Raport de cursa: Gerar 2017

Si a mai trecut jumatate de an in care n-am scris nimic pe blog. Poate pentru ca m-am apucat si de altele si blogul a ramas ultimul pe lista de prioritati? :D Oricum, daca e sa luam concursurile si activitatea sportiva, nici n-as mai avea mare lucru de scris - dupa Eroica am reusit o cursa de exceptie la 4 pedale, unde am prins impreuna cu Cristi locul 1 la nivelul 2. Apoi eu am cam lasat-o moale cu sportul, m-am ocupat mult de atelier, am mai avut 2 curse Riders Club la care am prins locuri 2-3 la general nivel 2, suficient incat la final de sezon sa termin in fruntea clasamentului de nivel 2. Astept acum sa vad ce inseamna asta, daca anul acesta oi trece la nivelul 1 sa ma razboiesc cu traseele epice :D

Intre timp, de prin decembrie m-am mobilizat si mi-am organizat niste antrenamente. Mai mult pe trainer si mai putin de alergare, a trecut si Trupa lui Fane la sala unde sunt locuri limitate, deci alergatul a ramas doar la week-end, fie ceva intervale lungi sambata fie un long run lejer duminica.

Gerarul - n-am ratat nicio editie, chiar daca la una am alergat doar crosul. Si cum in pragul inscrierilor m-am trezit cu surpriza de a fi deja formate echipele de fete fara mine, eram deja pregatita sufleteste de cros unde sa trag la podium, mai ales ca anul acesta implinesc 35 de ani si incep sa intru pe alte categorii la unele concursuri ;) Dar asa pe ultimul moment m-am aliat cu 2 baieti pentru o echipa de mixt, fara mari pretentii de clasament :)

Ordinea s-a rasturnat cand una din echipele de fete m-a solicitat in locul unei membre accidentate, si pana la urma totul e bine cand se termina cu bine, am completat atat echipa de fete cat si pe cea mixta din care am facut parte initial, asa ca am asteptat startul.

Editia de anul acesta a Gerar-ului a mers pe ideea #WeRunTheNight. Sa fiu sincera nu m-am interesat prea mult de subiect, era Gerar si atat, din principiu ma asteptam sa fie la fel ca in anii anteriori, pana am vazut ca erau niste diferente :) startul era sambata dupa-amiaza, starturi separate masculin / restul, iar noi prindeam intunericul si incepea sa se lase si frigul.

Studiind putin echipele, am stiut din start ca erau 3 echipe feminine bune. Poate in momente de forma maxima aveam sanse sa ne apropiem de echipa trupei lui Fane, dar fetele ma informasera deja ca nu erau in acea forma :D Eu habar n-aveam in ce forma as fi, ca nemaifacand intervale si alergand doar de capul meu si mai ales doar pe frig si zapada in ultima vreme, nu e usor sa intuiesti ce mai faci pe asfalt :))

M-am echipat in lana :) primul concurs in care am testat lanitza - sosete de lana (MP), colanti de lana 100% (Davex), bluza de corp 80%lana 20% poliester (Davex), bluza cu fermoar din lana boucle (parca Name It). Luasem cu mine un buff sa-l pun la gat, ca ma asteptam sa folosesc caciula din kit. Well, am invatat la editia asta o lectie - nu te baza niciodata pe produsele din kit :)) cand am vazut sapcuta n-am stiut daca sa rad sau sa plang :D asa ca am lasat-o pentru la vara si/sau pentru altii (eu nu suport cozoroc), am pus buff-ul pe cap, am tras de fermoarul bluzei cat am suportat de sus (nu suport nici fermoar pe gat) si am ales sa alerg gat golas de Transilvania :)

Desi luasem de acasa un gel cu care stiu ca ma impac bine, am luat cu mine gelul din kit ca statea mai bine in buzunarul bluzei :D O sa revenim mai tarziu la lectia de mai sus :))

Bun, ne-am apropiat de start. Pe acolo mai o vorba, mai o poza, mai un cunoscut, de-astea, am ratat (cred) anunturile privind asezarea la start. Pana ne-am prins unde trebuie sa mergem etc era deja numaratoarea inversa pe la 5, asa ca am apucat sa plecam mai din spate si am pierdut o gramada de timp si energie la start sa depasim echipe. Am zis ca pornim pe la 5:30-5:40 si vedem pe parcurs cum stam si cum acceleram sau nu :D dar toata faza asta ne-a dat niste ruperi de ritm neplanificate. La un moment dat totusi ne-am stabilizat, cand m-am uitat la ceas am vazut ca eram intre 5:15 - 5:30, le-am facut semn fetelor sa nu se grabeasca mai mult de atat. Sa fiu sincera ambele au PR-uri mai bune decat al meu, cand am vazut ca se duc si la 5:10 incepusem sa am emotii ca n-o sa pot tine ritmul, dar am zis sa duc cat pot si om vedea mai incolo :)

Turul 1 a trecut pe nesimtite, inca mai era ceva lumina si am apucat sa invat asfaltul, gropile si baltile din zona cu zapada.
Turul 2 a trecut in acelasi stil, aceeasi viteza, fetele zmeoaice. M-am uitat la pulsul meu, era binisor peste 170. Stiam ca o sa termin carbohidratii cam in 1h15 la ritmul respectiv, am calculat sa iau gelul pe finalul turului 3. La final de tur, Rodica ne spune ca eram pe locul 4, la aprox 1 minut si jumatate de echipa de pe locul 3.

