Sofer / pasager

Cu ceva vreme in urma, cand am anuntat ca vreau sa incerc inscrierea lui Alex la scoala, mi s-a spus ca ma grabesc. In stilu'mi ciudat de a face mai degraba analogii decat de a spune clar lucrurile (daca tot veni vorba, am gasit zilele trecute un citat care mi-a ramas in minte, si vi-l spun, plina de modestie: " Intellectuals have a solemn duty to [doubt, and to] teach doubt" :D), am raspuns ca daca autostrada imi permite sa merg cu 130 km/ora, aleg pur si simplu sa merg cu viteza maxima permisa, adica 130 km/ora.

Cum inca nu era clara situatia copiilor nascuti in 2007, daca pot fi inscrisi sau nu, mi s-a mai replicat ca de fapt incerc sa merg cu 150, si mi s-a subliniat faptul ca altii prefera sa mearga mai incet si sa admire si peisajele pe langa care trec.

Buuun. Desi uneori par incapatanata si pare ca ideile imi intra pe o ureche si imi ies pe doua, astfel de idei imi raman multa vreme in minte, si, ca o ardeleanca get beget care sunt, le intorc pe toate partile, le despic in 4, 16, 256, 65536 etc (sper ca v-ati dat seama ce urmeaza ;) N-am ajuns la vreo concluzie pana zilele trecute, cand s-a intamplat ceva care, pur si simplu, m-a luminat :)

Voi continua discutia cu aceeasi analogie, care, de fapt, mi-a dat revelatia :D

De obicei merg la serviciu cu masina, eu sunt sofer. Imi duc familia pe unde are treaba - pe Cristi il "debarc" intr-o statie de autobuz, pe Alex il las la gradinita, in zona careia las si masina si iau un autobuz, cateva statii, pana la serviciu (n-am loc de parcare in zona serviciului). Seara, invers, la intoarcerea spre casa. In ultima vreme imi iau tot felul de lucruri de citit/studiat pe autobuz, ca uneori chiar prind si loc pe scaun si pot sa si citesc :) Ca sofer, uneori merg mai repede, alteori mai incet, uneori sub viteza maxima admisa, alteori peste...

Duminica am fost la Crosul Apa Nova. Si cum pentru o deplasare de o persoana pana in Bucuresti nu merita luata masina (din punct de vedere al raportului cost transport comun/benzina), am mers cu microbuzul. M-am asezat pe un scaun destul de in spate, m-am relaxat pe scaun, si am privit pe geam...

Atunci am avut revelatia: am vazut peisajul :) am stat relaxata in scaun, am privit pe geam, si am admirat peisajele fara sa ma gandesc la altceva. Am vazut locuri pe langa care am trecut de zeci si sute de ori cu masina fara sa le fi observat pana in acel moment. Si mi-am dat seama ca nu din cauza vitezei. Nu. Ci, pur si simplu, din cauza rolului.

Ca sofer, esti atent la anumite lucruri - in primul rand la drum, la directie, la indicatoare, marcaje, alte masini, prioritati, obstacole - gropi in asfalt, treceri de pietoni, pietoni, caini, pisici... asta indiferent de viteza cu care mergi. Ca sofer, te intereseaza simplul fapt de a ajunge la destinatie mai degraba decat locurile prin care treci. Oricat de incet ai merge, ca sofer nu te uiti pe geam, nu te uiti la peisaje - te uiti sa ajungi la destinatie. De fapt, ca sofer, chiar trebuie sa stai concentrat si sa fii atent la drum, si e chiar recomandat sa nu admiri peisaje din mers...

Pe de alta parte, ca pasager, te uiti doar la peisaje. Nu te intereseaza gropile de pe drum, nu te intereseaza daca vine curba la stanga sau la dreapta, marcaje etc. Admiri peisaje, si o faci fara sa te intereseze ce viteza are soferul, daca e sau nu legala... uneori Alex imi mai spune: "mami, mergi asa de repede ca nici nu pot sa vad copacii de pe marginea drumului" :) dar nu cere niciodata sa merg mai incet, mi-o spune, pur si simplu, informativ :D sau oarecum admirativ pentru viteza in sine, nu ca ar fi tinut neaparat sa vada in detaliu copacii de pe marginea drumului... daca mi-ar cere sa merg mai incet - da, as merge, pentru ca el sa poata admira copacii... cu toate astea, eu nu ii voi admira, intrucat, pur si simplu, am alt rol si alta treaba de facut :)

Am ajuns si la concluzia ca, de fapt, imi place sa imi asum rolul de sofer... desi, uneori, am nevoie sa stau cuminte in spate si sa admir peisaje :) de fapt imi asum rolul de pasager in competitiile sportive, la care ma prezint fara cine stie ce antrenament, si vreau doar sa le termin, bucurandu-ma de rol in sine si de peisaj :) nu ma intereseaza cine e sofer sau cat de repede merge, tot ce vreau e sa stau relaxata in scaunul meu, ca pasager, si sa admir peisajul :) si oricata oboseala fizica mi-ar aduce asta, ma relaxeaza pe alte planuri - cele care ma obosesc ca sofer ;)

Pana la urma, un echilibru tot trebuie sa existe ;)

Masina recuperata :)

Aseara m-am dus sa iau masina. Domnul de la service cam grabit, abia astepta sa o taie spre casa, mi-a zis scurt: Doamna, aveati cablul de frana blocat, l-am deblocat, am schimbat placutele, le aveti pe cele vechi in portbagaj, mergeti la magazin sa platiti si gata :D

Dupa ce am mai facut un ocol cu autobuzul pana la birou si inapoi la service, ca imi uitasem talonul si nu aveam curaj sa plec fara el (am prins controale in Balotesti de mi s-a acrit), am pornit masina.

