luni, 13 iunie 2011

Raport de cursa - Skoda Velo Challenge

Ne-am inscris 4 colegi de birou intr-o echipa, prin firma la care lucram. De fapt e o competitie dedicata companiilor, care isi trimit angajatii sa faca putina miscare. Prinde bine :)

Ne-am "trezit" cu putina presiune inca dinainte de cursa. Noi ne inscrisesem mai mult pentru amuzament, unul din colegi nici nu avea bicicleta, si am constatat ca de fapt totul era luat mult mai serios, cu parcurgerea traseului inainte de concurs, cu strategii de schimbare a chipului, cu strategii de echipa :) eh, noi ne facusem strategia noastra si am mers asa cum am stiut mai bine.

In seara dinainte am ajuns de la Tusnad abia dupa ora 10. M-am bagat in pat, urma sa ma trezesc devreme. Cand am ajuns eu ploua, asa ca urma o noua batalie gen Mocirloasa, am totusi incredere ca mai rau decat Prima Evadare de anul asta nu se poate :) Dimineata am ajuns in Baneasa, m-am intalnit cu colegii si cu celelalte echipe. Se facuse recunoasterea traseului, se stiau deja trunchiurile cazute la pamant si baltile mai mari, prin care e de trecut si care e de ocolit :)

Noi hotarasem ordinea de echipa inca de cand ne-am inscris: Cristi, Andreea, Dorian, si eu :) eu imi pusesem toata increderea in Cristi, care avea sa plece printre primii si sa prinda un loc bun inca de la inceput ;)

S-a dat startul. Am asteptat cuminti ceva mai bine de 20 de minute, timp in care ne-am impartit cine sa mute chipurile in fiecare echipa. Se anunta venirea primului concurent - surpriza, un coleg de-al nostru! Nu pot sa explic cata presiune a pus pe noi toti sosirea lui. Am intrat in priza, a crescut adrenalina la maxim. La scurt timp, apare si Cristi al nostru, si pleaca Andreea. Apoi au schimbat si celelalte 2 echipe de-ale noastre. la finalulul schimbului 2, colegii nostri inca erau pe primul loc :) s-a schimbat ordinea intre celelalte 3 echipe de-ale noastre. A venit Andreea, a plecat Dorian, care a frematat vreo 10 minute inainte, nu mai avea stare (nu are stare nici in conditii normale, e greu de explicat cum era cu adrenalina la maxim :D). La finalul turului 3, colegii mei inca erau un frunte, din pacate au ajuns sa fie depasiti chiar in ultimul tur, si au terminat la 20 de secunde de castigatori. Oricum, felicitari maxime! :)

S-a intors si Dorian, am plecat si eu. Inca din primul km am simtit cursa de cu o zi inainte (inainte sa urc pe bicicleta nu prea ma resimtisem). Imi simteam picioarele grele, parca aveam niste pietre de moara agatate de ele. M-au depasit vreo 3 concurenti pe bucata de asfalt. Nu m-am lasat, dupa vreo 2 km in care am reusit sa imi revin i-am ajuns din urma. Am mers mult mai bine prin padure decat pe asfalt :) a fost totul ok pana la o curba spre dreapta, in care urma o balta mare de noroi. Am intrat in ea cu bicicleta prea inclinata, si n-am mai reusit sa ma redresez, asa incat am cazut pe partea dreapta, si mi-am infipt si un ghidon in genunchi :D am urcat repede inapoi si am continuat. Imi pusesem target sub 40 minute :) am mai depasit vreo 2 concurenti, m-a mai depasit si pe mine cineva :) de la un moment dat mi se umpluse bicicleta de noroi, si n-am mai reusit sa trec pe foaia mare, chiar daca simteam ca as fi putut impinge din picioare mai mult decat ma lasa combinatia de viteze pe care o aveam. Am ajuns si in zona plina de noroaie de dupa km 8, unde am impins bicicleta vreo 200m. Greu :) ma tragea noroiul, imi lipea incaltamintea, desi dupa experienta de la Prima Evadare imi luasem adidasii de trail, ca sa fiu sigura ca macar la impins bicicleta nu alunec :) cumva am iesit si din noroaie, am urcat inapoi pe bicicleta si am dat tare la pedale. A sarit noroiul in toate partile, ceea ce a curata-o putin, si la reintrarea pe asfalt am reusit sa trec din nou pe foaia mare si sa iau putina viteza :)

Am terminat, peste cele 40 de minute targetate :) Final: locul 34 din 57 la categoria mixt, in conditiile in care marea majoritate a echipelor mixte din fata noastra au avut o singura fata, si 3 baieti :) noi am fost practic a 8-a echipa 2+2 :)

Felicitari tuturor, si in primul rand colegilor mei, am fost o echipa pe cinste, ne-am simtit bine, si ne-am descurcat foarte bine raportat la experientele noastre pe 2 roti! La anul sigur scoatem rezultate si mai bune! ;)