A fost momentul in care m-am activat eu. Daca pana atunci am zis ca oi face ce oi putea, atunci mi-am dat seama ca daca eliminam pierderea de la start rezulta ca avem cam acelasi ritm, deci daca am grabi ritmul si doar cu cateva secunde pe km, am ajunge la situatia de a le avea sub ochi si de acolo altfel se pune problema de moral si mobilizare. Asa ca am inceput sa trag eu putin de fete, subtil. Entuzuasmul m-a tinut vreo 500m, cand a strigat Adina sa raman mai incet. A fost momentul in care mi-am dat seama ca mai sus de locul 4 nu vom termina cursa asta, si a devenit important doar sa securizam pozitia :)

Pe finalul turului 3 am oprit la apa, am scos gelul, am luat un pahar de isotonic, si le-am dat in graba pe gat in jos. Fetele pornisera grabite de la masa de alimentare, eu as mai fi luat un pahar de apa dar am mers dupa ele, l-am lasat pe turul urmator :) Chiar inainte de masa de alimentare, Rodica ne anunta ca diferenta fata de locul 3 devenise 2h30. Pierdusem 1 minut pe tur iar fetele nu dadeau semne ca ar mai fi putut tine ritmul din primele 2 tururi, deci ... asta era. :)

Noah, momentul de cumpana pentru mine a fost turul 4. Dupa coborare, am simtit dintr-o data ca ma taie ceva pe interior, in zona diafragmei, si mi-a stricat respiratia. Eram deja la puls aproape de 180, aveam nevoie de respiratia din diafragma, dar incepuse sa nu mai iasa bine. Parca nu mai puteam trage de ea in nicio directie, ceea ce ma afecta si moral. M-am ascuns in spatele fetelor si m-am lasat la ritmul lor, din fericire si ele incepusera sa incetineasca. A venit si zona cu zapada si balti unde au alergat chiar incet, iar in tot timpul asta m-am straduit sa imi gestionez revolta interna si sa imi recuperez respiratia :) Am mai patit ceva similar, tot dupa ce alimentasem, la CN Duatlon 2016 si la semimaratonul Bucuresti 2015, de fiecare data am ramas la pas pentru ca efectiv nu am reusit sa gestionez situatia nicicum. De data asta am zis ca fac cumva sa reusesc, impacta prea mult echipa :)

Din fericire incetineala mi-a prins bine, mi-a scazut pulsul, si am reluat treptat respiratia asa cum o voiam, si am ajuns si la intoarcerea de la Splai. Acolo mi-am dat seama ce mi se intamplase tot turul - well, nu m-am impacat cu gelul din kit, care a strabatut rapid sistemul digestiv si incepea sa bata la usa de iesire, la fel de repede si in aceeasi textura in care intrase :)) Pff, si inca mai aveam 7 km din cursa. (dupa ce am ajuns acasa Cristi mi-a adus aminte ca am mai patit acelasi lucru de la acelasi tip de gel, cand m-oi invata si eu minte? :D )

Din acest punct efectiv nu m-am mai uitat la ceas, la viteza, la numar de kilometri. Incercam doar sa merg cat mai repede, aveam nevoie sa terminam cursa repede ca sa imi vad de ale mele :) nu stiu daca a fost vreo toaleta pe traseu, nici nu mi-a trecut prin cap sa caut sau sa intreb, eram su gandul doar la cea din interior de la Rectorat. Adina obosise, Cristina ne-a informat ca o doare un genunchi. Deci au incetinit. Eu as fi accelerat :)) Imi venea sa le iau in spate numai sa terminam mai repede :D

Ultimele 2 tururi m-am straduit doar sa ma pastrez cat mai relaxata, ca sa am controlul muschilor de care aveam cea mai mare nevoie in acel moment :)) oricum, deja ritmul scazuse la 5:40 si chiar mai jos, imi scazuse si mie pulsul pe la 160. La un moment dat chiar imi inchipuiam ca imi fac revenirea :) pe ultimul tur Adica deja ne certa daca i-o luam in fata si cu jumatate de pas :) Relax Adinus, cativa pasi diferenta nu conteaza, nu ne descalifica. Stiu ca atunci cand esti la limita de efort parca nu mai suporti nici sa se respire pe langa tine, stiu foarte bine starea respectiva :D cred ca si Cristina abia astepta sa termine, fremata pe ultimul km :)

