ritmul. Si imediat dupa intoarcerea de la butoi am ajuns-o, am confirmat cu ea ca e la stafeta, si am ramas pe langa ea ... asta pana cand am aruncat mai bine ochii in fata si am vazut un costum cunoscut - Andreea Ciolacu. Si cum inainte de intoarcere nu o avusesem sub ochi, mi-am dat seama ca am ritm mai bun decat al ei si ca as putea sa incerc sa o ajung :) a fost momentul in care am incetat sa ma uit la ceas, si am inceput sa trag de mine cu adevarat. De fapt asta se vede si pe puls, pana acolo avusesem puls pe la 175, de acolo am trecut in 180-185 :) cam tot pe atunci au trecut si Simona cu Alex pe partea cealalta la alergare si m-au incurajat, dar acolo chiar erma foarte bine montata psihic :) la fiecare pas vedeam doar cum reduc distanta fata de Andreea, inca putin, si inca putin, pe nesimtite ... si cand m-am apropiat de ea am intrat in zona cu public, si a inceput sa aiba sustinatori pe margine :) un domn care a facut-o sa constientizeze ca ma are in spate si a accelerat putin, am ajuns-o din nou, apoi un grup de tineri care au sustinut-o sa accelereze, si cumva mi s-a parut ca s-a speriat ca ma are in spate :) le-am strigat ca sunt la alta categorie, ca incepuse sa sune ca trenul in viteza si imi era sa nu cedeze fizic in vreun fel :) am lasat-o sa sprinteze, am incercat si eu sa schitez un sprint pe ultimii metri dar nu mi-a iesit atat de bine cat i-a iesit Andreei :) de fapt in dreptul cortului de penalty am incetinit ca sa verific daca nu imi apare numarul pe lista, din cauza fazei cu iesitul din T1, dar scapasem :) insa si asta mi-a mai taiat cel putin 2 secunde din timpul final. Dar am mers ultimele sute de metri la ritm de 4:30/km, ceea ce ma multumeste :) </div>
<div>
<br /></div>
<div>
A doua alergare: 2,7 km la pace de 5:15 min/km.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
La final, locul 7 la Open feminin amatori, la 7 minute de castigatoare, 1,5 minute de podiumul de la categorie, si o secunda de locul 6 general.</div>
<div>
Stiu sigur ca am dat totul, am ratat podiumul visat, dar ... atat am putut. Mai am multe de imbunatatit, in primul rand la tranzitii si apoi la bicicleta, si inca mai pot avansa mult la alergare, inainte de problema medicala am avut niste alergari foarte bune care spun ca pot sa tin ritm semnificativ mai bun decat a iesit la concurs. Dar asta mai vedem pe viitor. Cum mi-a spus Fane, sunt abia la inceput cu antrenamentele structurate si inca mai am multe de spus in sport :)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Azi, duminica 23 aprilie, ar fi trebuit sa fiu la Ziua B, dar s-a amanat din cauza starii traseului. Iar urmatoarea cursa ... hm, nu mai stiu :) Am de ales intre o cursa de alergare de 10k in Bucuresti sau campionatul national de duatlon in Cluj, ma hotarasc zilele viitoare...</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Pana atunci, sanatosi sa fim si sa avem spor la antrenamente! :)</div>
</div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-80043890207273892002017-01-29T14:40:00.001+02:002017-01-29T14:40:26.858+02:00Raport de cursa: Gerar 2017Si a mai trecut jumatate de an in care n-am scris nimic pe blog. Poate pentru ca m-am apucat si de altele si blogul a ramas ultimul pe lista de prioritati? :D Oricum, daca e sa luam concursurile si activitatea sportiva, nici n-as mai avea mare lucru de scris - dupa Eroica am reusit o cursa de exceptie la 4 pedale, unde am prins impreuna cu Cristi locul 1 la nivelul 2. Apoi eu am cam lasat-o moale cu sportul, m-am ocupat mult de atelier, am mai avut 2 curse Riders Club la care am prins locuri 2-3 la general nivel 2, suficient incat la final de sezon sa termin in fruntea clasamentului de nivel 2. Astept acum sa vad ce inseamna asta, daca anul acesta oi trece la nivelul 1 sa ma razboiesc cu traseele epice :D<br />
<br />
Intre timp, de prin decembrie m-am mobilizat si mi-am organizat niste antrenamente. Mai mult pe trainer si mai putin de alergare, a trecut si Trupa lui Fane la sala unde sunt locuri limitate, deci alergatul a ramas doar la week-end, fie ceva intervale lungi sambata fie un long run lejer duminica.<br />
<br />
Gerarul - n-am ratat nicio editie, chiar daca la una am alergat doar crosul. Si cum in pragul inscrierilor m-am trezit cu surpriza de a fi deja formate echipele de fete fara mine, eram deja pregatita sufleteste de cros unde sa trag la podium, mai ales ca anul acesta implinesc 35 de ani si incep sa intru pe alte categorii la unele concursuri ;) Dar asa pe ultimul moment m-am aliat cu 2 baieti pentru o echipa de mixt, fara mari pretentii de clasament :)<br />
<br />
Ordinea s-a rasturnat cand una din echipele de fete m-a solicitat in locul unei membre accidentate, si pana la urma totul e bine cand se termina cu bine, am completat atat echipa de fete cat si pe cea mixta din care am facut parte initial, asa ca am asteptat startul.<br />
<br />
Editia de anul acesta a Gerar-ului a mers pe ideea #WeRunTheNight. Sa fiu sincera nu m-am interesat prea mult de subiect, era Gerar si atat, din principiu ma asteptam sa fie la fel ca in anii anteriori, pana am vazut ca erau niste diferente :) startul era sambata dupa-amiaza, starturi separate masculin / restul, iar noi prindeam intunericul si incepea sa se lase si frigul.<br />
<br />
Studiind putin echipele, am stiut din start ca erau 3 echipe feminine bune. Poate in momente de forma maxima aveam sanse sa ne apropiem de echipa trupei lui Fane, dar fetele ma informasera deja ca nu erau in acea forma :D Eu habar n-aveam in ce forma as fi, ca nemaifacand intervale si alergand doar de capul meu si mai ales doar pe frig si zapada in ultima vreme, nu e usor sa intuiesti ce mai faci pe asfalt :))<br />
<br />
M-am echipat in lana :) primul concurs in care am testat lanitza - sosete de lana (MP), colanti de lana 100% (Davex), bluza de corp 80%lana 20% poliester (Davex), bluza cu fermoar din lana boucle (parca Name It). Luasem cu mine un buff sa-l pun la gat, ca ma asteptam sa folosesc caciula din kit. Well, am invatat la editia asta o lectie - nu te baza niciodata pe produsele din kit :)) cand am vazut sapcuta n-am stiut daca sa rad sau sa plang :D asa ca am lasat-o pentru la vara si/sau pentru altii (eu nu suport cozoroc), am pus buff-ul pe cap, am tras de fermoarul bluzei cat am suportat de sus (nu suport nici fermoar pe gat) si am ales sa alerg gat golas de Transilvania :)<br />
<br />
Desi luasem de acasa un gel cu care stiu ca ma impac bine, am luat cu mine gelul din kit ca statea mai bine in buzunarul bluzei :D O sa revenim mai tarziu la lectia de mai sus :))<br />
<br />
Bun, ne-am apropiat de start. Pe acolo mai o vorba, mai o poza, mai un cunoscut, de-astea, am ratat (cred) anunturile privind asezarea la start. Pana ne-am prins unde trebuie sa mergem etc era deja numaratoarea inversa pe la 5, asa ca am apucat sa plecam mai din spate si am pierdut o gramada de timp si energie la start sa depasim echipe. Am zis ca pornim pe la 5:30-5:40 si vedem pe parcurs cum stam si cum acceleram sau nu :D dar toata faza asta ne-a dat niste ruperi de ritm neplanificate. La un moment dat totusi ne-am stabilizat, cand m-am uitat la ceas am vazut ca eram intre 5:15 - 5:30, le-am facut semn fetelor sa nu se grabeasca mai mult de atat. Sa fiu sincera ambele au PR-uri mai bune decat al meu, cand am vazut ca se duc si la 5:10 incepusem sa am emotii ca n-o sa pot tine ritmul, dar am zis sa duc cat pot si om vedea mai incolo :)<br />
<br />
Turul 1 a trecut pe nesimtite, inca mai era ceva lumina si am apucat sa invat asfaltul, gropile si baltile din zona cu zapada.<br />
Turul 2 a trecut in acelasi stil, aceeasi viteza, fetele zmeoaice. M-am uitat la pulsul meu, era binisor peste 170. Stiam ca o sa termin carbohidratii cam in 1h15 la ritmul respectiv, am calculat sa iau gelul pe finalul turului 3. La final de tur, Rodica ne spune ca eram pe locul 4, la aprox 1 minut si jumatate de echipa de pe locul 3.<br />
<br />
A fost momentul in care m-am activat eu. Daca pana atunci am zis ca oi face ce oi putea, atunci mi-am dat seama ca daca eliminam pierderea de la start rezulta ca avem cam acelasi ritm, deci daca am grabi ritmul si doar cu cateva secunde pe km, am ajunge la situatia de a le avea sub ochi si de acolo altfel se pune problema de moral si mobilizare. Asa ca am inceput sa trag eu putin de fete, subtil. Entuzuasmul m-a tinut vreo 500m, cand a strigat Adina sa raman mai incet. A fost momentul in care mi-am dat seama ca mai sus de locul 4 nu vom termina cursa asta, si a devenit important doar sa securizam pozitia :)<br />
<br />
Pe finalul turului 3 am oprit la apa, am scos gelul, am luat un pahar de isotonic, si le-am dat in graba pe gat in jos. Fetele pornisera grabite de la masa de alimentare, eu as mai fi luat un pahar de apa dar am mers dupa ele, l-am lasat pe turul urmator :) Chiar inainte de masa de alimentare, Rodica ne anunta ca diferenta fata de locul 3 devenise 2h30. Pierdusem 1 minut pe tur iar fetele nu dadeau semne ca ar mai fi putut tine ritmul din primele 2 tururi, deci ... asta era. :)<br />
<br />
Noah, momentul de cumpana pentru mine a fost turul 4. Dupa coborare, am simtit dintr-o data ca ma taie ceva pe interior, in zona diafragmei, si mi-a stricat respiratia. Eram deja la puls aproape de 180, aveam nevoie de respiratia din diafragma, dar incepuse sa nu mai iasa bine. Parca nu mai puteam trage de ea in nicio directie, ceea ce ma afecta si moral. M-am ascuns in spatele fetelor si m-am lasat la ritmul lor, din fericire si ele incepusera sa incetineasca. A venit si zona cu zapada si balti unde au alergat chiar incet, iar in tot timpul asta m-am straduit sa imi gestionez revolta interna si sa imi recuperez respiratia :) Am mai patit ceva similar, tot dupa ce alimentasem, la CN Duatlon 2016 si la semimaratonul Bucuresti 2015, de fiecare data am ramas la pas pentru ca efectiv nu am reusit sa gestionez situatia nicicum. De data asta am zis ca fac cumva sa reusesc, impacta prea mult echipa :)<br />
<br />
Din fericire incetineala mi-a prins bine, mi-a scazut pulsul, si am reluat treptat respiratia asa cum o voiam, si am ajuns si la intoarcerea de la Splai. Acolo mi-am dat seama ce mi se intamplase tot turul - well, nu m-am impacat cu gelul din kit, care a strabatut rapid sistemul digestiv si incepea sa bata la usa de iesire, la fel de repede si in aceeasi textura in care intrase :)) Pff, si inca mai aveam 7 km din cursa. (dupa ce am ajuns acasa Cristi mi-a adus aminte ca am mai patit acelasi lucru de la acelasi tip de gel, cand m-oi invata si eu minte? :D )<br />
<br />
Din acest punct efectiv nu m-am mai uitat la ceas, la viteza, la numar de kilometri. Incercam doar sa merg cat mai repede, aveam nevoie sa terminam cursa repede ca sa imi vad de ale mele :) nu stiu daca a fost vreo toaleta pe traseu, nici nu mi-a trecut prin cap sa caut sau sa intreb, eram su gandul doar la cea din interior de la Rectorat. Adina obosise, Cristina ne-a informat ca o doare un genunchi. Deci au incetinit. Eu as fi accelerat :)) Imi venea sa le iau in spate numai sa terminam mai repede :D<br />
<br />
Ultimele 2 tururi m-am straduit doar sa ma pastrez cat mai relaxata, ca sa am controlul muschilor de care aveam cea mai mare nevoie in acel moment :)) oricum, deja ritmul scazuse la 5:40 si chiar mai jos, imi scazuse si mie pulsul pe la 160. La un moment dat chiar imi inchipuiam ca imi fac revenirea :) pe ultimul tur Adica deja ne certa daca i-o luam in fata si cu jumatate de pas :) Relax Adinus, cativa pasi diferenta nu conteaza, nu ne descalifica. Stiu ca atunci cand esti la limita de efort parca nu mai suporti nici sa se respire pe langa tine, stiu foarte bine starea respectiva :D cred ca si Cristina abia astepta sa termine, fremata pe ultimul km :)<br />
<br />
Am accelerat ultimii vreo 200m, am prins-o pe Adina de maini sa fim sigure ca ramane cu noi :) si un finish in 1:57, cu 2 minute mai bine decat anul trecut, pe locul 4, dar la 7 minute de locul 3 :) totusi, de data asta din vreo 20 de echipe feminine, incepe sa se miste treaba si in clasamentele feminine, si un loc 4 sa valoreze din ce in ce mai mult, moral :)<br />
<br />
Mi-am luat medalia si am dat fuga sa rezolv problema stringenta care m-a stresat jumatate de cursa :D pe drum ma oprea toata lumea sa ma intrebe despre cursa :)) a fost ok, dar chiar trebuia sa fug, sorry :D<br />
<br />
Apoi, ajunsa la vestiar, vad mesajul lui Cristi ca David facuse febra, asa ca n-am mai stat la premiere. Pentru o familie cu copii, o cursa de seara nu e cea mai potrivita alegere. Oricum, pana am ajuns acasa Cristi gestionase situatia iar David era deja adormit si incepea sa transpire. Am ajuns prea tarziu sa fac si briosele promise cu Alex, dar mi-am luat revansa azi dimineata :) zice ca pe o scara de la 1 la 10, imi da nota 20 pentru ele :))<br />
<br />
Echipa mixta din care am facut parte initial au fost si ei viteji la inceput si au incetinit pe parcurs, au terminat in putin peste 2 ore :) nu ne-am vazut pe traseu, ar fi fost dragut sa alergam impreuna si cu ei ;)<br />
<br />
Multumesc fetelor pentru echipa, multumesc organizatorilor si voluntarilor. Spiritul Gerar ramane :) chiar daca eu personal am avut urcusuri si coborasuri in decursul timpului privind participarea la acest concurs. Il folosesc pentru motivare pe timp de iarna, cumva by default. Stiu ce inseamna organizarea lui, intr-o vreme am fost si eu acolo, uneori unele decizii mi-au placut mult iar pe altele nu le-am inteles :) Cand o sa am rabdare o sa fac o lista cu toate. Nu azi :)<br />
<br />
P.S. Am auzit la "Bravo" cat in 10 ani :D nu se mai foloseste nici macar la copii :) multumesc Alina U. pt informare cand ii ziceam eu asta lui David acum vreo 2 ani :D Serios, cautati si alte cuvinte, de la un moment dat imi venea sa tip dupa toata lumea care striga continuu bravo bravo bravo :)<br />
<br />
Urmatorul concurs: posibil Winter Tri, proba de duatlon, peste 3 saptamani. Inca sunt putin nehotarata in privinta lui, nu imi pica prea grozav pe programul de antrenament, dar ar fi o ocazie sa mai ies pe-afara si cu bicicleta :)Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-86843495694260328782016-08-21T21:04:00.000+03:002016-08-22T00:01:26.864+03:00Raport de cursa - Eroica - RGT 2016Moto: Si nu uita, sa fii puternica!<br />
<br />
Pana la urma am hotarat sa fie Eroica 2016, desi ... era vorba de un timp limita in care aveam dubii mari ca as reusi sa ma incadrez. Dar merita incercarea ;)<br />
<br />
Am fost si in 2015, dar n-as putea sa spun de ce - a fost un fel de pariu cu mine, ca pot sa termin, dar l-am avertizat anticipat pe Alex ca s-ar putea sa ajung foarte tarziu :D ceea ce evident s-a si intamplat :) am ajuns in 5h22m, si sus la finish mai erau doar Alex si inca un prieten, si cu masina lor am ajuns si eu inapoi in Brezoi. Si tot evident, e probabil singurul eveniment de la care nu am nici macar o poza - ca nu a stat niciun fotograf dupa mine, si nici pe mine nu m-a dus capul sa fac macar un selfie :D Capul de selfie nu m-a dus nici anul asta, dar inca sper ca vreun fotograf m-a prins si pe mine...<br />
<br />
Ca sa rezum editia 2015 in cateva idei:<br />
<br />
- tura facuta cu MTB-ul pe care il foloseam in oras; m-am bucurat de stabilitatea lui si franele pe disc la coborare :D si de amortizare pe bucatile de asfalt prost. M-as fi putut bucura si de raportul foi-pinioane daca as fi stiut sa il folosesc optim :) acum urma sa fac tura pe Firutza, si mi-a tot pomenit Cristi sa nu ma astept sa imi fie mai usor dat fiind ca aveam foaia mica de 34 si pinionul mare de 28 :D<br />
- tineam minte doar muuuulta urcare, serpentine si drum prost. Stiam ca de la Voineasa primii vreo 8 km i-am facut integral pe bicicleta cu medie de vreo 10 km/ora, dar de acolo am mers destul de mult si pe langa bicicleta, nu mai eram capabila sa apas pedalele, pur si simplu; acum speram sa reusesc sa pedalez tot, sa nu mai cobor de pe bicicleta<br />
- tineam minte izvorul de pe la km 55, aproape de finalul urcarii; si ca la un moment dat, dupa urcare, urcare, urcare, in fata ochilor mi s-a asternut o bucatica de vreo 200m de coborare, si am oprit fericita rotatia pedalelor, in speranta ca mai aluneca bicicleta si singura; ei bine, bicicleta s-a oprit si a inceput sa alunece, dar inapoi :)) a fost un soc pentru mine, varianta de Fata Morgana a cataratorilor obositi probabil :))<br />
- asfalt prost; bucati de asfalt lipsa; si totusi, acum pe cursiera mi s-a parut chiar si mai prost decat atunci (nu stiu daca e doar perceptia mea sau chiar s-a stricat intre timp)<br />
- am atins 50,1 km/ora pe coborare, acum speram sa prind mai mult pe cursiera (well, am prins 50.0 :)) n-am nicio explicatie :D )<br />
- ultimii 3 km i-am facut atunci in 20 de minute, eram absolut terminata, facusem greseala sa nu ma alimentez in ultimii 20 de km, mi-am promis ca nu mai fac aceeasi greseala. Acum i-am facut tot incet, dar pentru ca tocmai se terminase limita de timp. Intre timp am observat si ca erau de fapt fals plat...<br />
<br />
Revenind la 2016.<br />
<br />
In primul rand s-a modificat traseul - s-a adaugat inca o bucata de aprox 15 km, urcare pe Transalpina, dar s-a introdus si un timp limita la Obarstia Lotrului - 3h45 de la start. Am stat mult si am calculat, daca ma pot incadra in timp. In primul moment am zis "nicio sansa". In al doilea moment am zis "sanse aproape nule". In al treilea moment mi-am spart cursa pe bucati, am analizat ce pot in mod cat mai obiectiv, si am ajuns la concluzia ca ar fi fezabil dar in conditii ideale, daca totul merge perfect :) well, greu sa masori sansele la acest "totul merge perfect", dar merita incercat. Totusi, dat fiind ca era considerat un finish secundar, probabilitatea mare era sa ma opresc la Obarsie chiar daca m-as fi incadrat in timp. Si nu pentru ca nu m-ar fi putut duce ambitia pana sus, dar pentru ca in momentul acesta nu sunt pregatita pentru cursa intreaga, si suplimentul de efort mi-ar fi compromis restul curselor planificate pentru toamna asta. Pentru un om caruia ii place sa isi provoace ambitia, a fost o decizie grea :))<br />
<br />
Am plecat dimineata din Bucuresti, cu Edi. Am ajuns destul de devreme in Brezoi, am luat kiturile. Simona m-a anuntat ca sunt pregatiti sa ma culeaga :)) eh, nu, anul asta nu pe mine :)) anul trecut la finalul cursei mi-am promis ca o sa ma pregatesc pentru ea, si m-am tinut de cuvant :D<br />
<br />
M-am tot invartit pe la start incercand sa imi gasesc un plutonas de ... coada cursei :D Mai multi se anuntasera a avea dubii ca s-ar incadra in timpul limita, si cum ma gaseam in aceeasi situatie, mi se parea logic sa ne grupam si sa "lucram" in pluton macar pana la Voineasa, sa incepem urcarea mai odihniti dar sa fi dus pana acolo viteza pe care am fi dus-o si singuri. Asta a fost calculul meu. N-a iesit, n-am gasit pe nimeni cu care sa ma grupez. In teorie am plecat cu Adriana Silav, in practica ne-am separat cand s-a dat drumul la trafic si s-a facut coloana de masini care s-au infiltrat printre ciclistii din coada si ne-au spart plutonasul. N-am mai reusit sa il refac. Poate il mai rugati si voi pe <a href="http://www.alexciocan.com/" target="_blank">Alex</a> sa scrie un articol / organizeze un eveniment despre avantajele unui pluton / grup, eu le-am simtit pe propria piele, dar nefiind intr-o echipa care sa discute o strategie inainte de cursa, mi-e destul de greu sa gasesc persoane de nivelul meu si care sa se grupeze cu mine. Da, stiu, pot si eu sa caut pe google / youtube, dar nu e acelasi lucru :) Acum stand si judecand, dupa cursa, cred ca toti cei pe care i-am ajuns din urma pe urcare ar fi putut sta cu mine in pluton in prima parte, ar fi salvat din energie si i-ar fi ajutat asta pe urcare. In acest an de cand ies pe sosea, m-am lamurit de un lucru - e totusi un sport de echipa ;)<br />
<br />
La incalzire am fost martora cazaturii dinaintea startului :D sorry, cainele iesise la mine, tocmai trecusem pe acolo in sens invers, am vazut baiatul venind in super viteza dar a trecut ca vantul pe langa mine si n-am apucat sa il avertizez ca e un caine dupa tomberon. Cred ca nici cainele nu se astepta sa vina cineva in viteza din sens opus. Am mai apucat sa aud cainele schelalalind si mi-a fost clar ce se intamplase. Ma bucur ca baiatul a fost ok, ba chiar a prins si podium, felicitari! :)<br />
<br />
Si, sa nu mai lungim vorba - start! M-am prins rapid ca eram in coada, desi credeam ca am plecat binisor :)) mai erau langa mine cei 2 baieti cu MTB, Adriana, Gabriela de la Daimon. Nici nu stiu cum au trecut cei 2 km de start festiv, dar stiu ca de la un moment dat se infiltrasera masini printre noi, cei din coada ne-am imprastiat ca potarnichile si din cauza masinilor nu am reusit sa ne regrupam. Apoi, cand s-a eliberat drumul, a luat-o si Gabriela inainte, Adriana se dusese deja inainte grupata cu un baiat ... am ramas fix cum n-as fi vrut - singura.<br />
<br />
Am dat la pedale cum am putut mai bine, dar nu chiar la maxim, in ideea de a nu ma termina complet pana la urcare :D Acum uitandu-ma pe track, vad ca am mers cu 28-30 km/ora. Din calculele mele, acea situatie ideala in care m-as fi incadrat in timpul limita spunea ca trebuia sa ajung la Voineasa in 1h15 - 1h20. Pentru asta trebuia sa tin cam 30 km/ora in medie. Totusi, am mers mai mult la feeling si incercand sa prind pe cineva din fata, la fiecare curba speram sa vad vreun tricou colorat :) nu s-a intamplat decat pe ultimii vreo 10 km pana la Voineasa :) Pe ceas nu prea m-am uitat, pentru ca vedeam ca imi afiseaza ceva aiurea, am crezut ca imi era pus pe ecranul de lap in loc sa fie pe cel general, dar nici nu m-am obosit sa mi-l aranjez in mers, am zis ca mi-l pun la punct la Voineasa, unde aveam de gand sa opresc la alimentare.<br />
<br />
Mai tin sa mentionez acea curba cu panta care m-a luat prin surprindere anul trecut, atunci am oprit si am coborat de pe bicicleta :D acum eram avertizata, am schimbat din timp vitezele si am urcat frumos :) Strava zice ca e un segment de jumatate de km cu panta 16% pe care l-am luat cu peste 14 km/ora :D asa sa fie :))<br />
<br />
Si m-am dus si m-am tot dus, pana cand spre km 30 am zarit in fata un tricou rosu :) initial am crezut ca era Adriana, pana la urma am remarcat ca avea si un rucsac in spate, deci era altcineva :) am accelerat pana m-am lipit de el. Era un domn care imi parea ca merge destul de relaxat, m-am asezat cuminte la plasa lui, mi-a prins bine sa imi recapat suflul, dar mergea vizibil mai incet decat as fi mers eu (da, stiu, cand stai la plasa feelingul asta e relativ :D ). Am trecut si la trena dar am vazut ca daca o tai mai tare il pierd, si nu imi doream asta, mai aveam nevoie sa imi salvez din energie, asa ca am ramas la viteza lui pe ultimii km pana la curba de la Voineasa.<br />
<br />
Am ajuns acolo in 1:24. Depasisem putin timpul din calcule, dar nu m-am stresat prea mult. Mi-am miscat rapid afisajul de la ceas pana m-am asigurat ca il am in fata ochilor pe cel care trebuia, dar cum viteza era 0, nu am stat sa verific prea multe. Am umplut bidonul, mi-am mancat un baton, si m-am trezit cu nevoia imperioasa de a ma descalta (avand o forma mai atipica a picioarelor am probleme in a-mi gasi niste pantofi de ciclism mai "race" si in care sa ma simt si bine cu orele :D cei in care ma simt bine pe termen lung sunt destul de badarani, grei si complet ne-aerodinamici :D ). Asa ca a trebuit sa lungesc pauza putin. Am plecat de la punct pe la 1:28-1:29, nu m-am uitat exact, si am inceput urcarea (nu ca n-ar fi fost urcare si pana acolo, dar de acolo devenea treaba mai serioasa). Domnul in rosu mi-o luase cu cateva minute inainte dar nu imi faceam probleme ca nu l-as prinde din urma. Am aflat si ca mai erau 3 ciclisti in urma mea - probabil cei 2 cu MTB si inca cineva, o sa recunosc ca m-am bucurat ca nu eram lanterna rosie a cursierelor :)<br />
<br />
Urcarea. Calculul de acasa spunea ca trebuia sa tin peste 10 km/ora in medie ca sa ma incadrez in timpul limita. Stiind ca panta incepe mai usor si se acutizeaza pe parcurs, am trecut pe foaia mica, am lasat pinioanele pe la mijloc, si i-am dat bataie, tot la feeling. Am inceput sa arunc cate un ochi pe viteza, si vedeam sub 10. Am mai zis ca poate una, poate alta, mai incerc si asa, mai incerc si pe dincolo - tot 6-7-8-9 vedeam pe ceas. Recunosc, mi-am stors putin creierasul, ca nu se potrivea nimic cu calculele mele, nu intelegeam cu pot avea 5-6 km / ora la inclinatia respectiva, raportul respectiv foi-pinioane + cadenta :D Abia cand am ajuns la o borna din care am tras concluzia ca as avea 42 de km, si am vazut pe ceas distanta 26, am avut revelatia zilei - afisajul era in mile, nu in km! Am aflat ulterior ca la fiecare update ceasul trece pe mile, isi facuse update cu o zi inainte si n-am mai stat eu sa verific...<br />
<br />
Acum macar ma linistisem cu afisajul ceasului, am facut rapid un calcul si am tras concluzia ca trebuia sa am peste 6 mile/ora ca sa ma mentin in grafic. Ce pot sa spun despre urcarea de anul asta:<br />
- mi s-a parut asfaltul mult mai prost. Nu stiu daca intr-adevar s-a mai stricat peste an, sau doar anul trecut l-am simtit mai smooth din cauza mtb-ului. Portiunile de asfalt stricat ma intarziau teribil, si mi-am dat seama ca in calculele de acasa nu luasem ca parametru si calitatea asfaltului :) incepeau sa se stranga tot mai multe elemente care ma departau de situatia ideala in care m-as fi incadrat in timp. Dar am continuat sa sper, asa ca am dat la pedale in continuare.<br />
- nu am fost deloc atenta la peisaj :D nu stiu pe unde am trecut :) am fost concentrata maxim pe pinioane, panta, trasa, evitarea gropilor, viteza, transformat mile in km, borne cu AMR :D Abia la intoarcerea cu autocarul am vazut pe unde am trecut cu bicicleta, si mi-am adus aminte ca anul trecut am avut timp si sa admir peisajul :)<br />
- de la jumatatea urcarii ma cam lua cu frisoane, in special in soare unde erau peste 26 de grade :D data viitoare iau mai multe batoane cu mine, clar frisoanele erau de la alimentatia necorespunzatoare, nu de la temperatura de afara<br />
- am avut cateva portiuni pe care o sa recunosc ca am "manifestat" niste ragete animalice :)) mi-am atins limitele, am tras de ele ca de elastic... dar n-am oprit bicicleta :) noroc ca nu mai era nimeni pe langa mine<br />
- parca panta nu a fost asa abrupta si parca serpentinele au fost mult mai lejere si mai usoare decat anul trecut. Deci sigur e chestie de perspectiva, e alta impresia cand esti in forma mai buna si nu te mai sperie traseul :D<br />
- am avut mai multe momente in care am mutat mainile fara sa am emotii, am si pedalat pe urcare fara sa tin bicicleta cu minile. Evident, inconstient, ca daca apucam sa imi dau seama de faza le puneam repede la loc :D cred totusi ca e de bine :)<br />
<br />
La km 55 am ajuns la izvorul pe care il tineam minte de anul trecut :) acolo erau Roxana Radu si inca un baiat cu tricou albastru (mi-a spus numele la finish, dar imi cer mii de scuze, creierul meu era in ceva transa si nu l-am retinut - LE: dupa rezultate deduc ca e Octavian :) ), ei au plecat fix cand am ajuns eu. Am hotarat sa stau putin, sa umplu bidonul, sa mai mananc un baton. In timp ce ma ocupam cu aceste treburi "administrative" a venit langa mine o fetita care mi-a facut raportul cursei - au cazut 2 baieti acolo, mai sunt atatia km, dupa care vine atata coborare, apoi mai e atata pana la final :D stia tot :)) si cand ma pregateam sa plec am mai auzit-o in spate:<br />
<b>Si nu uita, sa fii puternica!</b><br />
Mi-a mers la inima :)<br />
<br />
Dupa o pauza de vreo 2-3 minute am pornit si eu, in speranta ca mai prind pe cineva pana la finalul urcarii :) si fix in varf am prins doi baieti - pe cel in albastru si inca cineva, care a luat-o rapid inainte pe coborare.<br />
<br />
Na, coborarea m-a surprins. Eram absolut convinsa ca o voi face mai bine decat anul trecut. Eh, am intrat in coborare in spatele baiatului in albastru, care cobora chiar mai precaut decat mine :D era tot lipit de frane si am inteles repede de ce - asfaltul era praf, plin de gropi, gauri, santulete etc. N-as putea spune daca a fost la fel si anul trecut si doar am avut eu mai mult curaj sa trec peste el fiind pe MTB, sau s-a stricat intre timp :D cert e ca as fi coborat ceva mai repede, dar nu reuseam sa trec printre baiat si vreo bucata buna de asfalt, si nici curaj sa trec peste gropi nu aveam :D abia dupa vreo 2 km de coborare am reusit sa trec in fata lui, am schimbat rapid niste vorbe gen "sunt asteptat intreg acasa / si eu" :D si am coborat si eu tot precaut. Ceva mai repede decat el, dar oricum m-a prins din urma cand am intrat pe partea de "plat valonat" de dupa coborare. Vazand track-ul dupa cursa, constat ca am facut coborarea mai prost decat anul trecut :)) si semnificativ mai prost decat in calculele de acasa. Mai punem si aici niste timp pierdut fata de target. Am terminat coborarea cu minile inclestate pe frane, mi-a luat vreo 200m sa reusesc sa ma desclestez, sa ma dezlipesc, sa ma misc... nici asta nu cred ca e normal :))<br />