Raport de cursa: Semimaraton si stafeta Tusnad 2011

Cu o saptamana intarziere, dar abia acum am reusit sa imi fac niste timp pentru asta:

Totul a inceput cu stangul; cu o saptamana inainte de cursa nu mai eram sigura ca pot merge; apoi s-a rezolvat problema mea, n-a mai putut merge colegul care ne asigura transportul; a aparut o alta masina, in ziua plecarii avea un far spart; asa incat in dupa-amiaza plecarii am hotarat ca mergem 3 persoane, cu masina mea; cum nu ma pregatisem in nici un fel pentru condus drum lung, am dar o raita seara si pe-acasa cat sa iau cu mine ceea ce ma stresa ca n-aveam (lichidul de parbriz, cricul :) ). Si am iesit la DN1 vineri seara la ora 8.

Din fericire, drumul a decurs fara probleme; ne-au ajutat Ana si Marian cu ridicarea kiturilor de concurs; la ora 12 noaptea eram in Sf. Gheorghe, unde ne-am oprit la un restaurant si am mancat, si in final am ajuns in Baile Tusnad dupa ora 1 :) eu stiu ca am adormit pe la 1:30.

Sambata dimineata, m-am trezit in jurul orei 6:30. N-am putut sa dorm mai mult. Nu ma simteam neaparat obosita, desi imi cam picau ochii in gura :) Am pornit spre start destul de tarziu, i-am dat Anei numarul pe care il uitase in plicul meu, si am vazut cateva miscari de incalzire. Intrucat stiam ca la tura intreaga nu aveam cine stie ce sanse de afirmare, am hotarat sa trag cat pot pana la predarea stafetei, apoi sa continui mai incet, mai ales ca vroiam sa pastrez niste energie si pentru Skoda Velo Challenge, la care urma sa particip ziua urmatoare :)

S-a dat startul. Dupa experienta de la Crosul Padurii, am hotarat sa nu mai plec din spate; pentru mine e ceva psihologic, alerg cu viteza celor de langa mine :) si daca plec foarte din spate, nu mai trag, desi as putea (dovada sunt sprinturile care imi reusesc pe ultimele sute de metri). Am plecat si de data asta mai din fata :) Asa incat am putut sa am evidenta celorlalte stafete de fete :)

Inca din primul kilometru, am lasat in urma cel putin 3 fete de stafeta; acum, puteau fi stafete de fete, puteau fi stafete mixte :) stiam sigur ca am o stafeta feminina in fata, dar nu stiam daca mai am alte fete de stafeta intre mine si respectiva stafeta. Am alergat o vreme impreuna cu Elena. ne-am apropiat de Bixad aproape pe nesimtite :) acolo stiam ca e o panta "ucigasa", dar si primul punct de alimentare. Am tras prima urcare, cea de pe DN. A mers ok, dar m-a taiat rau :) N-am stat prea mult nici la punctul de alimentare, de teama ca nu cumva sa ma ajunga vreo alta stafeta de fete :) dar restul urcarii din Bixad am facut-o la pas alert, oricum nici in alergare n-as fia vut viteza mai mare :)) si dupa iesirea din sat vad in departare punctul de predare a stafetei.

Am vazut-o pe Ana, i-am dat repede chipul, am intrebat-o cate stafete de fete au schimbat deja :) n-a vrut sa imi raspunda ("Conteaza?") :) dar dupa ce am aruncat o privire in jur si am vazut inca multe fete asteptandu-si stafeta, mi-am dat seama ca multe n-au trecut ;) erau cam 44 minute de la start.

De acolo, Ana mi-a luat-o rapid inainte, eu am ramas ma incet, sa imi revin putin; oricum, din acel punct nu ma mai grabeam :) singurul meu target era sa termin cursa cu bine, si pe cat posibil in timp mai bun decat anul trecut. Am ramas la un moment dat singura, nu mai aveam alergatori nici in fata, nici in spate. Ceea ce mi-a dat de gandit - adica, eu alerg tot mai bine, si tot printre ultimii raman :) am gasit 2 explicatii: 1. ca si ceilalti alearga din ce in ce mai bine (ceea ce e un lucru foarte bun), si 2. ca nu mai exista incepatori care sa alerge mai prost decat mine; iar aici, ori exista incepatori care alerga din start mai bine decat mine (ceea ce iar e un lucru bun), ori nu mai exista deloc incepatori (ceea ce nu e un lucru bun), ori exista incepatori, dar nu se arunca chiar ca mine cu capul inainte in astfel de curse (aici ar putea fi si ceva bun :D). Oricum, am ajuns intr-o ora la punctul 2 de schimbare a stafetei, unde am prins din urma cativa alergatori.