Am accelerat ultimii vreo 200m, am prins-o pe Adina de maini sa fim sigure ca ramane cu noi :) si un finish in 1:57, cu 2 minute mai bine decat anul trecut, pe locul 4, dar la 7 minute de locul 3 :) totusi, de data asta din vreo 20 de echipe feminine, incepe sa se miste treaba si in clasamentele feminine, si un loc 4 sa valoreze din ce in ce mai mult, moral :)

Mi-am luat medalia si am dat fuga sa rezolv problema stringenta care m-a stresat jumatate de cursa :D pe drum ma oprea toata lumea sa ma intrebe despre cursa :)) a fost ok, dar chiar trebuia sa fug, sorry :D

Apoi, ajunsa la vestiar, vad mesajul lui Cristi ca David facuse febra, asa ca n-am mai stat la premiere. Pentru o familie cu copii, o cursa de seara nu e cea mai potrivita alegere. Oricum, pana am ajuns acasa Cristi gestionase situatia iar David era deja adormit si incepea sa transpire. Am ajuns prea tarziu sa fac si briosele promise cu Alex, dar mi-am luat revansa azi dimineata :) zice ca pe o scara de la 1 la 10, imi da nota 20 pentru ele :))

Echipa mixta din care am facut parte initial au fost si ei viteji la inceput si au incetinit pe parcurs, au terminat in putin peste 2 ore :) nu ne-am vazut pe traseu, ar fi fost dragut sa alergam impreuna si cu ei ;)

Multumesc fetelor pentru echipa, multumesc organizatorilor si voluntarilor. Spiritul Gerar ramane :) chiar daca eu personal am avut urcusuri si coborasuri in decursul timpului privind participarea la acest concurs. Il folosesc pentru motivare pe timp de iarna, cumva by default. Stiu ce inseamna organizarea lui, intr-o vreme am fost si eu acolo, uneori unele decizii mi-au placut mult iar pe altele nu le-am inteles :) Cand o sa am rabdare o sa fac o lista cu toate. Nu azi :)

P.S. Am auzit la "Bravo" cat in 10 ani :D nu se mai foloseste nici macar la copii :) multumesc Alina U. pt informare cand ii ziceam eu asta lui David acum vreo 2 ani :D Serios, cautati si alte cuvinte, de la un moment dat imi venea sa tip dupa toata lumea care striga continuu bravo bravo bravo :)

Urmatorul concurs: posibil Winter Tri, proba de duatlon, peste 3 saptamani. Inca sunt putin nehotarata in privinta lui, nu imi pica prea grozav pe programul de antrenament, dar ar fi o ocazie sa mai ies pe-afara si cu bicicleta :)

Raport de cursa: Gerar 2016

Dupa 3 ani de loc 4 in echipa Fluturaselor :) si un an 2015 in care am alergat doar crosul de 10 km, era cazul sa spargem cumva lantul si sa iesim ori pe 3 ori pe 5, numai sa nu mai vedem 4 in fata ochilor :)

Dupa ce anul trecut am pierdut startul la inscrieri, ceea ce a si dus la "spargerea" echipei, anul acesta sistemul de inscrieri a fost ceva mai permisiv si am reusit sa prindem un loc. De data asta insa Dana a hotarat ca nu ne insoteste (ne-a sustinut de pe margine, multumim Danuta :) ), asa ca am ramas cu Adina in cautarea unei colege de echipa. Am gasit-o repede pe Andreea, care propunea un 1:55, timp care imi facea cu ochiul si mie :) ba chiar ma gandeam ca poate reusim sa tragem si putin sub acest timp :D Si ne-am inscris. Datorita sistemului nou de inscrieri si de desfasurare (starturi decalate masculin respectiv mixt si feminin), am avut si placerea de a avea concurenta serioasa, au fost 19 echipe feminine inscrise :)

Decembrie a trecut pentru mine cu 2 alergari importante - crosul de 1 Decembrie si Semimaratonul Baneasa. La primul mi-am atins targetul, la al doilea am iesit din el destul de mult, sau asa mi s-a parut la acel moment. Dar am ramas cu convingerea ca pot scoate sub 1:55 la Gerar, in conditii optime de vreme - fara zapada, multe grade sub minus sau vant puternic.

Ne-am strans si la o alergare de echipa, cu 3 saptamani inaintea concursului, ne-am propus 4 ture si-o urcare :) La nivel teoretic se lansase chiar ideea de a incerca un 1:50, dar dupa primii 2 km la ritm de 5:15 Adina a decretat ca nu va rezista toata distanta la ritmul respectiv. Am continuat atunci in jurul unui 5:30 vreo 3 ture, dupa care am scazut, rezultand o medie pe la 5:40. Deci timp de 2h pe semimaraton. Era un punct de plecare rezonabil, mai ales ca mi-ar fi dat PB oficial :)

In rest, fiecare si-a continuat antrenamentele conform programului propriu, eu mai mult pe trainer decat pe picioare :) Si am tot discutat de strategie - sa pornim incet si sa acceleram pe parcurs, evident, ca orice semimaratonist calculat :D

Tot evident, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Am studiat concurenta, stiam ca pe alergatoarele montane le vom vedea doar la start (eh, m-am inselat, le-am mai vazut o data cand ne-au ajuns din urma :D ), dar voiam sa ne batem pentru podium, asa ca am hotarat sa incercam sa stam cat de aproape posibil de echipa Ioanei :) Eh, aici incep sa se bata cap in cap strategiile, ca nu poti si sa tii un ritm scazut pe primii km dar si sa te tii aproape de cineva care alearga mai repede decat tine :))

La start ne-am asezat langa echipa Ioanei :) si ... start!