<br />
Dupa ce ne-am regrupat, i-am spus colegului ca targetul meu e sa ma incadrez in termenul limita chiar daca nu voi continua de acolo. In primul moment mi-a zis ca nu mai avem sanse, apoi... ca singura sansa sa ne apropiem de target este sa lucram ca lumea impreuna, sa facem trena bine :) Wow, ce mi-a mers la inima treaba asta :)<br />
<br />
Pot spune ca am avut o bucata de vreo 12 km care mi-a placut enorm :) ne-am succedat la trena, am dus mai mult de 500m fiecare dar ne-am adaptat la traseu, anuntat frumos de gropi si trasa ideala... mi-a placut :) la un moment dat colegul mi-a iesit din plasa si a luat-o mai in stanga crezand ca prinde asfalt mai bun - din pacate a ramas pe o bucata de drum in lucru de pe care nu a mai putut urca pe sensul corect, care era cu cativa cm ridicat ca era asfalt turnat proaspat :D l-am asteptat :)<br />
Am tras cat am putut vreme de peste 10 km, si la un moment dat a spus ca am ajuns la Obarsie. M-am uitat la ceas, inca mai aveam cateva minute pana la limita. Daaar mergeam si mergeam si inca nu se zarea poarta de timp intermediar. Incepusem sa devin derutata, insistam inca, dar numaratoarea inversa continua amenintator... si cand eram aproape de cele 3h45, il aud pe coleg spunand ca s-a inselat si ca mai avem cam 3 km.<br />
<br />
Initial nu am vrut sa il cred, inca am insistat cu viteza, pana cand ... am vazut pe ceas 3h45 si cateva secunde. Atunci s-a terminat ceva - probabil motivatia :) A fost momentul in care am redus viteza, din acel moment cursa nu mai avea nicio miza. Asa ca ultimii vreo 3 kilometri i-am facut mai relaxati, oricum eram destul de terminati amandoi :)<br />
<br />
Am trecut linia de finish intermediar dupa 3:56:13, din care ceasul spune ca m-am miscat 3:53 :) Nu m-am incadrat in timp pentru ca nu s-a intamplat acea situatie ideala in care ar fi dat calculele bine :) diferenta sunt cele 8 minute in plus la Voineasa, plus diferenta de viteza de pe coborare, poate si 1 minut in plus fata de calcule la izvorul de la varful coborarii :) Surprinzator insa, am facut urcarea mai bine decat ma asteptam, am facut Voineasa - varf (Curmatura Vidrutei spune Strava) cu viteza medie de 11,7 km/ora, si de la start pana in varful urcarii cu 17,6 km/ora, ceea ce ma multumeste :) Am avut si cateva segmente pe care m-am clasat binisor intre fete, ceea ce ma multumeste si mai mult ;)<br />
<br />
Vestea buna e ca inca mai era lume in zona, inca mai aveam masa de alimentare, mai aveam cu cine povesti, nu se grabea nimeni sa se intoarca, mai erau umflate portile etc :)) am fost notati ca finisheri, aparem si in clasament :) am facut niste stretching, am baut o cola, am incercat si sa mananc ceva dar s-a refuzat servirea la localul din zona :( noroc ca mai aveam un baton proteic in buzunar la spate. Si au mai venit destui concurenti si dupa mine, n-am mai fost lanterna rosie :)<br />
<br />
Stiu foarte bine ce mi-a lipsit pentru a ma incadra in timp, si probabil pentru prima data m-am evaluat destul de realist (de obicei sunt prea optimista si prea increzatoare in fortele mele); dar stiu foarte bine si ca anul viitor voi putea sa trec in limita si sa ajung pana la finish :) asta, evident, daca nu se hotaraste Alex sa faca o cursa si mai "eroica" si sa o lungeasca si sa reduca / suplimenteze timpii intermediari :) ramane de vazut, dar candva voi termina si eu decent cursa asta :)<br />
<br />
Oricum, simplul fapt ca s-a introdus acel timp intermediar mi-a transformat o cursa de "sa vad ce pot" intr-una dintre cele mai motiva(n)te ever :) Un fel de echivalent al Boston-ului la maraton :) Si da, sa fie cu timp intermediat si anul viitor :)<br />
<br />
Urmatoarea cursa - One night stand, daca reusim sa reparam masina pana atunci :) azi am reusit sa stricam zen-ul soferului de pe platforma, care zice ca nu ridica mai mult de 3 Passat-uri pe an, pe cand noi deja urcam Calutul pe platforma a doua oara sezonul asta :D Daca nu, ramane 4 pedale, unde fac echipa cu Cristi.<br />
<br />
Si nu uitati, sa fiti puternici! :)Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-45134561724470860982016-08-14T12:09:00.000+03:002016-08-14T23:42:21.454+03:00Raport de cursa: Cursa Campionilor - RGT 2016N-am ratat nicio editie.<br />
In 2014 am inchiriat o bicicleta de sosea, am avut "bafta" de a mi se rupte fix inainte de start surubul care strange colierul de la sa deci am mers toata cursa cu saua cazuta :) stiu cum striga lumea dupa mine, pe urcarea de la Casa Poporului (sensul acelor de ceas) sa ridic saua :) da, mi-ar fi placut si mie ... :D Am iesit totusi pe la mijlocul clasamentului feminin, am fost super multumita (David avea 6 saptamani) :)<br />
In 2015 nu m-am mai complicat cu inchiriatul dupa experienta anterioara :D asa ca am facut cursa cu MTB-ul echipat cu slick-uri. De data asta in sens invers, urcarea mai lunga, efortul altfel ... n-am fost foarte eficienta la ales combinatia corecta de foi/pinioane (imi dau seama acum), dar m-am incadrat in niste targeturi personale (ceea ce m-a si convins sa merg la Eroica :D ).<br />
<br />
In 2016 eram in sfarsit "regulamentara", bicicleta mea de sosea, doar ca s-a schimbat iar traseul, acum vorbeam de acelasi traseu ca la <a href="http://diana-gal.blogspot.ro/2016/03/raport-de-cursa-campionatul-national-de.html" target="_blank">Campionatul National de Duatlon</a>. Fals plat pe o linie - 2%, evident coborarea aferenta pe celalalt sens.<br />
<br />
Forma mea - ei bine, dupa "fierastraul" facut miercuri seara la antrenamentele cu Trupa lui Fane, joi mi-am dat seama ca aveam muschii importanti cam contracturati, ma "tineau" picioarele indiferent ce as fi incercat. Vineri am facut un masaj, unde Ioana s-a luptat cu flexorii - sau mai bine zis s-au luptat ei cu ea :) S-a simtit diferenta dar inca nu era perfect :) vineri seara inca masam si eu cu un relaxant muscular, sambata dimineata am mai bagat un magneziu si gata, ma impacasem cu gandul ... ce-o fi o fi :D<br />
<br />
In zona startului multa foiala, lasasem masina la Unirii deci m-am invartit aiurea ca nu aveam unde sa las saculetul cu kitul :) de-asta e bine sa il iei cu o zi inainte :D Am plecat la incalzire, am dat 2 tururi, dar era deja tarziu, deci pana sa termin al doilea tur toata lumea era deja asezata la start, si nu mi-a mai ramas decat sa ma plasez in spate. Am incercat sa ma grupez langa Zora si Cristina, speram in sinea mea sa ma pot tine de plutonasul lor, desi nu aveam mare incredere ca as putea face asta de la start, ca na, eu ma incalzesc mai greu.<br />
<br />
Si start! Nici n-am apucat sa plec ca deja se cazuse. Si uite-asa din prima suta de metri le-am pierdut pe fete, care au apucat sa treaca de cazatura iar eu am ramas sa ocolesc putin. Si daca iti pierzi plutonul, greu il mai prinzi apoi.<br />
<br />
Am ramas intr-o zona cu baieti pe MTB. Nu m-ar deranja tipul bicicletei deloc (si eu am facut editia 2015 pe MTB, pana la urma), dar m-a deranjat faptul ca refuzau sa se grupeze. Cum ma apropiam de ei, cum se imprastiau ca potarnichile. Cum se apropuau unul de celalalt, cum unul o lua aiurea inainte si tot asa. Relax guys, am invatat si sa merg aproape de altii fara sa ii daram :D aveti putina incredere, in mine si in voi :D trena / plasa nu exista degeaba :D<br />
<br />
Vreo 3 tururi m-am invartit si chinuit aiurea fara sa imi gasesc pe cineva cu care sa ma grupez, iar asta s-a vazut pe timpi, mai ales ca eu ma si incalzesc mai greu :D Apoi am gasit niste fete, am stat o vreme la plasa de m-am mai odihnit, apoi am trecut si eu la trena, si in sfarsit am inceput sa intru in timpi sub 6 min/tur.<br />
<br />
La turul 6 m-a ajuns din urma un pluton in care erau fete de la HC Cycling si Daimon. Si cum deja aveam planul asta in minte, am hotarat sa vad cat reusesc sa ma tin de ei. M-am strecurat si eu in pluton si la adaposul lor am reusit sa maresc viteza. M-a tinut toata treaba aproape un tur, din pacate dupa intoarcerea de la Unirii i-am pierdut si n-am mai reusit sa ii prind. Cu toate astea, am un cel mai rapid tur al meu de 5:19 conform Strava. Na, cand o sa reusesc sa tin sub 5:30 per tur macar o ora, o sa intru si in podiumuri :))<br />
<br />
Am pierdut plutonul ramanand totusi cu o "coada", una din fete a ramas la plasa mea, si asa a stat pana la sfarsitul cursei. Am incercat la o intoarcere sa raman mai incet si sa o las si pe ea sa duca trena, dar n-am avut cu cine... a mers vreo 200m ca n-a avut de ales dar incet, apoi s-a invartit de m-a lasat tot pe mine la trena :) Daaar, s-a intamplat cel mai bun lucru care putea sa se intample :) cand ne apropiam de o ora de concurs ne-a ajuns din urma (pentru a doua oara) Zora, care a hotarat sa lase ritmul mai moale si sa ramana cu noi. Si uite-asa ne-am facut un plutonas de 3 fete, cu Zora la trena.<br />
<br />
Mi-a prins foarte bine, m-am mai odihnit putin la plasa ei, mi-am recapatat suflul. Cu toate astea, aveam niste mustrari de constiinta - stiam ca e mai buna decat mine, dar simteam si ca nu era tocmai corect sa duca doar ea trena, mai ales stiind cum ma simteam eu cu cealalta fata stand permanent in spatele meu. Am tot cantarit ideea de a trece si eu la trena, dar cum deja la plasa ei aveam viteza mai buna decat avusesem singura, ma gandeam ca mai degraba o sa incurc decat o sa ajut. Si totusi, la un moment dat mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa trec si eu la trena, macar o jumatate de tur, nu as fi ramas impacata daca n-as fi facut-o :) Am stat mereu cu ochii pe ceas ca sa fiu sigura ca mentin viteza la care mergeam si cu Zora la trena, si cu celalalt ochi pe umbre sa fiu sigura ca sunt fetele inca in spatele meu :D Stiu ca la un moment dat mi-a zis ca mai sunt vreo 17 minute din cursa - da, mi-a picat bine informatia asta, eram atat de concentrata pe ideea de viteza incat la timp nici nu ma uitasem :)) dar stiu ca am calculat rapid ca inseamna 3, maxim 4 tururi, deci chiar mai era putin. I-am zis Zorei sa treaca inapoi la trena cand simte ca pierd din viteza, si s-a intamplat repede :)) dupa cursa mi-a zis ca am ales momentul potrivit si ca i-a prins bine schimbul, deci .. imi pare bine :)<br />
<br />
Pe ultimele vreo 2 tururi am "agatat-o" si pe Irina, si le-am mers ceva mai incet, am trecut de 6 minute pe tur, dar deja nu mai era cine stie ce miza si era mai frumos sa continuam si sa terminam asa grupate. La final eram convinsa ca mai avem dreptul la un tur, dar s-a tras banda fix in fata noastra, asa ca ... ne-am oprit. Am ratat ideea de "a trece linia de finish", parca s-a terminat totul prea brusc. Asta e.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-CbGHPyW1-G8/V7A2J44pzCI/AAAAAAAAH84/o0Z_xzx472kM9UqK4HxxDsL-8mvPI46XQCLcB/s1600/13924842_10157367715205201_8138618860498740726_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://3.bp.blogspot.com/-CbGHPyW1-G8/V7A2J44pzCI/AAAAAAAAH84/o0Z_xzx472kM9UqK4HxxDsL-8mvPI46XQCLcB/s320/13924842_10157367715205201_8138618860498740726_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Cateva concluzii si idei de final:<br />
- am prins 16 tururi, elitele au prins 21. Dupa ce am aflat care e traseul si comparand cu cursa de la Ploiesti, targetul era sa prind 15 tururi si sa nu fiu ajunsa din urma de pluton de mai mult de 5 ori. Target atins :) Viteza medie vreo 30,5 km/ora, cel mai bun tur la 33 si ceva.<br />
- fetele pe care le-am dus o parte din cursa au prins podiumul (locurile 2 si 3) la U19. Felicitari si sa va fie de bine :)<br />
- Zora a prins podium la categorie (oricum avea 2 tururi inaintea mea). Felicitari, mai ales ca am vazut de la start ca avea cauciucuri mai late si incaltari fara prinderi cu pedale SPD :D<br />
- E bine sa ai un pluton inca de la start. Data viitoare in loc sa ma fatzai aiurea inainte de start o sa ma inteleg cu cineva la fata locului, si ma bag intr-o grupa apropiata de viteza mea. Cat o fi sa rezist. Strategia e totusi foarte importanta in sportul asta :)<br />
- Prima data cand am baut apa din mers pe cursiera :D am scos bidonul usor, cu bagatul la loc am avut niste probleme, asa ca am fost nevoita si sa iau curba cu o singura mana pe ghidon si cu bidonul in cealalta mana. N-am cazut. Evident, e turul cu cel mai prost timp, am pierdut vreo 20 de secunde cu incetineala, dar ... e un inceput :D<br />
- Primul tur tinut cu un pluton semnificativ mai bun decat mine. Data viitoare poate ies 2-3...<br />
- Multumesc suporterilor, ati fost multi si m-ati luat prin surprindere si prin invaluire :) la un moment dat puteam sa bag mana in foc ca toate fetele din concurs se numesc Diana, de atatea ori mi-am auzit numele :)<br />
<br />
Cam atat momentan. Inca sunt in dubii daca sa merg la Eroica sau nu. Daca era doar traseul de anul trecut nu ezitam, dar asa... n-as putea sa merg fara sa trag in speranta ca prind timpul limita sa pot urca pana sus, iar pentru a reusi asta ar fi un efort imens pe care l-as resimti cateva saptamani, si parca nu mi-as periclita rau 4pedale, unde fac echipa cu Cristi. Mai vad...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-33733196052008559702016-08-07T13:57:00.003+03:002016-08-07T14:44:50.810+03:00Raport de cursa - Dumbrava cu Margaritar 2016Am mai parcurs traseul in 2013, dar in sens invers, si cu 29er-ul lui Cristi. A fost cursa la care am fost agatata pe o depasire si azvarlita in jos, ceea ce m-a marcat o vreme :D Nu mai tineam minte mare lucru din traseu, decat ca am avut o coborare lunga care acum ar fi trebuit sa fie urcare :D si ca ma asteptam sa fie plat, si numai cu impresia de plat n-am ramas la finish :)<br />
<br />
Am revenit si in 2014 si in 2015 dar doar sa il conduc pe Cristi la start :) si in sfarsit in 2016 mi-a venit si mie randul sa parcurg traseul in varianta actuala. Intre timp am trecut si la nivelul 2, asta inseamna 2 tururi de cate aprox 21 km, cu ~180m diferenta de nivel fiecare.<br />
<br />
Am fost cu o saptamana inainte sa facem o recunoastere. Eu in general evit Comana, pentru ca desi e aproape de Bucuresti, iar noi stam tot aproape de Bucuresti, per ansamblu mi se pare ca drumul de la noi pana la Comana e foarte lung :D vreo 90 de km, de fapt. Am zis totusi ca o recunoastere e utila, mai ales ca imi tot spunea Cristi ca o sa ma surprinda urcarile :D Asa ca acum o saptamana ne-am urcat in masina, am parcat langa stadion, am pornit pe traseu, si la nici 2 km am facut eu pana :)) cum n-am patit-o niciodata pana acum in atatia ani, nu aveam la noi camera de schimb (aveam pompa, da? :) ), asa ca n-am avut ce face decat sa ne intoarcem acasa, inca vreo 90 de km cu masina :)) Am zis ca totusi e si asta o lectie invatata, o sa bag macar in portbagaj cate o camera de schimb de fiecare fel pentru bicicletele pe care le avem, sa fie acolo :D<br />
<br />
O sa recunosc din start ca am studiat (scriptic) traseul, inscrierile, concurenta.. si am decis ca aveam sanse mari de:<br />
- loc 1 la categoria de varsta; ar fi trebuit sa se intample ceva gen probleme tehnice ca sa pierd podiumul la categorie<br />
- podium la general, ma asteptam cam la loc 2<br />
- timp de gold badge, asta insemnand sa termin traseul sub 2h45m. Aici recunosc ca aveam emotii, Cristi era convins ca nu sunt capabila s fac urcarile pe bicicleta, si ca o sa fie cateva portiuni de traseu care o sa ma surprinda. A avut dreptate pe jumatate - m-au surprins niste portiuni, dar (surprinzator si pentru mine) nu urcarile :D<br />
<br />
La start m-am invartit putin de o incalzire, dupa care m-am plasat langa Cristina. Stiam ca merge bine si ca trage la podiumul general, si targetul meu a fost sa stau cat mai aproape de ea. Asta pana am vazut ca are 29er si atunci mi-am dat seama ca socoteala de acasa nu se va intampla la fata locului :)) totusi, am ramas cu ea in prima linie, am constatat ca intr-adevar la fiecare nivel, chiar si la elite, fetele bune pleaca din fata :) eu pana acum ma ascundeam undeva mai in spate, apoi e drept ca faceam ca trenul ca ma enervau baietii care porneau tare si se taiau dupa 5-10 km iar eu trebuia sa fac slalom printre ei (ba pe unii ii mai apuca si orgoliile cand se vad in pericol de a fi depasiti de fete si nu va spun ce nervi ies din fazele astea). Ei bine, de data asta nu am avut parte de asa ceva, startul decalat si plasarea in fata au fost "prietenii" mei cei mai buni.<br />
<br />
Si, start nivelele 1 si 2! Am plecat cat de bine am putut, desi la inceput ceasul imi arata 24km/ora :)) cred ca si gps-ul se da peste cap in aglomeratie mare de gps-uri :D pana la urma am reusit s avad ceva ce incepea cu 3, pentru ca apoi pe track sa vad viteza maxima 40, deci ... am pornit ok :) a trecut rapid asfaltul, fara incidente, a venit coborarea pe care am facut eu pana cu o saptamana inainte (de data asta era curatata de gunoaie), si m-am trezit intr-o ambuscada la intrarea in padure :) dar s-au intins randurile repede, am reusit si eu sa intru in ritm si am incercat sa mentin si eu viteza sirului in care eram, sa nu il las pe cel din fata sa se departeze. A venit rapid prima urcare - am luat-o pe bicicleta in totalitate, acolo am depasit-o pe Andreea Ionescu si am ajuns-o pe Cristina :) a mai urmat o bucata in care am incercat sa o pastrez pe Cristina sub ochi, n-am reusit :D<br />
<br />
La primul podet am tras un super drift - da Cristi, m-a surprins traseul :D abia la al doilea tur am vazut atentionarea, la primul eram prea prinsa in pluton ca sa il observ, m-am luat doar dupa roata celui din fata care a tras un drift similar, am oprit amandoi lateral milimetric langa apa :)) pe al doilea podet la fel, nu l-am vazut din timp :)) asa ca am oprit si am trecut la pas, dar mi-am promis ca la al doilea tur voi trece frumos peste el.<br />
<br />
A doua urcare, cea abrupta - da, m-a surprins putin, in ideea in care nu mi-am gasit pozitia potrivita si pe la jumatatea ei am pierdut aderenta pe roata fata, si coroborat cu faptul ca toata lumea pe langa mine impingea bicicleta pe acolo - am coborat si eu si am impins ultimii 10 -15 metri. Din nou am ajuns-o pe Cristina sus. Dar de acolo pana pe finalul turei 2 n-am mai vazut-o :) eh, roti de 29...<br />
<br />
Si a venit si punctul de alimentare de la trecerea de sosea. Chiar inainte de asta ma gandeam ca nu m-a ajuns Cristi inca, si calculam deja ca daca nu ma ajunge in primul tur inseamna ca am mers foarte bine :D Dupa punctul de alimentare stiam ca urmeaza cativa km prin soare, asa ca am decis sa opresc, sa bag o napolitana si un pahar cu apa. Asa ca am tras pe dreapta, am luat paharul, si l-am auzit pe Cristi strigand in timp ce zbura pe langa mine - Ai apa in bidooooon! Well, da, aveam apa in bidon, aveam napolitana in buzunar la spate, dar nu prea imi iese sa le iau din mers, asa ca am riscat cele vreo 30 de secunde pauza...<br />
<br />
L-am pierdut si pe Cristi dupa ce am plecat de la punct, in schimb mi-a aparut sub ochi din nou Andreea Ionescu (ma depasise la un moment dat), asa ca ultimii km din turul 1 i-am facut in spatele ei, m-am simtit bine sa stiu ca ma pot tine de o elita (chiar daca ea e de fapt soselara iar offroadul e altceva :D Am ajuns impreuna la inceputul turului 2, unde Razvan ne astepta cu paharele de apa :) dupa care am pornit in turul 2. Mi-a luat-o inainte in zona de sleauri pe care eu am luat-o prost (am facut stanga prea devreme).<br />
<br />
Turul 2 a fost ceva mai liber, am vazut in fata, am vazut pe unde merg, am apucat sa aleg singura trasa etc :) Stiam deja ca eram prima la categorie, miza devenise timpul de gold badge, stiam ca sunt in grafic pentru el. Din nou prima urcare luata excelent (am depasit vreo 6 baieti acolo), la primul podet m-am incadrat mai ok dar era deja imprastiat in apa asa ca am trecut pe acolo tot la pas, la al doilea podet m-am incadrat excelent dar fix cand sa intru pe el in viteza am vazut ca era rupt, am oprit la fix cat sa nu ma infig in el :)) a doua urcare din nou oprita, de data asta ceva mai sus decat prima data, deci inca din 2-3 incercari o iau pana sus :)) eh, undeva dupa o urcare luata pe bicicleta am ajuns un baiat in echipament portocaliu (daca e sa ma iau dupa rezultate cred ca il cheama Mihai, dar au fost 2 Mihai in zona respectiva la rezultate :D ), nivel 3, dupa care m-am tinut o vreme :) stiu ca dupa urcarea in care l-am ajuns (o luase si el pe bicicleta) eram amandoi terminati si o luasem pe foaia medie pe linie dreapta... pana mi-am adus aminte ca eram la concurs nu la plimbare, i-am zis bage foaia mare si sa dea tare :)) (eram pe singletrack), la care el s-a conformat :) am apucat sa povestim putin, el e nivel 3 si a inceput sa rada cand a auzit ca eu sunt 2, si a zis ca sigur sunt in podium. Well, da, dar voiam si sa il pastrez, nu stiam cat de in spate era urmatoarea fata :D<br />
<br />
Pe coborari o lua tare inainte (eu desi am dat mai kamikaze decat de obicei nu am depasit 40,2 km/ora pe coborari), la fiecare bucata de urcare il ajungeam din urma :) pana la un moment dat am simtit ca pot sa dau mai tare si i-am luat-o inainte, stiu ca mi-a strigat sa fac ce pot sa pastrez podiumul :) Pe zona valurita cu coborari lungi m-a ajuns din urma Andrei Nechita (ma rog, eu am vazut doar a umbra rapida neagra cu ceva colorat), mi-a stat inima in loc cand ne-a depasit in slalom, mi-a trecut milimetric pe langa ghidon prin stanga dupa care a trecut milimetric prin dreapta baiatului care era cu putin in fata mea, sa zic vreo 4 metri. Stiu ca el e obisnuit cu mersul asta in pluton la distanta milimetrica, dar dupa ce am fost agatata in 2013 eu am ramas cu sechele, asa ca... am inghetat :)) dar a trecut repede.<br />
<br />
Pe bucata lata dreapta am bagat iar peste 30 la ora, deja ajungeam din spate nivelul 4, pe o parte i-am ajuns chiar pe nisip - eh, a fost cam greu sa fac slalom pe acolo, dar mi-a iesit, dupa ce am coborat pe foaia medie. Candva pe linia lunga m-a depasit si Alex Stancu. Si a venit iar punctul de alimentare. Eram hotarata sa opresc sa mananc a doua napolitana si sa mai beau un pahar de apa. Si pe cand ma apropiam de punct, ce vad? Echipamentul Daimon - pe Cristina :) era oprita la alimentare.<br />
<br />
Primul gand a fost sa nu mai opresc, sa trec pe langa ea rapid, daca se poate fara sa ma vada, si sa o tai cat de tare pot ca sa iau avans. Al doilea gand a fost "alooo, ultimii km de la Eroica 2015, remember??". Nu cred ca am povestit pe blog - am avut sansa sa iau un gel cu cativa km inainte de finish la Eroica anul trecut (mai aveam doar plat), si m-am gandit atunci ca nu merita efortul sa mai opresc pentru cativa km ca sigur sunt capabila sa ii fac oricum. Numai bine, am avut cei mi groaznici 3 km pedalati ai vietii mele (ultimii 3 km), facuti pe plat cu 9-10km/ora, efectiv am fost atat de stoarsa incat nu mai reuseam sa apas pe pedale. Practic am pierdut minute bune pentru ca am vrut sa evit o oprire de maxim 1 minut. Mi-am promis ca nu mai las asta sa se intample :)<br />
<br />
Asa ca am decis sa opresc totusi, am salutat-o scurt, ea a plecat rapid, eu am cerut un pahar cu apa, mi-am infundat napolitana in gura precum un harciog, am cerut al doilea pahar de apa dar domnisoara de la punct era deja pierduta intre prea multe solicitari :) si desi avea paharul meu in mana se tot invartea sa ajute si alti ciclisti. Evident, in mintea mea secundele alea pareau minute bune, vedeam in minte locul 1 general departandu-se de mine cu roti de 29 pe plat :D Am dat ochii peste cap la un moment dat, am primit paharul, dar n-am mai stat sa il beau pe tot, am baut 2-3 guri, l-am lasat jos si am pornit. Am luat rapid asfaltul si curba, si am constatat cu bucurie (recunosc) ca o aveam pe Cristina inca sub ochi, deci aveam sanse sa o ajung. Ah, tot la punct m-a depasit si concurentul in portocaliu, el n-a mai oprit.<br />
<br />
Am pornit in ultimii km cu motivatia la maxim. Vedeam deja pe ceas ca ma voi incadra in timpul de gold badge, asa ca acum miza devenise locul 1 general. Am cantarit putin asta in minte, mi-am dat seama ca e o conjunctura unica si e sansa mea sa se intample :) Am mai coborat un pinion si am marit cadenta, aveam mici dubii ca o pot tine asa pana la final dar in acel moment nu mai aveam ce pierde :) Am inaintat rapid, am mai depasit vreo 2 baieti. Mi-a dat curaj si faptul ca o vedeam pe Cristina in cadenta mica. Si iata ca i-am ajuns, si pe ea si pe baiatul in portocaliu, cam in acelasi timp, si am trecut pe langa ei :)<br />
<br />
De acolo scopul a fost sa iau avans, nu stiam daca nu cumva se agata Cristina de mine ca nu mai era mult pana la finish. Nu m-am uitat in spate deloc, am ignorat zgaltaitul, cred ca am scos si niste sunete animalice din loc in loc din cauza lui :)) dar nu m-am lasat pana la ultima curba la stanga, unde am aruncat un ochi in spate si am vazut ca e gol pe vreo 30 de secunde, asa ca am lasat cadenta putin mai moale. Si am urcat si-un pinion, ca zarurile erau aruncate, targeturile atinse si chiar depasite :)<br />
<br />
Daca e sa ma intreb de unde energia de pe ultimii km - cred ca au contat cateva elemente, de la bautul cate o gura de ceva la opriri, la napolitanele de la punctul de alimentare la fiecare tur, la intervalele de alergare facute cu Trupa lui Fane, la masajele pe care le fac regulat de ceva vreme, si la motivatie. Ca niciodata nu am simtit ca m-ar afecta caldura, am ramas concentrata, motivata, si am crezut in sansele mele pana la sfarsit.<br />
<br />
Finish, 2:33:09, primul meu timp de gold badge la Riders Club, loc 1 general nivel 2, si evident loc 1 categorie (cu aprox 30 minute avans fata de urmatorul loc de la categorie, si cu aprox 2 minute avans fata de locul 2 general). Cu vreo 30 de secunde inainte ajunsese si Andreea Ionescu, dar cred ca m-am concentrat prea mult pe ce aveam in spate si efectiv nu am recunoscut-o in fata, altfel as fi fortat sa o ajung si pe ea :) Au mai ajuns inainte totusi 2 fete de la nivelul 3, dar care probabil vor ajunge curand la nivelul 2 :D deci creste concurenta.<br />
<br />
O cursa de care sunt super multumita. As fi putut sa trag si mai tare. Am mers destul de constant, am avut 1:16 si ceva pe fiecare tur, iar la final as mai fi fost capabila de 1 tur cam la 1:20. Elitele au facut 1:05 - 1:07 per tur la epic 63 km, deci mai am putin pana sa le ajung :)<br />
<br />
Urmeaza Cursa Campionilor, Bucuresti. N-am ratat nicio editie, dar acum se va intampla pe alt traseu, cel de la Campionatul National de Duatlon. Acela a fost prima mea cursa pe bicicleta de sosea, acum ar trebui sa ma descurc mult mai bine. Am inceput sa ma gandesc la o strategie, vedem ce iese...<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://2.bp.blogspot.com/-ojWUeoHINDQ/V6cS5JNMsaI/AAAAAAAAH8Y/mgxfyjg4dGYT1Ey9EWiJK1hUEYkTk8JWgCLcB/s1600/13932187_1158413284179730_627759754_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://2.bp.blogspot.com/-ojWUeoHINDQ/V6cS5JNMsaI/AAAAAAAAH8Y/mgxfyjg4dGYT1Ey9EWiJK1hUEYkTk8JWgCLcB/s320/13932187_1158413284179730_627759754_o.jpg" width="240" /></a></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-52853755394023632162016-07-17T22:21:00.001+03:002016-07-17T22:21:33.180+03:00Raport de cursa - Trofeul MusceluluiAm mai fost in 2013, cand am terminat in 3h21 traseul scurt, de 29 km. Dar tineam minte ca am impins mult bicicleta pe urcari, si ca am coborat mult pe langa bicicleta pe coborari :D si mai tineam minte in principiu prima coborare, ca m-am panicat de ea la acel moment, si am luat-o complet pe langa bicicleta :)<br />
<br />
Intre timp insa am mai avansat din mai multe puncte de vedere, plus ca am mai ajuns pe bucati din traseu in diverse momente, fie la curs <a href="http://www.mtbacademy.ro/" target="_blank">MTB Academy</a> fie la <a href="http://www.carpathianman.ro/event_page.aspx?crt=2&mnu=51" target="_blank">4 Munti</a> (despre care sper a revin cu cateva idei, nu un raport complet pentru ca ar fi prea mult si pentru ca nici nu am tinut minte tot in ordinea corecta :D )<br />
<br />
Asa ca m-am inscris cu mare incredere ca pot face o figura buna, aveam incredere ca sunt capabila sa fac urcarile si ca imi pot face curaj si pentru coborari, ca pot si stiu sa le fac, la viteza mica e drept, daca reusesc sa ma motivez sa le incerc pe bicicleta :)<br />
<br />
Am ajuns la start in dimineata cursei, impreuna cu Cristi, care urma sa faca aceeasi cursa in safe mode fiind putin ranit :) M-am pozitionat la start in zona numerelor rosii, e putin aiurea sa plec din fata lui Cristi :D m-am plasat langa Ana Z, in ideea de a merge cat mai aproape de ea, cu gandul ca am fi cam la acelasi nivel :) ceea ce s-a si dovedit pana la final, a terminat cu 3 minute inaintea mea.<br />
<br />