Eeeeei, alta viata :) in primul rand nu mai suna nimic. Niciun scartait, niciun metal frecat... Plus, se simte altfel la franare - nu ne mai arunca in fata (jur ca franez la fel ca inainte, dar feelingul e altul), si parca intreg comportamentul masinii e mai "lin", inainte simteam mici "bruscari" - ar fi mai greu de explicat. Plus, pare sa accelereze din nou normal, pot sa accelerez fara sa o stresez prea mult chiar si pe urcarile de la pasaje, nu mai trebuie neaparat sa "iau avant" ca sa nu imi scada viteza pe ele :D

Despre consum - inca nu stiu sa zic, ieri dimineata am facut plinul, am setat kilometrajul la 0, si sa vedem daca ajung macar la 500... asta, vom vedea peste vreo 10-12 zile :)

Masina in service

Avem din nou masina in service.
Problema: placutele de frana de pe partea stanga, distruse complet - a ramas doar metalul din ele.

Ultima data au fost schimbate acum mai putin de 3 luni, din aceeasi cauza. Atunci nu s-a identificat de la ce s-au distrus asa, dar na, le aveam de vreo 3 ani...

Daca aveti vreo idee de la ce se pot distruge asa in timp scurt, va rog sa imi spuneti. Daca identific eu un raspuns, promit sa anunt si aici :)

Deocamdata, tot ce mi-a putut spune service-ul actual e ca "depinde si de calitatea placutelor". Da, de asta sunt convisa, dar totusi, 3 luni...

Parcare in Bucuresti pe timp de iarna

Ca sa intelegeti din start ansamblul: de obicei merg cu masina pana la gradinita, am un loc al meu pe care parchez de cand merge Alex la gradinita acolo, eu merg la serviciu cu autobuzul... iar seara, invers - serviciu - autobuz - gradinita - masina - acasa.

Buun. De cand a dat zapada, evident, s-a redus drastic numarul locurilor de parcare in zona stradutelor unde e gradinita. Eu, ca omul gospodar, mi-am luat lopata in masina, hotarata sa imi curat loc de parcare. In prima zi de ninsoare zdravana m-am pus pe treaba, am eliberat vreo 8 mp (deh, am ditamai masinoiul de peste 4 metri) si am pus masina frumos. Ba chiar, mi-a fost teama ca am curatat prea mult, ca mai incapea un ceva gen Tico sau Matiz si imi putea bloca iesirea :D Catre sfarsitul zilei am aflat ca ni se inchide accesul spre casa, asa ca am luat masina si ne-am dus acasa, unde am ramas pedepsiti 2 zile...

Cand am revenit - evident, locul plin de zapada. OK, mai putina decat in rest, dar tot suficient de multa incat sa nu pot urca masina peste ea. Asa ca iau voiniceste lopata si dau sa ma apuc de treaba. Eroare - lopata de plastic nu sparge gheata :D Pe de alta parte, daca tot era zapada mai mica acolo, locuitorii gospodari ai strazii au hotarat ca acolo ar fi cel mai bun loc sa isi arunce gunoaiele. Ei le-au aruncat in pungi/saci, dar cainii strazii au avut niste obiectii, ca le-a mirosit ceva bine inauntru. Am mai aruncat cateva priviri si am hotarat sa imi parasesc mult iubitul loc...

Si cum nu prea aveam de ales, am hotarat sa las masina chiar in intersectie, langa poarta cuiva, asa incat sa se poata circula prin spatele meu, prin lateral, si sa poata si iesi oamenii din curte. Parchez asa de cateva zile - n-am primit obiectii :)

Buun. Ieri seara il iau pe Alex sa il duc spre casa. Cum peste zi mi se terminase lichidul de parbriz, pe cand sa pornesc motorul am hotarat sa coboram si sa mergem la un magazin sa luam lichid de parbriz - zapada se cam topise peste zi, era apa pe jos, si asta inseamna mazga pe parbriz, deci fara lichid am probleme :)

Asa ca mergem la magazinul de cartier, luam un litru de lichid cu 10 lei (mda), il urc pe Alex inapoi in masina, deschid capota si torn lichidul. Dau putin pe langa - ma mai si enervez, ca la banii aia nu prea era de dat pe jos... termin de turnat, dar aud ceva curgand... asa, un fir subtire de lichid. Zic - gata, mi s-a spart rezervorul de lichid de parbriz, de-aia mi s-o fi terminat azi. Ma apuc de pipait rezervorul - umed de la ce am varsat, nu mi-am dat seama daca chiar curgea ceva. Ma mai uit la ce mai aveam pe-acolo, rezervoare cu lichide. Verific, testez, pipai - nimic. Mai ascult o data - inca se auzea. Zic - hm, e ceva cu volum destul de mare, daca mai curge si-acum...

Pana la urma imi iau inima in dinti si bag capul sub masina, sa vad pe unde curge. Si am vazut. Si m-a apucat un ras... parcasem peste o gura de canal (cand am parcat n-am vazut, din cauza zapezii/ghetii, care peste zi se topise...

Deci nu, n-am nimic spart la masina. Dar fiti pe faza cand parcati peste guri de canal :))

Marea noapte alba

Stiu, n-am mai scris de ceva vreme, desi am mai alergat putin, am mai trecut prin una-alta :) Nu mai intru in detalii acum, decat cu situatia prin care am trecut in ultimele zile, adica un rezumat al starii noastre de fapt din "marea noapte alta" de blocaj pe DN1 - asta din ciclul "aventurilor pe 4 roti" :)

Miercuri - am pornit de la serviciu spre casa. O situatie normala. Ninsese toata ziua si viscolea, dar n-am vazut vreun anunt ca ar fi fost inchis DN1. Ceea ce stiam sigur era ca era inchis DN2 spre Urziceni, si m-am gandit ca aleternativa fiind prin fata casei noastre, o sa fie aglomeratie ceva mai mare decat de obicei.

Asa. Cam la ora 19:30-40 l-am luat pe Cristi de la Piata Presei, am bombanit pentru faptul ca nu vazusem pluguri prin Bucuresti si era ceva zapada pe jos, dar am pornit cu curaj inainte. Baneasa ok, dar traficul a incetinit la intrarea in Otopeni pe la ora 20; din acel moment pot spune ca am stat cu ochii pe ceas la fiecare 5-10 minute. Ca n-aveam altceva de facut :) si inaintam incet, cativa metri in cateva minute, dar vedeam un minim de trafic pe celalalt sens, asa ca ne-am gandit ca undeva e ori accident ori trafic restrictionat, si ca mai greu, dar cumva vom ajunge acasa. Imi faceam probleme pentru portiunea de camp dintre Balotesti si Caciulati, unde putea fi ceva zapada viscolita...