Eh, mi-am dat seama rapid ca s-a plecat, evident :) , prea tare :D cand am vazut ritm in jur de 5 minute pe km am inceput sa trag de fete sa stea mai incet. Ele in schimb urmareau sapcuta si tricourile albastre :) am incercat sa le explic ca putem sa le lasam sa ia avans, nu prea am avut cu cine :)) dadeam din maini incercand sa le tin mai in spate, am ramas si eu mai in spate in speranta ca nu se pierd de mine... Greu :) pe km 2 am avut ritm sub 5 min/km, atunci mi-am dat seama ca o sa ne arda rau ultima tura :))

Primul moment psihologic important a fost pe finalul primei ture, cand intram pe linia dintre Splai si Rectorat, acolo poti vedea pe cine ai in fata si in spate :) ne-am lamurit repede ca aveam alergatoarele montane cu vreo 800m in fata, si ... am urmarit echipa cu echipa - Ioana pe loc 2, noi pe loc 3. Ioana avea un avans de vreo 300m, cam atat aveam si noi avans fata de echipa feminina din spatele nostru.

In acel moment am hotarat sa las fetele la ritm de 5:15-5:20, in ideea de a ne tine cat de aproape putem de locul 2 si sa luam cat avans putem de locul 4 :) Pana la urma, in partea importanta a clasamentului, nu se puteau intampla decat 2 lucruri - echipa Ioanei sa reziste la acel 5:15 la care plecasera, caz in care nu aveam cum sa le mai ajungem ca stiam clar ca nu putem tine acel ritm; sau puteau sa cedeze in a doua jumatate a cursei, ceea ce era clar ca vom face si noi :D si sa vedem care din echipe ar fi cedat mai mult :))

La tura 3 in schimb a inceput oboseala, echipa Ioanei luase avans, dar am luat si noi vreo 700m fata de echipa din spate. Tura 4 a trecut si ea repejor, dar incepusem sa impartim pastilute de Nutrend, ca se simtea (si nu in bine :D ) exagerearea de entuziasm de pe primele 2 ture :)

Ultimele 2 in schimb au fost grele. Desi eu puteam clar mai mult, nu au fost usoare nici pentru mine :) Adina alerga doar din vointa :)) incepuse si Andreea sa piarda din vitalitate :D eu incercam sa ma prefac sigura pe ce se intampla si sa le incurajez :)) insa eram tot cu ochii pe ceas, ca incepeam sa vad si 6: in fata ochilor si mi se parea ca incetinim prea mult si mi-ar fi parut rau sa pierdem iar locul 3 :)

La finalul turei 5 a fost al doilea moment psihologic - incepusem sa ajungem si noi din urma echipe de fete, si la linia "de verificare" am remarcat o echipa nu mult in spatele nostru, pe care nu mai tineam minte daca am ajuns-o din urma sau nu :D parca le-am fi ajuns, dar parca si alergau prea repede ca sa fie cu o tura in urma :) asta dupa ce ne relaxasem ca aveam avans de peste 800m inaintea echipei urmatoare. Atunci am mai accelerat vreo 2 km, in ideea de a mari distanta fata de fetele zarite in urma, dar ne cam ciondaneam cu privire la a fi sau a nu fi pericol :)

Ultima tura am incercat sa o incurajez pe Adina, sa o "trag" moral. Nu stiu cat mi-a iesit si cat se putea mai bine :)) niste cursuri de psihologie prind bine mereu in momente de-astea :)) incercam sa ii fac numaratoarea inversa, incepusem sa numar si in sute de metri nu doar in kilometri, stiu ca e important sa spargi distanta in bucati cat mai mici si mai usor de "digerat" psihologic :) Am aruncat cateva priviri si in urma, sa ma asigur ca nu ne ajunge vreo alta echipa, mai ales ca se daduse startul si la cros si nu mai stiam cine ce cauta pe langa noi :))

Pe ultimii vreo 200m ne-am prins de mana si am accelerat, oricum se recomanda trecerea liniei de sosire in formula "compacta":) si ma bucur ca fetele au mai avut putere sa zambeasca pentru pozele de finish :)