Si - start! A fost putin ciudat ca ar fi trebuit sa fie un start pentru toata lumea, neutralizat, dar la numaratoarea inversa noi, nivelul 2, inca aveam banda in fata, in timp ce la nivelul 3 se scosese banda. Asa ca s-a dat startul si au plecat nivelurile 1, in fata, si nivelul 3 peste noi :D pana s-a dat banda deoparte si am reusit sa plecam toti :) am luat intoarcerea frumos pe exterior fara emotii sau probleme, si de acolo in linie dreapta, in spatele Anei. Am vazut ca a plecat mai precaut, am stat si eu asa vreo 3 km, pana cand am remarcat ca trecusera in fata multe fete de la nivelul 3, si atunci am accelerat. Am ajuns din urma destul de multe fete, am urcat binisor bucata de asfalt, dar... am intrat in bucata dificila de urcare intr-un "pluton" de baieti care impingeau bicicletele, asa ca a trebuit sa cobor si eu.<br />
<br />
Am impins rapid, concentrata :) si cu prina ocazie am urcat pe bicicleta. Am ajuns si la bucata care se impartea in 2 - pietris pe dreapta si pamant cu sleauri stanga - a fost un moment in care m-am gandit sa cobor si sa o iau pe langa bicicleta. Apoi mi-am adus aminte de un comentariu de-al lui Jughi de la curs - el a impachetat frumos in cateva cuvinte despre motivatie, dar pe scurt ideea e ca pot sa urc dar sunt puturoasa :)) asa ca am hotarat sa mai stau pe bicicleta si sa vad ce se intampla mai departe :D Si ce sa vezi, s-a intamplat ca am reusit sa pedalez urcarea aia pana sus :)) Conform segmentului de pe Strava, am facut 45 de minute pe ea, stiu ca am ajuns in varf la fix o ora de la start.<br />
<br />
Ce e amuzant e ca in urcare am trecut si de Cristi, fara sa imi dau seama, eram foarte concentrata sa imi caut trasa si sa nu ma las ajunsa de fetele din urma mea, nu am fost deloc atenta pe cine aveam in jur :D am ajuns sus cu 1 minut inaintea lui :)<br />
<br />
Eh, acolo... s-a petrecut tocmai ceea ce imi pre-setasem eu mental :( m-a apucat groaza ca urmeaza o coborare tehnica, asa ca am oprit la punctul de alimentare, desi nu simteam nevoia nici de apa nici de mancare, nici nu simteam ca as fi tras foarte tare pe urcare. Am baut 2 pahare de apa si m-am uitat cu groaza in jos. Am stat vreo 2 minute, am pornit agale pe langa bicicleta pe coborare, pierdusem orice motivatie. Am urcat pana la urma pe bicicleta dupa vreo 100 metri, dar pe masura ce am inceput sa apas de frane, au inceput sa scartaie enervant. Din ce in ce mai tare. Ma asteptam sa se opreasca zgomotul, dar nu, parca era tot mai intens pe masura ce avansam. Coroborat cu teama pre-existenta, am intrat intr-o stare ciudata de panica, si am coborat de pe bicicleta, am iesit pe marginea traseului, si am luat-o incet la pas. Numai bine, am dat tot pe margine de un baiat care spunea continuu ca a cazut in cap, a cazut in cap, s-a dat peste cap etc. A fost picatura care a umplut paharul, am ramas cu o idee ca eu nu mai urc pe bicicleta.<br />
<br />
Si au trecut pe langa mine Ana si inca niste fete, nu mai stiu exact cine sau cate, eram intr-o stare de transa, nu mai eram concentrata la ce se intampla acolo. Pana cand ... a trecut pe langa mine Minodora, alergand pe langa bicicleta. A fost dusul rece de care aveam nevoie. M-am intrebat atunci eu oare de ce nu aleram pe langa bicicleta pe traseu :) si am intrat rapid dupa ea si am luat-o la fuga :) numai bine se cam termina si coborarea, si am vazut si un fotograf jos - atunci am decis sa urc pe bicicleta, macar in poze sa nu apar pe langa ea :)<br />
<br />
Si asa mi-am revenit, si am revenit in cursa. pe ideea de a-mi seta target persoana din fata mea pentru a o depasi. S-au intercalat niste baieti intre mine si Minodora, dar mi-a rams in vizor, asa ca am dat bice.<br />
<br />
Interesant, din acel moment am mai coborat de pe bicicleta doar de 2 ori scurt - o data la una din traversarile de apa, unde nu vedeam marcajul si nu stiam pe unde o ia traseul, am intrebat niste copii si mi-au spus ei :) si a doua oara la urcarea scurta si brusca din padure cu vreo 3 km inainte de final, unde am prins un grup de push bike-ri in fata.<br />
<br />
Revenind, mi-am setat target sa o intrec pe Dora :) Asa ca am tras cat de bine am putut. Interesant, la acest nivel de motivatie nu m-a mai speriat nicio coborare, am reusit sa iau pe bicicleta absolut toate coborarile din acel moment incolo :) Pe Dora am depasit-o la o curba brusca la dreapta - ea a luat-o mai din scurt iar eu am luat-o larg, am apucat sa vad ca urma o urcare abrupta si am reusit sa schimb vitezele la timp :D Un nou pas inainte pentru mine, am reusit sa nu ma mai las surprinsa de traseu :)<br />
<br />
Apoi, evident, am dat bice ca sa nu fiu ajunsa din urma si sa pierd toata munca de pana acolo :) am mai prins niste baieti din urma, l-am pomenit putin pe Jughy pe campul acela valuri, un camp pe care iti clantanesc dintii e "semnatura" lui :D<br />
<br />
Mai tin minte din traseu coborarea pe langa gardulet, am facut-o ok si as fi facut-o si mai bine daca nu ma impiedicam de baiatul din fata mea :D mai tin minte si un drop pe care l-am luat frumos "cu burta pe sa" :) Dar amintirile mi-s destul de amestecate, eram motivata la maxim si ma interesa doar sa mentin viteza mare, probabil tocmai de asta am si luat tot restul traseului pe bicicleta, pentru ca mergeam suficient de repede incat sa nu apuc sa stau sa analizez pericolele :D pana imi dadeam seama de ele, eram deja pe ele sau tocmai treceam de ele :) Mai stiu ca de cateva ori am mai pus cate un picior jos si m-am mai ajutat de el, dar nu am mai oprit :D<br />
<br />
La urcarea din padure, dat fiind ca a trebuit sa opresc, am avut timp sa analizez ce trasa sa iau - prin stanga s-ar fi urcat mai usor pe bicicleta dar era mai lung, drept in fata urcarea era abrupta dar prea putin probabil de luat pe bicicleta. Si cum deja coborasem de pe ea, am zis sa fie abrupt dar scurt si m-am aruncat pe urcare :) numai bine, sus am ajuns inca o fata, ceea ce m-a motivat si mai bine. Am coborat cu grija dar fara frane :D pe pietrisul de dupa padure, acolo am ajuns-o si depasit-o si pe ea, apoi am tras maxim pe ultimul km, am trecut linia de finish inaintea ei :)<br />
<br />
La final - locul 5, cu 2h35 minute, deci timp cu 46 minute mai bun decat data trecuta (e drept ca traseul e putin schimbat pe final, dar aceeasi lungime / diferenta de nivel). La 3 minute de locul 4, respectiv 4 minute de locul 3. Stand si calculand cele vreo 2 minute pierdute la punctul de alimentare de sus (acolo m-a si depasit Cristi, el n-a oprit la punct, a recuperat minutul pe care i l-am luat pe urcare), plus cel putin 7 minute pierdute pe coborare daca as fi luat-o pe bicicleta, luand in calcul cea mai precauta coborare ever :D se fac vreo 9-10 minute pierdute din motive aiurea, o panica pe care acum o consider nejustificata :D si m-ar fi dus pe podium. In plus, m-ar fi dus la un timp final de vreo 2:25, care ma apropia mult de timpii de gold badge (care erau pana la 2:20). Cristi a prins 2:18 :)<br />
<br />
A fost o cursa frumoasa, m-am bucurat de traseu si mai ales de urcari :) n-as fi crezut ca ajung sa spun asa ceva :D dar si de restul coborarilor, in afara celei mari :) am capatat si mai multa incredere in minte si am mai invatat cateva lectii.<br />
<br />
Va fi mai bine data viitoare :)<br />
<br />
Azi am facut o tura lunga dar lenta pe cursiera, in cadrul evenimentului Rapha 100 - o tura de 100 km pe sosea, organizata de <a href="http://www.roadgrandpink.ro/" target="_blank">Road Grand Pink</a>, exclusiv pentru fete (desi am avut si suportul a cativa baieti). A fost vreme excelenta, poate putin vant, am pedalat fara efort vreo 70 de km, dupa care am cam inceput sa ma uit pe ceas si kilometraj, ca ne-am intins multisor in timp :)<br />
<br />
Maine pauza :)<br />
<br />
Urmatorul concurs - cred ca Riders Club - Dumbrava cu margarital, vedem :)Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-41736828416841176882016-05-12T12:40:00.002+03:002016-05-12T13:43:38.220+03:00Raport de cursa - Prima Evadare 2016<b>Revansa</b>.<br />
Da, daca e sa ii dau un nume relevant, exact acesta ar fi - Revansa.<br />
<br />
Totul pleaca de la Prima Evadare 2011. Eram inscrisa prin firma de atunci, dar eram incepatoare pe bicicleta, aveam si o bicicleta fara pretentii, nici macar echipament adecvat, si nici macar nu stiam ca exista anvelope de mai multe feluri :)<br />
Plouase toata saptamana dinaintea concursului, de fapt ploua si in acea dimineata. Am ezitat mult, daca sa ma prezint la start sau nu, traseul insemna un efort semnificativ pentru mine chiar si pe uscat si nu aveam nici cea mai vaga idee ce putea insemna pe ud. Dar cum imi era jena sa raman acasa dupa ce firma imi platise inscrierea, plus ca aveam de predat colegilor niste tricouri - am pus lucrurile intr-un rucsac de alergare, si m-am prezentat la start in cea mai buna varianta in care puteam :)<br />
La start, colegii m-au informat ca vor prelua tricourile la finish :) deci era musai sa o iau si pe traseu. Intentionam sa ma intorc cu transportul organizatorilor, totul era sa ajung la timp la finish. Am inteles ca se prelungise timpul limita cu 30 de minute, mi s-a parut cam putin dar ... am intrat in hora, am jucat.<br />
Lipsa de experienta si bicicleta neadecvata mi-au dat de furca inca din padurea Baneasa. Stiindu-mi nivelul, am plecat din coada, si abia am reusit sa pedalez prin padure. De fapt singurele mele poze de la competitie sunt de acolo, din padure, in timp ce trasesem pe stanga sa ii las pe altii sa treaca. imi era teama sa urc pe bicicleta, daramite sa si pedalez pe noroiul respectiv :)<br />
Cumva am iesit totusi din padure, si tin minte ca m-am impotmolit total in spatele aeroportului. Filmele de pe youtube spun tot, n-are rost sa mai descriu eu ceva :) Mai aveam si v-brakes, si, sa nu uit, muiasem deja tricourile intr-o balta din Baneasa, in care m-am scufundat cu bicicleta cu tot :)<br />
Dupa ce organizatorii ne-au scos la asfalt, spre Dimieni, am dat de o spalatorie de masini, unde am stat la coada vreun sfert de ora pt spalat bicicleta. Apoi am luat-o pe sosea, dar cum ma cam racisem la coada la spalatorie, am tras un frig si o clantaneaza zdravana cand am dat de aerul rece in viteza pe sosea :) Iar cand am vazut ca trebuie sa intru inapoi pe noroi la calea ferata, am hotarat sa abandonez, si am continuat pe sosea pana acasa. Unde Alex (avea 4 ani) s-a uitat la mine admirativ exclamand "oaaaa, ce murdara eeeeesti!" :) Am facut un dus lung si fierbinte, apoi am iesit pe terasa si m-am distrat de concurentii care impingeau bicicletele pe marginea lacului, dupa Palat :D Sorry guys ;)<br />
<br />
Evident, toata treaba mi-a ramas ca un ghimpe in coaste...<br />
<br />
Urmatorii 3 ani am ratat participarile din diverse motive personale, evenimente in familie, burtica de luna 8 :D Anul trecut am reusit in sfarsit sa termin, dar tot cu plecat mai din spate, conditiile mai bune decat in 2011 dar nu ideale, am stat blocata in cateva coloane, am scos un timp deloc grozav, dar o plasare pe locul 35 la feminin. Nu foarte rau, dar pot mai bine :)<br />
<br />
Si ajungem in sfarsit la zi :D 2016. Si una din fotografiile pe care le consider relevante pentru ce a fost :) (Foto BikeFun Romania)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-UilvG1Fvoso/VzRQO65F-6I/AAAAAAAAH60/OD9YB2QIEtQFkF0HtFc-QbCZ4VBlHOL2wCLcB/s1600/13220834_10156978649945201_673225739507790669_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://3.bp.blogspot.com/-UilvG1Fvoso/VzRQO65F-6I/AAAAAAAAH60/OD9YB2QIEtQFkF0HtFc-QbCZ4VBlHOL2wCLcB/s320/13220834_10156978649945201_673225739507790669_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
A plouat iar. Cristi tot iesea la recunoastere, si cand il vedeam cum se intoarce imi pierea orice chef de iesit sa recunosc si el. Imi era suficienta recunoasterea hainelor lui :)) da, acum era momentul pentru revansa, cu adevarat :)<br />
Ce pot sa mentionez este ca de data asta am incercat sa lucrez si niste antrenamente structurate peste iarna, am facut in toamna si un curs de MTB la care am invatat una-alta si, cel mai important, am capatat incredere in mine in cateva situatii care o cer ;) printre altele pedalat cu SPD-uri neclipsate :D<br />
<br />
Eram inscrisa si pe Corporate, si va spun sincer ca am plecat cu gandul ca avem un loc pe podium :D competitia mare o dadeam cu Renault si Ericsson, si am crezut continuu in sansa mea/noastra :)<br />
<br />
Am plecat din zona numarului 700. Totusi, nu cred ca au fost 700 de participanti in fata mea, cred ca multi si din top 700 nu s-au prezentat la start. Incalzire am facut asa, minimal, pe loc, desi am mare nevoie sa fiu incalzita ca sa pot pleca bine la start, si era important sa iau pozitie cat mai buna la start. Din inscrieri numarasem cam 12 fete in primele 700, speranta mea era sa nu pierd multe pozitii fata de ele, si la final sa ma clasez undeva in zona 15% feminin. Cred sincer ca la o competitie cu adevarat de masa, cam acolo ar fi locul meu in momentul de fata :)<br />
<br />
Si - Start! Nu aveam ceas, nu aveam gps, nu aveam niciun reper. Aveam telefonul sigilat intr-o punga, pus intr-un buzunar, sperand sa nu il distrug, sa ma pot intalni cu Cristi la finish :) Am tras cat de tare am putut pe primii km, in zona de asfalt. Cred ca nici nu am avansat, nici nu am pierdut, am cam ramas in zona in care ca eram la start. Am vazut-o si pe Anca B cazuta, ceea ce mi-a adus aminte de ce mi-e teama sa ma infig in pluton la plecarile astea disperate in masa. De data asta am avut noroc si n-am patit nimic :)<br />
<br />
Am intrat in Baneasa ok, n-am mai prins coloana ca anul trecut, dar oricum eram hotarata sa trec prin balti la nevoie. N-a fost, doar ca parca eu as fi pedalat putin mai repede decat cei din jurul meu, dar cum eram toti pe biciclete nu ma puteam nici infige prea rau la depasiri. Unde am putut sa o fac in siguranta, am depasit.<br />
<br />
Trecerea peste centura - am oprit putin prea devreme inainte sa trec centura, am pierdut acolo sa zic vreo 30 de secunde. Nu ca ar conta la final, dar mi-a ramas in mine :D anul acesta s-a trecut mai usor decat anul trecut, am avut si rampa de coborare :D apoi am urcat pe bicla, de acolo am sarit frumos bordurile, n-am mai coborat la obstacole de genul asta. Am mers decent pana la stana, unde intr-adevar am ramas in coloana, se pedala dar incet. Zona de noroi lat de langa camp am pedalat-o pe marginea ierbii pe stanga, pana am reusit sa cad :D si ca sa nu incurc coloana m-am mutat pe dreapta pe marginea campului (de floarea soarelui cred). Va spun sincer ca am pedalat ok pe acolo, era pamant arat si discuit dar facuta si putina scoarta deasupra, nu s-a lipit tare de bicicleta.<br />
<br />
Totusi, bucata aceea mi s-a parut luuuuunga. Prea lunga. Asteptam palatul ca pe o izbavire :) cred ca am si intrebat de vreo 2 ori ceva gen "are we there yet"? :) Totusi, am vazut cateva fete in fata, si mi-am stabilit cate un scop de moment sa le ajung si sa le intrec pe fiecare, una cate una. A iesit :) Si undeva pe zona pietruita inainte de calea ferata din Caciulati am ajuns-o din spate pe Irina Dumitru. Probabil avea probleme cu bicicleta, am trecut de ea si am accelerat - am zis ca ori ma ajunge ori ramane la Palat. A fost a doua varianta.<br />
<br />
La intrarea la Palat am avut de ales daca iau apa - aveam inca destula in bidon si am renuntat; de asemenea prezentatorul m-a indemnat sa merg pe dreapta sa spal bicicleta - pai la ce rost, ca stiam ca dupa palat e un namol dezastruos? :) Asa ca am continuat fara oprire, fara ezitare.<br />
<br />
Pe linia de langa lac, in gradina palatului, m-a luat un baiat tare in spatele meu - sa nu franez ca n-are frane :)) pff, asta da motivatie :D<br />
<br />
Dupa traversarea lacului si intrarea in linia de langa lac am intrat in prima mea portiune de push bike. Acolo m-am si infipt in bidon, ca oricum se preta activitatea, nu avusese rost sa incetinesc pentru asta inainte :)) Am impins cam un km. Apoi padurea, fosta orezarie de anul trecut - desi nu mai aveam coloana de impingatori de biciclete, majoritatea impingeau care pe unde apuca - la fel am facut si eu :) prea putin am stat pe bicicleta in zona respectiva. Mai adaug cam inca 1,5 - 2 km de push bike acolo. Am aflat si ca aveam 2h30 de la start, primul meu reper de timp. Cam pe acolo am terminat si ce aveam in bidon - apa, izotonic, un gel :D Urmatoarea padure insa am zburat-o :D stiu ca e linia aceea lunga pe pietris, balti pedalabile, mi-au spalat bicicleta... apoi marginea lacului etc - perfect ciclabil :) Pe foaia mare :D<br />
<br />
Desi mi s-a parut departe raaaau, am ajuns cu chiu cu vai si la CP de la calea ferata. Izbavireee, si apaaaa, si napolitane :D Si multa apa. Eram rupta de sete, imi fusese o super ciuda ca nu luasem o sticluta de apa de la palat. De data asta am baut bine, am umplut bidonul, am luat la mana 2 napolitane, si in timp ce le mancam, am auzit vocea unei alte fete care tocmai ajungea in CP - "Apaaa, de cand vin fara apa!"<br />
<br />
Noa, aici s-a incheiat pauza mea de relaxare, nu muncisem din greu inainte de Palat sa castig locuri la feminin ca sa le pierd in punctul asta :D asa ca am urcat rapid si am dat bice mai departe.<br />
<br />
De aici nu mai stiu exact ce zone de noroi pe unde erau :)) sunt mai dezorientata oricum. Dar cred ca urma partea aia de padure cu urcari si coborari :D stiu ca am dat pedale cat am putut de mult, sa fiu sigura ca iau avans :) am reusit si coborarea lunga pe noroi stand pe bicicleta, dat drumul fara frane :)) chiar si cateva urcari scurte, plus mersul pe plan inclinat, cauciucurile de noroi au fost geniale (mersi Cristi).<br />
<br />
Vanam afisele cu AMR X km. Moralul mi l-a ridicat in primul rand cel de 25, apoi am mai vazut doar la 21, la 19 ... la CP de la calea ferata ni se comunicase AMR 14. Dupa inca vreo 2 km un concurent imi spune ca abia de acolo AMR cam 13,5 si aveam deja 4 ore pe traseu. Mi-am dat seama ca nu am sanse sa ma incadrez in timpul de anul trecut, desi intre timp chiar muncisem pentru forma mea si pentru tehnica, ar fi trebuit sa fi mers mai bine. Nu mai voiam decat sa se termine. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Cam toti ne gandeam la acelasi lucru, cred, dupa figurile si linistea din jur :)<br />
<br />
A mai fost si o bucata de 1,5 - 2 km de push bike. Intre AMR 9 si AMR6 a fost crunt :) Am incercat si cu mersul la marginea ierbii, dar am agatat crengute, crengi, ramuri, la un moment dat trageam si un pomisor intreg dupa mine :D pedalam pana incepea sa vibreze lantul, coboram, mai curatam la el, urcam din nou simtindu-ma zmeoaica, pana se incarca iar bicicleta de incepea sa vibreze... Acolo am vrut prima data sa il sun pe Cristi sa ii spun ca nu mai am mult, dar imi pierd speranta ca ajung la capat :D Noroc ca era telefonul sigilat in punga iar eu aveam manusile prea murdare :)<br />
<br />
Am inghitit o gramada de noroi. Cu tot ce era prin el. La un moment dat pot sa jur ca era si ceva ce misca :)) am stomacul tare, asta-i sigur :D<br />
<br />
Ca pozitionare - am mai castigat locuri, am mai si pierdut :) m-am intalnit cu aceiasi concurenti si de cate 5-6 ori, toti faceam la fel - pedalam pana la un punct, stop 1-2 minute la curatat, pedalat iar etc. La un moment dat am prins si o convorbire telefonica, va spun sincer ca nu se preteaza a fi reprodusa in spatiul public :))<br />
<br />
Si, la un moment dat, s-a facut lumina - ieseam din padure, la AMR 6. Eh, acolo a fost un moment psihologic grav pentru mine, am tras o cazatura (a 15-20-a probabil) la iesirea din padure. Si cum ma simteam epuizata, am aruncat bicicleta si am tras si eu pe dreapta langa ea :) Imi venea sa urlu :)) Atunci a oprit langa mine un alt concurent, si mi-a spus, motivational :D ca mai avem cam 6 km si vreo 32 de minute pentru a ne incadra in timpul limita :) deci trebuie sa bagam o medie de 12 km/ora pe restul de traseu. Dar si ca nu se asteapta sa fie prea grozavi urmatorii vreo 4 km, deci ... ar fi bine sa ma misc, sa nu fi fost tot efortul meu degeaba si sa ma trezesc descalificata pt neincadrarea in timp.<br />
<br />
Asa, in primul moment, mi-am dat seama ca are dreptate. Si totusi, n-a fost suficient de motivational :)) M-am ridicat alene, am pedalat inca niste zeci de metri, am cazut. M-am urcat din nou, am mai cazut o data. Am cazut de 7-8 ori in maxim 300 de metri. parca nu mai stiam sa merg pe bicicleta. Am tras pe dreapta din nou. Acolo mi-am amintit ca mai am un gel :D L-am luat, am reusit sa sustrag bidonul din suport (deja se usca noroiul incleiat peste ele), l-am stors in gura, am mai stat vreo 2 minute, si am dat bice mai departe. Abia acolo mi-am dat seama ca era bine sa fi luat gelul la AMR 9 :) Singurele ganduri care imi treceau prin cap erau "mama lui de trasu ciclabil ... cu 5/ora"! si piesa "Doamne, vino Doamne" a lui Sterian, desi in mintea mea se adaptase putin la situatie :)) ma rog, traseul era ciclabil si la viteza mai mare, dar nu eram eu in stare de mai mult. Am avut portiuni pe care am fortat un pinion mai mic, dar nu eram in stare sa mentin...<br />
<br />
Am intrat inapoi in padure la AMR 4, si de acolo am zburat (atat cat pot eu, evident). Si-o fi facut si gelul efectul probabil. Am mai depasit concurenti :) Undeva pe la AMR 2 cred am trecut printr-o balta uriasa, era acolo un fotograf parca, stiu ca mi-a zis ca poate fi trecuta, eu am pierdut controlul bicicletei fix unde era mai adanca :)) am tras niste zig-zag-uri in balta adanca de vreo 40 de cm, dar la final am iesit din ea pe pedale :D Yey, un pas urias pentru moralul meu. Bine, cred ca toti s-au crispat in asemenea hal cand m-au vazut, incat inca n-am gasit vreo poza cu mine in zona aia =))<br />
<br />
La santul dinaintea ultimei cai ferate am trecut perfect pe bicicleta - nici mie nu mi-a venit sa cred. Pe km de asfalt am zburat pe foaia mare, ma simteam perfect :)) prinsesem aripi :D La calea ferata insa n-am luat trasa ideala si am coborat de pe ea, nu imi iese inca bunny hop-ul in situatii de-astea :)) daca veneam in viteza puteam sari o sina, dar nu mai mult :D<br />
Cand am iesit de pe asfalt am crezut ca iar urmeaza o bucata lunga de noroi, dar n-a fost asa, am ajuns rapid la finish.<br />
<br />
5h41.<br />
<br />
La final, dupa niste corectii in clasament, se pare ca am locul 365 general, 7 la Open feminin, si ... locul 1 la Companii :) v-am spus baieti, am crezut in sansa mea pana la final :D se pare ca sunt singura fata de la Companii care a reusit sa ajunga pana la capat :) nu stiam de ce erau asa extaziati cand m-au vazut :))<br />
<br />
Cum a fost? In rezumat - greu, dar exceptand zona de demotivare de la AMR 6, am stat extrem de concentrata si am crezut in sansa mea in clasare buna macar la companii. Am mers cel putin 20 de km doar cu un picior clipsat - imi era suficient sa stea un picior in pedala cat sa reusesc sa pornesc bicicleta de pe loc in orice punct. Cum ma simt dupa ce l-am terminat - greu de descris :) ca un castigator de Oscar :))<br />
<br />
Daca era traseu ciclabil - in 2011 as fi spus nu, acum spun majoritar da. Treaba asta e relativa, si fiecare estimeaza in baza experientei personale. M-au ajutat mult si cursurile, si antrenamentele pe trainer, si gelurile :D si bicicleta (desi oricat de usoara ar fi ea, n-am reusit sa o iau in spate), schimbatoarele (au mers impecabil, desi la final spune Cristi ca s-a largit lantul), cauciucurile... Am cazut de cel putin 25 de ori, vreo 3 ar fi de mentionat - am incercat sa trec pe langa un copacel inclinat trecand mana pe dupa el - mi-a alunecat roata pe marginea sleaului si am cazut pe pom; la o zona ocolitoare, atenta jos la roata, n-am remarcat un alt pomisor inclinat si m-am infipt cu casca in el; plus cazatura de la iesirea la liziera la AMR6 care m-a demoralizat. Am facut o febra musculara crunta la spate si la brate, probabil mi se trage de la lipsa de antrenament pe noroi :)<br />
<br />
Daca voi mai face cursa - visul vietii mele e sa o termin macar o data si pe uscat (ma rog, 80% uscat sau cat o fi, ca unele zone nu se usuca niciodata) :) si poate rezultatul de anul acesta imi aduce o clasare mai buna la start anul viitor, desi daca algoritmul ia in calcul exclusiv timpul, voi pica in fata unora care au terminat mai bine dar si mai usor in 2015 :)<br />
<br />
Insa revansa mi-am luat-o :) inteleg ca anul acesta a fost chiar mai dificil decat 2011, asta imi creste inima si mai tare :))<br />
<br />
Sa ne fie de bine, felicitari tuturor celor care s-au incumetat sa ia startul, indiferent de rezultatul final :)<br />
<br />
Urmatoarea competitie - duminica voi fi pacemaker la Semimaratonul Bucuresti. Am primit loc in echipa de 2:20, vom avea baloane roz, va astept undeva in fata in blocul de start E :) va fi o recuperare activa pentru mine :)<br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-47815779291996024582016-03-28T13:17:00.000+03:002016-04-07T14:34:08.196+03:00Raport de cursa - Campionatul National de Duatlon 2016M-am inscris tarziu si cam pe negandite, fara vreun target anume, fara antrenament specific, si doar pentru ca mi se potrivea frumos in calendar si reprezenta o mobilizare pentru a ma urca pe cursiera :) si pentru a vedea cum stau pe ea raportat la celelalte fete :)<br />
<br />
Venea si la o zi dupa <a href="http://diana-gal.blogspot.ro/2016/03/raport-de-cursa-urban-trail-xcc-baneasa.html" target="_blank">Urban Trail XCC</a>, unde am dat tot ce am putut, deci din start nu eram in cea mai odihnita forma :) s-a mai schimbat si ora deci se pune si o ora dormita mai putin ;) dimineata m-am mobilizat tarziu, si pana m-am invartit prin casa... pe drum am constatat ca luasem pantaloni pt alergare (deci nu bazon), nu luasem manusi, dar macar luasem casca :)) si pantofii care trebuie, desi nu apucasem sa verific daca ii curatasem suficient de bine dupa tura din ziua anterioara incat sa clipseze usor. Faza asta mi-a adus aminte de Trofeul Chindiei 2013, unde la plecarea de acasa am incurcat niste genti, si am ajuns sa fac cursa in niste pantaloni luati sa fie comozi la condus, si pantofii de trail running :)<br />
<br />
Am ajuns cam la limita pentru ridicarea kitului, apoi am dus bicicleta in zona de tranzitie. Acolo m-am simtit pierduta rau :) mi-am dat seama si ca uitasem bidonul in masina si nu mai aveam cum sa reintru in zona de tranzitie (cred; adica logic era sa las casca acolo si nu aveam acces fara casca pe cap, n-am incercat sa ies cu casca pe cap :) ); am gasit totusi un masina o pereche de manusi, le-am pus si pe ele langa bicicleta, cu gandul ca oi vedea eu cum oi face cu ele. Nu imi era clar cum sa stau imbracata, am ramas cu un windstopper subtire pe mine, m-am gandit ca as putea sa fac alergarea cu el si apoi sa il dau jos la T1.<br />
<br />
Am iesit din zona de tranzitie, am prins startul 1, apoi m-am dus de m-am incalzit in masina putin :)) am mai rontait niste biscuiti (nu mancasem acasa), am mai baut din bidon, am mai butonat telefonul ... apoi am revenit, voiam neaparat sa prind startul 3, unde erau baietii buni :D<br />
<br />
Pana la startul 3 a aparut si Cristi, asa ca m-am reorganizat si eu cu hainele si cu ce voiam sa iau cu mine. Am ramas totusi fara bidon, nu mai aveam cum sa fac cu el. Pana la urma am facut curse si mai lungi fara hidratare, deci nu as suferi asa rau :)<br />
<br />
Am urmarit foarte implicata cursa baietilor :) am fost foarte curioasa cat poate reupera Alex Ciocan la ciclism ;) cred sincer ca daca ataca mai devreme lua avans suficient incat sa ramana in podium la final :) la Cip ma asteptam sa ia avans, semnele de intrebare erau la locurile 2-3 ;)<br />
<br />
Dupa ce au terminat primii vreo 10 m-am apucat si eu de incalzire ... nu m-am simtit foarte "cuplata" la eveniment, oricum nu venisem cu pretentii. M-am asezat la start cu windstopperul pe mine ca ma incalzesc mai greu, dar i-am suflecat totusi manecile :) Si start!<br />
<br />
Prima alergare a mers binisor, desi ma simteam destul de stoarsa dupa ziua anterioara. Ah, cum ceasul meu trece prin niste aventuri nebanuite in speranta ca ajunge totusi pentru un service, n-am avut cum sa inregistrez cursa cu el, si am inregistrat-o cu Endomondo, folosind telefonul, pe care la prima alergare l-am tinut in tricoul de ciclism, in buzunar la spate. Avand geaca peste el, stiam ca nu cade. Analizand la final rezultatele, am alergat cu sub 5 min/km (teoretic telefonul trebuia sa imi spuna ritmul la fiecare 500m, dar nu stiu ce am setat prost de a tacut ca un peste). Deci la fata locului nu aveam idee despre ritm. Totusi, am intrat in T1 imediat dupa Adriana Ceausescu, atunci mi-am dat seama ca nu alergasem tocmai rau :)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-7ZdZ389bF2k/VvkDYeNNz5I/AAAAAAAAH44/UfUyYhz3Lgw5YjDoy7eaatFC02XqW7LjA/s1600/12670663_10156793838600201_6983376699199937809_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://3.bp.blogspot.com/-7ZdZ389bF2k/VvkDYeNNz5I/AAAAAAAAH44/UfUyYhz3Lgw5YjDoy7eaatFC02XqW7LjA/s320/12670663_10156793838600201_6983376699199937809_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: center;">
(Multumesc Cristina pentru foto)</div>
<br />
A urmat prima tranzitie. In care dupa ce mi-am pus casca si mi-am luat pantofii, mi-am adus aminte sa las totusi geaca jos :D si cum vazusem ca baietii plecasera fara manusi, am lasat acolo si manusile :) Vestea buna e ca la iesirea din zona de tranzitie, pantofii au clipsat din prima. Am avut mici emotii la prima curba, chiar la intrarea pe traseu, dar am luat-o in cel mai larg mod posibil :)) si am dat bice. Pierdusem deja in tranzitie vreo 3 locuri castigate cu greu cu vantul in fata pe ultimii 200m de alergare.<br />