Pe la 21:30 ajungem in centrul Otopeniului, si imi face cu ochiul indicatorul cu directia Tunari. Zic - gata, am dat lovitura, o luam pe-acolo si scapam de aglomeratie, mai ales ca stiam de anul trecut ca Tunariul se curata frumos de zapata :) Cristi verifica si pe GPS, si zice sa-i dau bataie. I-am dat. Pana la iesirea din Otopeni, unde stateau 2 masini de Politie, ca sa fie sigure ca niciun temerar ca noi nu se avanta mai departe, unde chiar viscolea rau :) Bun, inapoi.

Deci, din nou pe DN1. Era trecut deja de ora 22, il anunt pe Alex ca daca i se face somn sa puna capul si sa doarma. Culmea ghinionului, de ceva vreme nu plecam din casa fara pernuta lui, si de multe ori ii luam si paturica. Ei bine, in acea dimineata, am fost atat de rapiti de peisaj, incat n-am luat nici perna, nici patura... Alex, plictisit, cere desene pe telefonul meu, si se uita la ele ceva vreme. Cand nu se uita el, mai incercam eu sa fac 1-2 poze. Nu, inca nu imi trecea prin cap ca ar fi fost util sa imi pastrez bateria :D

Imi sun un coleg, il anunt ca ajung tarziu acasa, asa ca s-ar putea sa intarziu a doua zi, dar ca am sperante ca pe la 12 sa fiu acasa. Cristi se uita ciudat la mine - "zi si tu mai bine pe la 1-2". Pfuai, cat optimism si pe el :)) Ne suna un vecin care tocmai ajunsese acasa - ne spune ca din cauza viscolului e lasata sa treaca de la un punct doar cate o masina, de asta stam. Zic - hai ca nu e rau. Pana peste vreo jumatate de ora, cand ne suna inapoi - sunt 2 tir-uri blocate la iesirea din Corbeanca, se lucreaza la deblocarea drumului.

Continuam, cu motorul pornit, sa stam blocati in coloana, si sa inaintam cate 5-10m la cateva minute. Nu ne anunta nimeni nimic dintre autoritati. Vedem ceva trafic pe celalt sens - putin masini, dar inaintau - zicem - ok, daca se circula pe celalalt sens, o sa ne dea si noua drumul, rand pe rand. Continuam sa speram.

De pe la ora 1 n-am mai inaintat. Am ramas pe loc, cu motorul pornit, Alex dormea in spate, Cristi venise langa mine in fata, mai stateam la o poveste - intre noi, si cu vecinul, care se oferise sa vina dupa noi. Cristi presimtea deja dezastrul, asa ca i-a spus sa stea acasa, ca nu e convins ca ar ajunge pana la noi.

Pe la 2, Cristi are alt presentiment - vede pe celalalt sens o masina care candva inaintase pe langa noi. Zice - stai sa vezi, daca nu cumva masinile de pe celalalt sens sunt cele din coloana asta, intoarse de Politie mai incolo. Sa va mai spun, acum, ca asa era? :)) Dau totusi de pe telefon un mail sa anunt ca in mod sigur urmeaza sa intarzii joi :) pfuai, alt optimism :))

Pe la 3 Cristi isi ia haina pe el si o ia pe jos inainte sa verifice situatia - se intoarce in vreo 15 minute, congelat complet, si ma informeaza ca nu avem sanse sa inaintam - cel putin nu in banda in care eram. Dar cum vedeam masini mai zdravene (in general 4x4) luand-o pe langa coloana - zicem sa incercam si noi, poate convingem Politia de la capat ca stam in zona si ca nu o luam in continuare pe DN1, si ne lasa acasa.

Bun, deci am schimbat banda, ocazie cu care am mai inaintat vreo 50m. Si ne-am dat seama ca de acolo nu mai avem ce face. Am mai stat vreo jumatate de ora, Cristi a luat-o iar inainte sa vada ce si cum. S-a intors hotarat - acolo vom ramane cel putin pana a doua zi, ca nu mai avem solutie. Si ca ar trebui sa ne intoarcem sa dormim la hotelul de la aeroport. Adica 4 stele. Adica o gramada de bani, care nu tocmai ne dau afara din casa :))

Eu, de nervi, opresc motorul. Hotarasc totusi sa mai ramanem acolo. Stam o vreme cu masina oprita - la un moment dat se racoreste in masina, si dau sa pornesc masina sa incalzesc din nou. Pauza. Nimic. Masina nu mai pornea. Bateria era goala. Statusem cu masina pornita, la relanti, 8 ore! Si prima data cand am oprit-o, am oprit-o de tot :(

Ma apucase plansul. Nu mai stiam ce sa fac. Zic - hai sa mai stam asa, poate nu se raceste prea repede in masina. Sperante desarte - viscolul ne misca masina zdravan, desi eram a treia banda :D Am incercat sa adorm - am reusit sa atipesc cam un sfert de ora. Pe la 4:15, ma trezeste Cristi - asa nu se mai poate, inghetam aici, du-te si gaseste curent cumva.

Bun. Ies. Intreb cativa oameni, care mai aveau motorul pornit - nu avea nimeni cabluri. Cristi si-a adus aminte ca a vazut cabluri in benzinaria din spate, in care intrase sa ia ceva de mancare :) Bun, o iau la pas. Cizmele imi erau deja ude, sosetele se udasera si ele, si toata apa din ele insista sa inghete :) Am ajuns cumva la cea mai apropiata benzinarie. Si - fericire maxima - mai aveau 2 seturi de clesti pentru curent :) Iau unul fara sa cartesc, ma bucur ca se poate plati cu cardul, iau punguta in brate si o iau la fuga spre masina. Orbecai putin, ca sunt dezorientata de fel, si nu mai stiam exact unde lasasem masina. Asa ca ajunsesem cu mult inaintea ei :)) am gasit-o in final. Inauntru, Cristi il luase pe Alex in brate - dardaiau amandoi... Doamna din masina de langa mine se hotaraste sa ma ajute cu incarcatul bateriei, asa ca ne punem amandoua pe treaba, desi nu stiam niciuna cum se face.