N-am stat prea mult nici la acest punct (nu mai fac greseala asta, de acum incolo ma hranesc si ma hidratez cum trebuie). Am pornit impreuna cu ceilalti; ne-am tachinat, tras, depasit, ajutat reciproc pana in varful urcarii :) unde, desi pana in acel punct m-am simtit excelent, si aveam 2:28 de la start, ceva s-a intamplat si n-am mai putut sa respir (poate sa fi fost de la bronsita pe care o aveam de fapt?). A trebuit sa ma opresc, am lasat sa treaca pe langa mine multi alergatori, pe unii chiar ii depasisem pe urcari. A durat ceva pana sa imi revin la o respiratie care sa ma lase macar sa merg la pas. La un moment dat chiar ma panicasem ca n-o sa imi mai revin si ma intrebam de ce nu am luat telefonul cu mine sa chem o Salvare (aveam in minte si imaginile cu domnul de anul trecut care a avut probleme pe finalul cursei). Au trecut pe langa mine si vreo 3 stafete de fete, dar am avut incredere maxima in Ana si Mihaela ca au facut treaba buna ;)

Intr-un final, am reusit sa ma misc. N-am facut niciodata asa incet niste km de coborare. Nu puteam sa fac nici un pas prea mare sau prea alert, ca mi se taia respiratia. Am ajuns la finish in 2:58:59. Multumesc Anei, lui Marian si cine a mai fost pe langa mine si m-a ajutat sa imi revin. A durat ceva :) Am vrut sa ma duc sa ma schimb pentru premiere (eram convinsa ca urcam pe podium), dar Ana mi-a spus ca inaintea noastra au schimbat 2 stafete si apoi a mai depasit-o o stafeta, asa incat nu are incredere ca urcam pe podium :)

A venit si momentul premierii. Surpriza, la stafete, locul 2: K-girls! Nu ne-a venit sa credem :) s-a dovedit ca 2 din stafetele ajunse inaintea noastra de fapt au fost stafete mixte :) Yu-huuu, podium! cel mai bun rezultat al meu de pana acum :) Multumesc fetelor, si la mai mare! ;)

joi, 9 iunie 2011

Perlute

Ieri dimineata, Alex s-a trezit tocmai cand a sunat telefonul meu, si a inceput sa ma strige; eu, pe jumatate zombie, am oprit telefonul si m-am tarat pana la el. Bucuroase ca se aude o voce in casa, pisicile au dat fuga la Alex, si pana am ajuns eu acolo, au si sarit langa el in pat. Alex a inceput sa le mangaie, cantand "prietenii mei cei mai buuuuuuni" :))
Intre timp s-a trezit si tati, si a inceput sa se auda apa curgand la baie; pisicile au ciulit urechile si au tulit-o spre baie.
A: Tatiiii, opreste apa la baie, ca au plecat pisicile sa se speleeeeee! :))


Tot de ieri dimineata; are unghiile cam lungute si am vrut sa le tai:
Eu: Alex, unde e forfecuta de unghii? era aici...
A: E la nisip. Sunt la nisip amandoua.
Eu: Pai ce cauta forfecuta de unghii la nisip??
A (relaxat, si cu o privire de genul "doooh, ce intrebare stupida"): Taie nisipul.

Mdea.

Tot matematici :)

Aseara cand l-am luat de la gradi am vazut pe cineva ducand o cutie de pizza, asa ca s-a stabilit rapid meniul serii :)
Am facut 2 pizza, le-am taiat pe fiecare in 6 bucati (fara sa vada Alex cum le-am taiat), si am tot mancat amandoi cate o bucata pe care o puneam eu pe farfurii... la un moment dat, spre sfarsitul mesei, Alex ajunsese la o felie pe farfuria lui, iar mi-am "cules" ultimele 3 bucati pe farfuria mea...
Alex: Uite, ai 3 bucati de pizza. Inca 3 bucati, si ai toata pizza, 6 bucati.

E o problema chiar mai complicata decat cele de genul "casuta + 3 = 6" :) a picat la fix, dupa ce am tot citit in ultima vreme tot felul de opinii despre varsta la care ar trebui dati copiii la scoala, si cum unii parinti sunt de parere ca problemele de matematica din clasele primare sunt prea complicate pentru copii (adica ecuatii cu o necunoscuta in clasa 1 ??)... eu sunt convinsa ca toti copiii au logica asta inca de la varste mici, important e cum e stimulata, si cum e transformata in "ceva obligatoriu si complicat la scoala"...

miercuri, 1 iunie 2011

Matematici :)

Azi in autobuz; stie ca avem in total 5 statii de autobuz pana la gradi.
A: Cate statii mai avem?
Eu: Doua. Cate au trecut?
S-a uitat la degete, a miscat putin din ele, si a raspuns corect:
A: Trei!


Seara, acasa, a numarat portocalele cumparate de tati:
A: Sase!
Eu: Si cate putem manca fiecare?
A: Pe toate sase! :)
Le-am calculat impreuna pe degete: una Alex, una mami, una tati, una Alex, una mami, una tati, dupa care a tras concluzia:
A: Eu doua, tu doua, tati doua.

E deja la grupa mijlocie. Mai are un an si intra la scoala :) pff, trece timpul asta prea repede...