<br />
Ei, am pornit eu cu bicicleta, dar contra vantului. Tin sa precizez ca a fost a doua mea iesire cu <a href="http://diana-gal.blogspot.ro/2016/03/firutza.html" target="_blank">Firutza</a>, iar cu vantul acela eram complet nesigura pe ea. Motiv pentru care am si flituit-o pe o concurenta care incerca sa se tina langa mine - sorry, dar daca era sa cad preferam sa cad singura, fara sa trag pe cineva dupa mine. Vestea buna e ca totusi am simtit ca fac fata vantului destul de bine, am reusit sa tin controlul bicicletei binisor. Dar am ramas pe foaia mica, am pedalat prea putin pe ea pe foaia mare pana in acest moment, si am hotarat ca nu era cazul sa risc tocmai atunci :) eventual imi faceam planuri sa trec pe foaia mare pe ultimele 3 ture, dar dupa ce s-a intetit vantul fix pe acele ultime 2 ture, am hotarat ca foaia mica e rusinoasa dar sanatoasa :)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-Mfr7tOJUEuY/VvkDdukCQlI/AAAAAAAAH48/RGcX9xcVzcwhtGpZ5GmKsxdiN2oAhE3gw/s1600/12928181_10156793840825201_1426809690093568973_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://3.bp.blogspot.com/-Mfr7tOJUEuY/VvkDdukCQlI/AAAAAAAAH48/RGcX9xcVzcwhtGpZ5GmKsxdiN2oAhE3gw/s320/12928181_10156793840825201_1426809690093568973_n.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="text-align: center;"><br /></span>
<br />
<div style="text-align: center;">
(Multumesc Cristina pentru foto)</div>
<br />
La prima intoarcere am avut emotii, era spre stanga, si asta nu e deloc partea mea favorita, v-am explicat deja ca traficul ma ajuta spre dreapta, dar nu prea apuc sa exersez si stanga :) asa ca am incetinit destul de tare, au ras putin arbitrele (inca sper ca nu de mine totusi :D ), dar am ajuns ok pe celalalt sens, Am accelerat treptat, nu m-am simtit suficient de stapana incat sa fac chestii bruste :)<br />
<br />
Linia cu vantul din spate mergea ok. Da, acolo as fi putut trece pe foaia mare. N-am facut-o, acum ma simt putin lasa din cauza asta :) am ajuns totusi la viteze de 36-39 pe foaia mica :)) dar mai mult de atata n-as fi putut scoate. Mai mult o sa scot la ture normale, de acomodare, parca nu era un CN momenul potrivit pentru experimente :) pe liniile cu vant din fata am tinut 23-24 km/ora.<br />
<br />
Fix cand ma hotarasem ca intram in ultimele 2 ture si era cazul sa incerc si foaia mare, am avut surpriza sa se inteteasca vantul. Sau asa mi s-a parut mie. Atunci am inceput sa lucrez si la pozitie, sa stau mai ghemuita, sa sparg vantul mai usor. Cu toate astea, nu am avut curaj sa trec mainile pe pozitia de jos. Desi pe trainer lucrez foarte bine in pozitia respectiva, nu prea ajung la frane, si asta m-a inhibat. Desi la o adica, daca voiam sa reduc viteza, nu era nevoie decat sa reduc cadenta, ca oricum ma frana vantul suficient de mult (frana de motor, cum s-ar spune :D ). Dar n-am avut atunci prezenta de spirit sa imi dau seama de acest detaliu :)) revenind, cand am simtit vantul mai tare, mi s-a taiat si curajul de foaie mare, asa ca am ramas la fel pana la final.<br />
<br />
In partea de ciclism am mai si ajuns din urma, am fost si ajunsa din urma chiar mai mult decat am ajuns eu, am mai fost depasita si de fete pe care le mai depasisem eu ... am pierdut sirul oricum destul de repede :)<br />
<br />
A urmat T2. Stiam de la singurul meu <a href="http://diana-gal.blogspot.ro/2011/09/raport-de-cursa-duatlon-cetatea.html" target="_blank">duatlon anterior</a> ca alergarea dupa ciclism e destul de crunta :) sau cel putin primele sute de metri, cand se acomodeaza corpul la alt tip de miscare :D surpriza insa a fost sa constat ca simteam furnicaturi in mana stanga, imi era semi-amortita. De la ce - nu stiu, probabil de la inclestarea cu care am tinut de bicicleta contra vantului. In plus, imi simteam gambele cam terminate, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de mult :)<br />
<br />
A doua alergare a fost cam chinuita, desi m-am straduit sa tin un zambet pe fata tot timpul :) Am facut si greseala sa opresc la punctul de alimentare, unde am bagat rapid 2 pahare de apa. Cred ca 1 ar fi fost suficient, dar 2 mi-au cam stricat respiratia, parca plamanul drept mi se blocase pe jumatate. Din cate am vazut ulterior am depasit cu brio 6 min/km. Sper totusi ca la Viena sa nu ajung la viteze asa halucinante inainte de km 35 :)) Am mai pierdut 2 pozitii la general pe aceasta bucata.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-yQejvRKoZFc/VvkDub8uSdI/AAAAAAAAH5A/zOFDAHH2XpED_ezP6nu4qZ4fvNqUxsiCw/s1600/11164062_1710634115846479_5327782718732161417_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-yQejvRKoZFc/VvkDub8uSdI/AAAAAAAAH5A/zOFDAHH2XpED_ezP6nu4qZ4fvNqUxsiCw/s320/11164062_1710634115846479_5327782718732161417_o.jpg" width="213" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: left;">
<span style="text-align: center;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
(Multumesc EventsPhotographer pentru foto si incurajari, </div>
<div style="text-align: center;">
pentru voi am zambit in mod special aici)</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
La final - bazandu-ma pe ce a inregistrat telefonul meu, timpul e probabil putin peste 1h20, dar astept rezultatele oficiale, eu l-am pornit inainte de start si l-am oprit mult dupa. A fost o cursa care mi-a prins bine, mi-am consolidat relatia cu bicicleta, am vazut cum merg si alte fete :)) si am mai prins curaj in diverse abordari - de exemplu acum nu ma mai sperie vantul asa cum m-a speriat inainte de cursa :) ii pot face fata fara sa pierd controlul bicicletei :) si la iesirea viitoare promit sa fie foaia mare :) Notez si o febra musculara crunta la spate si gat (clar de la pozitie) si, surprinzator, la gambe, la asta nu ma asteptam :)<br />
<br />
Urmeaza 2 saptamani lejere, tapering, pregatirea mai mult psihica pentru Maratonul Viena. Cand m-am inscris speram sa merg pentru un timp de 4 ore. Acum am mici dubii ca mi-ar iesi, dar am incredere ca fizic sunt capabila sa nu depasesc 4:10 - 4:15. Mai vedem la fata locului, in functie si de cum reusesc sa ma mobilizez :)<br />
<br />
Felicitari campionilor de duatlon, poate candva voi prinde si eu un loc pe podium, cred sincer ca am potential ;)Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-44491623578839058192016-03-28T12:00:00.000+03:002016-03-28T12:31:27.780+03:00Raport de cursa: Urban Trail XCC Baneasa 2016Oh, what a day :)<br />
<br />
A fost a doua editie. La prima, cea din 2015, nu m-am inscris, pentru ca ma asteptam sa fie vorba de traseu cu obstacole, sarituri, traversari pe scanduri suspendate, treceri peste bolovani etc. Cam asta fusese ideea mea despre un astfel de concurs, si stiam clar ca eram complet varza la indemanare si manuirea bicicletei, lucru pe care il poate confirma oricine a participat la antrenamentul de grup organizat de MTB Academy la inceput de martie 2015. E drept ca veneam dupa aproape 2 ani in care nu urcasem pe bicicleta in afara casei, si e drept ca nu excelasem cu indemanarea nici inainte de asta :)<br />
<br />
Eh, dupa ce am vazut filmele de youtube, am hotarat ca nu a fost asa "grav" cum ma asteptasem, si mi s-a parut fezabil :) ah, nescapand din vedere faptul ca anul trecut am urcat de cateva ori pe bicicleta si pentru ture mai lungi, plus ca am trecut si la ciclism urban in a doua jumatate a anului, ceea ce mi-a adus niste indemanare castigata in trafic. E drept ca asimetrica, din cauza bordurilor pedalez mai mult cu genunchiul drept ridicat, si in consecinta am siguranta mai mare pe pozitia asta si pe curbele spre dreapta :))<br />
<br />
Revenind la concursul nostru, m-am hotarat sa ma inscriu. Am fost relaxata, convinsa ca indemanarea cucerita in trafic imi va fi suficienta. Pana cu o zi inainte de concurs, cand am vazut ce i-a trecut prin cap lui Razvan, de a facut traseul ... fix cum mi-l imaginasem cu un an inainte =)) o fi de bine, o fi de rau - nu stiu sa spun, dar cert e ca mi-a pierit putin curajul. Din cate am vazut in poze, mi-a fost clar ca in unele zone voi lua bicicleta in brate. I mean, bunny hop-ul meu are picioare cam scurte, n-as fi trecut mai mult de o linie din cadrele alea de lemn, de exemplu :)) dar a trecut cu succes bordura de la intrarea in zona de padure, pe care pana acum n-as fi incercat sa o sar ;)<br />
<br />
Dimineata ne-am dus devreme, sa apucam sa facem niste recunoasteri. S-a duc primul Cristi, mi s-a parut ca a stat o vesnicie pe traseu, de unde am tras concluzia ca ori se merge incet, ori incearca el obstacolele de mai multe ori :D in oricare din variante, nu suna nimic bine pentru mine :)) La final m-a sfatuit sa nici nu incerc bolovanii (desi parca mi-as fi facut curaj sa ii iau macar o data), dar ca sunt alte obstacole pe care le pot trece, gen paletii, sacii, cauciucurile... :)<br />
<br />
Apoi a venit randul meu. Am intrat in tura de recunoastere, dar ... nu s-a legat nimic :( m-am simtit exact varza, mica, dezastruoasa :)) am stat mai mult cu bicicleta in brate decat pe ea, mai ales ca am vazut si cativa concurenti dandu-se peste cap la recunoastere. Am cautat toate Chicken line-urile ca sa le reperez din timp (si tot am ratat o parte din ele in concurs). Am constatat cu stupoare ca paletii nu aveau chicken line (pff, cine se astepta sa pedalez eu pe paleti? :D ). Au fost niste momente in care m-am gandit serios sa nici nu iau startul. Apoi, am trecut in a doua jumatate a traseului, cea din padurice. Eeeeh, acolo mi-a placut :)) in sfarsit am pedalat si eu, am constatat cu bucurie ca reuseam sa iau curbele frumos, "flowy", chiar daca nu tineam viteza prea mare. O sa recunosc ca m-am pus la start DOAR pentru aceasta a doua parte. Si am sperat ca adrenalina, concentrarea si mobilizarea "de cursa" sa isi spuna cuvantul si sa ma poarte cat de cat decent si in zona nisipoasa.<br />
<br />
Startul - na, aici a fost un moment crucial. Fac eu cum fac si mai mereu iau startul prost. Trebuia sa fie neutralizat, sa stam in spatele ATV-ului pana la intrarea pe offroad. Ei bine s-a facut numaratoare inversa, 5, 4, 3, 2... la 1 au plecat elitele (de ce?!?!), iar la 0/Start ... nu a plecat ATV-ul :) dar plecand deja fetele din prima linie au plecat si urmatoarele. S-au impartit stanga-dreapta pe langa ATV. Eu, cu ochii pe ATV, m-am asteptat sa se repete startul (n-as putea spune exact de ce, dar asta a fost senzatia mea ca ar fi trebuit sa se intample). Well, nu s-a intamplat, mi-am dat seama cu cateva secunde intarziere, cand fetele deja erau cam plecate, asa ca am pornit si eu. Ultima, evident. Nici nu eram sigura daca era ok sa plec, nici n-am accelerat ... Mi-am dat seama cam tarziu ca de fapt incepuse cursa. Abia dupa curba am accelerat incercat sa prind fetele din fata.<br />
<br />
Partea buna e ca intr-adevar cursa m-a mobilizat, si am dat sa iau obstacolele pe bicicleta. Partea proasta insa e ca din cauza startului ratat, am intrat pe offroad ultima, in spatele fetelor de nivel 4, care opreau la fiecare obstacol si la fiecare zona mai sensibila. Ceea ce m-a intarziat si pe mine. Asa ca am decis sa iau bicicleta in brate si sa trec cumva de ele :) nici nu stiu cum a trecut partea nisipoasa de la prima tura, dar cumva am reusit sa trec in fata nivelului 4, si pana la intrarea in padure am constatat ca ne sparsesem in 3 grupuri mai mari - elitele si cele obisnuite cu astfel de trasee, apoi zona in care eram eu cu inca vreo 3 concurente, si in spatele nostru la ceva distanta, nivelul 4. Am terminat prima tura ultima la categoria mea, dar ce fusese mai greu trecuse, acum aveam si niste spatiu de manevra, aveam liber in fata, vedeam ce urmeaza si aveam timp sa imi gandesc abordarea :)<br />
<br />
In plus, stiam ca daca as fi fost ajunsa din urma de prima concurenta, insemna sa nu mai intru in a treia tura, ceea ce m-a mobilizat si mai bine pentru tura 2, trebuia neaparat sa o fac rapid si sa nu ma las ajunsa, ca sa prind tura 3 :)<br />
<br />
Tura a doua a fost frumoasa si fluida :) am pedalat-o aproape pe toata, am trecut paletii fara ezitare, am trecut niste urcari/coborari abrupte, am luat si o urcare de nisip (nu pe cea mare totusi, pe care am abordat-o de fiecare data intentionat doar pana la jumatate si de acolo pus piciorul jos, acum imi pare rau ca n-am incercat-o pana sus macar o data). Am luat chicken line de fiecare data cadrele si zona cu bolovani. In schimb am luat ok si normal unele zone pe care la recunoastere as fi bagat mana in foc ca nu le pot face - well, am fost surprinsa :)) atat de surprinsa ca mi-a iesit zona de urcare urmata de balta cea mare, incat n-am avut timp sa imi gandesc strategia de dupa, si am incercat sa iau o margine foarte aproape de marcaj, am dat cu pedala in marcaj si am cazut cu succes peste batul de marcaj, care s-a rupt sub genunchiul meu stang. Trecand peste mandrie, mai nasol a fost ca nu mi-au sarit spd-urile, asa ca m-am zvarcolit efectiv ca o rama pe sub bicicleta incercand sa imi scot picioarele din pedale :)) vestea buna a turei este ca am recuperat niste distanta fata de fetele din fata, si m-am lipit de una din fetele de la categoria mea, si am ramas pe langa ea tot restul turei. Cred ca eram la fel de terminate, avea si ea momente in care parea ca acum abaondoneaza, o depaseam, apoi mai faceam eu vreo minune (gen cate o parcare laterala :)) ma intelegeti :D), ma depasea ea, si tot asa... La final de tura mi-a luat-o inainte, si a intrat inaintea mea in tura 3 (da, am prins tura 3 :)) dupa afisarea rezultatelor am vazut ca in acel moment prima concurenta era in spatele meu cu vreo 7 minute, deci n-am stat chiar asa rau :D ).<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-YPlNq2MpCBQ/Vvj56mVl1XI/AAAAAAAAH4s/bN6FJUkYIcAmwbhh57JtZK39qPjtwCw9Q/s1600/12890966_1058668694199585_7007532675623685719_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://4.bp.blogspot.com/-YPlNq2MpCBQ/Vvj56mVl1XI/AAAAAAAAH4s/bN6FJUkYIcAmwbhh57JtZK39qPjtwCw9Q/s320/12890966_1058668694199585_7007532675623685719_o.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Ultima tura m-am tinut aproape de colega, ceea ce mi-a stricat putin fluiditatea din tura anterioara, n-am mai avut asa vizibilitate buna in fata si am abordat mai prost o parte din obstacole, am mai ratat niste trase ideale etc. Cu toate astea, m-am tinut aproape, pana ne-am pacalit amandoua la urcarea mare, unde eu luasem chicken line inainte, si de data asta ea a luat-o drept si eu m-am luat dupa ea fara sa imi dau seama :)) dar mi-am facut curaj mai repede la coborare, si de acolo m-am luptat sa iau avans :) in plus, o vedeam in fata si pe Iulia, tot de la categoria mea, si am incercat sa reduc din distanta dintre noi.<br />
<br />
N-am reusit sa o ajung, am ajuns la finish a 5-a, la 1 minut de locul 4, si cu un minut si cateva secunde avans de locul 6. Poate daca reuseam startul sa fi apucat la locul 4, dar mai sus nu aveam cum, a fost un gap destul de mare (cateva minute) intre primele 3 si ultimele 3 de la nivelul 2 :)<br />
<br />
Una peste alta, a fost o experienta interesanta. Nu pot spune ca acest gen de traseu ma pasioneaza in mod deosebit, dar imi pare bine ca l-am facut :) am mici regrete legate de unele portiuni pe care nu le-am incercat/abordat desi poate ca mi-ar fi iesit, dar pana la urma asa m-am simtit sigura, si am ajuns intreaga acasa :) poate la anul sa stau mai bine, desi pana atunci sunt convinsa ca gaseste Razvan si ceva mai greu decat ce a facut anul asta ;) ca vorba ceea, asa evoluam :D<br />
<br />
A iesit ok si tura lui Cristi, la fel s-a incurcat in cei din fata la prima tura dar a mers mai fluid celelalte 2 :) m-a distrat ca la intrarea mea in tura 3 imi facea semne de pe margine sa o tai si eu mai repede :)) dar la intrarea lui in tura 3 era la fel de terminat ca mine :))<br />
<br />
Evident, o febra musculara crunta la tot ce inseamna muschi care ajuta la echilibrul pe bicicleta. Brate, antebrate, zona coastelor in primul rand :))<br />
<br />
Sa ne vedem cu bine la anul, sunt curioasa cum va fi ;)Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-35457353537720866732016-03-21T14:26:00.001+02:002016-03-21T14:26:47.050+02:00FirutzaDesi mi-ar fi placut sa fie mai blonda sau macar ceva mai viu colorata :) e totusi o domnisoara cu linii fine, supla, delicate, e usoara, aparent fragila. Aluneca frumos pe drum, mladioasa, cu gratie, curge ca un fir de apa ;)<br />
<br />
Ne-am vazut virtual, ne-am curtat cateva luni, dar pana la urma am facut pasul si am ajuns sa ne cunoastem fata in fata, candva in toamna tarzie. Am cam inghesuit-o in masina la prima intalnire :) si probabil mi-a purtat pica, si m-a si pus la pamant la prima iesire impreuna :) E drept, a fost si vina mea, m-am comportat ca o zmeoaica pe langa fizicul ei fragil si am pierdut usor controlul relatiei<br />
:) Am invatat o lectie atunci - ca nu e frumos sa intri brusc si necontrolat cu picioarele in viata ei (la propriu!).<br />
<br />
Apoi am luat o pauza, am stat fiecare cu durerea ei (a mea in cot, tot ... la propriu :D a ei ca probabil astepta o stapana mai ... stapana pe situatie). Apoi au venit frigul si zapada, si am hotarat ca i-ar fi mai bine la adapost. Dar cum este o atleta desavarsita, am alergat-o si in casa - si eu, si Cristi. Menage a trois - ul de care nu cred ca se supara vreo familie de ciclisti, oricat ar fi ei de amatori ;)<br />
<br />
Ieri mi-am facut curaj si am invitat-o afara, la o plimbare in soare. A fost mai cooperanta decat in toamna, dar e drept ca si eu am fost mai blanda si mai precauta. Ne vom cunoaste treptat, mi-am promis ca voi avea rabdare, incercand sa evit ranile fizice si sufletesti, de ambele parti :) Sunt convinsa insa ca pe masura ce vom prinde curaj impreuna, vom lua cu asalt drumurile patriei, si poate nu numai ale ei ;)<br />
<br />
Numele e un alint romanesc traditional provenit de la numele feminin Trandafira :) De fapt <a href="http://andilandi.ro/marul-de-aur/personaje-mitologice-romanesti/" target="_blank">Trandafira este chiar una dintre iele</a>, conform lui B.P. Hasdeu, ceea ce i-ar justifica personalitatea si zborul lin ;) In plus, ieri, la primele drumuri cu ea, aveam impresia ca merg pe un fir (de sfoara/sarma), deci ... asa sa ii ramana numele! ;)<br />
<br />
Inca sta in ea un urias potential latent, asteptand partenera perfecta care sa o struneasca spre tot ce poate ;) Inca sper sa fiu eu ;)<br />
<br />
Pentru asta, doar #CycleMyWay , ca sa folosesc <a href="https://www.rosebikes.ro/" target="_blank">moto-ul producatorului</a> ROSE :)<br />
<br />
Doamnelor si domnilor, draga mea Firutza :)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://4.bp.blogspot.com/-u_ySMe8fU4w/Vu_iFuHKWNI/AAAAAAAAH4Y/pgEkON19VWgb-v5JEi1Jq4VK2Lt9qFXrA/s1600/9181_10156747557610201_7231660016293719217_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://4.bp.blogspot.com/-u_ySMe8fU4w/Vu_iFuHKWNI/AAAAAAAAH4Y/pgEkON19VWgb-v5JEi1Jq4VK2Lt9qFXrA/s320/9181_10156747557610201_7231660016293719217_n.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
O primavara frumoasa si fructoasa!</div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-49920298259506338962016-02-23T12:24:00.001+02:002016-02-23T12:29:36.801+02:00Raport de cursa: WinterTri 2016A doua mea participare la WinterTri, <a href="http://diana-gal.blogspot.ro/2013/02/raport-de-cursa-wintertri-2013.html" target="_blank">prima fusese in 2013</a>, si a reprezentat primul si singurul meu triatlon. Inca sper ca nu si ultimul :)<br />
<br />
Intrucat problema mea la triatlon ramane inotul (nu ca nu l-as face ci doar ca e extrem de lent, eu doar alunec incet in apa, nu inot :D ). am ramas la duatlon. Si cum in momentul in care am vrut sa fac inscrierea nu am mai prins locuri la individual, am agreat cu Cristi sa facem stafeta. Buuun, inscrierea facuta, platit, tot tacamul. Dupa care aflu ca se deschid iar locuri la duatlon individual. Am scrasnit putin din dinti, recunosc :))<br />
<br />
Fata de editia la care am mai participat, aici era vorba de alt traseu de alergare, de data asta complet offroad, lucru pe care nu l-am calculat din start :) mi-am propus sa alerg cat mai bine prima tura si mai cu Doamne-ajuta pe a doua :D pe asfalt tin cu usurinta 5 km sub 5 min/km, asa ca mi-am facut un plan ambitios. Stiam ca la stafete e clasament Open si vazusem deja inscrise 3 echipe despre care stiam sigur ca erau mai bune decat a noastra, dar tot am vrut o clasare cat mai buna :)<br />
<br />
Initial am vrut sa imi potrivesc drumurile sa iau kitul din Bucuresti, dar dupa ce am constatat ca oricum trebuia sa ajungem devreme sa lasam bicicleta, am ramas la a lua si kitul tot in dimineata cursei (probabil e si motivul pentru care am ramas fara bidoane, iar Cristi se baza pe bidonul din kit). Am plecat cam tarziu de acasa, am ajuns rezonabil, dar a trebuit sa parcam foarte in spate, la 1 km de zona de concurs. Na, sa ne fie invatatura de minte. Inteleg logica cu lasatul bicicletei, dar pe de alta parte pe mine ma incurca rau starturile luate in miezul zilei (daca eram atenta la detaliul asta nu cred ca ma mai inscriam), imi dau peste cap tot programul de masa / metabolism etc, practic ajung sa fac cursa rupta de foame, ca fix la ora aia mi s-ar potrivi masa iar corpul meu nu e obisnuit sa o ia inainte / dupa :)<br />
<br />
M-am bagat si la restaurant in ideea de a manca ceva, am cerut meniu, am aflat ca tot meniul este "omleta" (care a venit la pachet cu 2 felii de cascaval si 2 de parizer), m-am milogit si de o rosie, am baut si un ceai ... na, asta a fost si masa cu vreo 2 ore inainte de start :)<br />
<br />
Deci din greseala in greseala spre victoria finala :D am lasat copilul mare cu bagajele, copilul mic in bratele lui Cristi, si cand a venit vremea am facut putina incalzire, niste lansate, si ... cand sa intru la start era cam plin. M-am inghesuit pana pe la mijlocul plutonului, eu voiam sa plec mai din fata ca voiam sa alerg pe la 4:50... m-am gandit ca nu-i bai, depasesc eu cand se intinde plutonul :D<br />
<br />
Eh, alt calcul gresit :)) scurt dupa start se facea curba la stanga pe pamant, dar loc stramt, teren complet denivelat. La fel ca mine au mai gandit si niste concurenti din spate dar care nu s-au lasat deci m-am ales si cu niste coate pe sub coaste. Un alt concurent a calcat stramb (la propriu) pe langa mine si era gata sa ne prabuseasca pe toti in jur (l-a redresat o fata din spatele meu, eu am reusit sa il evit gratios), si cam asa... pana am intrat in padure. Prima linie dreapta a mers excelent, am reusit si eu sa tin sub 5, dar a venit kilometrul 3, cu noroaie. Din pozele afisate inainte de concurs ma asteptam sincer sa fie mai rau, dar ma asteptam si sa ma comport eu mai bine pe acel "rau" :) dar nu, ma simteam sfarsita, imi venea sa ma opresc la fiecare pas, ma simteam ca lovind celebrul zid de la maraton la fiecare metru de traseu :)) Dar cum programul de antrenament pe care lucrez pe traier imi aminteste din cand in cand sa fac diferenta intre A VREA sa ma opresc si A AVEA NEVOIE sa ma opresc, am hotarat sa vreau sa mai fac un pas, si inca unul, si inca unul, pana opritul va deveni nevoie, nu vointa. Si uite-asa am ajuns la ultima linie dreapta, din nou la liziera, auzeam microfonul, mi-au mai revenit suflul si sufletul (stiam ca scazusem ritmul destul de mult, apucasem sa vad si peste 5:30), si am accelerat spre schimbul de stafeta.<br />
<br />
Am ajuns in zona de schimb si am intrat in panica pentru ca mi se parea ca drumul se infunda si e o mare de oameni si nu pot trece de ei :)) de fapt nu trebuia sa trec de ei ca erau stafetele, cu Cristi in prima linie :)) dar am tras niste priviri disperate si dezorientate cateva secunde pana l-am identificat :) am dat numarul, am luat copilul, Cristi s-a servit cu chipul, si a luat-o la sanatoasa cu bicicleta (cat a putut sa o ia neincalzit :( ). Mi s-a parut ca inca erau destul de multe biciclete in rastel in zona de duatlon, deci ajunsesem destul de ok :) de acolo speram sa mai recupereze Cristi ceva raportat la colegii de suferinta.<br />
<br />
Am intrebat de masa de alimentare si m-am dus incolo, cu David in brate. Am alimentat una-alta, si pe mine si pe el :)) mi-a revenit suflul cat de cat dar ma cam apuca frigul :D ne-am tot invartit in picioare in zona de schimb stafete, am mai fost certati de organizatori ca nu stateam cuminti sub cort (da, aveau si ei dreptate, dar mila mi-era si de nerabdarea noastra :) ), Si dupa o vreme au inceput sa vina biciclistii. Am fost atenta la primii 3, dupa care atentia s-a cam dus, ca nu mai era vorba de podium, deci nu mai conta mare lucru :D<br />
<br />
Intr-un final a venit si Cristi (evident mie mi s-a parut o vesnicie, el s-a grabit cat a putut, probabil acelasi sentiment l-a avut si el de 2 ori pana m-a asteptat din alergari :D ), am luat chipul si numarul, am predat copilul, am plecat in alergare.<br />
<br />
Eeeeh, inceputul celei de-a doua alergari e ... priceless :D M-am simtit stoarsa inca din primii metri, ca sa nu mai spun de Garmin care a inceput sa tipe disperat ca nu m-am recuperar suficient dupa alergarea anterioara (really ?! ) :) cum nu mai conta pentru podium deja ma gandeam sa o las mai incet, poate sa iau si niste bucati la pas, dar dupa ce treceam de priviri si fotografi :D Pana l-am vazut langa mine pe Radu, care facea duatlon individual, si am vazut ca alerga cam in ritmul pe care il simteam eu la limita confortului meu. Asa ca l-am luat de iepure si m-am tinut de el cu dintii (la figurat, dar mi se parea foarte reala expresia asta). Si uite-asa, iar, pas cu pas, intrebandu-ma cat vreau si cat am cu adevarat nevoie sa ma opresc, am trecut liziera, apoi padurea, apoi am revenit la liziera ... si dupa ce am auzit iar microfonul mi-a revenit si ambitia :)) am incercat sa il stimulez putin si pe Radu care mi se parea ca incetineste fix cand mai aveam atat de putin :)) intre timp am fost ajunsa si din urma de un concurent (nu mai tin minte ce am depasit, eram prea concentrata pe suferinta mea) care s-a interpus intre noi, Am incercat sa il depasesc si sa revin in spatele lui Radu, nu am reusit. Cum imi simtea respiratia in ceafa, cum accelera. Am vazut rapid ca era numar de duatlon stafeta, deci concurenta directa :) asa ca i-am inteles actiunile :D<br />
<br />
Am ramas mai la distanta de el pana la intrarea pe asfalt, cand iar am incercat sa acelerez - hop si el. Si cu niste zeci de metri inainte de finish am zis "acum ori niciodata" si am dat drumul la picioare in sprint.<br />
<br />
Treaba asta cu sprintul final e foarte relativa. Am mai incercat de cateva ori, pe final de cursa, eram sigura ca a si reusit :) pana m-am vazut intr-o filmare si m-a apucat initial rasul si apoi aproape plansul :) cand am constientizat cum arata de afara "sprintul" meu interior :) De data asta insa l-am descatusat frumos (Garminul zice ca sub 3 min/km, deci putem sa il nimim sprint, da?), imi pare doar rau ca n-am avut curaj sa il pornesc mai devreme, ca l-as fi putut tine inca vreo... 10 metri :D totusi, a sprintat si colegul, la fel de bine ca mine, si la linia de finish a trecut inaintea mea cu niste fractiuni de secunda - sau asa au fost trunchiurile, ca poate am avut eu chipul pe piciorul din fata iar el pe cel din spate, sau am plecat din spatele lui la start la prima tura ... ideea e ca in clasament am eu niste fratiuni de secunda in fata :)<br />
<br />
La final, loc 9 din 24 de stafete, prima stafeta mixta :) Mi-a iesit alergarea pe la 5:15 in medie, total de 10 km, facuti din 2 bucati cu vreo 27 de minute intre ele cu tot cu alergarile lui Cristi prin tranzitie.<br />
<br />
A fost o cursa destul de bine organizata, doar ca nu mi se potriveste mie in totalitate :) mai vedem cu participarile in anii care urmeaza, mai vedem si cand mi-oi face iar curaj sa ma bag la un triatlon (nu inainte sa ajung sa imi folosesc cu adevarat si membrele la inot :D ), Sunt multumita de ce a iesit, putin neimpacata cu ratarea participarii la duatlon individual unde cred sincer ca aveam sanse de podium. Dar pana la urma nu au intrat zilele / concursurile / editiile in sac, e loc si timp pentru toate :)<br />
<br />
Urmatoarea competitie: Urban Trail XCC, prima mea participare la concurs care pune accent pe indemanare si manuirea bicicletei, capitol la care nu excelez, dimpotriva. Dar vedem ce iese ;)<br />
<br />
Multumesc Bogdan pentru poza :)<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://3.bp.blogspot.com/-ZeAd3MZS78s/VswzwDmY6-I/AAAAAAAAH3Y/P_hfp7-VVtk/s1600/IMG_6291.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://3.bp.blogspot.com/-ZeAd3MZS78s/VswzwDmY6-I/AAAAAAAAH3Y/P_hfp7-VVtk/s400/IMG_6291.jpg" width="266" /></a></div>
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-46799772543165470232016-02-12T21:26:00.000+02:002016-02-12T21:26:50.918+02:00Si mi-am luat incalzitoare...... Sau nu-mi subestima niciodata creativitatea :)<br />