Deschid cam cu emotii capota - abia am reusit sa "misc" de blocaj sa o pot deschide, prind clestii la bateria mea, si tin capetele celelalte in mana, pana doamna de langa mine reuseste sa miste masina asa incat sa imi ajunga cablurile. Dupa care deschide capota, ma uit eu frumos de + si -, pun primul cleste, si cand il pun pe al doilea - paf, ditamai scanteia cu flama. Cum tinusem clesti in aer liber, viscolul mi-a bagat un "bulgulet" de zapada tocmai intre dintii clestelui de +, si eu l-am pus exact pe borna bateriei. Na, bine ca a trecut si asta fara incidente majore :D

Am pornit masina. Yupiiii :) dar nu imi simteam picioarele. M-am descaltat, incercand sa imi incalzesc degetele de la picioare in maini. Se uita Cristi la mine - ha, te-ai descaltat degeaba, ca daca nu miscam masina de pe loc am pornit-o degeaba. Ii dau dreptate, ma incalt din nou in cizmele ude, si incerc sa intorc. Greu, ca imi ingheta respiratia pe parbriz, nu vedeam nimic :D Masina avea pe alocuri cativa cm de gheata pe ea, iar unul din stergatoare era efectiv distrus de la dilatarea fulgilor topiti si apoi inghetati. Am dat masina fata-spate pana am reusit sa intorc, si m-am strecurat inspre Bucuresti, printre masinile oprite, si smecherii din coloana care inca incercau sa o ia pe langa coloana ca sa ajunga nu stiu unde :) da, la ora aia mai existau oameni care sperau.

Am turat masina bine, am hotarat sa o iau pe sub pasajul de la aeroport, si am ajuns langa hotelul de langa aeroport. Verific parcarea - plina. Pana la urma las masina cumva asa incat sa se poata iesi de mine, las baietii in masina pornita, intru in hotel, intreb de camera - da, camera matrimoniala, 95 euro, dar fara curent. Il intreb pe Cristi, masuram ce optiuni avem, hotaram sa ramanem, macar puteam sta sub plapume. Il urcam si pe Alex in camera, scapam de hainele ude, le intindem sperand sa se usuce cat de cat, si ne bagam sub plapuma. Ora - cam 5:15. Si adormim instant :)

Ora 9:5x - suna telefonul meu. Rapuns adormita, incerc sa ma refugiez in baie ca sa nu trezesc baietii - n-aveam semnal acolo. Si pana sa gasesc o zona cu semnal - moare si bateria de la telefon :) ma bag inapoi in pat, linistita ca nu mai are ce sa sune :)) in cateva minute suna si telefonul lui Cristi, mi-l intinde - vorbesc cu mama, linistesc familiile, si dau sa dorm mai departe. Pas - de la toate manevrele astea s-a trezit Alex. Care, spre deosebire de parintii lui, dormea de vreo 10 ore, asa ca era proaspat ca o zi de primavara :) si dupa o explicatie scurta despre "unde suntem si ce facem aici", spune cu o voce sagalnica, privind flamand spre televizor: vreau sa ma uit la desene :) eh, si eu as vrea, dar nu este curent... bateria de la telefonul lui Cristi era si ea pe terminate, asa ca a incarcat putin telefoanele din laptop, care si el avea bateria pe terminate...

Am mancat micul dejun, am revenit in camera, Cristi s-a mai dus afara de 2 ori sa verifice starea drumului, a aflat ca inca e blocat... pana la urma, pe la ora 13, vecinul nostru a reusit sa vina cu un 4x4, si ne-a luat acasa. Dupa masina m-am intors abia aseara pe la 7, cand era deja curatat DN1 si se circula in voie. Partea amuzanta e ca, pe cand am plecat, se rezolvase si problema curentului in hotel :)

Acum, ca rezumat:
- accept faptul ca exista situatii exceptionale, precum viscolul sau derapajul camioanelor
- accept ca uneori oamenii (ca pana la urma administratiile sunt alcatuite din oameni) pot fi depasiti de situatii.
- dar reprosez faptul ca nu s-a facut publica situatia, ca sa luam deciziile in cunostinta de cauza - anume ca erau pur si simplu depasiti de situatie si nu mai aveau ce face pana a doua zi, cand ar fi putut interveni cu masini potrivite. Poate ne intorceam mai devreme si gaseam un hotel mai ieftin, sau poate, daca mai era o ora decenta, puteam suna niste prieteni. Si da, eu cred ca stiau de pe la 10-11 seara ca nu se mai descurca sa elibereze drumul. Pur si simplu am stat aiurea in frig ore intregi, crezand ca se va elibera drumul, cand puteam sta linistiti la caldura.

Ca lectii invatate:
1. De acum incolo in fiecare iarna, neaparat patura + caciuli + manusi + sosete de schimb in masina :) minimum necesar :)
2. Neaparat clesti/cabluri de curent :D
3. Neaparat turata masina la relanti, sau miscata cumva din cand in cand :)
4. Sa ascult mai des de presimtirile lui Cristi :)
5. Urmatoarele situatii de criza sigur ni se vor parea mai usoare :))

Scrisoare deschisa (I)

Incerc sa o formulez de ceva vreme, dar de fiecare data sunt convinsa ca mai am ceva de completat, de detaliat, de adaugat. De fiecare data mai apare cate o situatie care ma scoate din nou din sarite, si pe care as descrie-o si comenta-o in aceasta scrisoare. Asa ca e posibil sa apara o serie intreaga de astfel de scrisori, toate adresate aceluiasi grup...

Deci:

Scrisoare deschisa adresata soferilor de pe DN1.