In sfarsit, locul 3, 1:59:18 :) calculat, muncit, dorit, suferit ... fericit :)) dupa cum am intuit, Ioana a tinut ritmul de aprox 5:15 pana la sfarsit, ceea ce le-a adus un avans de vreo 9 minute :) iar noi am prins vreo 6 minute inaintea urmatoarei echipe (care btw sunt fete aflate la primul lor semimaraton. Felicitari fetelor si la mai mare! :) ). Alergatoarele montane ne-au ajuns cu o tura din urma si ne-au intrecut cu vreo 28 de minute :) Scump, dincolo era mai ieftin :) dar sunt bune, ce mai, nici nu puneam problema sa ne orientam dupa ele :D (desi ajunsul din urma cu o tura ma cam loveste in orgoliu :D )

Acum, stand si judecand la rece, nu stiu daca as fi putut scoate 1:50, poate daca ar fi tras cineva de mine :) dar am mare incredere intr-un sub-1:55 :) la jumatatea cursei aveam 53 de minute, nu as fi rezistat si a doua jumatate la acelasi ritm dar nu cred ca as fi pierdut mai mult de 3 minute fata de prima parte. Ceea ce imi da incredere ca as fi in grafic pentru Maratonul Viena, pe care il voi alerga pe 10 aprilie.

Multumesc fetelor, si felicitari! :) si, de ce nu, la mai mare! ;)

Urmatoarea cursa pentru mine va fi parte dintr-un duatlon de familie, la Winter Tri :) voi avea de alergat vreo 9 km sparti in 2 bucati, cu o pauza intermediara de ... 12 km pedalati de Cristi :) Sa vedem ce iese.


Later edit: povestea Andreei e aici: https://andreeabra.wordpress.com/2016/02/01/buna-sunt-andreea/

Raport de cursa: Baneasa Trail Run 2015

E o cursa pe care am adaugat-o in calendar ca pe un fel de antrenament - verificare pentru Gerar, unde a(ve)m un target clar si destul de ambitios :)
Veneam dupa cursa de cros de la MRNR, la care reusisem un timp mult visat, la propriu si la figurat :) asa ca acum aveam in plan o cursa la 2 ore, macar o secunda sub 2 ore :)

Din pacate socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, din cateva motive, si am tras si cateva concluzii importante:
- Niste antrenamente pentru distanta asta chiar prind bine :D in ultima vreme m-am cam limitat la 10k.
- Sa nu mai raman niciodata fara geluri si alte de-astea prin casa :) nu mai aveam nimic si am uitat sa completez stocul, asa ca m-am bazat pe mesele de alimentare. N-a fost cea mai fericita alegere.
- In mod normal eu nu prea trebuie sa fac "arogante" in saptamana dinaintea cursei, ci trebuie sa ma pastrez cat mai odihnita si sa fac carboloadingul cum trebuie (il fac greu si se duce repede :D ). Ei, miercuri mi s-a potrivit in program zborul cu parapanta, pentru care am tras vreo 3 ore de urcare pe munte, pe crusta de zapada. N-a fost nici asta o idee prea grozava pentru cursa de azi.
- Ieri am alergat de ici colo si n-am apucat sa carboload, am ajuns sa mananc somon cu legume. Nici asta nu se face :)
- Am subestimat noroiul. Am luat incaltarile de asfalt, pentru ca ma simt mai bine in ele decat in cele de trail. Trailul nu e asfalt, totusi, oricat ar fi de uscat, si nici macar uscat n-a fost. A trebuit sa fiu extra-atenta si am si alunecat de cateva ori. Am nevoie de incaltari noi de trail :) Ar merge unele noi si de sosea, de fapt ;)
- Mi s-au desfacut sireturile :)) Mda, musai sa trec la Xtenex, am pierdut un minut intreg la km 7 sa leg sireturile, sa le fixez sa nu se mai desfaca, plus alimentarea in sine.
- Stiind ca nu am geluri la mine, am invatat bine pozitiile punctelor de alimentare. Din pacate in mers l-am ratat complet pe cel de la km 10, si dupa ce la 7 oprisem cam pe fuga (deh, m-am concentrat pe siret) ma bazam mult pe el. Am cazut moral destul de rau dupa 12 km, cand am vazut ca nu e nicio masa... Plus, retinusem masa la km 17, si a fost la aproape 18, am oprit de vreo 3 ori si in acel kilometru, descumpanita :( si deshidratata, si mancata prost.
- Multumesc celor 3 alergatori care m-au incurajat, asa am continuat / reluat alergarea :) Si in mod special Adrianei, care m-a cules demoralizata cu vreo 3 km inainte de finish, si ne-am tras una pe cealalta pana la capat.

La final - 2:06, loc 15 la categorie, 23 la feminin din 119, general 260 din 503. Se putea si mai bine.
Puls mediu 180, maxim 191 :D

Am stat in grafic 12 km, dupa care toate cele de mai sus combinate m-au facut sa incetinesc si sa o iau si la pas pe alocuri. Cu toate astea, ma simt in grafic pentru Gerar, dar mai am nevoie de niste kilometri pe picioare...