<br />
Din seria de povestit nepotilor, mi-am adus aminte azi in timp ce ma echipam sa duc bicicleta lui Cristi la masina, si o notez sa ramana generatiilor viitoare :)<br />
<br />
Ca sa ies cu bicicleta si pe vreme mai racoroasa si sa fiu si mandra de cum arat, am hotarat sa iau incalzitoare pentru picioare.<br />
Dupa ce din diverse motive le-am asteptat vreo luna, mi-au ajuns in maini.<br />
<br />
Nerabdatoare, desfac pachetul si dau sa le incerc.<br />
Iau o bucata, ma uit rapid pe eticheta, vad ca zice R, o pun pe piciorul drept, evident.<br />
Iau si cealalta bucata, o pun pe piciorul stang.<br />
<br />
Moment in care ma gandesc ca sunt cam ciudat gandite, cu fermoarul la interior.<br />
<br />
Asa ca verific din nou etichetele.<br />
<br />
R n-avea de-a face cu "Right" cum am presupus eu, ci era simbolul Rose, firma producatoare :)<br />
<br />
Probabil li s-a parut atat de evident ca fermoarul trebuie sa fie la exterior, incat nu sunt marcate stanga/dreapta, ca n-ai cum sa le incurci. Eh, inca nu m-au cunoscut pe mine... :)Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-18967148097370546562016-02-02T12:31:00.000+02:002016-02-02T15:48:08.071+02:00Raport de cursa: Gerar 2016Dupa 3 ani de loc 4 in echipa Fluturaselor :) si un an 2015 in care am alergat doar crosul de 10 km, era cazul sa spargem cumva lantul si sa iesim ori pe 3 ori pe 5, numai sa nu mai vedem 4 in fata ochilor :)<br />
<br />
Dupa ce anul trecut am pierdut startul la inscrieri, ceea ce a si dus la "spargerea" echipei, anul acesta sistemul de inscrieri a fost ceva mai permisiv si am reusit sa prindem un loc. De data asta insa Dana a hotarat ca nu ne insoteste (ne-a sustinut de pe margine, multumim Danuta :) ), asa ca am ramas cu Adina in cautarea unei colege de echipa. Am gasit-o repede pe Andreea, care propunea un 1:55, timp care imi facea cu ochiul si mie :) ba chiar ma gandeam ca poate reusim sa tragem si putin sub acest timp :D Si ne-am inscris. Datorita sistemului nou de inscrieri si de desfasurare (starturi decalate masculin respectiv mixt si feminin), am avut si placerea de a avea concurenta serioasa, au fost 19 echipe feminine inscrise :)<br />
<br />
Decembrie a trecut pentru mine cu 2 alergari importante - crosul de 1 Decembrie si Semimaratonul Baneasa. La primul mi-am atins targetul, la al doilea am iesit din el destul de mult, sau asa mi s-a parut la acel moment. Dar am ramas cu convingerea ca pot scoate sub 1:55 la Gerar, in conditii optime de vreme - fara zapada, multe grade sub minus sau vant puternic.<br />
<br />
Ne-am strans si la o alergare de echipa, cu 3 saptamani inaintea concursului, ne-am propus 4 ture si-o urcare :) La nivel teoretic se lansase chiar ideea de a incerca un 1:50, dar dupa primii 2 km la ritm de 5:15 Adina a decretat ca nu va rezista toata distanta la ritmul respectiv. Am continuat atunci in jurul unui 5:30 vreo 3 ture, dupa care am scazut, rezultand o medie pe la 5:40. Deci timp de 2h pe semimaraton. Era un punct de plecare rezonabil, mai ales ca mi-ar fi dat PB oficial :)<br />
<br />
In rest, fiecare si-a continuat antrenamentele conform programului propriu, eu mai mult pe trainer decat pe picioare :) Si am tot discutat de strategie - sa pornim incet si sa acceleram pe parcurs, evident, ca orice semimaratonist calculat :D<br />
<br />
Tot evident, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Am studiat concurenta, stiam ca pe alergatoarele montane le vom vedea doar la start (eh, m-am inselat, le-am mai vazut o data cand ne-au ajuns din urma :D ), dar voiam sa ne batem pentru podium, asa ca am hotarat sa incercam sa stam cat de aproape posibil de echipa Ioanei :) Eh, aici incep sa se bata cap in cap strategiile, ca nu poti si sa tii un ritm scazut pe primii km dar si sa te tii aproape de cineva care alearga mai repede decat tine :))<br />
<br />
La start ne-am asezat langa echipa Ioanei :) si ... start!<br />
<br />
Eh, mi-am dat seama rapid ca s-a plecat, evident :) , prea tare :D cand am vazut ritm in jur de 5 minute pe km am inceput sa trag de fete sa stea mai incet. Ele in schimb urmareau sapcuta si tricourile albastre :) am incercat sa le explic ca putem sa le lasam sa ia avans, nu prea am avut cu cine :)) dadeam din maini incercand sa le tin mai in spate, am ramas si eu mai in spate in speranta ca nu se pierd de mine... Greu :) pe km 2 am avut ritm sub 5 min/km, atunci mi-am dat seama ca o sa ne arda rau ultima tura :))<br />
<br />
Primul moment psihologic important a fost pe finalul primei ture, cand intram pe linia dintre Splai si Rectorat, acolo poti vedea pe cine ai in fata si in spate :) ne-am lamurit repede ca aveam alergatoarele montane cu vreo 800m in fata, si ... am urmarit echipa cu echipa - Ioana pe loc 2, noi pe loc 3. Ioana avea un avans de vreo 300m, cam atat aveam si noi avans fata de echipa feminina din spatele nostru.<br />
<br />
In acel moment am hotarat sa las fetele la ritm de 5:15-5:20, in ideea de a ne tine cat de aproape putem de locul 2 si sa luam cat avans putem de locul 4 :) Pana la urma, in partea importanta a clasamentului, nu se puteau intampla decat 2 lucruri - echipa Ioanei sa reziste la acel 5:15 la care plecasera, caz in care nu aveam cum sa le mai ajungem ca stiam clar ca nu putem tine acel ritm; sau puteau sa cedeze in a doua jumatate a cursei, ceea ce era clar ca vom face si noi :D si sa vedem care din echipe ar fi cedat mai mult :))<br />
<br />
La tura 3 in schimb a inceput oboseala, echipa Ioanei luase avans, dar am luat si noi vreo 700m fata de echipa din spate. Tura 4 a trecut si ea repejor, dar incepusem sa impartim pastilute de Nutrend, ca se simtea (si nu in bine :D ) exagerearea de entuziasm de pe primele 2 ture :)<br />
<br />
Ultimele 2 in schimb au fost grele. Desi eu puteam clar mai mult, nu au fost usoare nici pentru mine :) Adina alerga doar din vointa :)) incepuse si Andreea sa piarda din vitalitate :D eu incercam sa ma prefac sigura pe ce se intampla si sa le incurajez :)) insa eram tot cu ochii pe ceas, ca incepeam sa vad si 6: in fata ochilor si mi se parea ca incetinim prea mult si mi-ar fi parut rau sa pierdem iar locul 3 :)<br />
<br />
La finalul turei 5 a fost al doilea moment psihologic - incepusem sa ajungem si noi din urma echipe de fete, si la linia "de verificare" am remarcat o echipa nu mult in spatele nostru, pe care nu mai tineam minte daca am ajuns-o din urma sau nu :D parca le-am fi ajuns, dar parca si alergau prea repede ca sa fie cu o tura in urma :) asta dupa ce ne relaxasem ca aveam avans de peste 800m inaintea echipei urmatoare. Atunci am mai accelerat vreo 2 km, in ideea de a mari distanta fata de fetele zarite in urma, dar ne cam ciondaneam cu privire la a fi sau a nu fi pericol :)<br />
<br />
Ultima tura am incercat sa o incurajez pe Adina, sa o "trag" moral. Nu stiu cat mi-a iesit si cat se putea mai bine :)) niste cursuri de psihologie prind bine mereu in momente de-astea :)) incercam sa ii fac numaratoarea inversa, incepusem sa numar si in sute de metri nu doar in kilometri, stiu ca e important sa spargi distanta in bucati cat mai mici si mai usor de "digerat" psihologic :) Am aruncat cateva priviri si in urma, sa ma asigur ca nu ne ajunge vreo alta echipa, mai ales ca se daduse startul si la cros si nu mai stiam cine ce cauta pe langa noi :))<br />
<br />
Pe ultimii vreo 200m ne-am prins de mana si am accelerat, oricum se recomanda trecerea liniei de sosire in formula "compacta":) si ma bucur ca fetele au mai avut putere sa zambeasca pentru pozele de finish :)<br />
<br />
In sfarsit, locul 3, 1:59:18 :) calculat, muncit, dorit, suferit ... fericit :)) dupa cum am intuit, Ioana a tinut ritmul de aprox 5:15 pana la sfarsit, ceea ce le-a adus un avans de vreo 9 minute :) iar noi am prins vreo 6 minute inaintea urmatoarei echipe (care btw sunt fete aflate la primul lor semimaraton. Felicitari fetelor si la mai mare! :) ). Alergatoarele montane ne-au ajuns cu o tura din urma si ne-au intrecut cu vreo 28 de minute :) Scump, dincolo era mai ieftin :) dar sunt bune, ce mai, nici nu puneam problema sa ne orientam dupa ele :D (desi ajunsul din urma cu o tura ma cam loveste in orgoliu :D )<br />
<br />
Acum, stand si judecand la rece, nu stiu daca as fi putut scoate 1:50, poate daca ar fi tras cineva de mine :) dar am mare incredere intr-un sub-1:55 :) la jumatatea cursei aveam 53 de minute, nu as fi rezistat si a doua jumatate la acelasi ritm dar nu cred ca as fi pierdut mai mult de 3 minute fata de prima parte. Ceea ce imi da incredere ca as fi in grafic pentru Maratonul Viena, pe care il voi alerga pe 10 aprilie.<br />
<br />
Multumesc fetelor, si felicitari! :) si, de ce nu, la mai mare! ;)<br />
<br />
Urmatoarea cursa pentru mine va fi parte dintr-un duatlon de familie, la Winter Tri :) voi avea de alergat vreo 9 km sparti in 2 bucati, cu o pauza intermediara de ... 12 km pedalati de Cristi :) Sa vedem ce iese.<br />
<br />
<br />
Later edit: povestea Andreei e aici: <a href="https://andreeabra.wordpress.com/2016/02/01/buna-sunt-andreea/" target="_blank">https://andreeabra.wordpress.com/2016/02/01/buna-sunt-andreea/</a>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-44787683736366413612016-01-24T12:54:00.000+02:002016-01-24T12:54:25.621+02:00Raport de cursa: SkyRun 2016Alergare pe scari. N-am facut asa ceva niciodata, de asta nici nu m-am inscris la nicio editie pana acum :) nici acum n-as fi facut-o, mai ales ca era planificata la o saptamana inainte de Gerar unde vreau sa dau ce am mai bun :D dar s-au facut inscrieri prin firma, si cum stiam ca banii merg pentru cauze caritabile, am hotarat sa incerc si eu cursa, asa, la ritm lejer, sa nu imi periclitez genunchii si implicit Gerarul :)<br />
<br />
Am vazut ca s-au organizat antrenamente in ultimele 2 saptamani. Ei, eu nu cred ca in ultimele 2 saptamani mai poti antrena ceva, mai degraba poti obosi degeaba :) asa ca n-am participat. Ar fi fost utila totusi o recunoastere in ideea de a sti cat de inalte/adanci sunt treptele, cat de sus balustrada/"mana curenta" etc. N-am facut-o, mi-am asumat asta, oricum nu mergeam cu pretentii :)<br />
<br />
Am urcat totusi pe scari la birou in ultima saptamana inainte de concurs, si de asemenea am luat metroul cu schimb in loc sa merg pe jos tot drumul, tocmai ca sa am niste scari de urcat zilnic :D am constatat ca nu prea gafai pe ele, dar na, vorbeam de maxim 30 de trepte, nu de 34 de etaje :)<br />
<br />
34 de etaje.<br />
680 de trepte.<br />
Nicio asteptare din partea mea :)<br />
<br />
Tin minte urcarea la cetatea Poenari, care m-a terminat acum niste ani :) in rest, mai urcam 9 etaje in timpul facultatii cand aveam treaba prin caminul 16 Hasdeu :D si am stat intr-o vara la etajul 7 in caminul 17. In rest, nu prea multe scari pentru mine.<br />
<br />
Ma gandesc totusi ca se pune si escalada facuta anul trecut :D<br />
<br />
Ziua cursei. Dimineata trebuia sa il duc si pe Alex la un curs, dar cum aveam startul tarziu, la 13:49, aveam timp de toate :) singura parte care nu mi-a iesit a fost mancatul, am reusit sa mananc doar o "chestie" din avocado zdrobit cu furculita, o ceapa taiata marunt, niste bucatele de rosii in suc propriu si sare/piper :) buna, dar nu indeajuns cantitativ :)) dupa ce m-am intors cu copiii acasa am constatat ca ar fi bine sa plec din timp ca erau lucrari pe drumul pe care voiam sa merg.<br />
<br />
Am ajuns pe la 13:15, am parcat masina, m-am schimbat la masina, am lasat totul acolo, am plecat spre cursa doar cu cheile la mine :) nu ceas (uitat acasa), nu telefon, deci nicio forma de timing/cronometru.<br />
<br />
Imi stabilisem deja si o strategie :) sa urc relaxat cate 2 trepte timp de 5 etaje, dupa care un etaj sa urc "de odihna" cate o singura treapta. Ma mai gandisem ca daca la etajul 20 as fi sub 3 minute sa accelerez restul cursei in ideea in care aveam o probabilitate de podium, dar cum n-aveam ceas am abandonat ideea :) Mai aveam in plan respiratii adanci si lungi, de cand cu programul de training de la ciclism am constatat ca functioneaza foarte bine :)) si respiratia cat mai sincronizata cu pasii. Desi ma folosesc in general foarte bine de balustrada, citisem ca e posibil sa ma incurc de alti alergatori care se agata de ele, asa ca am scos aproape complet balustradele din plan. Ah, si am mai luat o pastila "de putut"de la Nutrend cu vreo 3 minute inainte sa incep :) In rest, targetul era doar sa ajung sus fara dureri de genunchi.<br />
<br />
M-am aranjat frumos la coada, si am luat startul impecabil in secunda anuntata in planificare. Super organizare. Am pornit cum am calculat, colegul de langa mine a luat-o rapid in alergare, eu am plecat incet :) inca de la primul etaj am constatat un avantaj al cladirii fara de scarile de la birou - cele 20 de trepte dintre etaje erau dintr-o bucata, fara intoarcere. E o diferenta uriasa, si mi-as fi stabilit strategia altfel daca as fi stiut :) Am mers exact cum am calculat, nu mi s-a taiat respiratia nicio secunda, am fost mereu foarte in controlul miscarilor si al respiratiei :)<br />
<br />
Eh, abia dupa 15-16 etaje mi-am dat seama ca eram deja cam la jumatate si prea odihnita :)) asa ca de acolo am inmultit numarul de etaje urcate fara odihna, si cred ca m-am mai odihnit doar de 1 sau 2 ori pana sus. In zona etajelor 22-28 am ajuns din urma si am depasit cateva fete, am luat mereu culoarul din mijloc, si de acolo incepusem si sa imi sprijin mainile pe genunchi ca sa ma ajut in urcare.<br />
<br />
Si uite-asa s-a facut etajul 31 si abia acolo mi-am dat seama ca se termina, asa ca m-am prins de balustrada in ideea de a accelera :)) si hop, am ajuns sus :D<br />
<br />
O sa recunosc ca "ma tineau" putin cvadricepsii cand am ajuns sus, si ca parca imi ardeau plamanii :)) cu toate astea, consider ca am mers lejer, m-am odihnit prea mult :) si ca daca faceam un scop in sine din cursa si aveam si macar o recunoastere facuta inainte, ieseam semnificativ mai bine.<br />
<br />
Am mai ramas pe sus pana mi-am recuperat respiratia, m-am invartit aiurea pe acolo cautand un cunoscut cu telefon ca sa vad rezultatele :) am discutat putin si cu colegul plecat dupa mine, care facuse 5:20 si care nu ma ajunsese din urma, l-am auzit mereu cam la aceeasi distanta in spatele meu, deci am banuit ca as fi scos si eu cam acelasi timp. Atunci mi-a trecut prin cap ca daca am putin peste 5 minute, am sansa si de podium :D<br />
<br />
Pana la urma am coborat la masina, am verificat telefonul, si ... timp 5min24s, loc 3 general si 1 la categorie la Corporate, la 8-10 secunde de fetele din fata, secunde pe care sigur sunt capabila sa le "scot" :) am aflat ca premierea se tinea in parcare, la -4, dupa startul echipelor de 24h Challenge, asa ca m-am luat rapid un hanorac si am coborat.<br />
<br />
Acum, sa va spun putin si despre echipe - fiecare alearga pentru o cauza caritabila, si insumeaza 24 de ore de urcat pe scari. Au cam 6 membri, si ii admir cu toata fiinta mea :) Si le tin pumnii, inca putin si termina cursa. Eu nu ma simt inca in stare sa incerc asa ceva :)<br />
<br />
Cam asta a fost cursa mea din acest an. Poate incerc si editiile viitoare, daca mi se potrivesc mai bine in calendarul competitional :)<br />
<br />
Pana atunci, Gerar, here I come, poate anul asta reusim sa spargem "blestemul" locului 4 pe care l-am ocupat in diverse componente de echipa la toate editiile la care am participat :))Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-63854896004082599132015-12-13T22:47:00.000+02:002015-12-13T22:50:38.510+02:00Raport de cursa: Baneasa Trail Run 2015E o cursa pe care am adaugat-o in calendar ca pe un fel de antrenament - verificare pentru Gerar, unde a(ve)m un target clar si destul de ambitios :)<br />
Veneam dupa cursa de cros de la MRNR, la care reusisem un timp mult visat, la propriu si la figurat :) asa ca acum aveam in plan o cursa la 2 ore, macar o secunda sub 2 ore :)<br />
<br />
Din pacate socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, din cateva motive, si am tras si cateva concluzii importante:<br />
- Niste antrenamente pentru distanta asta chiar prind bine :D in ultima vreme m-am cam limitat la 10k.<br />
- Sa nu mai raman niciodata fara geluri si alte de-astea prin casa :) nu mai aveam nimic si am uitat sa completez stocul, asa ca m-am bazat pe mesele de alimentare. N-a fost cea mai fericita alegere.<br />
- In mod normal eu nu prea trebuie sa fac "arogante" in saptamana dinaintea cursei, ci trebuie sa ma pastrez cat mai odihnita si sa fac carboloadingul cum trebuie (il fac greu si se duce repede :D ). Ei, miercuri mi s-a potrivit in program zborul cu parapanta, pentru care am tras vreo 3 ore de urcare pe munte, pe crusta de zapada. N-a fost nici asta o idee prea grozava pentru cursa de azi.<br />
- Ieri am alergat de ici colo si n-am apucat sa carboload, am ajuns sa mananc somon cu legume. Nici asta nu se face :)<br />
- Am subestimat noroiul. Am luat incaltarile de asfalt, pentru ca ma simt mai bine in ele decat in cele de trail. Trailul nu e asfalt, totusi, oricat ar fi de uscat, si nici macar uscat n-a fost. A trebuit sa fiu extra-atenta si am si alunecat de cateva ori. Am nevoie de incaltari noi de trail :) Ar merge unele noi si de sosea, de fapt ;)<br />
- Mi s-au desfacut sireturile :)) Mda, musai sa trec la Xtenex, am pierdut un minut intreg la km 7 sa leg sireturile, sa le fixez sa nu se mai desfaca, plus alimentarea in sine.<br />
- Stiind ca nu am geluri la mine, am invatat bine pozitiile punctelor de alimentare. Din pacate in mers l-am ratat complet pe cel de la km 10, si dupa ce la 7 oprisem cam pe fuga (deh, m-am concentrat pe siret) ma bazam mult pe el. Am cazut moral destul de rau dupa 12 km, cand am vazut ca nu e nicio masa... Plus, retinusem masa la km 17, si a fost la aproape 18, am oprit de vreo 3 ori si in acel kilometru, descumpanita :( si deshidratata, si mancata prost.<br />
- Multumesc celor 3 alergatori care m-au incurajat, asa am continuat / reluat alergarea :) Si in mod special Adrianei, care m-a cules demoralizata cu vreo 3 km inainte de finish, si ne-am tras una pe cealalta pana la capat.<br />
<br />
La final - 2:06, loc 15 la categorie, 23 la feminin din 119, general 260 din 503. Se putea si mai bine.<br />
Puls mediu 180, maxim 191 :D<br />
<br />
Am stat in grafic 12 km, dupa care toate cele de mai sus combinate m-au facut sa incetinesc si sa o iau si la pas pe alocuri. Cu toate astea, ma simt in grafic pentru Gerar, dar mai am nevoie de niste kilometri pe picioare...Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-39798192999388390582014-07-21T22:28:00.001+03:002014-09-23T21:56:07.561+03:00Nasterea lui David<div class="MsoNormal">
Inceputul</div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">De obicei se incepe cu un test “cu ochi” </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> eu o sa incep cu un sfarsit de
octombrie si o cursa de MTB la care am fost agatata pe o depasire si m-am ales
cu o accidentare pe toata partea dreapta, pentru care am fost trimisa la
radiografie. Am ales sa nu o fac dintr-un motiv mai … egoist </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> o saptamana mai tarziu aveam de
facut prima etapa (Bucuresti – Giurgiu – Turnu Magurele pe bicicleta) dintr-un
eveniment caritabil, la care tineam neaparat sa particip, asa ca am preferat sa
nu stiu exact nivelul de accidentare </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> si cum cu 2-3 zile inainte de eveniment
am ajuns la concluzia ca as fi in stare sa il termin, l-am terminat –
schiopatand, ce-i drept ;) oricum pentru mine era ultima cursa din sezon, imi
ramanea toata iarna pentru recuperare ;)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am inceput sa banuiesc “ochisorii” la
intoarcerea de la evenimentul respectiv, si … ochisori au fost </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Sarcina<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">A mers bine, dar ceva mai “standard” decat
prima sarcina, la care nu m-am resimtit in vreun mod special. De data asta am
avut si greturi (treceau fie cu ciocolata fie cu Pepsi :D), am avut si
schimbari bruste de stare, ameteli in aglomeratie…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Dat fiind ca incepusem cu o cursa lunga </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> am hotarat sa continui sa fac sport
in timpul sarcinii. Am luat pauza luna noiembrie, atat din motive de siguranta
(era a doua luna) cat si pentru a-mi recupera piciorul drept… dar cum se
formase deja echipa pentru semimaratonul Gerar, am hotarat sa incerc un semimaraton la
inceput de decembrie – incet, doar sa vad daca as fi in stare sa parcurg
distanta. Am inceput cursa foaaarte incet si am accelerat pe parcurs, am reusit
probabil cel mai bun negative split </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> dar destul de irelevant, dat fiind
ca a inceput la 7 minute/km </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> Apoi, daca tot a mers bine, am continuat
antrenamentele pentru Gerar, unde speram la un timp bunicel. Si totul a mers
bine, cat timp a fost vreme buna ;)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Tot cam pe-atunci am facut si verificari,
ecografie, analize etc (am evitat doar dublu/triplu test). Bebele arata bine,
si parea deja a fi baietel </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US"> In
ianuarie a trecut si Gerarul, mai cu emotii, ca a nins exact in week-endul
concursului, iar eu nu aveam antrenament pe zapada si temperaturi negative </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">L</span><span lang="EN-US"> asa ca l-am alergat semnificativ
mai incet decat l-am antrenat, si am obtinut acelasi etern loc 4 </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> Poate ne luam revansa la anul, daca
mai vor fetele sa facem aceeasi echipa ;)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Cum lucrurile mergeau inca foarte bine, am reusit
la inceput sa martie sa fac si o cursa de 800m la campionatele nationale, doar
ca am obtinut un timp muuult mai prost decat la antrenamentele dinaintea
sarcinii. Oarecum normal, nu? </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> aveam deja niste kilograme in plus, alta
forma, respiram altfel… si tot atunci am incercat si mars (racewalking) – am
studiat putin tehnica si a iesit o cursa cat de cat rezonabila, dar mi-am
perfectionat tehnica in restul sarcinii </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Initial am ales acelasi medic care mi-a urmarit
sarcina cu Alex, dar … aveam deja de ceva ani gandul de a incerca nastere
naturala/vaginala dupa cezariana (nvdc / vbac), iar medical respectiv mi-a cam
taiat elanul cand am incercat sa deschid subiectul … asa ca am mai continuat
cautarile pana am gasit un medic “vbac-friendly” </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> care m-a luat “in gestiune”, mi-a
zis avantaje/riscuri, si urma sa vedem ce se putea face in functie de cum
evoluau lucrurile cu sarcina. M-a avertizat totusi din start ca la maternitatea
(de stat) la care ar fi urmat sa ma asiste la nastere exista posibilitatea sa
gasesc si colegi mai putin toleranti la situatie – am luat asta in calcul pe
moment, dupa care am fost convinsa ca totul va merge excelent si nu voi nimeri
eu pe mainile respective ;) Ah, soarta…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Lucrurile au continuat sa mearga bine, bebele
crestea normal, era baietel clar :D s-a asezat in pozitia corecta destul de
devreme, eu ma simteam bine si continuam cu miscarea </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> pana la un punct am facut si
yumeiho, dupa care am continuat cu un minim de stretching pe care il puteam
face singura acasa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">La 34 saptamani de sarcina am facut si o
stafeta de gravidute la PBIHM, la initiative unei alte gravidute care voia sa
arate ca sportul in sarcina e ceva normal </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> a mers bine, dar am parcurs
distanta (5 km singura + inca aproape 5 km impreuna cu fetele) foarte incet,
pentru ca simteam deja bebele destul de jos – asa si era, si incepusem sa am si
contractii BH, asa ca medicul mi-a recomandat No Spa si odihna </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Cam acolo s-a oprit sportul meu in sarcina – cu
bicicleta in afara casei n-am mai iesit deloc de la cursa din 1 noiembrie (mi-a
fost teama sa nu ma aleg cu alta tranta), am pedalat pe trainer in casa pana la
jumatatea lui aprilie (apoi nu mi-am mai gasit pozitia bine pe bicicleta, plus
ca nu mai reuseam sa pedalez constant mai mult de 10 minute si devenea
frustrant :D), am alergat + mars-uit mai serios pana la jumatatea lui mai (luna
a 8-a), si am ramas la plimbari si urcat scarile la serviciu pana in ultima saptamana
</span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Ultimele saptamani<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">In ultimele saptamani am tot trecut de la
agonie la extaz si inapoi </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> la 34 saptamani bebele era pozitionat foarte
jos, eu cu no spa-ul si cu statul intins, n-am mai facut mai nimic nici prin
casa … pe la 36 saptamani am reusit sa iau o viroza care m-a doborat rau, am
tusit continuu vreo 3-4 zile si simteam cum imping eu bebele tot mai jos la
fiecare tuse (mai aveam si un mare discomfort psihic pentru ca medicul era
plecat in concediu), la 37 saptamani avea circulara de cordon, la 38 de
saptamani si-o desfacuse si era ok </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">La controlul de aproape 39 saptamani, bebele
era cam sus, si atunci s-a adus in discutie pentru prima data cezariana. Bebele
era de marime rezonabila, dar era nevoie ca travaliul sa se declanseze singur
si la termen. Acum na, “la termen” inseamna multe ;) ca practic termen e intre
38-42 saptamani, dar nu prea s-a pus problema sa asteptam si peste 40
saptamani, mai ales ca si parea sa creasca binisor de la o saptamana la alta in
ultima luna…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">A fost totusi momentul in care m-am gandit la
alternativa (clinica privata, care sa accepte sa astepte si dupa 40s), dar n-am
luat nicio initiativa in acest sens. Am continuat sa merg pe convingerea ca va
fi bine cu medicul meu la spitalul de stat :D<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Ultimele zile<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Cum ma simteam totusi presata, m-am gandit sa
fac si eu tot posibilul ca sa fiu cat de cat impacata ca am incercat ce se
putea ca sa se declanseze travaliul “la termen”. Am ajuns totusi la concluzia
ca declansarea asta e pur hormonala, deci poti sa freci faianta in baie pana o
subtiezi, ca daca hormonii nu vor, bebele nu iese :D dar parca totusi avea si
un minim de efect placebo </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Primul lucru – la 39s1z am iesit la o alergare
lunga. Am vrut 10 km, am pornit cronometrul, dupa 1 km mi-am dat seama ca nu
pornisem si GPS-ul </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> deh, bietul neuron de gravida pe final… am
pornit si GPS-ul si am continuat alergarea pana mi-au iesit pe el cei 10 km
doriti (total 11 km alergati). Undeva dupa 9 km am avut o revelatie – am simtit
din nou bebele jos, ca la 34 saptamani … am rasuflat usurata, primul pas fusese
facut </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> am
sperat ca daca a coborat din nou si pune din nou presiune, sa se declanseze
lucrurile asa cum trebuie </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">In rest, treaba prin casa – de la smotruit
mansarda (niste zeci de mp) la calcat haine, dar n-am vrut nici sa exagerez, ca
sa fiu odihnita pentru travaliu </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> incepusem sa mi-l imaginez “ca la
carte”, desi stiam multe povesti si multe variante de travaliu </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> am incercat si meditatii ghidate </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> am incercat si ceai de salvie (pff,
rau mai e :D). Ah, luam deja extract de zmeur </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> si aveam de vreo luna si o minge
mare pe care faceam diverse exercitii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Duminica – 39s3z – am iesit sa imi incurajez
colegii la un concurs de alergare pentru companii </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> daca in momentul inscrierii as fi
stiut ca ma prinde ziua respectiva tot in formula 2 in 1, ma inscriam si eu la
alergat </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US">
dupa cursa am mers cu Alex prin parcuri, s-a jucat pe la cateva spatii de
joaca, am mai dat si eu din picioare pe “jucariile” de adulti din spatiile
respective.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Travaliul<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">La 39s4z (luni) am ajuns din nou la control.