Doamnelor si domnilor soferi, care intrati in Bucuresti dimineata de pe DN1, sau iesiti pe DN1 seara,

tin neaparat sa va adresez cateva rugaminti, cu speranta ca poate totusi, de la un moment dat, lucrurile vor merge in mai bine. (inter timp voi adresa si alte rugaminti, sa se termine autostrada mai devreme si sa se mai relaxeze DN1 :D)

1. Va rog sa nu mai aveti impresia ca sunteti cei mai grabiti dintre toti soferii de pe DN1, in special luni dimineata pe sensul de intrare in Bucuresti, sau joi si vineri seara pe sensul de iesire. Va rog sa ma credeti ca toti suntem la fel de grabiti, toti avem aceeasi nevoie de a ajunge la timp la destinatie, si mai ales, toti avem nevoie sa facem asta intregi si cu masina intacta.

2. Va rog sa luati aminte (si sa memorati!) ca viteza maxima permisa intre Piata Presei si Otopeni este de 70 km/ora!! Doar 70! Stiu, indicatorul de la iesirea din Otopeni dispare periodic, dar cineva se tot incapataneaza sa puna altul in locul lui, si fiecare indicator nou are acelasi numar trecut pe el: 70! Doar 70! Asa ca va rog insistent sa nu ma mai stresati la 90-100 km/ora, ca eu la viteze peste cea legala nu imi risc familia pendulandu-ma printre benzi, in coloane, doar pentru ca altii se cred mai grabiti.

3. Caii masinii nu conteaza cat timp viteza are o limita legala, pe care o putem atinge toti :) deci nu ma mai "inghesuiti" si "flash-uiti" doar pentru ca pareti a avea o masina mai buna, cu mai multi cai, cat timp intreg traficul se desfasoara la 60 km/ora :) In conditii de trafic aglomerat pe DN1, chiar nu are importanta viteza maxima care poate fi atinsa de fiecare masina... :)

4. Cascati ochii! :) nu exista vineri seara fara accident (majoritatea covarsitoare in zona podului peste centura), si aproape ca nu este luni dimineata fara accident. Daca voua nu va pasa, ca doar aveti Casco si in cateva zile masina e ca noua sau ca masina o fi de la firma, mie imi pasa foarte mult daca intarzii la serviciu :)

Mai urmeaza si alte idei, dar de obicei ele "rasar" in timp ce sunt in trafic, si n-am cum sa le notez chiar atunci, pentru ca trebuie sa evit toti disperatii... Pana atunci... conduceti cu grija! :)

Noi locuitori pe mosie...

Am lipsit cateva zile, dar motivat. Adica, dupa un hei-rup cu muuulte lucruri de rezolvat in prea putin timp, joi dimineata, de Ziua Nationala, am purces cu masina la drum pana spre Oradea.

Vreme buna, noi plecati de acasa cu aproape o ora mai tarziu decat planificat (reuseste cineva sa plece cu masina de acasa, vreodata, la ora planificata?), aveam inca sperante ca reusim sa ajungem in Cluj pe la ora 14, sa facem acolo o escala, apoi sa continuam drumul asa incat sa prindem cat mai multa lumina. Toate frumoase pana pe la serpentinele de pe valea Prahovei, cand a inceput masina sa scoata niste zgomote infernale la fiecare frana. La prima frana am crezut ca ne trece un avion pe deasupra capului. La a doua m-am gandit ca ar fi prea din scurt sa fie tot avion, poate o fi fost elicopter, ca deh, o fi vreo parada aeriana si in zona Brasovului. La a treia m-am prins ca e ceva de la franele mele. Si pana la urma am mers cu grija tot drumul, fara ruperi prea mari de ritm, nu cumva sa trebuiasca sa pun frane bruste. Am avut oarecum noroc, dupa Brasov am ramas aproape singura masina de pe drum :)

Ne-am intors duminica: noi 3 stapani ai mosiei ilfovene, plus 2 catei - noii stapani ai mosiei ilfovene :) frati, dar unul mai de-al mamei (ceva metis de ciobanesc mioritic), iar altul mai de-al tatalui (metis de ciobanesc german). Frumosi, pufosi, doar ca inca latra la mine :D in propria-mi curte :D dar cumva o sa ma inteleg si eu cu ei. Sau ei cu mine.Dup'aia s-or intelege si cu pisicile :) sau ele cu ei. Sau ele cu mine. Nu, de fapt ele cu mine sunt ok. Sau...

Concluzii:

1. Ardealul e magnific :) in zona Mures era plin de chiciura, pe toti pomii, pe toate campurile, pe toate plantele. Mi-a adus aminte de ce imi place iarna :) iarna adevarata, nu mocirla de Bucuresti :) da, chiciura aia semana cu iarna pe care o stiu eu :) interesant, batea si soarele, dar nu cat sa topeasca, ci cat sa "straluceasca"... nu stiu daca avem poze, l-am rugat pe Cristi sa incerce cu telefonul, dar nu stiu ce a reusit, ca s-a tot plans - ba ca misc masina prea repede, ba ca s-a blocat telefonul, ba ca nu se vede nu stiu ce...

2. In Ardeal se intuneca mai devreme decat in Bucuresti :) eu apreciez cam un sfert de ora diferenta. Adica, semiintunericul care e in Bucuresti zilele astea la 17:05, e in Ardeal cam la 16:50 :) M-a dat complet peste cap treaba asta, am crezut ca am eu probleme de perceptie, eu eram convinsa ca la ora 5 fix inca e lumina, pe cand in mijlocul muntilor era aproape bezna :)

3. Sunetul mirific al masinii venea de la placutele de frana :) doua erau uzate normal, la una a cazut efectiv materialul de pe placa metalica (asta era inculpata care m-a panicat pe serpentine), iar la a 4-a materialul era crapat in 4 si cazut pe sfert :) sper ca placutele noi sa aiba viata mai buna :)

4. E destul de greu sa convingi niste caini care nu te-au vazut in viata lor de 5 luni, ca le vei fi noul stapan, si ca vor avea o noua curte. In prima faza latra la tine, apoi la curte, apoi dupa ce se fac stapani pe curte latra la tine, ca ce cauti in curtea lor :) Apoi ies afara pe sub gard si latra si la altii. Uf.