Raport de cursa: Semimaraton Gerar 2013

Si uite-asa au inceput concursurile de 2013. Pana nu demult iarna nu se intampla mai nimic (sau cel putin nu stiam eu sa se intample ceva), acum parca dintr-o data au rasarit evenimentele de iarna ca ciupercile dupa ploaie :) Semimaraton Gerar (ajuns deja la a 3-a editie), WinterTri (a doua editie), UltraSwim (un eveniment caritabil, voi reveni cu detalii intr-o postare ulterioara), cursa de ciclism in salina (din pacate in aceeasi zi cu WinterTri)... Sincera sa fiu chiar ma bucur, ca incerc sa ma mentin in forma (de fapt chiar sa imbunatatesc forma :D) pentru Connemarathon, unde sunt inscrisa la ultra.

Revenind la Gerar - in a doua jumatate a lunii decembrie am reluat discutiile cu colegele de echipa de anul trecut, sa mentinem echipa si sa ne imbunatatim timpul. Visul era pe la 2 ore, dar de la un moment dat, eu cel putin, mi-am dat seama ca era destul de greu realizabil.

Am reluat (dupa o pauza de vreo 2 luni) antrenamentele in perioada sarbatorilor. Mi-am dat seama ca in 2012 am inceput sa alerg mai repede, dar am pierdut din partea de anduranta - practic, mai repede, dar mai putin. Plus ca, din cauza pauzei, nu mai reuseam sa alerg distante mai mari fara sa fac pauze de 1-2 minute la cativa km.

Am reusit, totusi, si un antrenament de 10 km in 53:46. Dar era clar ca nu pot, sub nicio forma, sa mentin viteza pe o distanta mai mare...

Am iesit la niste alergari si cu fetele. Din pacate pentru ele si pentru echipa, prima alergare venea dupa o "aroganta" de-a mea de a inota 2000m (revin cu detalii :D) si n-am prea tinut pasul cu ele, iar a doua n-a fost prea lunga ca era deja cu o saptamana inainte de concurs si mai vroiam si sa inot putin (ma inscrisesem deja la UltraSwim).

Cu o zi inainte am fost la pregatiri, ca orice voluntar interesat sa iasa concursul bine :) am luat si kitul, in care am gasit lucrusoare dragute si utile :) In dimineata cursei cam aveam emotii, dar eram si relativ relaxata stiind ca ma odihnisem si facusem destul de bine si carboloadingul (aici am eu cea mai mare problema :D).

Si - start! Dana avea ceasul, Adina hotarase sa se lase la ritmul nostru. Dana propusese sa pornim la ritm de 6 si apoi sa acceleram, dar am pornit, evident, cu multimea, la vreo 5:15 :D Adina vazuse in fata niste echipe de fete, si cum tuturor ne cam zbura gandul spre un loc 3, a pornit in depasire si noi am urmat-o fara sa cartim :D dar era clar ca strategia "pornim cu 6" se dusese de rapa inca dinainte sa inceapa :) Am urmarit si echipele din fata cand am avut posibilitatea, si am numarat cele 2 echipa despre care stiam deja ca erau mai bune decat noi, dar n-am mai vazut vreo alta echipa feminina in fata noastra. Mai stiam ca am depasit 2 echipe si ca inca mai era una in spatele nostru, si cele 6 echipe feminine pe care le stiam inscrise aveau, in mintea mea, o ordine clara :D

Primele 2 ture au mers destul de bine. Am incetinit pe urcari, ne-am "dat drumul la picioare" la vale :) pe la jumatatea primei ture m-am trezit, ca orice alergator prost, cu un siret desfacut - l-am legat la masa de alimentare, dar oprirea aplecata (ghemuita chiar) mi-a cam taiat respiratia si ritmul, mi-a mai luat ulterior aproape un kilometru sa reintru in ritmul fetelor.

La turele 3 si 4 am inceput sa resimt ritmul rapid din prima tura. Am facut totusi 10 km in putin sub 1h, dar mai aveam inca pe-atata de facut. Si plus 1 km bonus, la 20 alergati :)) La mesele de alimentare am incercat sa combin izotonic cu ceai, si am mancat si cateva bucatele de mar (stiam sigur ca nu pot manca banana). Am luat si o bucatica de glucoza, dar tare greu se mesteca in conditii de "gerar" :)

Turele 5 si 6 - greu. Cel putin pentru mine. Au inceput si niste dureri diverse. De la un moment dat am intrat in starea de "pilot automat", nu mai gandeam bine, se cam dusesera carbohidratii si incepeam sa simt picioarele grele, dar au disparut si durerile :) simteam in picioare orice diferenta de nivel, oricat de mica - pff, grea a fost portiunea din zona portii de start/finish :D in conditii normale n-as simti ca era urcare foarte usoara, dar pe ultimele 2 ture mi se parea versant montan de-a dreptul :))