Aveam deja o saptamana in care dormeam cate 4 ore pe noapte, si aveam senzatia
ca ma trezesc pe contractii dureroase, dar cum ma trezeam, cum nu mai simteam
nimic :D nu stiam daca era ceva real sau doar in imaginatia mea, pentru ca mi-o
doream atat de mult </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> mai aveam mici senzatii de greata dimineata,
si cu o zi inainte incepusem sa am scurgeri cu firisoare de sange. Simteam ca
urma “sa se intample” </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">La verificare – colul se inmuiase. Poate ca
totusi nu doar visam contractii, si erau “pe bune” :D medicul a verificat ca
totul e ok cu circulatia si placenta, dar n-a mai masurat si bebele (poate a
fost mai bine asa </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> ), si a ramas sa ne vedem cel tarziu joi
direct la spital. Dar eram convinsa ca acel “joi” insemna cezariana… imi doream
cu toata fiinta mea sa nu ma prinda acel joi dimineata in formula 2 in 1 …<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Dupa control m-am mai plimbat cu Alex cu treaba
– am recuperate un detergent de scutece textile, si o asigurare de masina –
prietena respectiva a inceput sa rada spunand ca a mai avut un client cu sotia
gravida si a nascut a doua zi dupa ce s-au vazut, asa ca nu pune mana pe mine
ca sigur nasc a doua zi :D am rugat-o sa ma ia in brate, doar-doar ce s-o
intampla … [si s-a intamplat ;)]<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am ajuns acasa, Alex mi-a facut “comanda ca la
restaurant”, asa ca m-am pus pe facut pizza, la cererea copilului </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> intre timp am mai pus la facut un
ceai de salvie in care am strecurat si niste frunze de zmeur, dar aveam deja o
greata teribila … <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Si pe cand ma munceam eu cu pizza, undeva pe la
ora 17, am simtit o durere sub burta, dar cumva in fata. Hop, contractie </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> dupa vreo 12 minute, inca una </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> l-am luat pe Alex si ne-am dus la
magazin sa completam ingredientele pentru pizza – inca una pe drum, una la
magazin, 2 la intoarcere </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> Zic gata, a inceput distractia </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am tinut totusi sa satisfac copilul cel mare </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> asa ca am continuat pizza printre
contractii, oricum nu erau nici prea dese (la vreo 10-12 minute), nici la fel
de lungi (intre 10-40s), nici foarte dureroase </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> inca mi se parea ceva foarte
haotic, nici nu stiam cand/ce/cum sa monitorizez din ele… Am facut o pizza si
pentru Cristi, iar cand a ajuns si el acasa, am inceput sa ne organizam in
eventualitatea in care as merge in aceeasi seara la spital.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Cand am avut lucrurile cat de cat organizate,
am sunat medicul – mi-a zis ca daca se intensifica lucrurile, sa plec la
spital. OK, am hotarat sa mai stau acasa, oricum nu mi se parea ca as fi ajuns
la zona de contractii “regulate”, inca erau la fel de haotice ca la inceput.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">M-am bagat sa fac un dus – atunci am pierdut
dopul si am fost sigura ca lucrurile devin din ce in ce mai serioase </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> Asa ca Alex a ramas sa doarma in
alta parte, si eu am ramas acasa cu Cristi, si cu Ionut si Alina in stare de
“roger”, sa fie gata sa ma duca la spital in orice moment </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Eu nu aveam somn, asa ca m-am pus pe minge si
am butonat. Am continuat sa am aceleasi greturi, n-am reusit sa mananc nimic,
am dat afara si ultima gura de apa… contractile parca n-au mai fost asa haotice
ca la inceput, dar inca nu la interval fix, nu aveau lungime fixa, nu cresteau
in intensitate … nimic de genul asta. Erau totusi la 10-12 minute. Iar ca nivel
de durere – cam ce simteam la intinderile “la limita durerii” de la yumeiho,
genul de durere pe care am invatat sa o controlez pe expiratie lunga ;) deci le
consideram nesemnificative :D<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am reusit sa prind si niste reprize de somn, de
30-40 minute… ma trezeam totusi mai degraba de greata decat de contractii. La
un moment dat stiu ca am auzit niste sunete ciudate gen alarma pe geamul de la
baie, m-am gandit ca poate aveam vreo usa deschisa la masina (dupa ce ziua
lasasem farurile pornite, imi era ca raman si fara baterie) dar am vazut ca
masina era ok asa ca am ignorant alarma auzita (rau am facut :D).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Dimineata pe la 5-6 mi s-a parut ca s-a
micsorat intervalul dintre contractii, dar tot nu intrau la “regulate” – erau
la 5-6-7-8-9 minute, dar au ramas la durate diferite (20-50s) si aceeasi
intensitate redusa a durerii. Am considerat totusi asta ca “intensificare”, ca
au scazut sub 10 minute, dar nu aveam senzatia ca as naste in curand. Asa ca …
l-am trimis relaxata pe Cristi la serviciu (era cam zombie dupa ce ma fatzaisem
pe langa el toata noaptea :D), iar eu mi-am vazut linistita de datul pe net </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> Am sunat si medicul, care mi-a zis
ca ar cam trebui sa plec la spital, dar … colegii care erau atunci prezenti la
spital nu erau prea toleranti la nvdc …<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am hotarat sa mai stau acasa. Pana la urma, nu
mi se parea ca as fi avansat prea mult si nu simteam ca as naste in curand </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> chiar m-am gandit ca poate prind si
schimbarea de tura (desi mai erau aproape 24 de ore pana atunci!!). Mda, clar
incepeam sa pierd din luciditate =)) Alina ramasese pe langa mine, Ionut pe
langa telefon, gata sa vina sa ma duca la spital.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Ceva mai tarziu, am avut o noua discutie cu
medicul, cam pe aceeasi tema – sansele sa reusesc nvdc in acea zi erau aproape
nule … M-am stresat, m-am agitat, m-am suparat, m-am certat ca nu m-am gandit
la alternative, iar in acel moment era mult prea tarziu, sa ma duc la usa altui
medic in plin travaliu, ca eu vreau nvdc :D de la toata situatia asta, mi s-a
redus intervalul dintre contractii, undeva la 20 de minute. Am stat cateva ore
si doar m-am suparat si m-am stresat, fara sa am sansa sa gasesc vreo solutie.
Am anuntat medicul ca mai raman acasa, el mi-a adus aminte sa nu uit ca totusi
cel mai important aspect e siguranta – a mea si a bebelusului.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Si da, avea dreptate, asa ca am hotarat ca daca
lucrurile se intensifica in vreun fel (eram convinsa ca s-a dus naibii totusi
travaliul de la stres) sau daca se intampla ceva deosebit (ma gandeam la
ruperea membranelor sau ceva de genul asta) sa ma duc la spital indiferent de
ce ar fi iesit acolo… bun. Mai stiam ca medicul avea programari la o clinica
pana la ora 14, apoi nu stiam ce program avea </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Panica<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Eh, dupa ce am ajuns la concluzia asta, parca
mi s-a luat o piatra de pe inima, m-am relaxat, si am simtit brusc o oboseala
incredibila, mi se inchideau ochii stand in picioare. Asa ca am hotarat sa ma
intind pe canapea, macar 2-3 minute, desi stiam ca starea de relaxare
accelereaza travaliul si parca nu-mi venea sa insist cu el </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> dar pur si simplu nu mai puteam sta
pe picioare. Asa ca m-am intins. Pe dreapta, pozitia in care simtisem acele
contractii peste noapte… Si n-a durat mai mult de 30s, ca am simtit dintr-o
data ca ma strang brusc, am simtit un pocnet, si un lichid cald prelingandu-se…
Mi-am adus aminte ca dopul il pierdusem deja, asa ca nu mai puteau fi decat
membranele </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> Era
ora 14:40.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am fugit repede la baie sa verific – da,
pierdere incontrolabila de lichid transparent :D m-am cam suparat ca s-a
intamplat si trebuia sa plec la spital, dar m-am bucurat ca lichidul era
transparent, deci bebele bine </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> m-am schimbat repede si am anuntat-o pe Alina
ca trebuie sa plecam, ea l-a sunat pe Ionut.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am sunat si medicul – hop, problema, intra
mesagerie. Am intrat in panica </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> ma si vedeam la spital, nicio figura
cunoscuta, abandonata, taiata ca un peste din hypermarket… uf. Dupa cateva
incercari de apel am hotarat sa trimit un sms, macar stiam ca intra cand
porneste telefonul sau intra in zona cu semnal…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Pana sa vina Ionut cu masina m-am rearanjat
bagajul si dosarul, l-am anuntat si pe Cristi si am hotarat ca ne intalnim la
spital. Si am inceput sa simt dureri in partea de jos a spatelui. Si nu, nu mai
avea nicio legatura cu ce simtisem pana atunci, a fost momentul in care mi-am
dat seama ca lucrurile au devenit super serioase :D Incepusem sa nu mai am
rabdare pana sa vina Ionut, si durerile astea chiar deveneau mai dese si mai
intense. Abia in acel moment am simtit ca intr-adevar ma aflu in travaliu, si
lucrurile avanseaza repede. Mi se parea ca Ionut intarzie, dar ma gandeam si ca
era doar senzatia mea, din cauza durerilor resimtite, credeam ca simt altfel si
trecerea timpului. De fapt Ionut chiar intarzia, de fapt alarma pe care o
auzisem eu peste noapte era de la masina lui, si nu mai avea baterie, si a stat
sa porneasca masina :D pana la urma ne-a luat cam 40 de minute sa plecam de
acasa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Intr-un final a ajuns si Ionut, am urcat cumva
in masina, si a incercat sa recupereze timpul pierdut accelerand brusc :D a fost
momentul in care am simtit ca ma rup in 2, ca imi trece burta prin spatarul
scaunului din cauza inertiei =)) i-am zis ca nu-i ca-n filme, si sa stea calm,
fara accelerari, frane bruste, schimbari bruste de directie etc </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> s-a miscat totusi bine, am ajuns
destul de repede la spital, unde deja astepta Cristi (noroc ca n-am prins
accident pe DN1 sau aglomeratie pe la Piata Presei, din cauza lucrarilor la
pasaj…). I-am dat lui Cristi bagajele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Inca nu reusisem sa vorbesc cu medicul…
apucasem sa cronometrez contractile in masina – erau cam la 2 minute, durau
50s, si intervalul scadea cu cateva secunde dupa fiecare 2-3 contractii. Mi-am
dat seama ca eram pe-aproape, si incepeam sa ma cert ca am asteptat atata acasa
incat nici macar nu apuc sa am medicul langa mine cand nasc…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Frustrarea<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am gasit camera de garda, am intrat, am anuntat
ce caut pe acolo – membranele rupte si contractii la 2 minute. M-au trimis sa
astept pe hol. De acolo a inceput frustrarea, nu mai puteam sta locului,
contractile dureau a naibii, si ei ma trimiteau sa astept pe hol :D toata lumea
ma invita sa iau loc pe scaun – era cea mai enervanta invitatie posibila </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> si dupa inca vreo 2-3 incercari
(cred ca am incercat de vreo 20 de ori in total) am reusit sa sun medicul </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> care mi-a spus ca poate ajunge la
spital, dar nu poate garanta nvdc asa cum imi doresc daca nu e vreo schimbare
radicala “locala” (probabil fata de ce vazuse cu o zi inainte), si ca e destul
de probabil sa fie cezariana. Ce mai puteam sa spun, decat ca as fi preferat sa
fie el decat altcineva (pentru mine conteaza mult sa am macar o figura
cunoscuta in jur…).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">M-au chemat la camera de garda sa vada care era
treaba cu minte. Era ora 15:40. M-au verificat – “membranele ferfenita” si
dilatare 5. Deci cezariana. M-a frustrat decizia la maxim, dar cumva agreasem
tacit cu medicul ca nu voi spune eu ce vreau (nvdc), asa ca … n-am zis nimic si
l-am asteptat sa ajunga. De fapt, inainte de verificarea respectiva, speram sa
ma aflu la dilatare mai mare care sa imi dea o sansa la nastere naturala fara
sa o cer eu… poate daca ar fi spus 7 sau 8 as fi indraznit sa zic ceva … dar la
5, mi-am cam luat gandul de la nastere naturala.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am mai stat pe-acolo sa le dau detalii despre
nasterea anterioara, operatii anterioare etc – toate detaliile se gaseau in
dosar, m-am si enervat ca trebuia sa le mai dictez eu, in timp ce abia respiram
de contractii…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Intr-un final m-au trimis la garderoba. Acolo –
iar invitatie sa iau loc pe scaun (nu, nu eram in stare sa stau locului, bateam
cuie cu picioarele :D), si sa imi dea halat. Ok. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Pai, aveti camasa de noapte? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Da, in bagajul care e la sot. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Pai luati camasa de noapte (nu imi era clar de
ce, daca tot imi dadeau halat… dar m-am conformat). Bagajul il facusem cu vreo
luna inainte, deci clar a trebuit sa scot tot ca sa imi gasesc camasa de
noapte. Bun, inapoi la garderoba, iau camasa. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Pai papuci? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Uf, si astia erau in bagaj … inapoi la Cristi,
scos tot afara, luati papucii. Dar o punga pentru sandale? Pff, deja me
enervam, i-am dat lui Cristi sandalele cum erau </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Uf, cat imi doream dilatarea aceea maxima, si
cat ma frustra tot procesul de pregatire pentru cezariana…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Dupa ce am lamurit cum e cu hainele, am fost
condusa (impreuna cu Cristi) in salonul de TI (cred), unde erau 3 paturi –
mi-am ales patul din dreapta, mi-a lasat Cristi bagajul pe noptiera, si am
ramas sa astept restul pregatirii pentru cezariana.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Candva intre timp (nu mai stiu exact) a venit o
doamna, s-a prezentat frumos ca fiind moasa, si mi-a pus sub nas documentele de
semnat – acordul pentru cezariana (uf…) si o fisa legata de vaccinari. Din nou
am fost invitata sa iau loc (mama lor de scaune :D) ca sa completez documentele
– am semnat repede acordul de cezariana (n-am stat la negocieri) si am cam
repezit-o (de asta chiar imi pare rau) in legatura cu foaia de vaccinari. M-a
intrebat de ce o reped asa – i-am zis ca am contractii la mai putin de 2 minute
distanta si efectiv nu mai pot sta la povesti. Mi se reduceau momentele de
luciditate… asa ca am agreat sa completez doar numele, semnatura si sa scriu ca
refuz vaccinarea (unul din vaccinuri nu era in spital oricum), si a ramas sa
completeze restul de date…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Tot candva intre timp a ajuns si medicul meu,
care m-a verificat direct pe patul din salon – s-a mai scurs o parte din
lichid). Nu mi-a zis ceva anume [sau nu mai tin minte], parca a luat dosarul si
a iesit…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Tot candva intre timp </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> [nu mai tin minte exact cronologia,
se spune ca durerile nasterii se uita – asa e, se uita cu tot cu evenimentele
din timpul lor] a trecut pe acolo si medicul anestezist, care m-a invitat sa …
ia ghiciti, iau loc :D sa discutam despre anestezie </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> i-am zis ca am probleme in general
cu anesteziile, ca trece efectul foarte repede, si ca prefer epidurala ca macar
sa pot tipa cand ma doare </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> [anestezia generala e una din problemele pe
care le-am avut la cezariana, cand simteam durerea dar eram imobilizata si nu
puteam sa anunt…]. Am agreat treaba asta, si a rugat asistenta sa imi puna o
perfuzie simpla, un metoclopramid, si nu mai tin minte ce altceva :D<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">In timp ce asistenta se muncea pe mana mea
dreapta (“doamna, dar v-ati lasat venele acasa?” :D) au aparut medicul meu si
sefa de garda, care a zis “dilatare aproape completa”, la care medicul
meu a completat ca aveam 7 cand a verificat el. Si ambii medici au iesit afara </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> Ah, parca m-au mai intrebat cat
timp a trecut de la cezariana si nu mai stiu ce …<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Eu deja abia mai respiram, si pe de o parte ma
bucuram ca dilatarea merge asa repede si bine, pe de alta parte imi parea rau
ca ajung tot la cezariana dupa toate eforturile alea :D si asteptam plina de
frustrare anestezia, macar sa se termine totul mai repede, daca nu se termina
cum vroiam eu … si intre timp a inceput sa curga si perfuzia, si hop m-am
trezit luata pe sus cu perfuzie cu tot si dusa la nastere naturala </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Yupiiiiii </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Mi-a venit sa sar sa imi imbratisez medicul
(aveam convingerea ca facuse cumva o minune :D) dar ma straduiam sa par rezervata…
de fapt oricum constientizam totul cu oaresce intarziere…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Nasterea<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Practic am mai stat cateva contractii si a
inceput expulzia. Am avut un moment in care efectiv m-am zvarcolit pe masa
(imediat dupa ce am urcat pe ea, e tare greu sa schimbi pozitia in momentele
alea) si m-a luat o moasa frumos cu “nu ne pierdem cu firea” </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> mai tin minte ca si medicul meu a
zis ca trebuie sa colaboram ca sa iasa bine </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> eu – in scurtele momente de
luciditate, pe de o parte nu imi venea sa cred ca voi naste natural, pe de alta
eram super bucuroasa, si pe de alta parte am ramas fixata pe asteptarea
anesteziei pentru cezariana :D clar, nu mai gandeam, nu mai stiam de mine </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">M-au ajutat cu reglatul mesei, ba corpul mai
jos, ba barele laterale mai sus, ba suportii de picioare nu stiu cum </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> nici eu nu mai stiam cum ma simt
bine si cum nu </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">As putea baga mana in foc ca mi-am vazut si
medicul rugandu-se la un moment dat, cand stateam pe masa, intre momentele de
dilatare maxima si inceperea expulziei ... erau niste momente de liniste
totala, am intors capul cautandu-l cu privirea, si el era intr-un lateral,
sprijinit de un dulapior cu mainile impreunate, se uita catre mine, si am avut
senzatia aceea de "transa" de rugaciune. Posibil sa fi fost doar
in imaginatia mea, dar nu pot sa va spun cu cata energie pozitiva m-a incarcat</span>
<span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am impins cam prost la inceput. Nu eram
pregatita pentru etapa respectiva … impingeam prea sus, si prea sacadat. Mi-a
zis la un moment dat medicul sa imping mai lung, si abia dupa ce bebele a
inaintat peste un anumit nivel am simtit cum trebuie unde si cum trebuia sa
imping </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Mi-au pus monitorizarea pentru bataile inimii
bebelusului, nu si cea pentru contractii. Mi s-a spus sa imping pe varful
contractiei, dar mi se parea ca e cam aceeasi intensitate de la un capat la
altul, nu simteam niciun moment contractia mai intensa/dureroasa decat in alt
moment. Ca sa nu mai spun ca aceste contractii – de expulzie – le simteam
complet diferit si fata de cele de dupa ruperea membranelor (dilatarea) [deci
dupa mine sunt 3 tipuri de contractii :D]<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">La un moment dat, dupa o impingere, stiu ca am
auzit niste “foarte bine” si ca se vede deja capul si e plin de par </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> moment in care m-am distrat, ca
asta insemna ca n-o sa semene cu Alex, care a fost aproape bec la nastere </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> si a devenit bec pe la 6 luni,
pentru ca spre un an sa ii iasa un par cret si des de sa nu mai stim ce sa
facem cu el </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Abia in acel moment mi-am dat seama ca
intr-adevar nasc natural, si abia in acel moment am constientizat ca nu mai
vine anestezia pentru cezariana </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US">) de fapt, atunci mi-am dat seama ca
avusese deja loc si o discutie despre anuntarea medicului anestezist… v-am zis
ca nu prea eram lucida, nu? </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">De la un moment dat contractiile s-au rarit
putin. Una din moase a spus ca a observat ca aveam contractii mai eficiente
cand stateam in picioare decat cand stateam pe masa. Dupa ce am mai citit
una-alta intre timp, tind sa cred ca erau pauze luate de corpul meu pentru a
permite oaselor capului lui Dd sa se modeleze … a avut totusi circumferinta 35
:D<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am reusit – zic eu – sa ma odihnesc destul de
bine in pauzele dintre contractii. Singura problema e ca nu reuseam sa imping
atat de lung cat mi-as fi dorit, pentru ca imi pierdeam oxigenul. Chiar
impingeam la limita mea de efort … mi-au pus si un fir prin care ar fi trebuit
sa primesc oxigen – eu nu simteam sa vina vreun oxigen, si la ce febra
musculara am facut dupa nastere, as tinde sa cred ca a fost mult efort anaerob
acolo </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> de
la un moment dat chiar l-am dat jos ca ma deranja, mi l-au pus din nou convinsi
ca totusi ar fi trebuit sa functioneze… whatever, a mers bine si fara el
[parerea mea :D].<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">A mai fost o faza amuzanta – m-am deshidratat </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> si am fost intrebata daca am apa –
da, la sot </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> ah,
sot pe care moasele il trimisesera la plimbare o ora pana se termina cezariana </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> le-am zis ca ar putea fi totusi pe
hol la camera de garda, asa ca au trimis pe cineva sa imi aduca apa. Cristi,
Alina si Ionut inca erau pe hol, si au ramas cam socati cand li s-a cerut apa
sa beau ca ma simteam deshidratata – cum adica sa beau apa in cezariana? </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> la ei nu ajunsesera ultimele
informatii… ;) am primit si apa, dar oricum am baut doar cateva guri…<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Am lasat si vreo 3-4 contractii sa treaca, pur
si simplu, pentru ca nu simteam ca mi-ar fi refacut fortele suficient si ca as
fi impins eficient pe ele. Nu mi-a zis nimeni nimic </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> dar sincer de la un moment dat nici
nu mai simteam ca ar durea, simteam doar contractia in sine si ma concentram sa
“imi fac treaba” cat mai bine cu impinsul… <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Eh, de la un moment dat apele au inceput sa se
agite. Asta pentru ca dna doctor hotarase deja sa foloseasca forcepsul – ca precautie,
sa ajute uterul si sa scada riscul de ruptura, si era cazul sa il pregateasca…
Stiu ca s-au chinuit sa scoata halatele de nu stiu unde </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> apoi nu stiu cum nu nimereau
piesele de la forceps </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> stiu ca in toata perioada asta eu am mai prins
2 sau 3 contractii/impingeri </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> si mai stiu ca la un moment dat una din moase
a inceput sa rada – “haideti mai repede dom’ doctor ca va iese copilul” </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Apoi a urmat epiziotomia si de acolo nu mai
stiu mai nimic </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US">
decat ca am prins 2 impingeri pe o contractie, si tin minte bebele ramas la
umeri… asa ca am mai impins o data repede si … gata </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> a plans din prima </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> dragul de el ;) Era ora 17:20 </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> deci putin peste o ora si jumatate de cand
ajunsesem la spital… <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Au prins clamutele si au taiat cordonul, pe
bebe l-au mutat pe o masa in dreapta mea, in timp ce la mine se lucra intens la
eliminarea placentei :D nu mai stiam pe ce sa ma concentrez, universul meu era
redus la bebe David, asa ca … eram cu ochii pe bebele meu, in timp ce cineva
imi facea ceva masaj lateral… am auzit un “e desprinsa”, dar cat timp mi-a fost
bebele in fata ochilor n-am idee ce s-a intamplat cu mine :D Una din moase mi-a
cerut si telefonul si i-a facut poze </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Apoi au urmat verificarile – singura problema
pe care am avut-o a fost eterna problema cu anestezia al carei efect imi trece
foarte repede – am simtit taietura aia in toate miscarile pe care le-au facut
medicii – verificarea uterului, cred ca au si cusut ceva col… m-am tras de
cateva ori, mi-am muscat limba si buzele de cate ori, mi-am astupat gura cu
mainile de cateva ori … mama lor de anestezii :D<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Si de la un moment dat s-a facut liniste, a
fost dus bebele din sala, a ramas medicul meu si poate inca 1-2 persoane (nu
mai stiu exact) si m-a cusut </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> am simtit cam jumatate din intepaturi si ate
:D a mai incercat o tura de anestezie, a mers cat a mers, si in rest … n-a mers
</span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US">) Nu
stiu sincer cat a durat partea de cusaturi, dar sigur mai putin de o ora, ca la
18:20 eram inapoi la TI si raspundeam la multimea de SMS-uri primite ;) Trecuse
deja si Cristi pe la mine, l-am trimis si dupa mancare, eram lihnita… </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Rezumat<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Ca sa fac un rezumat – mi s-au rupt membranele
la 14:40, am fost inregistrata la camera de garda la 15:40, bebe David s-a
nascut la 17:20, eram inapoi in salon la 18:20. Eu am simtit totul foarte rapid
si intens </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> si
mi s-a parut ca nasterea naturala a mers repede si bine </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> nu prea iau in calcul ce s-a
intamplat inainte de ruperea membranelor, pentru ca raportat la perioada de
dupa, cea dinainte mi se pare nesemnificativa </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> senzatia mea e ca eventual a
inmuiat colul, dar nu cred sa fi produs si ceva dilatare, si oricum nu prea am
simtit-o eu ca fiind deranjanta… cred ca totusi ca principiu general se include
in ceea ce se numeste “travaliu”. Deci teoria zice as fi avut cam 24h de
travaliu, din care eu gasesc relevante doar ultimele 2h40 :D<o:p></o:p></span><br />
<span lang="EN-US"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Bebe David a avut 3,450 kg, 53 cm, ambele
circumferinte 35. Ceva mai mare decat fratele lui </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> nascut tot la 39s5z </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> am iesit din spital dupa 2 zile, cu
3,300, la 10 zile de la nastere [cand am scris povestea] a ajuns la 3,600 </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> Doarme destul de bine, mananca
foarte bine, e destul de fortos </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> si are si 1-2 ore pe zi de privit
pe pereti si povestit de unul singur </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US"><br /></span>
<span lang="EN-US">Eu – abia la 10 zile dupa nastere am inceput sa
ma simt cat de cat refacuta. Nu stiu cat de necesare erau epiziotomia si
forceps-ul (probabil o sa am dubii toata viata, si daca o fi sa mai nasc
vreodata, o sa incerc fara ele :D), dar daca asta a fost costul ca sa mi se
permita aceasta nvdc, atunci acesta sa fie </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> cam din ziua a 9-a reusesc sa stau
pe canapea drept (pe scaun tare inca stau pe stanga :D), dar seara dupa ce
obosesc sau dupa ce plimb bebele mai mult in brate inca simt presiune in zona.