5. E greu si sa impaci 2 caini noi cu 2 pisici vechi :) Revin cu alte detalii la acest subiect :) daca o sa mai am pisicile.

6. Grija la viteza si frane pe autostrada. Duminica seara, in jurul orei 18, pe cand mergeam agale pe A1, am trecut de 7 masini busite in lant :)

7. Atentie daca aveti treaba in zona Sibiului/Devei, si veniti de mai incolo de Alba Iulia. Dupa ce am ratacit o ora intreaga luandu-ma dupa indicatoarele temporare din oras, am ajuns la concluzia ca singura varianta de a ajunge pe DN1 e pe centura :) prin oras NU SE POATE, sunt inchise toate variantele (sper sa ajute pe cineva informatia asta :D mie la un moment dat, cand am ajuns sa intorc cam a 6-a oara, imi venea sa cobor din masina si sa bat pe cineva :D).

8. Hm. Mai era ceva, dar nu mai stiu. Asa ca ma opresc :)

Deci, pe scurt, avem 2 caini noi - Blacky si Amor :) inca pui, dar se fac ei mari... :)

Raport de cursa: Go-Kart Racing Event

Evenimentul a fost organizat de un partener, pentru colaboratorii sai din Romania. Mi s-a parut interesanta ideea :) cred ca merge si ca team building, cumva organizat in echipe :)

Am sa vorbesc doar despre cursa in sine. Am avut parte de un warm-up, apoi un set de calificari (am fost impartiti in 2 echipe) si o finala. Ce trebuie mentionat: evenimentul a inceput candva dupa ora 5 dupa-amiaza, si s-a terminat pe la 7. Pe bezna si cateva gradute. La sfarsit, nu imi mai simteam degetele nici de la maini, nici de la picioare :)

1. Warm-up
Dezastruos :) am inceput sa conduc precum conduc masina. Am ratat complet primul ac de par, am constatat ca la kart volanul nu merge asa usor, miscat din varful degetelor, cum merge la masina :) asa incat am luat virajul prea larg, si am iesit pe o zona de grilaje de scurgere a apelor (cred). M-am redresat, am patit la fel tura urmatoare. Primele 3 ture le-am facut in peste 2 minute fiecare :) ma depasea toata lumea. Abia la a 4-a tura mi-a picat fisa ca volanul trebuie tinut altfel, ca nu e nevoie de atatea frane cate puneam eu, ca nu exista un "fund al masinii" care sa fuga in spate la curbe, ca trebuie invartit mai mult de volan, si ca daca ridic putin din cand in cand "capacul" castii se dezabureste :) si pe cand speram sa fac o tura in aprox 1:40-1:45, s-a terminat timpul cu cateva secunde inainte sa imi inregistreze tura. Evident, cel mai bun timp al meu a fost cel mai prost din grupa mea ;)

2. Calificarea
Venind dupa ultima tura de warm-up, cand deja ma prinsesem cum sta treaba, am apasat acceleratia. De fapt, inainte sa inceapa cursa, am cerut sa imi aduca pedalele mai aproape, si am putut tine picioarele mai indoite (la warm-up le avusesem aproape drepte). In primele momente m-am gandit ca picioarele mai indoite ar putea sa imi dea tendinta de a apasa frana si acceleratia in acelasi timp, dar nu s-a intamplat. Asa ca am bagat viteza. Am invatat sa trag ca lumea si de volan, n-am mai iesit in decor, am luat curbele destul de bine, si am terminat calificarea cu un best de 1:33. Timp care, intr-o conjunctura favorabila, mi-a adus un loc in finala :)

3. Finala
Eh, aici au inceput problemele. Era deja bezna, aveam deja degetele de la maini aproape congelate. Si mi se aburea casca intr-o veselie. La fiecare linie dreapta trebuie sa ridic "capacul" sa o dezaburesc. [Paranteza: si cum fotograful statea la capatul liniilor drepte, ca sa aiba timp sa prinda masina, cred ca in mai toate pozele ma tin cu mana de casca]. Dar la aceasta tura, in sfarsit, m-am simtit competitiva, si aproape "la egal" cu ceilalti :) (majoritate baieti, mai era o singura fata, care avusese timp mai bun decat al meu in calificari). Am fost depasita foarte putin, am depasit si eu. Am iesit o data si in decor, cand cineva a incercat o depasire mai kamikaze. Am vazut si fum, mult fum, scos de o masina care a exagerat intr-o curba ;) am vazut si pe cineva derapand de 3 ori in fata mea, incercand sa se distanteze - eh, efect contrar, il ajungeam la fiecare derapaj :) Nu stiu ce timp am scos, dar judecand dupa onorabilul loc general 6 obtinut (locul 1 la feminin, daca ar fi fost o astfel de categorie ;), si judecand si dupa timpii scosi de cei care au fost dupa mine la final, sunt convinsa ca am avut putin sub 1:30. Yupiiii :)

4. The day after
Da, trebuie scrisa si asta. O durere imensa la spate, de la cat m-am tot lovit de scaun si cat s-a chinuit coloana sa ma repuna in pozitie perfect verticala la fiecare curba. Nu incercati asta fara o salopeta speciala. Sau macar o perna la spate :) Si o oarecare febra musculara pe la maini/umeri, de la tinut volanul. Asta, zic eu, e o arta. N-are nimic de-a facut cu volanul masinii. Dar nimic-nimic. :)

Si concluzia: mi-a placut. O sa mai merg.
Echipament necesar:
perna la spate: 30 ron
Manusi: 20 ron
Ghete imblanite: am deja
Senzatia de a lovi aerul cu cativa zeci de km la ora: priceless :))

Regina soselelor :)

Asaaaa. M-am tot gandit daca sa scriu sau nu, ca poate imi iau si eu rosii... dar pana la urma risc deschid frigiderul si ma exprim :D

Luni dimineata. Iesim pe DN1. Pentru cine nu stie, circulam des pe DN1. Adica, vreo 2*12 km in fiecare zi lucratoare, plus uneori in week-end daca avem chef de vizite la capitala :D Avem vreo 9 luni de cand facem asta, asa ca am invatat cum sta treaba: luni, dezastru dimineata la intrare pe DN1, joi aproape acelasi dezastru, vineri un dezastru mai mic, marti si miercuri rezonabil.