Pana la urma am trecut linia de finish in 2h11. Mai bine cu 15 minute decat anul trecut, dar nu suficient de bine cat sa urcam pe podium (au fost 3 echipe inaintea noastra). Evident, acelasi sentiment de frustrare de anul trecut, cand unul din arbitrii ne-a spus toata cursa ca am fi pe locul 3, si la sfarsit am constatat ca eram pe 4 :)) de data asta n-am mai intrebat arbitrii, am numarat noi, dar ... n-am numarat bine :))

Evident, digestia mea s-a revoltat pe combinatiile incercate, asa ca probabil pe viitor raman la vesnica mea limonada cu miere, pe care va trebui sa mi-o prepar de acasa :D asta e. La Connemara de exemplu ni se da voie cu ce vrem, in 3 puncte pe traseu (pe care le alegem noi), si cum temperatura va fi rezonabila (adica nu s-ar "strica" o limonada), parca m-ar bate gandul sa imi pregatesc bidonase de limonada asa cum imi trebuie mie :)

Ma bucur totusi ca Adina inca vrea sa mentinem echipa si pentru anul viitor :) dar cu speranta ca ne antrenam impreuna mai din timp, nu doar in ultimele 2 saptamani :) Da, I'm in :D dar daca si la anul iesim tot pe 4, ma las de semimaraton si ma bag la cros, macar nu mai incurc pe nimeni :))

Saptamana de dupa cursa - oaresce febra musculara la picioare, si o foame de lup. Da'  de lup de'ala mare :D si inca nu mi-a trecut :))

Multumesc fetelor pentru echipa, multumesc organizatorilor Gerar-ului si RoClubMaraton, multumesc voluntarilor :) sa ne vedem cu bine si la editia urmatoare! :)

Concursuri

Activitati sportive ramase pentru 2011:

1. Duatlon Cetatea Brasovului - voi face stafeta cu Ana, de data asta la Profi. Eu voi face partea de bicicleta. Dupa calculele mele, ma voi incadra in timpul limita. In rest, Doamne-ajuta! :)

2. Maraton Piatra Craiului - sper sa mergem toti, poate vrea si Alex sa alerge la cursele de copii :) Momentan sunt ceva probleme cu inscrierile, n-am primit nicio confirmare. Dar banuiesc ca totusi nu sunt probleme si voi fi acceptata :) Sper sa termin semnificativ mai bine decat anul trecut :)

3. Maratonul International Bucuresti. Aici sper sa particip cu Alex sambata, la cursa de prescolari, si duminica, la stafeta sau semimaraton. Ar trebui sa ma decid repede, stiu :)

Si poate niste crosuri - gen crosul Petrom, Campionii Sanatatii (cu Alex, evident)...

Ma mai gandesc la cupa Orca, daca se tine vreo editie de toamna/iarna in week-endul 3-4 decembrie, ca sa facem o vacanta mai lunga prin Cluj :) ramane de vazut, daca si cand se organizeaza :D

Pentru 2012 am ales deocamdata Connemarathon, unde sper sa iasa o excursie frumoasa in familie :) restul, vom vedea atunci :)

Raport de cursa: Semimaraton si stafeta Tusnad 2011

Cu o saptamana intarziere, dar abia acum am reusit sa imi fac niste timp pentru asta:

Totul a inceput cu stangul; cu o saptamana inainte de cursa nu mai eram sigura ca pot merge; apoi s-a rezolvat problema mea, n-a mai putut merge colegul care ne asigura transportul; a aparut o alta masina, in ziua plecarii avea un far spart; asa incat in dupa-amiaza plecarii am hotarat ca mergem 3 persoane, cu masina mea; cum nu ma pregatisem in nici un fel pentru condus drum lung, am dar o raita seara si pe-acasa cat sa iau cu mine ceea ce ma stresa ca n-aveam (lichidul de parbriz, cricul :) ). Si am iesit la DN1 vineri seara la ora 8.

Din fericire, drumul a decurs fara probleme; ne-au ajutat Ana si Marian cu ridicarea kiturilor de concurs; la ora 12 noaptea eram in Sf. Gheorghe, unde ne-am oprit la un restaurant si am mancat, si in final am ajuns in Baile Tusnad dupa ora 1 :) eu stiu ca am adormit pe la 1:30.