Si inca am mici probleme de control al sfincterelor, dar se amelioreaza </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Promit sa respect cele 6 saptamani de
recuperare </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US">
dupa care parca as iesi macar la o plimbare pe munte, sau una usoara cu MTB-ul
(cu amortizare) pe sosea :D in momentul asta inca nu pun problema de offroad ;)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Da, am reusit </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> dar categoric nu singura – bebe
David s-a hotarat sa vina la timp, Cristi mi-a respectat decizia de a incerca
nvdc, medicul a pus suflet :) si a facut tot posibilul sa se intample asa cum vreau eu, am avut
sustinerea prietenilor apropiati, si putin ajutor de la Dumnezeu, care pana la
urma a aranjat lucrurile in cel mai bun mod posibil </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Sper din toata inima sa fiu considerata un
exemplu pozitiv, care sa incurajeze asumarea de nvdc si printre medicii care au
fost in tura respectiva </span><span lang="EN-US" style="font-family: Wingdings; mso-ansi-language: EN-US; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-char-type: symbol; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin; mso-symbol-font-family: Wingdings;">J</span><span lang="EN-US"> <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="EN-US">Si daca se va mai pune vreodata problema (sigur
nu in urmatorii 2 ani, dar poate in 3-4…) voi alege din nou incercare de nvdc,
a doua are sanse si mai mari sa iasa bine ;)</span></div>
Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-54561460764432403742014-01-04T13:39:00.000+02:002014-01-04T13:39:16.996+02:00La multi ani 2014!Am revenit. Partial :) am lipsit mult din cauza calculatorului de acasa, care a considerat ca cei peste 10 ani pe care ii are sunt cam multi si a hotarat sa refuze sa mai colaboram. Si cum deja veneau vara, munca in gradina si concursurile, nici n-am luat altul. Abia acum a hotarat Mosul ca o tableta ar fi de folos, deci calculator tot n-am, dar incep sa ma descurc cu tableta.<br />
<br />
Asa, daca tot am intrat de curand in 2014, voi incepe cu o listuta cu ce vreau eu de la acest an :)<br />
<br />
- la partea de familie si sanatate am constatat in decursul timpului ca nu prea conteaza ce imi doresc eu :) asa ca la aceste capitole ma las dusa de val :) eu fac tot ce pot sa fie bine, restul cam vine de la sine :)<br />
- imi doresc sa ma implic mai mult in ceea ce inseamna gradina si livada, sa mai invat, sa lucrez mai mult sau macar mai eficient :) in 2013 am umplut congelatorul cu produse "de acasa", in 2014 imi doresc sa il umplu ceva mai eficient/echilibrat raportat la consum :)<br />
- sa incerc retete noi si cat mai sanatoase :)<br />
- sa schimbam masina; e probabil al 3-lea an pe wishlist, dar acum chiar frige la degete :)<br />
- pe plan sportiv imi doresc sa imi mentin forma din 2013, poate chiar sa avansez putin la anumite aspecte. Dar clar nu va fi un an in care sa ma dezvolt prea mult pe acest plan. Mi-ar placea sa cobor totusi sub 3 min/800m intr-un concurs oficial, si sa reusesc sa fac drumul pe bicicleta de la Bucuresti la Sofia in noiembrie, daca tot m-a prins microbul... ;)<br />
- poate sa ne concentram ceva mai mult pe aranjat casa ;)<br />
- la job sa mearga treaba cel putin la fel de bine ca in 2013 - sa crestem incet si sigur :)<br />
<br />
Cam astea ar fi cateva puncte care cred ca ar depinde [si] de mine. In rest, Doamne-ajuta! :)<br />
<br />
Bine v-am regasit, si un an excelent!Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-67026562845348967712013-03-30T12:00:00.001+02:002013-03-30T12:00:45.174+02:00Emotii in aer :)Am o perioada plina de calatorii. Una planificata (Irlanda cu mult ravnitul ultramaraton Connemara), si inca doua aparute cam pe nepusa masa, in Franta - una a trecut, una urmeaza sa vina :D<br />
<br />
Eh, despre cea care a trecut vroiam sa povestesc azi - a aparut cam din scurt, in concluzie n-am mai prins zboruri directe pana in Paris. Deci, escala in Zurich (mai era o varianta pin Istanbul, dar tocmai ce depusesem actele pentru schimbarea pasaportului, asa ca a picat din calcule; oricum, ar fi durat prea mult calatoria in sine). La dus, treaba a mers struna - am ajuns in aeroport cu 1,5 ore inainte de decolare (fiind facuta rezervarea in ultimul moment nu am reusit sa fac si check-in online), plecare la timp, plimbare de la un terminal la altul in Zurich - acolo am avut ceva emotii, ca desi au zona de tranzit, mai tot avionul era in tranzit, si cum eu am avut loc pe ultimul rand din avion, am avut mult de asteptat la verificarea bagajelor. Am ajuns la terminalul de plecare cu vreo 2 minute inaintea orei anuntate de imbarcare :) Mi-am pus "note to self" - pentru intoarcere sa fac check-in din timp, sa prind loc in fata avionului, ca sa nimeresc in fata la coada :D Apoi, treaba struna pana la aeroportul Charles de Gaulle, de acolo stiam foarte bine - RER (linia B cap-coada) + autobuz (vreo 8 km) pana unde aveam eu treaba :)<br />
<br />
La intoarcere, evident, lucrurile s-au complicat. Putin. Sau mai mult :)<br />
<br />
In primul rand, toata ziua am stat in intalniri si discutii. Avionul pleca la 18:35, ultima ora de imbarcare era 18:05. Din experientele anterioare, am calculat ca ajung fara probleme daca plec de la "birou" pe la ora 15. Pe la ora 14, colegul cu care aveam mai multa teraba acolo a constatat ca nu mancasem mai nimic toata ziua, asa ca am dat o fuga la o pizzerie, unde am mancat jumatate de portie de paste (s-au facut destul de repede, dar nu mai aveam timp sa stam sa le terminam). El pleca in concediu in Spania in aceeasi dupa-amiaza, deci nu avea cum sa ma duca la aeroport. Si cum deja se aglomerase traficul si un taxi pana la aeroport ar fi facut mult, am hotarat sa iau autobuzul + RER (pentru cine nu stie, RER-ul e un fel de metrou cu statii mai rare :D in mod normal face 45 de minute pe distanta de care aveam eu nevoie).<br />
<br />
Cum deja se facuse ora 15, am hotarat sa nu mai pierd vremea si in loc de autobuz pana la capatul RER-ului, sa iau un taxi. Suna colegul la taxi - refuz pe motiv ca "distanta e prea mica". Adica cei vreo 8 km (din partea mea putea sa ii faca si 10, numai sa fi ajuns la timp). Asa ca m-a dus repede la statia de autobuz.<br />
<br />
Aici, alt ghinion - in mod normal autobuzul respectiv cicula la interval de 4-14 minute. Atunci a venit cam la 20 de minute de cand ajunsesem eu in statie. M-am uitat la ceas, da m-am relaxat si gandul ca RER-ul face 45 de minute, deci am timp berechet.<br />
<br />
Ah, am uitat sa precizez - facusem check-in-ul online, aveam bilete in fata avionului la ambele zboruri. Doar ca n-am avut imprimanta sa le si scot pe hartie, si mi-am trimis codurile si pe mobil - ceea ce se cheama "mobile check-in", acceptat la ambele aerporturi cu care aveam treaba - Paris si Zurich (atentie, nu merge si la Otopeni :D). Speram totusi sa ajung la timp in aeroport sa imi scot ceva si pe suport de hartie, nu ma simteam suficient de confortabil doar cu codul pe mobil. Plus ca a trebuit sa imi activez si datele pe roaming ca sa le deschid. Plus ca prin Zurich am constatat ca mi se cam termina si bateria...<br />
<br />
Eh, alt ghinion - filtre de trafic. Nu stiu ce s-a intamplat in zona in acea zi, dar era plin de Politie, controale, coborau oamenii din masini, autobuze etc. Au oprit alte 2 autobuze in fata noastra, si au trimis oamenii in autobuzul in care eram eu. De la un moment dat nu mai ajungeau oamenii nici macar de la usa la aparatul de taxat. Probabil ceva similar cu autobuzele bucurestene in zi cu ploaie la ora de varf :D sau cum era "Foamea" (acceleratul Timisoara-Iasi) pe vremea studentiei mele :D Plus ca era sa cobor la alta statie - avea acelasi nume cu statia mea de RER :) noroc ca m-a oprit un baiat, ca m-a vazut cu bagaj si a dedus ca vroiam la gara :D<br />
<br />
Mi-a "consumat" autobuzul o ora. In loc de cele 20 de minute pe care le apreciasem initial. Tranzitul spre RER a fost 10 minute, cum am apreciat. Doar ca nu era RER-ul pe care mi-ar fi placut sa il prind - era unul care avea capat de linie mai devreme decat la aeroport, si oprea in mai multe statii. Am mers cu el cu gandul sa cobor la ultima statie si sa astept RER-ul de aeroport, apoi mi-am dat seama ca RER-ul pe care il vroiam eu nu oprea in aceasta ultima statie. Deci trebuia sa cobor mai devreme, la una din cele 2 statii mari ale metroului de Paris de pe linia respectiva (Gara de Nord sau Chatelet). Toate bune si frumoase, singura problema a fost ca era ora de varf, lumea se inghesuia peste inchiderea usilor, si de la un moment s-au defectat, trebuia sa mai stam in fiecare statie cam 20 de secunde cu usile inchise, ca sa poata fi deschise... cam incepeam sa ma uit urat la ceas, si sa ma gandesc ca ma multumesc cu codul de pe mobil pentru imbarcare :)<br />
<br />
Intr-un final, am schimbat RER-ul. Cel de aeroport era la 3 minute in spate, deci n-am asteptat mult. Dar, culmea ironiei, era plin de oameni care intarziau la aeroport :) toti erau deja cu biletele in mana, cu ceasul sub ochi, si plini de nervi ca a intarziat tot ce putea intarzia si ei isi pierd zborurile... a fost momentul in care a inceput sa imi scada disperarea, probabil de multumire ca nu eram singura disperata :D dar eram deja pregatita sa anunt pe toata lumea ca pierd zborul.<br />
<br />
Eu aveam plecarea de la terminalul 1. RER-ul are 2 statii in aeroport - terminalele 1-3 si terminal 2. Am coborat la prima si am sperat cu toata fiinta mea sa fie acolo terminalul 1. Eh, era terminalul 3 si mai aveam de luat un tren pana la terminalul 1. Ca sa va faceti idee despre gravitatea situatiei, la ora 17:52 citeam anuntul ca trenul pentru terminalul 1 soseste in 3 minute, iar eu aveam ultima ora de imbarcare 18:05.<br />
<br />
Am ajuns si la terminalul 1. Acolo efectiv am zburat. Am ajuns la coada de verificari bagaje, erau vreo 10 persoane in fata mea. M-am apucat de scos ce trebuia scos inca din mers - laptopul cu o mana, lichidele din geanta cu cealalta mana, esarfa, haina, cizmele... 2 doamne din fata mi-au citit disperarea in gesturi si m-au lasat in fata lor :) am aruncat totul pe banda, le-am luat rapid la capat, am daramat si o doamna care se incalta incet si tacticos sprijinita de banda si nu imi permitea sa imi iau bagajele (desolee, madame). Si de acolo fuga la maxim pana la terminal. Am ajuns la poarta avand niste lucuri in mana in loc de "in bagaj", transpirata toata si cu vreo 3 unghii rupte. Dar am ajuns la 18:04 :) Yupiiiii!<br />
<br />
Am urcat rapid in avion, ne-am aranjat si apoi ... surpriza. Avionul n-a primit permisiunea de decolare. Asa ca am mai asteptat o vreme. 10 minute. 20. In coditiile in care aveam 45 de minute pentru tranzit la Zurich, avionul a decolat din Paris cu 31 minute intarziere. Aveam ultima ora de imbarcare 20:05, iar pe moitorul avionului s-a afisat frumos, la plecare, ora estimata de sosire: 19:59. Super.<br />
<br />
Pana la urma avionul a recuperat ceva, asa ca am aterizat la 19:47, deci aveam din nou o sansa (stiam ca era posibil sa intarzie legatura sau sa mi se dea alt zbor, ca nu era vina mea, dar nu ma relaxa prea mult acest gand). Ah, primisem mesaj si de la Cristi sa ii caut o caciula lui Alex ca si-o uitase in microbuz. Evident duty free-ul de Paris l-am ratat complet, desi mai aveam o sansa in Zurich. Care parea sa se ruineze, si ea :) Terminalele de tranzit ni s-au anuntat inca din avion, deci stiam foarte bine unde aveam de ajuns (a scutit niste timp de stat si holbat la panouri). Deci mi-am luat iar picioarele in spinare si da-i si lupta :) <br />
<br />
Am trecut din nou ca fulgerul prin verificarile de bagaje de la tranzit, si am ajuns la verificarea pasapoartelor. La ghiseul alaturat, domnul de la verificari tocmai ii explica doamnei ca a trecut ora de imbarcare a avionului pe care trebuia sa il ia. La care am auzit-o tipand efectiv ca e in tranzit si a intarziat avionul cu care a venit (totul urmat de o vorba romaneasca :D deci eram amandoua in aceeasi situatie). Domnul de la ghiseul meu s-a uitat cu mila la ea, la mine, si mi-a spus relaxat: "Your plane is still here" :) am trecut de ghiseu, si acolo am vazut un panou cu plecarile, iar la linia de Bucuresti scria "late arrival". Deci ne astepta :) si pana la ura s-a dovedit ca a mai asteptat inca niste timp dupa alt zbor, tot de Franta (din Lyon).<br />
<br />
Buuun. M-am aruncat pe un scaun, am numarat alte vreo 3 unghii rupte, si in sfarsit am inceput sa ma calmez. Am vazut si cele 2 magazine din dreptul portii - m-am gandit sa ma uit la ceva de cumparat pentru baieti, si am constatat ca se plateste in franci elvetieni (dooh!). Mi-a picat totusi fisa la un moment dat ca as putea plati cu cardul, si i-am luat lui Alex un tricou (nu aveau mare lucru, celalalt magazin era de bauturi alcoolice).<br />
<br />
Si pe cand trebuia sa inceapa imbarcarea, cu tot cu intazierea anuntata - apare un domn tragand dupa el un ghiseu pe roti, si apare alt anunt - verificare suplimentara pasapoarte catre Bucuresti. Damn. Eu aveam doar cartea de identitate, care e suficienta pentru calatorie in mod normal, dar in caz de verificari de genul acesta stiam ca au dreptul sa te retina sa faca nu stiu ce fel de verificari suplimentare si exista riscul de a pierde zborul. Si asta tocmai cand ma relaxasem ca nu mai aveam ce zbor sa pierd.<br />
<br />
Ma duc si eu frumos la coada la ghiseu. Din tot avionul, doar eu n-aveam pasaport (de fapt era in curs de schimbare, fapt care dureaza 2 saptamani). S-a uitat putin mai stramb la mine de vreo 2-3 ori, dar pana la urma mi-a cerut biletul sa imi puna stampila. Ha ?! alta belea, ca eu n-aveam nimic pe hartie, iar treaba era clara - fara stampila aceea uriasa nu puteam urca in avion. S-a uitat la mine inca o data stramb, si m-a intrebat cum sa imi puna stampila pe telefon :D pana la urma a facut rost de o hartie, mi-a pus stampila pe ea si mi-a inmanat-o. Cand m-am uitat la bine - era ceva formular de emigrare prin UK :D Dar stati linistiti, mi l-au confiscat si l-au rupt bucati bucatele dupa ce am trecut de turnichetul de imbarcare... deci nu emigrez in UK :)<br />
<br />
Si in sfarsit m-am asezat relaxata pe scaun. Pentru cei care traiesc viata (si astfel de evenimente) la maxim - stiti cum se simte momentul in care scade adrenalina dupa un stres puternic? De te ia o senzatie de maxima oboseala, de-ti vine sa te arunci oriunde ca sa dormi - asa m-a luat si pe mine. Nu stiu cum au trecut cele vreo 2 ore de zbor, dar stiu ca la aterizare m-a luat o durere de cap sa imi venea sa urlu. Parca impulsurile electrice din capul meu ar fi intrat in rezonanta cu ceva de la avion, simteam cum imi zvacnea totul puternic si regulat. Mi-am revenit brusc dupa ce avionul a atins solul.<br />
<br />
Si cum totul e bine cand se termina cu bine, mi-am regasit masina (o lasasem cam prea pe margine in parcare :D) si am ajuns cu bine acasa, chiar daca am prins radar la iesirea din Otopeni - politistul s-a apropiat de marginea drumului, dar n-a ridicat mana sa ma opreasca - e adevarat si ca l-am vazut si eu din timp si am incetinit suficient cat sa ma lase in pace :) Si am ajuns si acasa, cu niste ore bune de intarziere. Si probabil acum, dupa inca o saptamana, incep sa imi revin din oboseala acelei calatorii :D<br />
<br />
Urmeaza, miercuri, zborul spre Irlanda :) macar e zbor direct, n-o sa avem emotii de tranzit :) Sa vedem cum vor sta lucurile la intoarcere, ca zborul pleaca la ora 10 din Dublin, si noi vom sta in Gallway, la vreo 3 ore cu busul de Dublin :) ceva pronosticuri? :)Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-56101439953542093792013-03-01T20:23:00.000+02:002013-03-01T20:23:01.267+02:00De-ale lui AlexVa era dor? :) Am mai pierdut multe, n-am fost pe faza sa le scriu. Dar oricum, se vede o evolutie, la aproape 6 ani are alt nivel la perlute ;)<br />
<br />
1. Din seria "Alex negociator"<br />
<br />
A: Mami, ai bani?<br />
Eu: Am, dar trebuie sa ii dau si lui tati...<br />
A: Si cati iti raman?<br />
Eu: Hm, vreo 30...<br />
A: Ah, atunci ne ajung!<br />
Eu: Pentru ce?<br />
A: Pentur masinuta rosie [a cumparat zilele trecute una neagra, si i-a mai placut una rosie]! Costa <b>doar</b> 6 lei!<br />
Eu: Dar ... nu o cumperi din banii tai? [are o oarecare suma de care tine cu dintii]<br />
A: Din banii mei?! Niciodata!<br />
Eu: De ce din banii tai niciodata?<br />
[o pauza de 20-30 de secunde]<br />
A: Pentru ca nu-i am la mine! :)<br />
<br />
[si dupa inca vreo 10 secunde]<br />
A: Si mergem <b>maine</b> sa cumparam masina rosie? Sau <b>poimaine</b>?<br />
<br />
Deci a trecut de la intrebari deschise la inchise si alternative :) acum sa vad cum mai scot camasa :D<br />
<br />
p.s. dupa ce a urcat si Cristi in masina l-a luat si pe el la intrebari:<br />
A: Mergem la magazin?<br />
C: Pentru?<br />
A: Pai m-a <b>surprins</b> masinuta rosie...<br />
<br />
<br />
2. Tot in seara asta in masina:<br />
A: Mami, eu nu ma mai uit la desene!<br />
Eu: De ce?<br />
A: Ca ma uit la fotbal! Ca imi place fotbalul.<br />
Eu: Bine, ne uitam la fotbal, ne place si mie si lui tati...<br />
A: Si vreau sa vad cum joaca Steaua, cum <b>lupta</b> Steaua!<br />
[...] [mentionez ca nu am discutat cu el pe teme microbistice :D]<br />
A: Azi la scoala am jucat fotbal, si am fost Steaua... si vreau sa castige Steaua! :)<br />
Stia ca Steaua joaca cu Chelsea, dar nu stiu de ce era convins ca meciul ar fi in seara asta, ne-a zorit rau ca nu cumva sa piarda meciul :D <br />
<br />
p.s. si pana acum imi placea profa' lor de sport, dar acum chiar m-a dat pe spate =))<br />
<br />
[la afterschool a desenat 2 steaguri - unul al Romaniei si unul cu toate culorile - sa reprezinte faptul ca Romania a castigat impotriva tuturor celorlalte tari ale lumii :D] <br />
<br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-19838826751705318542013-02-27T20:07:00.004+02:002013-02-27T20:10:30.409+02:00Intrebari ciudate la interviuriAm gasit <a href="http://www.agenda.ro/cele-mai-ciudate-intrebari-la-un-interviu-de-angajare/276229" target="_blank">acest articol</a>, m-am amuzat bine, si m-am hotarat sa raspund si eu :) Cine mai vrea sa incerce? :) <br />
<br />
1. Daca ai putea exclude un stat din SUA, care ar fi acesta si de ce? (Forrester)<br />
<br />
Hm. probabil statul degeaba :) din motive evidente :D Bine, raspunsul n-ar avea acelasi farmec daca ar trebui sa "exclud" un judet din Romania...<br />
<br />
2. Cate vaci sunt in Canada? (Google)<br />
Hm, cam cat lapte beau canadienii? Si cata branza mananca? :)<br />
Raportam totul la 4 picioare... restul sunt calcule :D <br />
<br />
3. [De] Cate monezi[monede] de 25 de centi ai avea nevoie pentru ca inaltimea coloanei de banuti sa fie cat Empire State Building? (JetBlue) <br />
<br />
Pai depinde - consideram monedele puse orizontal sau vertical? :D<br />
Probabil intrebarea ar fi mai interesanta cu bancnote puse in plan paralel cu solul ;)<br />
<br />
4. Un pinguin intra pe usa cu un sombrero pe cap. Ce spune si de ce e aici? (More Clark Construction Group)<br />
<br />
Probabil va spune Buna ziua/dimineata - depinde de moment :) si sigur e aici ca sa ma distreze pe mine :)<br />
<br />
5. Ce muzica descrie cel mai bine etica ta de lucru? (Dell)<br />
<br />
Pfuai, asta e grea. Probabil suieratul vantului :))<br />
<br />
6. Jeff Bezon intra in biroul tau si-ti da un milion de dolari, ca sa
realizezi cel mai bun plan de afaceri. Care ar fi acesta? (Amazon) <br />
Eh, asta chiar as fi o fapta buna :) intrucat am deja 2 planuri pregatite pentru o astfel de situatie [ipotetica], mi-as freca mainile, as dispune 150.000 catre un plan [el cere mai putin, dar na, daca tot as dispune de bani as creste calitatea], inca vreo 500.000 catre celalalt plan [chiar cere suma asta], iar restul i-as tine pentru spagile necesare functionarii infloritoare :D Deci, vine cineva cu banutii? :D<br />
<br />
7. La ce te gandesti cand stai singur intr-o masina? (Gallup)<br />
La condus. Clar si in cel mai serios mod posibil. Ca nu stau singura in masina pe loc :)<br />
<br />
8. Cum ti-ai evalua memoria? (Marriot)<br />
<br />
Cu atentie :)<br />
<br />
9. Numeste trei premianti de Nobel. (BenefitsCONNECT)<br />
Marie Curie, Maica Tereza, Gabriel Garcia Marquez, Rontgen. Sunt primii care mi-au trecut prin cap, dar daca mai sap putin prin memoria evaluata cu atentie, mai gasesc :)<br />
<br />
10. Poti sa rostesti o frantura de limba si in acelasi timp sa vinzi o masina de spalat? (Mastercard)<br />
<br />
Mie sincer intrebarea mi se pare adresata cu o frantura de limba - n-am inteles-o :) daca as si cumpara o masina de spalat in acelasi timp, inseamna ca exista cineva care poate face asta :D<br />
<br />
11. Daca as veni la tine acasa la cina, ce mi-ai gati? (Trader Joe’s)<br />
<br />
Cina :) as stabili pe loc detaliile...<br />
<br />
12. Cum ar comunica oamenii intr-o lume ideala? (Novell)<br />
Excelent :)<br />
<br />
<br />
13. Cum pregatesti un sendvis cu ton? (Astron Consulting)<br />
Cu mainile. Si cu ton, bineinteles :) <br />
<br />
14. Sotia si cu mine mergem in vacanta. Ce loc ne-ai recomanda? (PrincewaterhouseCoopers)<br />
Pai depinde ce vreti - cald, racoare, umezeala, plaja, ski, sport, vestigii istorice, muzee etc...<br />
<br />
15. Esti bucatarul-sef al unui restaurant, iar echipa ta este selectata
intr-o competitie culinara. Cum ti-ai pregati echipa pentru marea
provocare? (Accenture)<br />
<br />
Probabil cu umor, data fiind probabilitatea sa se intample asta... <br />
<br />
16. Ce crezi, cam cate ferestre sunt in New York? (Bain & Company) <br />
<br />
Cu cateva mai putin, ca sigur s-au mai spart de cand mi-a fost adresata intrebarea pana sa apuc sa raspund :)<br />
<br />
17. Care e piesa ta preferata? Ne-o canti? (LivingSocial)<br />
<br />
O cant fara emotii :) dar mai calculam cel putin un geam spart la intrebarea anterioara.<br />
<br />
18. Calculeaza unghiul dintre cele doua aratatoare cand ceasul arata ora 11:50. (Bank of America)<br />
<br />
Depinde de ceas (cat deplaseaza orarul in functie de minutar) - dar as zice ca intre 30 si 60 de grade, probabil vreo 50... :D <br />
<br />
19. Ai furat vreodata un pix de la locul de munca? (Jiffy Software)<br />
Luatul din greseala se cheama furt? :D dar le-am dus inapoi, cu dobanda chiar :D<br />
<br />
20. Alege doua vedete pe care ti i-ai putea inchipui ca parinti. (Urban Outfitters)<br />
<br />
Nu-mi inchipui sa am parinti vedete :) probabil daca as reusi sa gasesc 2 astfel de vedere, as fugi de-acasa :))<br />
<br />
21. Ce accesoriu de bucatarie ti-ai dori sa fii? (Bandwidth.com)<br />
<br />
Oscilez intre polonic, blender si manerul frigiderului, dar n-as putea sa explic nici de ce le-am ales tocmai pe ele, nici de ce oscilez...<br />
<br />
22. Sa presupunem ca ti-ai pus telefonul pe mut, dar aparatul incepe totusi sa sune tare. Ce mi-ai spune? (Kimberly-Clark)<br />
<br />
In primul rand n-are cum sa sune tare, am maaaare grija de acest aspect :) Dar daca chiar s-ar intampla, mi-as cere simplu scuze, as respinge apelul si as inchide telefonul.<br />
Bine, mi s-a intamplat si sa astept in sala persoana cu care aveam interviu si sa imi vibreze telefonul iar eu sa il ignor - tocmai persoana ma apela, ca nu stia ca eram in sala :D<br />
<br />
23. Ce punctaj mi-ai acorda, de la 1 la 10, pentru acest interviu? (KraftFood)<br />
Daca m-ai ales deja - clar 100, nu puteai face o alegere mai buna :D<br />
<br />
24. Daca ai putea fi altcineva, cine ai vrea sa fii? (Salesforce.com)<br />
Tot eu :)<br />
<br />
25. Cum ai invata pe cineva sa prepare o omleta? (PETCO).<br />
Prin puterea exemplului :) <br />
<br />
Clar, nu prea as putea ramane serioasa la asemenea intrebari :)Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-66896264892122402252013-02-24T11:06:00.000+02:002013-02-24T11:06:17.231+02:00Raport de cursa: WinterTri 2013A trecut si <a href="http://smartatletic.ro/wintertri/" target="_blank">primul meu triatlon</a>. Impresiile mele dupa el sunt destul de amestecate. In primul rand, probabil ca am prins ceea ce <a href="http://www.alexciocan.com/2013/02/03/forma-sportiva-cum-cand-cat-si-mai-ales-daca/" target="_blank">Alex Ciocan numeste "forma sportiva"</a> cu <a href="http://diana-gal.blogspot.ro/2013/02/raport-de-curse-campionate-municipale.html" target="_blank">o saptamana in urma</a>, si eram in etapa de scadere :) altfel nu imi explic de ce m-as fi simtit extenuata dupa primul km alergat in 6:30, in conditiile in care cu o saptamana in urma ma descurcam excelent [zic eu] la Municipale. Un alt motiv ar putea fi alimentatia mai putin corecta din ultima saptamana, in care am cam lucrat de acasa pazindu-l pe Alex bolnav de varicela (bine ca scapam si de beleaua asta :D). Una peste alta, in rezumat, m-am simtit obosita inca de la start, dar am reusit sa duc cursa la bun sfarsit in cele sub 2 ore despre care stiam ca era timpul limita (pana la urma am inteles ca era de fapt limita pentru proba de ciclism, si ca inotul era permis si dupa cele 2 ore).<br />
<br />
Sa o luam cu inceputul - un oarecare minus organizatoric mi s-a parut lipsa de explicatii privitoare la organizarea lucrurilor personale. Plus sedinta tehnica cu jumatate de ora inainte de start, pe durata a 20 de minute - a compromis incalzirea. Mi-am pus toate lucrurile personale in sacul negru primit de la organizatori, si l-am lasat in masina. Apoi m-am invartit si am intrebat in stanga si in dreapta ce fac cu sacul, unde il pun. O prima varianta a fost "la bicicleta", dar am constatat ca nu prea era loc de saci pe-acolo. Apoi "la vestiar" si mi s-a parut mai rezonabil, asa ca m-am lasat la bicicleta incaltamintea de ciclism si restul le-am dus in vestiarul de la bazin (inclusiv spray-ul de pana :D noroc ca n-am avut nevoie de el).<br />
<br />
Sedinta tehnica a fost ok, a clarificat si sensul de mers pentru probele de alergare si ciclism. Eu eram convinsa ca sensul era indicat de sageata mare alba (deci sensul acelor de ceasornic pentru ambele probe), pe cand era vorba de fapt de sagetile colorate de pe traseu - o proba in sensul acelor de ceasornic si una in sens trigonometric.<br />
<br />
Incalzirea am facut-o cam prost, si am resimtit acest lucru. Ne-am apropiat de start, am reusit sa imi pornesc Endomondo, si ... start!<br />
<br />
Alergarea<br />
<br />
Buluceala mare la start, si am aflat rapid si motivul - niste zeci de metri de namoleala zdravana. La pornirea in alergare am mai zarit si petice de iarba, dar pana la intoarcerea de la ciclism n-are rost sa va mai povestesc cum era :) Apoi am intrat pe asfalt. Mi-am simtit picioarele grele din start. Am zis sa nu trag tare, sa vad la 1 km ce ritm am avut si apoi sa ma reglez spre 5:30. La 1 km insa a venit socul - 6:30! Ups, hai sa accelerez. Mai aveam niste fete pe langa mine, dar habar n-aveam daca de la stafete sau de la individual. Am accelerat, le-am lasat in urma. Al doilea km l-am facut in 5:41, dupa care m-am cam chinuit sa mentin un 6 min/km. Organizatorii anuntasera aproximativ 5 km de alergare, in unele locuri era mentionat 5-6km. Pe la km 4 m-am gandit chiar sa accelerez, dar mi-am dat seama ca inca nu intrasem le ultima linie dreapta a buclei. Si s-au facut apoi 5 km. Lumea cam incepuse sa accelereze, cu gandul ca or mai fi cateva sute de metri. Si s-au facut si 6 km si inca zona de tranzitie era departe :) am inceput sa "pomenesc" diverse prin gand, dar cumva am zarit zona de namol in departare, asa ca m-am linstit. In momentul in care am ajuns la bicicleta Endomondo mi-a strigat vesel "7 km", si ultimul alergat in 6:33!! Nu mai erau multe biciclete la rastel, asa ca am reperat-o usor pe a mea :D mi-am schimbat incaltamintea, mi-am pus casca si am dat bice. Multumesc Florin, Ana si Marian pentru incurajari (si celorlalti, dar pe voi v-am "reperat"mai bine) :)<br />
<br />
Ciclismul<br />
<br />
Singurul lucru de care sunt totusi mandra la ciclism e ca n-am coborat de pe bicicleta in zona de namol :) in rest, asa cursa obosita n-am mai avut de mult :( abia am reusit sa tin un aproximativ 20 km/ora in medie, in conditiile in care in toamna tineam 25 lejer pe offroad! Am prins vreo 2 rafale zdravene de vant, au fost si niste gropi, au fost si mici diferente de nivel - nu semnificative, dar destul cat sa ma enerveze :d de fapt ceea ce ma enerva mai tare era ca nu le simtisem drept coborari la alergare, sa imi fi dat drumul la picioare (am alergat in sens invers, remember)? :) in prima tura m-a ajuns multa lume din spate, dar a doua tura am facut-o cam singurica. Per total m-a ajuns in urma o fata, am depasit eu 2, una din ele m-a ajuns inapoi... habar n-aveam pe ce pozitie eram (ma interesa doar "feminin"-ul), dar era clar ca la cat eram de singura, nu eram in fata :( Pana la urma am ajuns inapoi in zona de tranzitie, am lasat bicicleta, si am luat-o la fuga spre bazin.<br />