Buuun. Saptamana asta, luni dimineata. Aceeasi situatie. Coloana pe ambele benzi, cu cei care n-au incaput in coloana de duminica seara :D Din fericire, in majoritatea zilelor de luni, la intersectia unde intram noi pe DN1, politist care ajuta circulatia.

Intram pe DN1. In spatele nostru o masina, care incearca sa se tina la 10-15m de masina mea. In spatele ei, o masina disperata care da flash-uri de imi zgarie si mie retina. Nu pricepeam de ce, era coloana pe ambele benzi, si asa avea sa fie pana in Bucuresti (asta tot din experienta persoanala). Probabil n-a inteles nici masina din spatele meu de ce isi ia flash-uri, dar la un moment dar s-a apropiat mai mult de masina mea, n-a mai lasat spatiu asa mare intre noi.

Intram in Otopeni, noi pe banda 3. Masina din spatele meu la un moment dat schimba benzile ca facea dreapta undeva pe-acolo. Eu imi continui drumul, in coloana, cu masina disperata in spatele meu. De la un moment dat renuntase sa ma dea flash-uri, dar statea extrem de aproape de spatele meu. Insistent. Dar cum se mergea in continuare in coloana pe toate benzile, nu m-am stresat nici eu prea mult.

Undeva prin Otopeni, o trecere de pietoni. Singura ramasa pe sosea, restul toate s-au "transformat" in pasarele. La vreo 4-5 masini in fata mea trece un pieton, masinile opresc. Inclusiv eu, inclusiv masina disperata din spate. Mai pornim putin, in fata mea, alt pieton se aventureaza pe trecere. Opresc si eu, il las, normal, sa treaca.

Eh, aici a fost momentul psihologic al intregii aventuri. In momentul in care am oprit, soferul masinii din spate - am constatat ca era o "doamna" la a doua tinerete, a ridicat mainile a deznadejde, si a inceput sa faca tot felul de semne tribale, din care eu am inteles cam un sfert (sa nu uitam, inca am frigiderul deschis :D). Ei, in acel moment m-am hotarat ca orice s-ar intampla, nu ma voi da deoparte din fata ei. Asa ca, daca vroia sa treaca in fata mea, n-avea decat sa ma devanseze folosind benzile 2 sau 1. Daca avea pe unde sa se strecoare :D

Si am pornit. A inceput sa imi dea flash-uri. I-am facut frumos semn cu mana sa schimbe banda si sa o ia in fata :) mi-a mai facut niste semne. Mi-am continuat drumul relaxata, cu ochii in retrovizoare. N-a schimbat banda. A ramas aproape "infipta" in spatele meu, incercand tot arsenalul de intimidare. Din pacate pentru dansa, am acasa un capricorn si un taur, asa ca am avut profesori buni de incapatanare :D

Intr-un final, prin Baneasa, unde s-a latit drumul la 5 benzi, a prins un spatiu liber pe banda 4, si a trecut pe langa mine. Pe bancheta din spate, un pasager. S-a ridicat in genunchi pe bancheta, s-a lipit de luneta si mi-a facut si el un set complet de semne, cu ambele maini. Probabil, daca era ceva mai elastic, facea si cu picioarele.

Ne-am continuat drumul. La pasajul Baneasa, erau a 3-a masina in fata mea :D Pe Kiseleff i-am ajuns :D Din fericire pentru toata lumea, au facut dreapta undeva pe-acolo, ca m-a batut si gandul sa le dau un claxon cand le iau fata :D dar mi-a fost teama ca imi iau bataie. De-aia adevarata :D

Ieri dimineata, un grabit similar, in fata mea, la intrarea noasta pe DN1. Aveam un deja-vu, si imi era mila de cel din fata lui :) Pot sa spun ca atat s-a pendulat "grabitul" pe benzi prin Balotesti si Otopeni, incat la centura era in spatele meu :D

Muuulta graba pe soselele patriei...

Aventuri pe 4 roti :)

'Neatza. Stiu ca n-am mai intrat de mult pe blog, dar cand am avut ce povesti n-am avut chef, apoi n-am mai avut ce...

Acum, sa va povestesc despre aventurile mele cu masina. Ca eu zic ca merita povestite...

Trebuia schimbat uleiul. De fapt, trebuia schimbat uleiul cam de multisor...
Am incercat intai pe la service-ul din comuna. Scria mare pe el "SCHIMB ULEI". Exact asa, cu litere mari. De tipar.
Intreb frumos:
Eu: Cat costa un schimb de ulei si cat dureaza?
Service: Ei, dureaza... 10 minute! Si costa 20 lei.
Eu: ochii mari, ca stiam ca ultima data schimbul complet m-a costat vreo 400 lei, e adevarat, la reprezentanta
Imi pica totusi fisa:
Eu: dar n-am ulei...
Service: Pai va cumparati, noi vi-l schimbam. Pretul e manopera...
Eu: dar trebuie schimbate si filtrele...
Service: In cazul asta 65 lei. Manopera.
Eu: dar n-am filtre...
Service: nici noi...
Cam aici s-a incheiat afacerea. Sa zicem ca la ulei ma descurc, dar sa umblu eu dupa filtre, nici gand.

Am zis sa incerc la service-ul din comuna vecina. Nu ii mai prind deschisi cand ajung acasa...

Pana la urma, cand am ajuns sa ma friga treaba la degete, ca imi era si teama sa mai pornesc masina, sun la service-ul din otopeni care mi-a reparat-o la ultimul accident. Chiar mi-a placut acolo. Si sun, suna, nu raspunde nimeni. Si din nou, din nou, din nou... Pana la urma, daca tot aveam cateva zile de concediu, marti urc in masina si mergem pana acolo, hotarata sa cert si secretara ca nu raspunde la telefoane...