Sambata dimineata, m-am trezit in jurul orei 6:30. N-am putut sa dorm mai mult. Nu ma simteam neaparat obosita, desi imi cam picau ochii in gura :) Am pornit spre start destul de tarziu, i-am dat Anei numarul pe care il uitase in plicul meu, si am vazut cateva miscari de incalzire. Intrucat stiam ca la tura intreaga nu aveam cine stie ce sanse de afirmare, am hotarat sa trag cat pot pana la predarea stafetei, apoi sa continui mai incet, mai ales ca vroiam sa pastrez niste energie si pentru Skoda Velo Challenge, la care urma sa particip ziua urmatoare :)

S-a dat startul. Dupa experienta de la Crosul Padurii, am hotarat sa nu mai plec din spate; pentru mine e ceva psihologic, alerg cu viteza celor de langa mine :) si daca plec foarte din spate, nu mai trag, desi as putea (dovada sunt sprinturile care imi reusesc pe ultimele sute de metri). Am plecat si de data asta mai din fata :) Asa incat am putut sa am evidenta celorlalte stafete de fete :)

Inca din primul kilometru, am lasat in urma cel putin 3 fete de stafeta; acum, puteau fi stafete de fete, puteau fi stafete mixte :) stiam sigur ca am o stafeta feminina in fata, dar nu stiam daca mai am alte fete de stafeta intre mine si respectiva stafeta. Am alergat o vreme impreuna cu Elena. ne-am apropiat de Bixad aproape pe nesimtite :) acolo stiam ca e o panta "ucigasa", dar si primul punct de alimentare. Am tras prima urcare, cea de pe DN. A mers ok, dar m-a taiat rau :) N-am stat prea mult nici la punctul de alimentare, de teama ca nu cumva sa ma ajunga vreo alta stafeta de fete :) dar restul urcarii din Bixad am facut-o la pas alert, oricum nici in alergare n-as fia vut viteza mai mare :)) si dupa iesirea din sat vad in departare punctul de predare a stafetei.

Am vazut-o pe Ana, i-am dat repede chipul, am intrebat-o cate stafete de fete au schimbat deja :) n-a vrut sa imi raspunda ("Conteaza?") :) dar dupa ce am aruncat o privire in jur si am vazut inca multe fete asteptandu-si stafeta, mi-am dat seama ca multe n-au trecut ;) erau cam 44 minute de la start.

De acolo, Ana mi-a luat-o rapid inainte, eu am ramas ma incet, sa imi revin putin; oricum, din acel punct nu ma mai grabeam :) singurul meu target era sa termin cursa cu bine, si pe cat posibil in timp mai bun decat anul trecut. Am ramas la un moment dat singura, nu mai aveam alergatori nici in fata, nici in spate. Ceea ce mi-a dat de gandit - adica, eu alerg tot mai bine, si tot printre ultimii raman :) am gasit 2 explicatii: 1. ca si ceilalti alearga din ce in ce mai bine (ceea ce e un lucru foarte bun), si 2. ca nu mai exista incepatori care sa alerge mai prost decat mine; iar aici, ori exista incepatori care alerga din start mai bine decat mine (ceea ce iar e un lucru bun), ori nu mai exista deloc incepatori (ceea ce nu e un lucru bun), ori exista incepatori, dar nu se arunca chiar ca mine cu capul inainte in astfel de curse (aici ar putea fi si ceva bun :D). Oricum, am ajuns intr-o ora la punctul 2 de schimbare a stafetei, unde am prins din urma cativa alergatori.

N-am stat prea mult nici la acest punct (nu mai fac greseala asta, de acum incolo ma hranesc si ma hidratez cum trebuie). Am pornit impreuna cu ceilalti; ne-am tachinat, tras, depasit, ajutat reciproc pana in varful urcarii :) unde, desi pana in acel punct m-am simtit excelent, si aveam 2:28 de la start, ceva s-a intamplat si n-am mai putut sa respir (poate sa fi fost de la bronsita pe care o aveam de fapt?). A trebuit sa ma opresc, am lasat sa treaca pe langa mine multi alergatori, pe unii chiar ii depasisem pe urcari. A durat ceva pana sa imi revin la o respiratie care sa ma lase macar sa merg la pas. La un moment dat chiar ma panicasem ca n-o sa imi mai revin si ma intrebam de ce nu am luat telefonul cu mine sa chem o Salvare (aveam in minte si imaginile cu domnul de anul trecut care a avut probleme pe finalul cursei). Au trecut pe langa mine si vreo 3 stafete de fete, dar am avut incredere maxima in Ana si Mihaela ca au facut treaba buna ;)

Intr-un final, am reusit sa ma misc. N-am facut niciodata asa incet niste km de coborare. Nu puteam sa fac nici un pas prea mare sau prea alert, ca mi se taia respiratia. Am ajuns la finish in 2:58:59. Multumesc Anei, lui Marian si cine a mai fost pe langa mine si m-a ajutat sa imi revin. A durat ceva :) Am vrut sa ma duc sa ma schimb pentru premiere (eram convinsa ca urcam pe podium), dar Ana mi-a spus ca inaintea noastra au schimbat 2 stafete si apoi a mai depasit-o o stafeta, asa incat nu are incredere ca urcam pe podium :)

A venit si momentul premierii. Surpriza, la stafete, locul 2: K-girls! Nu ne-a venit sa credem :) s-a dovedit ca 2 din stafetele ajunse inaintea noastra de fapt au fost stafete mixte :) Yu-huuu, podium! cel mai bun rezultat al meu de pana acum :) Multumesc fetelor, si la mai mare! ;)