<br />
Inotul<br />
<br />
Cand mi-am lasat sacul la vestiar, imi aranjasem lucrurile intr-un anume fel. Am ochelari de inot cu dioptrii diferite, deci mi-i aranjasem deasupra cu lentina stanga spre stanga. Imi pregatisem casca etc. Pe cand am intrat la bazin, dupa ce mi s-au aburit ochelarii, am constatat si ca cineva imi cam impinsese sacul si imi daduse peste cap toate aranjamentele. M-am enervat. Pana la urma am reusit sa dau jos de pe mine ce aveam de dat jos, mi-am regasit forma ochelarilor (nu radeti, e extrem de important pentru mine :D) si m-am chinuit cam un minut (nu exagerez) sa conving casca sa imi stea pe cap. Aveam degetele inca inghetate dupa ciclism (n-am manusi cu degete lungi) si capul/parul transpirat, si imi sarea casca intr-o veselie :D am intors-o si pe fata si pe dos din greseala de vreo 2 ori... pana la urma am reusit sa mi-o indes pe cap, am facut un dus destul de lung ca sa imi curat namolul "castigat" la ciclism si am iesit la bazin. Aici, alti nervi - zona de acces de la vestiarul de fete (situat in dreptul punctului de alimentare) pana la start (exact de cealalta parte a bazinului) era plina de concurenti care terminasera si stateau la o poveste, o banana, o maslina, un pahar cu apa si nu mai stiu ce. Abia mi-am gasit drum printre ei, nu puteam alerga, alunecam rau etc. Am ajuns pana la urma la capat, si am mai stat probabil vreun minut sa imi fac curaj sa intru in apa. Plus ca inca aveam pulsul mare si clar nu mi-as fi gasit respiratia pe craul. M-am aventurat in apa si, evident, m-am intors pe spate inca din prima, <a href="http://diana-gal.blogspot.ro/2013/02/raport-de-eveniment-ultraswim-2013.html" target="_blank">la fel ca la UltraSwim</a>. Chiar si asa, mi-a fost greu sa respir regulat. Plus ca nu mai reuseam sa misc umerii (sa va pun sa ghiciti pe unde am febra musculara azi?). Mi-a trecut atunci prin cap ca probabil e vreun rost din cauza caruia se incepe in mod normal cu inotul si se continua cu bicicleta. Acum, dupa ce statusem cu umerii inclestati sa tin bine de ghidonul bicicletei, nu mai reuseam sa ii "declestez" ca sa inot cu ei :) Am facut probabil primii 50m in 3-4 minute, abia ma miscam si vedeam clar ca inaintez extrem de greu. Urmatorii 50m au fost aproape la fel. Apoi am inceput totusi sa reusesc sa maresc cadenta bratelor, dar inaintam tot ca o testoasa pe uscat. La fiecare capat de bazin ma opream cateva secunde, si ma straduiam sa imi inchipui ca incurajarile din public erau pentru mine :)) Pe la 300m am incercat sa mai maresc ritmul, si am inceput sa simt cum imi joaca chip-ul pe picior - aveam senzatia ca o sa il pierd. Motiv pentru care am incetinit la loc, am zis ca mai bine sa ajung mai tarziu decat fara chip :) ultimii 100m i-am facut singura pe culoar, cam atunci mi-a fost clar ca eram ultima, ca ma ajunsese din urma si ma intrecuse si Adriana :)<br />
Am iesit cu greu din bazin si am alergat spre finish, timp 1:57. Stiam ca intrasem in bazin la 1:2x, deci era clar ca statusem vreo 30 de minute la inot. Mult, dom'le, muuuuuult...<br />
<br />
In rezumat - nu cred ca stau chiar asa de prost in mod normal :) cred ca pot semnificativ mai bine, daca sunt hranita corect si in forma :) Motiv pentru care am hotrat sa mai incerc un triatlon, tot cu inot in bazin. Fie in august (daca se organizeaza) fie la anul tot WinterTri. Pana atunci imi vad de ale mele, fiecare sport in parte :D<br />
<br />
<b>Diverse (amuzante sau lectii de viata)</b><br />
<br />
In ordine cronologica:<br />
<br />
1. Pe cand ma perindam eu cu sacul negru dupa mine sa imi las lucrurile (aveam in el inclusiv haine de schimb sa la imbrac dupa incheierea concursului) - opresc la bicicleta sa imi las incaltamintea. Scot intaltamintea din sac, o aranjez frumos sub bicicleta, o acopar cu punga sa nu cumva sa ploua si sa se ude la interior etc. Pe cand ma ridic sa plec spre bazin, constat ca o data cu incaltamintea "zburasem" pe-afara si una bucata piesa lenjerie dantelata :D era plin de baieti prin zona si era clar ca depasisem "regula de 3 secunde"... tot ce puteam sa sper era ca au fost prea ocupati cu ale lor :D sau ca "sunt sportivi" si se aplica punctul 3 de mai jos :D<br />
<br />
2. In timp ce ma ajungea din urma lumea la ciclism, m-a ajuns si una din concurentele de la feminin, care tipa efectiv isteric la toata lumea sa ii faca loc, asta intr-o zona in care toti se chinuiau sa nu ia niste gropi. Evident, nici concurenta respectiva nu era dispusa sa le "incalte", asa ca tipa la toata lumea din toti rarunchii. Acum, rugaminte - daca vreodata ma veti auzi pe mine tipand in asemenea hal de isterie, va rog sa ma trageti de urechi si sa ma puneti sa iau o pauza. Mi-am promis ca nu vreau sa ajung asa, si ca vreau ca sportul sa provoace bucurie si relaxare (mie si celor din jur) si nu stres si nervi (mie si celor din jur) :)<br />
<br />
3. La vestiar, dupa proba de inot - evident dusuri, imbracat etc. La un moment dat una din fetele de la dus constata ca usa spre bazin era deschisa larg (pentru cine nu stie, dusurile sunt "deschise"). A urmat un soi de "girl's talk", la care voi face un rezumat scurt:<br />
- Voi ati observat ca usa e deschisa?<br />
- Acum asta e, suntem sportivi...<br />
- Dar acolo sunt barbati...<br />
- Da, dar si ei sunt sportivi =))<br />
Deci, dragi barbati sportivi, mi-a trecut prin cap urmatoarea intrebare: daca sunteti la un concurs de MTB prin padure, noroiala, namoleala etc, si undeva intr-o parte apare o femeie goala, intoarceti capul dupa ea sau ramaneti concentrati la concurs? :D<br />
<br />
4. La festivitatea de premiere, eram la masa langa niste baieti de la o stafeta, si se da premiu pentru ultimul sosit (un premiu pe care ma bucur totusi ca l-am ratat) :D inainte de a se anunta "castigatorul", unul dintre baieti spune:<br />
- Ah, probabil era fata de pe culoarul 1, inota pe spate, incet-incet, blap, blap [inchipuiti-va o miscare foarte lenta a mainii prin care explica el cat de incet s-a inotat].<br />
Eh, acea fata eram eu :)) au incercat apoi sa dreaga busiocul, dar prea s-au potrivit toate ca sa nu fiu convinsa ca de mine era vorba :)) Testoasa ce sunt :)<br />
<br />
5. Tot la festivitatea de premiere, un gest frumos - toate fetele am fost invitate si am primit cate o floare la ghiveci, cu ocazia apropierii zile de 1 Martie. Acolo, cu floarea in mana, fata din stanga mea imi sopteste:<br />
- Te-am vazut la inot, chiar ma intrebam "Oare fata asta mai poate?"<br />
Na, nu mai puteam, dar ce aveti oameni buni, chiar asa de evident a fost? =))<br />
<br />
Si cu asta s-a incheiat episodul primului meu triatlon. Urmeaza, peste 2 saptamani, Campionatele Nationale de Sala, unde vreau sa scot un rezultat bun la 3000m. Sa-mi tineti pumnii, va rog ;)Unknownnoreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-46126439136049968212013-02-20T19:17:00.001+02:002013-02-20T19:25:48.104+02:00Raport de curse: Campionate MunicipaleStiam ca in aceasta perioada au loc campionatele municipale si nationale de sala. Eu n-am intrat niciodata intr-o sala de atletism, asa ca prea mult nu m-au entizuasmat intr-o prima faza. In plus, data concursurilor s-a tot modificat, asa incat nici nu le-am mai luat in plan.<br />
<br />
Pana la urma, aflu ca proba de 3000m sala nimereste tocmai intr-o sambata in care nu aveam ceva anume programat. De fapt, aveam pe planul de antrenament pentru Connemara un long run, dar m-am gandit ca merge sa il fac dupa concursul de 3000m. Fane m-a intrebat si daca nu cumva vreau sa merg si la concursul de cros de duminica (la o zi dupa proba de la sala), dar cum stiam ca am de facut long run-ul, am zis pas.<br />
<br />
Am stat cuminte toata saptamana dinaintea cursei. M-am odihnit, m-am hranit bine :) aveam deja 3 week-end-uri consecutive de efort destul de intens, asa ca n-am mai insistat cu antrenamente. Si a venit si ziua de sambata.<br />
<br />
Vreau sa mentionez clar cateva lucruri. De exemplu, am aflat cu aceasta ocazie ca in Romania exista doar 2 (doua! deci n-am uitat nicio cifra) sali de atletism - una in Bucuresti (pista de 180m) si una in Bacau (din cate am inteles ar fi de 400m). Si cu aceasta ocazie mi s-a spulberat orice sansa de a ajunge din greseala (v-am zis ca ma orientez prost? :D) din alta sala decat trebuie :D Ce mi s-a mai parut interesant - dat fiind ca e tura scurta "ovala" si se alearga in viteza, pe laturile mici pista e inclinata - poate ati vazut curse de ciclism de pista - ceva de acel gen :) daca prinzi culoarul de pe interior nu simti mare diferenta, dar daca iei un culoar din margine (mi-am facut incalzirea pe ultimul culoar) simti cum urci si cobori de 2 ori per tura :) ciudat.<br />
<br />
Sambata dimineata am ajuns sa sala, impreuna cu Ilariana si Csabi. Am facut apelul, am platit ce era de platit (seniorii si veteranii platesc pentru aceste concursuri - suma oarecum modica, 10 lei, dar vorbim de principiu aici :D), si m-am pregatit de incalzire.<br />
<br />
Startul era programat pentru ora 14. Nu stiu ce s-a tot intamplat, eu mi-am facut incalzirea pentru ora 14, dar nu parea sa se organizeze ceva pentru noi la acea ora. In aceeasi zi in sala aveau loc si diverse probe de juniori, asa ca era destul de mare "debandada" pe-acolo ;)<br />
<br />
Hotarasem sa tin 4min30sec per kilometru cat mai mult timp - acesta era planul :D stiam ca pot sa tin acest ritm aprox 2 km, dar nu stiam cum o sa ma comport dupa. Deh, lipsa antrenamentelor pe aceasta distanta... Dupa cum m-a sfatuit Fane, mi-am impartit frumos distanta la lungimea pistei, si mi-a iesit ca ar trebui sa "tin" cam 51 secunde per tura - aveam de facut in total 16 ture si 120m.<br />
<br />
Din diverse motive, fetele ma tot rugau sa nu pornesc tare :D nu mi-a fost clar motivul temerilor lor :) oricum, Florentina anuntase ca vrea sa tina peste 50 sec/tura, deci m-am gandit ca ar fi ok sa stau pe langa ea la inceput, si apoi sa vad ce fac in functie de cum ma simt. De asemenea, mai calculasem ca de la punctul de start pana la primul cronometru ar fi trebuit sa fac cam 12-13 secunde.<br />
<br />
Buuun. Startul ca de obicei la aceste campionate m-a luat prin surprindere. E un fel de "Pe locuri, start!" intr-o succesiune foarte rapida :) Am plecat impreuna cu niste juniori despre care stiam ca alearga tare, asa ca i-am lasat sa se duca :D Oana a luat-o si ea inainte, Florentina la fel... eu in spatele Florentinei. Ajungem spre primul cronometru - vad 8 secunde in loc de 12. Zic - stop, prea tare. Incetinesc. Tura continua, fetele se tot departeaza de mine, Florentina ajunge la linia de start (deci termina prima tura) - ma uit la cronometru - 43 secunde. Zic - nu, nu pot tine viteza asta, mai incet. Si am lasat pe toata lumea sa se duca oricum s-or duce, eu stiam ca nu trebuie sa scad sub 50 secunde per tura, asa ca acolo m-am limitat :) dupa cateva ture (vreo 4) am ajuns-o din urma pe Florentina, si pana la finalul cursei am mai facut 2 depasiri. Evident, si eu am fost depasita - juniorii si Oana :) primele vreo 8 ture am reusit sa imi tin bine calculul secundelor per tura, dupa care la un moment dat am pierdut sirul calculelor. Asa ca am avut vreo 3 ture in care banuiesc eu ca m-am cam apropiat de 60 de secunde, ca mi se parea ca vad la fiecare tura aceeasi cifra la zecile de secunde :) pana la urma am reusit sa accelerez putin, Oana ma ajunsese deja din urma cu o tura... dar dupa ce ca pierdusem calculul cronometrului, pierdusem si numarul de ture (in mintea mea erau 2 elemente perfect sincronizate :D). La finish era un aparat care numara turele, dar turele primului :D si cum ma ajunsese din urma, era clar ca eu mai aveam niste ture in plus, dar cum nu am fost atenta de cate ori m-au ajuns, nu stiam nici cate ture mai aveam. In plus, nici arbitrii nu m-au ajutat, ca ridicau mereu din umeri cand era vorba sa imi spuna cate ture mai am.<br />
<br />
La un moment dat calculez eu ca as mai avea 3 ture. Calculul timpului il pierdusem de mult, cam renuntasem sa mai mai uit la cronometru, incercam totusi sa prind la linia de start de fiecare data o cifra mai mica la zecile de secunde decat cifra retinuta din tura anterioara :) Si pe cand calculam eu ca mai am 3 ture, trec de finish, arbitrii ridica din umeri, si apoi aud strigand in spate dupa mine: Patru! Eram destul de terminata, si singurul lucru care imi tinea energia pe linia de plutire era ideea ca mai am doar 3 ture :d asa ca m-am cam lovit in psihic acest numar :D am continuat tura hotarata ca data viitoare cand trec pe langa ei sa le spun ca eu am numarat ca as mai ramane doar cu 2, cand ... trece Oana din nou pe langa mine si ii suna clopotelul.<br />
<br />
Clopotelul indica ultima tura. Deci, facand un calcul simplu, Oana ma ajunsese de 2 ori, plus mai avea o tura - clar eu mai aveam 3, deci arbitrii avusesera dreptate. Nu mai tin minte foarte clar cum au trecut acele ture, dar m-au terminat :) am reusit totusi sa o accelerez pe ultima :) Timp final: 14:45.78 :)<br />
<br />
A doua per total la veterani, prima la categoria mea de varsta (de fapt si singura inscrisa in aeasta categorie). Timpul slab, dar sper ca la nationale (care vor fi pe 9 martie) sa reusesc sa gestionez ceva mai bine cursa. Macar sa nu pierd sirul "secundelor", ca sa ma pot orienta dupa ele. Ma voi declara multumita daca voi reusi sa tin ritmul de 4:30 pana la capat.<br />
<br />
Dupa cursa vroiam sa merg in Herastrau sa imi fac long run-ul programat. Am oprit totusi inainte sa mancam ceva. In acest timp imi suna telefonul - Fane ma ruga sa renunt la long run si sa merg duminica (a doua zi) la Campionatele Municipale de Cros, 5000m, ca sa intregesc echipa (e nevoie de 4 membri pentru a intra si in clasamentul pe echipe). M-am gandit, m-am socotit... stia ca facusem cursa de 3000 deci imi era clar ca nu avea foarte mari asteptari de la mine :D plus ca, de aceasta data, era vorba de curse de seniori (adica sub 30 de ani) si imi era clar ca in astfel de clasamente n-am sanse sa ma plasez foarte onorabil :D<br />
<br />
Pana la urma zic - hai, fie, pentru echipa :) asa ca m-am dus frumusel acasa si m-am hidratat, hranit si odihnit :) m-am dat peste cap sa fac rost si de un gel, cu gandul ca poate n-o sa am destula energie pentru cursa de 5000. Pana la urma am uitat sa-l iau :D<br />
<br />
Duminica - m-am prezentat din nou la sala. Noroc ca m-a sunat Fane, ca eu credeam ca apelul se face in acelasi loc unde se facuse sambata, si ramaneam pe-afara :D deci pana la urma am facut apelul si am iesit la incalzire. Am discutat cu Lidia, a zis ca pleaca la 5 minute si ceva - la nationalele de pista in vara ma intrecuse cu aproape o tura de pista, stiu ca a terminat undeva pe la 27 min. M-am gandit ca e un ritm numai bun pentru inceput, asa ca am hotarat sa ma lipesc de ea prima tura (aveam de facut 3 ture si ceva) si apoi sa vad ce fac in functie de cum ma simt.<br />
<br />
Si start! am ramas incet, impreuna cu Dana si Lidia. Dana ne mai spunea din candin cand ritmul :) am ramas cu ele pana cand am auzis un 5:26. Atunci am hotarat ca pot si mai repede, asa ca am luat-o inainte. Probabil nu cu mult, ca le-am auzit inca multa vreme pasii si respiratiile in spate :) Si mi-am ascultat telefonul - pornisem Endomondo si imi indica pace-ul dupa fiecare kilometru. Am mers cam cum am simtit, am vrut sa ma incadrez intre 5-5:15, si speram sa pot accelera putin pe ultimii vreo 300m. Si treaba a mers de data asta exact cum am calculat-o :) Urmarind inregistrarile dupa GPS, am avut cam 5:15 pe primul km, apoi am scazut la 5:09-5:06, pentru ca ultimii 800m sa ii fac in ritm de 4:50 (telefonul meu n-a ajuns la 5000m :) ). Pana la urma, locul 3 seniori cu timp oficial 25:00. Iar echipa a prins locul 1 :)<br />
<br />
Acest pozitii reflecta de fapt starea atletismului feminin romanesc la tineret/seniori. Avem locul 1 pentru ca am fost singura echipa completa la fete - toate peste 30 de ani, una racita, 2 cu curse de 3000 facute in ziua anterioara. Echipa formata ad-hoc. La individual, la tineret a fost o singura inscriere, la seniori tot o singura inscriere sub 30 de ani, plus noi, cele 4 de 30+ (dintre care 3 de 35+, eu sunt cea mai tanara :D). Apoi, avem doar 2 sali de atletism in tara - cam pe unde vrem sa se antreneze cei de la care avem atatea asteptari la olimpiade si campionate europene/mondiale?<br />
<br />
Ar fi foarte multe de spus, dar sunt convinsa ca nu e nevoie sa le spun eu :)<br />
<br />
Pana una-alta, sambata asta voi participa la primul triatlon (sper :D), iar peste inca 2 saptamani urmeaza nationalele de sala, unde vreau din nou proba de 3000m :) Va rog sa-mi tineti pumnii! :)Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-5202466623841026772013-02-11T21:39:00.000+02:002013-02-11T21:39:38.828+02:00"Cum produce scoala tampiti" - un alt punct de vedereDupa ce a ajuns <a href="http://www.contributors.ro/editorial/cum-produce-scoala-tampiti/" target="_blank">acest articol</a> la mine din mai multe surse, de fiecare data cu "cat de adevarat", am hotarat ca merita sa imi expun si eu punctul de vedere :)<br />
<br />
In primul rand - mi-a trebuit enorm de multa rabdare sa il pot citi din scoarta in scoarta. Multa informatie, destul de alambicata, si in prea mare detaliu - evident, n-am ramas cu mai nimic din detalii :D<br />
Unul dintre sefii mei din decursul timpului mi-a spus sa tin cont de un aspect - omul retine dintr-o discutie/intalnire/sedinta/un articol/orice de acest gen cam 3 idei. Ideal ar fi sa structuram si noi informatia asa incat cei carora incercam sa le transmitem ceva sa ramana cu 3 lucruri importante din ce avem noi de transmis :)<br />
<br />
Cam asa am sa imi structurez si eu punctul de vedere. Daca ies mai mult de 3 idei - asta e, daca retineti 3 din ele ma declar multumita :)<br />
<br />
Ceea ce vreau sa accentuez este ca dam degeaba vina pe sistem, pentru ca sistemul pur si simplu il facem noi. Si tot noi ar trebui sa gasim si solutiile. Plansul neconstructiv (eu asa percep articolul) nu foloseste la mare lucru :) <br />
<br />
<b>1. Sistemul de invatamant nu e adaptat pietii muncii.</b><br />
<br />
Na, multe de spus aici. Pai ia sa vedem. Sistemul universitar, atat de blamat. Care e piata lui, care sunt clientii lui? Locurile de munca? In niciun caz. "Piata" universitatilor o reprezinta ... absolventii de liceu si oricine altcineva vrea sa aiba o diploma de facultate :) Si tot asa cum un producator de farfurii n-are nici cea mai mica treaba cu producatorii de mancaruri congelate, asa nici universitatile n-au treaba cu piata muncii. Dar nici macar una :) Ca ne-ar placea noua sa fie asa... n-ar mai respecta regulile economiei de piata.<br />
Deci, daca punem lucrurile cap la cap - tinerii de azi nu mai vor sa se faca zidari, tapiteri, bone, agricultori, cioplitor, bucatari etc. Nu, ei vor facultate. Poate ceva economie, ca e la moda. Sau ceva "business", ca suna mai bine si fiecare se viseaza afacerist. Asta e cererea, pur si simplu.<br />
De cealalta parte - universitatile fac oferta adaptata la cerere - deh, clientul nostru, stapanul nostru. Daca anul trecut au fost 3 pe un loc la admitere le business, anul acesta oferim de 3 ori mai multe locuri acolo - asta e cererea, asta oferim.<br />
Evident, tinerii sunt fericiti ca au loc, facultatea ca isi ia banii. Daca tinerii isi gasesc si loc de munca - asta deja e alta piata si trebuie tratata ca atare :)<br />
<br />
Pur si simplu, invatamantul universitar este asa pentru ca noi, "piata", il facem sa fie asa.Ca noi suntem cererea. El doar se adapteaza la aceasta cerere...<br />
<br />
Iar restul invatamantului - care e piata? Pai copiii de varste X-Y. Care oricum habar n-au pentru ce s-ar pregati pentru viitor, deci merge orice si oricum. Partea asta e destul de complexa, o las pentru un articol independent dedicat ei.<br />
<br />
<b>2. Ghiozdanul e greu</b><br />
<br />
O fi, nu zic nu. Adevarul e ca si al meu a fost greu. De fapt, daca stau sa ma gandesc, am "explodat" cateva ghiozdane de la cate bagam in ele :) pentru ca pur si simplu ma pasiona invatatul, asa ca goleam biblioteca oraseneasca si ma caram cu toate dupa mine la scoala. Nu stiu daca am avut in liceu vreun moment in care sa am mai putin de 5 carti imprumutate de la biblioteca...<br />
<br />
Pornesc de la premisa ca intr-adevar e greu, am incredere in cantarul parintilor de copii mai mari (noi inca n-am ajuns la experienta ghiozdanelor grele). Atunci sa vedem ce se poate face:<br />
<br />
<b> 2.1 Troller.</b><br />
Nu se cara in spate, are rotite si se trage pe pamant. Nu apasa pe spate, si poate fi lasat sa se sprijine singur in momentele in care copilul nu se misca (intr-un autobuz de exemplu).<br />
<br />
<b> 2.2 Fise in loc de carti intregi</b>.<br />
Pai, daca tot cumparam noi, parintii, cartile, manualele, culegerile si altele asemenea - putem sa luam frumos o foarfeca si sa le transformam in fise, si sa dam copilului la scoala doar fisele din capitolul care il intereseaza. Poate, eventual, si ceva dintr-un alt capitol pe care se bazeaza capitolul curent. Sunt convinsa ca se reduce mult din volumul de hartie, si ghiozdanul devine semnificativ mai usor. Acasa, fisele se pot recupera cu capse/sine. Chiar nu vad nicio problema...<br />
Pentru asta, intr-adevar, trebuie sa ne implicam si noi, ca parinti. Sau na, putem lasa si copilul sa faca asta singur, dar ar fi frumos sa o facem noi cu el :) macar pana la o varsta...<br />
<br />
<b> 2.3 Teama ca ghiozdanul greu ar cauza probleme de coloana - scolioza sau cifoza.</b><br />
Sunt departe de a fi specialist in domeniu, dar senzatia mea e ca un ghiozdan oricat de greu, purtat corect pe ambii umeri, nu are cum sa cauzeze cifoza, dat fiind ca "trage" de spate exact in sens invers :) Ceea ce am retinut eu, nu stiu de pe unde, este ca o greutate prea mare apasata pe coloana unui copil in crestere ar putea afecta ritmul de crestere. As dori totusi un punct de vedere de la un medic (poate chiar ortoped pediatru).<br />
Pe de alta parte, daca un copil de gimnaziu are deja probleme cu spatele din cele mentionate mai sus - pai ar fi cam grav. Ar trebui dus frumos la medic, facuta kinetoterapie pentru indreptate, si apoi sport pentru a mentine muschii spatelui suficient de puternici si echilibrati pentru a impiedica problemele respective. Sport, neaparat.<br />
<br />
<b>3. Olimpiadele pe bani.</b><br />
<br />
Na, alta problema. Piata olimpiadelor/concursurilor scolare. E echivalenta cu piata concursurilor sportive, despre care as putea scrie un articol intreg :)<br />
Pe de o parte unii care le-ar face gratis, de dragul elevilor. Da, dar mai greu sa stragi sponsori, n-ai premii, parintii nu prea sunt interesati sa trimita copiii undeva unde stiu ca nu sunt premii de castigat (va rog sa ma credeti ca m-am lamurit de acest aspect din urma concursurilor sportive pentru copii la care am avut ocazia sa particip in zona de organizare). Pe de alta parte, daca vrei sa faci un concurs cat de cat de calitate, ai nevoie de bani. Nu sa-ti faci casa cu ei sau sa-ti iei masina, dar macar sa inchiriezi spatiul, sa cumperi foile, sa xeroxezi subiectele, sa platesti corectorii, o masa, un pahar cu apa etc. Treburi care cer bani.<br />
Si aici, e aceeasi trebusoara cu cererea si oferta. Daca parintii n-ar fi interesati, n-ar fi nici organizatorii, si nu s-ar face aceste concursuri. Dar cum parintii sunt interesati, atunci si organizatorii sunt interesati, si uite-asa au iesit concursurile pe bani. E un business acolo, sa stiti :) Dar daca business-ul n-ar iesi, nu s-ar organiza deloc.<br />
<br />
Din nou, dormim cum ne asternem :)<br />
<br />
Pe de alta parte, la fel ca la concursurile sportive - chiar trebuie sa mergem la toate? Haideti sa facem o selectie - ce ne permitem, ce e aproape/departe de casa (depinde ce vrem de la concurs :D) etc. Ne limitam la o lista de 2-3-5 si toata lumea e fericita. N-avem nevoie de 18-20 sigur...<br />
<br />
<b>4. Meditatiile.</b><br />
<br />
Nu mi-e foarte clar cand au inceput sa devina o problema. Probabil cand au inceput parintii sa se implice mai putin in lectiile copiilor. Sunt convinsa ca noi, ca parinti responsabili, care putem scrie zeci de pagini pe net, putem si sa ne ajutam copiii la lectii. Cel putin la nivel de gimnaziu, ar trebui sa ne descurcam... altfel, ne zbatem degeaba pe-aici :)<br />
<br />
<b>5. "Materialele" fara bon fiscal</b><br />
<br />
Un bon fiscal/o chitanta exista. Cereti-o. Eu sunt casier al clasei lui Alex si pentru ce am cumparat eu, sau ce am platit cumparat de scoala, am acte pana la ultimul leu.<br />
<br />
<b>6. Piata "culegerilor" si a "caietelor de lucru"</b><br />
<br />
Hai sa zicem ca la caiete inteleg, dar pe vremea mea, culegerile erau mostenite din generatie in generatie. Cel mult pe sume modice sau pe o ciocolata :) De ce trebuie neaparat sa fie noi? Pacat de atata hartie...<br />
Din nou, noi incurajam piata, ea se adapteaza dorintelor noastre... din seria "ai grija ce-ti doresti" :)<br />
Pe de alta parte, aud frecvent ca "scoala ar trebui sa fie gratuita, de ce dau atatia bani?". Pai ia sa vedem - scoala ofera gratuit spatiu, utilitati pentru acel spatiu, curatenie, cadre didactice (mai bune sau mai putin bune, asta e alta poveste, ideea e ca sunt oferite de stat, nu le platesc parintii "by default"), eventual paza la scoala, imprimanta, xerox, creta, tabla etc. Multe, daca stam sa le luam la numarat. Noi platim manuale si rechizite - mie mi se pare normal.<br />
<br />
<b>7. Profesorii sunt prost platiti, si de aici pleaca multe probleme</b><br />
<br />
Posibil. Dar ia sa vedem - statul e un business mare. Hai sa zicem o familie, ca sa fie mai usor de inteles. Plata profesorilor e o cheltuiala - sa zicem la fel ca plata curentului intr-o familie. Veniturile statului - pai vin de la cei care muncesc, adica s-au incadrat pe piata muncii, dupa ce au iesit din mainile acestor profesori. Cu cat numarul acestor persoane e mai mic, cu atat venitul e mai mic. Nu aducem bani suficienti in casa - pai reducem din cheltuieli. Din consumul de curent, de exemplu.<br />
Un cerc vicios - cat timp tinerii nu sunt bine pregatiti, nici profesorii n-au sanse la salarii mai mari. Sau reciproc. Eterna discutie a oului si a gainii...<br />
<br />
<b>8. Excesul de detalii nu e constructiv.</b><br />
<br />
Da, cu asta sunt perfect de acord :)<br />
<br />
<b>9. "Reminiscentele trecutului </b><br />
<br />
As fi partial de acord. Doar ca una din reminiscente este faptul ca toata lumea isi doreste facultate, master, un post bine platit si sigur, si daca se poate si sa lenevim toata ziua. Toate astea pe gratis, daca se poate. Ei, spre deosebire de trecut, acum nu se mai poate. Acum trebuie sa facem si noi un minim de efort sa identificam ce ne place, ce vrem sa facem, ce vrem sa aprofundam, ce abilitati vrem sa deprindem, cum vrem sa le folosim. Si sa avem rabdare, ca nu se pot obtine toate dintr-o data.<br />
<br />
<b>10. In ziua de azi te angajezi doar daca ai pile sau noroc</b><br />
<br />
Am multe contraexemple, asa ca matematicianul din mine zice ca ideea nu e, pur si simplu, tautologie :) Si am suficiente exemple de tineri care s-au straduit, au invatat, s-au zbatut putin, si s-au angajat convenabil.<br />
<br />
<b>Pentru ca se poate, d'aia! </b><br />
<br />
p.s. as mai avea multe de scris, dar cum vorba lunga, saracia omului, azi ma limitez la doar atat ;)Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5039461217808582588.post-29443178581864362322013-02-03T16:19:00.001+02:002013-02-03T16:19:34.875+02:00Retete cu quinoa (3)<br />
Am mai mancat quinoa in urmatoarele forme:<br />
<br />
1. Quinoa cu somon<br />
<br />
Quinoa<br />
Un ardei capia sau gras rosu, taiat feliute de 2-3 cm lungime<br />
O ceapa alba taiata marunt<br />
Frunze de patrunjel taiate marunt<br />
Sare <br />
<br />
O bucata de somon, de preferat neafumat, eu am gasit doar afumat si a fost cam sarat dupa gusturile mele.<br />
<br />
Se pun la fiert quinoa, ardeiul si ceapa (in reteta originala ceapa si ardeiul erau calite, dar eu nu mai calesc ceapa de mult). La sfarsit se adauga sare si frunze de patrunjel.<br />
<br />
Pe de alta parte, somonul se taie bucati mici si se pune la gratar (eu l-am facut la tigaia tip "gratar" - are niste "denivelari" cu care lasa urme ca de gratar :D)<br />
<br />
Combinatia este excelenta.<br />
<br />
<br />
2. Sarmalute cu quinoa si ciuperci.<br />
<br />
Eu inca n-am facut, dar las reteta putin si la imaginatia bucatarului :D Din pacate pentru aceasta reteta nu mai retin in ce fel de frunze erau invelite sarmalutele. As tinde totusi sa cred ca era varza dulce (nu acra)<br />
<br />
Umplutura - quinoa + ciuperci taiate marunt + condimente.<br />
<br />
Revin cu detalii dupa ce testez si eu cateva combinatii :)<br />
<br />
Spor la treaba, si pofta mare!Unknownnoreply@blogger.com0