Ajungem (eu cu Alex), intrebam ca mai sus; nici ei n-aveau filtre, dar au zis ca sunt profesionisti si le comanda [yupiii]. Dureaza vreo 10 minute sa aflam si cat costa, ca da comanda online. Asteptam. Dupa vreo 15 minute, cum nu se lamurise treaba de ce inca nu venise nici un raspuns, plecam, hotarati ca ma suna cand primesc raspuns. Ah, ca sa lamurim si treaba cu telefoanele - le traznise centrala la ultima furtuna, si de asta sunam eu in gol...

Plec cu Alex pe la cumparaturi, dupa vreo 2 ore ma suna: furnizorul avea probleme de acces la baza de date, dar se rezolva pana a doua zi. Bun.
A doua zi, miercuri, aflu ca joi vin filtrele, costa atat, dureaza cam o ora schimbul, si o revizie minora. Buuuun.
Ieri: dimineata, telefon ca au venit filtrele. Astept sa i se termine lui Alex episodul de Scooby-Doo, ne imbracam, plecam. Il pun sa iti impacheteze si niste jucarii, in ideea in care aveam de pierdut ca o ora pe-acolo. Departe de lumea dezlantuita. Isi alege 2 masinute, le pune in rucsacul lui de gradi, si plecam.
La service, dam cheia, ne punem la asteptat pe canapea, Alex se joaca...

Dupa vreo ora, in care tot asteptam sa vina cineva la mine sa ma certe ca n-am schimbat uleiul mai devreme, apare baiatul cu o figura tare suparata, se indreapta catre mine. Zic in gand: gata, imi spune ca am distrus masina. Trece pe langa mine, se duce la secretara: nu e bun filtrul de ulei, nu se potriveste. Super! Noroc ca furnizorul nu era departe, au urcat intr-o masina, au adus piesa buna, totul gata. Total: 1:20 ore de manopera. Si plecam. Ah, imi schimbasera si becul ars din spate, pe care a incercat si Cristi sa mi-l schimbe, cu rezultatul ca la apasarea pedalei de frana mi se aprindea si faza scurta :)) asa ca am renuntat sa mai umblam noi si ne-am lasat pe mana service-ului.

Pornesc incet, ma bucur de linistea din masina (inainte sa intru in service auzeam subtil tot felul de zgomote de pe la motor; nu stiu cat erau de reale sau doar in imaginatia mea), ajung cu Alex in zona comerciala Baneasa, sa luam una-alta pentru casa. Intram pe la Ikea, las masina in parcarea din fata. Stam pe-acolo vreo ora si jumatate, iesim, punem toate in masina. Imi aduc aminte ca m-a rugat Cristi sa intru si prin magazinul de casa & gradina de acolo, sa cautam niste aplice pentru hol. Mut masina in parcarea magazinului, intru cu Alex. Ne invartim pe-acolo putin, constat ca sunt aceleasi produse ca la magazinul de casa si gradina din Balotesti (mai aproape de casa) asa ca iesim si mergem la masina. Intre timp, suna Cristi, ca vrea sa ajunga repede acasa ca ii e somn, si incercam sa ne sincronizam cumva sa il ducem noi.

Iesim din magazin, urcam in masina. Alex urca in scaunul lui, Eu ii prind centura, mai scutur niste firmituri de biscuiti. Il sun pe Cristi sa ii spun sa mearga acasa cu mocrobuzul, ca noi mai intram prin 2 magazine ca mai avem bani de spart. El ma cearta nu l-am sunat inca pe Cristi (alt Cristi, care ne face mobila). Bun, tot de pe locul soferului, il sun si pe Cristi (cu mobila), vorbim cateva minute, ne lamurim. Apoi dau sa pornesc masina. Nimic. Rasucesc de cheie absolut in gol. Constat ca nu mi se aprinde nimic pe bord. Constat ca de fapt nu mai mergea nici macar ceasul de pe bord. Deci n-aveam curent deloc. Sa va aduc aminte ca era proaspat scoasa din service?

Panica generala. Il sun pe Cristi, care nu pricepe, incearca sa faca debugging dupa ce mi se aprinde pe bord. NIMIC. Pana la urma inchid, imi aduc aminte ca nu-s chiar blonda, deschid capota, ma uit la baterie. Unul din contacte, de la borna (-). - sarit cablul complet. In aer. Il sun pe Cristi, ii explic. Dar eu nu pun mana pe nimic electric sa repar. (Am 3 experiente profunde si interesante despre curent si electrocutare, daca vreti vi le povestesc; ideea e ca nu sunt sigura ca parul meu cret are ceva de genetica in el :D). Asa ca il astept pe Cristi. Pregatesc in prealabil cheia de 10, stau cu capota deschisa, astept cu Alex. Ah, Alex a aruncat un ochi pe sub masina, si a  facut constatarea:
A: vezi, ai venit cu roata peste o piatra mica, si atunci a sarit cablul...
Am stat vreo 25 de minute, cu capota deschisa si cheia in mana. In parcarea unui ditamai centrul comercial. Au venit oameni, au parcat langa mine, si-au luat masinile si au plecat. Nu m-a interbat nimeni de sanatate...

A venit Cristi, a prins cablul, cu putin chin ca avea o problema (el stia care, deci bine ca nu m-am pus singura sa fac ceva, ca mai trageam o panica). Pornim frumos, iesim din parcare, semnalizez corespunzator, iesim pe DN1, intram la magazine in Balotesti, semnalizez din nou ok peste tot, iesim din magazine. Cand sa intru din nou pe DN1, semnalizarea stanga mi-o ia razna - in loc de obisnuitul Ding - pauza - dang - pauza - ding - pauza - dang - pauza - etc, intra in super viteza - din-dan-din-dan-etc. Doar stanga, dreapta e ok :) masina e aceeasi, proaspat scoasa din revizia de la becuri...

La asta inca n-am gasit solutie... dar tot sper ca la urmatoarea pornire, sa mearga cum trebuie...

Gata, v-am lasat, ca azi m-am intins cam mult la povesti. Ma duc sa fac ceva cu organizatoarele cumparate din Ikea, ca imi plac la nebunie, dar niciodata nu stiu exact ce vreau sa fac cu ele in momentul in care le cumpar...