sâmbătă, 15 decembrie 2012

Alex la clasa pregatitoare (I)

Intrucat am primit mai multe intrebari pe aceasta tema, am sa dezvolt putin subiectul.

Despre scoala in sine - da, au sala de sport. N-am intrat in ea, dar mi-a aratat Alex usa intr-o zi cand l-am dus pana la sala de mese. E integrata in cladire, cred ca la demisol (am mai vazut sala de sport la demisol la liceul Sincai). Au si sala de mese, pentru copiii de step by step, care prind masa de pranz la scoala. Vestiar la sala de sport n-am idee daca au, dar clasa lui Alex are "separata" o portiune de coridor, unde au dulapioare, si folosesc acea portiune de coridor pe post de vestiar. Eu una nu sunt foarte pretentioasa la astfel de aspecte, asa ca atata timp cat copilul imi vine acasa incantat, eu sunt multumita :) iar zilele cu educatie fizica sunt cele preferate, numaram saptamana in "mai sunt 2 zile pana la sport" :)

Invatatoarele - au reusit sa se "lipeasca" de copii, asta zic eu ca e cel mai important :) Alex le iubeste pe amandoua, desi poate pe Ana putin mai mult decat pe Andreea :) Ana are cativa ani experienta, Andreea este la prima ei generatie de pitici, si deocamdata se descurca bine.

Despre ce vroiam sa scriu mai mult azi - din luna noiembrie au inceput activitatile "pe centre" - se impart masutele in 3 grupe/centre - Arte, Comunicare si Matematica. Fiecare copil isi alege cu ce centru incepe, dupa care se fac rotatii asa incat fiecare copil sa treaca pe la toate centrele. La un centru se sta cam 30 minute, dupa care urmeaza o pauza de cateva minutele (in care beau apa, merg la toaleta etc) si se face rotatia. Si sunt invitati si parintii sa ajute la aceste centre - la centrul de Arte, de fapt :) Si conform programarilor, joi a fost randul meu :D

Asa ca m-am prezentat frumos la ora 10 la clasa, tocmai erau in pauza dupa activitatea dinainte. S-au plasat in semicerc si li s-au impartit cartonasele cu poze, sa isi aleaga centrul - au un panou pe care isi plaseaza cartonasele la centrul dorit. Ei, bataie mare acolo, in special pe centrul de - ia ghiciti - Arte! :) Chiar il intrebasem pe Alex el cu ce incepe - "cu Artele, dar nu prea prind loc ca toata lumea vrea acolo". Ana le-a explicat de la inceput sa se distribuie cat mai bine, pentru ca cei care vor fi in plus la un centru vor fi redistribuiti la alte centre. Cu toate acestea, tot au ajuns 11 cartonase la arte in loc de 8 - ei stiu foarte bine cand pun 2 cartonase intr-o locatie, dar spera sa fie ceilalti redistribuiti :)) Alex a inceput cu mult doritul centru de Arte :)

Ce am avut de facut - ghirlande din hartie creponata. Am facut si eu la vremea mea, doar ca din hartie glasata. Cum se face - stiam foarte bine. Eu trebuia sa tai fasiile de hartie, ei aveau lipici, si mai trebuia sa le arat cum sa le lipeasca si sa ii ajut la nevoie.

Pentru cine mai stie, eu teoretic sunt "profa de mate si info", dar pentru copii mai mari. Ma gandeam ca daca ma descurc cu cei mai mari, si cu Alex, ar trebui sa mearga treaba si cu mai multi de varsta lui Alex. Totusi, greu :)

La prima grupa (am avut 8 copii/grupa) n-am facut fata la taiat hartia. La celelalte 2 grupa, am avut fasii, dar am avut alte "probleme". Pe scurt:

- cum taiam cateva fasii, se aruncau toti pe ele si le sfasiau
- rupeau hartia tragand cu lipiciul peste ea
- vroiau alte culori
- vroiau alt lipici
- "eu vreau sa fac steagul Romaniei si n-am albastru"
- "nu vreau verde inchis, vreau verde deschis"
- "vreau roz si nu mai fac nimic pana nu taiati roz"
- "am terminat culorile si nu vreau sa pun mai multe de aceeasi culoare, deci nu mai fac"
- "eu nu am chef sa fac, dar pun lipici pe benzi si le dau lor sa le lipeasca" - abia l-am convins sa faca o ghirlanda de 3 zale :)
- se apucau de povestit si cantat - teoretic la SbS au voie sa discute intre ei, dar cu oarecare limite, sa nu ii deranjeze pe cei de la celelalte centre
- "X a luat fasia pe care o vroiam eu"
- o fetita a inceput sa planga pentru ca "ghirlanda mea e urata" - pana la urma mi-a aratat o "za" verde mai "sifonata" - am inlocuit-o si a putut continua :)
- la un moment dat mi-a scapat un "sa vad care e mai lunga" si unul din copii m-a "sanctionat" - la SbS nu se fac concursuri intre copii! ups, am reformulat - "sa vad cat de lungi puteti sa le faceti fiecare" :)
- de la un moment dat aveam un lipici mai putin
- un copil se straduia sa isi lipeasca degetele unul de celalalt
- Altul isi daduse un strat de lipici pe maini si incerca sa le lipeasca de masa
- cei nou veniti la rotatii erau mai concentrati in a-si alege fasii colorate fara sa stie ce au de facut cu ele, decat la ce ma straduiam eu sa le explic
- "sunteti atenti la mine?" "daaaa", spuneau eu cu ochii in complet alte parti :D
- etc :)

Si pe alte teme:
- "Doamna, pot sa va spun "Doamna"? :))
- "Dar Alex acasa si scrie, sau doar se joaca?" :)
- "Mie imi place "vara nu dorm"
- "Si mie, dar mama nu ma lasa sa o ascult"
etc


Pana la urma, m-am bucurat din suflet ca nu trebuie date note :D adica, unii se descurca, dar altora nu le sta mana pe trebusoare de-astea, pur si simplu (cum nu-mi sta mie pe ac si cusut :D). Eu m-am bucurat ca la sfarsit am avut si un set de ghirlande cu care chiar se poate impodobi ceva - bradutul sau clasa :)

In tot acest timp, doamnele invatatoare s-au ocupat de celelalte 2 centre. Iar lui Alex i-a mers de minune, a facut fisele fara greseala :)

Dupa activitatile pe centre au urmat cateva minute de feedback. Spicuite:
- "a fost foarte frumos la toate centrele"
- "cel mai mult mi-a placut la Arte, Comunicare si Matematica" :)
- "Eu vreau sa spun ce NU mi-a placut - nu mi-a placut la Arte! [eu deja inghetasem] Nu mi-a placut ca ... ne-am distrat!" =))

Si dupa care s-a dat "imprastierea" la masa, iar eu la serviciu :) A fost interesant, m-am simtit putin depasita de situatie, dar pentru o prima experienta eu zic ca a fost bine :)) Dat fiind ca vin cate 2 parinti/saptamana si sunt 24 de copii in clasa, probabil cam in 3 luni imi mai vine randul o data ;) Pana atunci insa, mai suntem invitati sa le explicam copiilor in sesiuni scurte cam ce facem pe la serviciu - avem parinti actori, jurnalisti etc. Si am sa merg si eu, mi-am "planificat" vreo 4 teme de povestit, sa vedem cand reusesc sa si ajung ;)

p.s. dat fiind ca noul meu job e destul de solicitant, nu prea mai ajung sa stiu pe blog. Asa ca probabil voi ramane "blogger de week-end" :) asta e, lucrurile se schimba in viata, la fel si modul nostru de a ne prioritiza activitatile.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Prajitura cu morcovi si ghimbir

Am mancat una de la Altfel Catering (au mai multe chestii geniale :D o sa mai incerc si eu cateva, si daca ies bine o sa notez retetele aici :D)

Buun. Revenind la prajitura noastra - initial am ezitat, mi s-a parut o combinatie ciudata. Dar mi-am facut curaj sa incerc, si nu-mi pare deloc rau ;)

Am cautat si eu reteta, si am facut o incercare, in felul urmator:

Blat:
1. 300g faina (cum vroiam oricum sa combin fainurile si nu prea mai aveam din cea alba, am pus cam 120g faina alba + 180g faina integrala din 6 cereale)
1. 200g zahar (eu am pus 200g miere)
1. 150 ml ulei (eu am combinat 50ml ulei de nuca + 100ml ulei de floarea-soarelui)
1. 4 oua
1. o lingurita praf de copt
1. o lingurita bicarbonat de sodiu (eu n-am avut, am suplimentat praful de copt)
2. o lingurita scortisoara
2. un praf nucsoara (eu am pus cam jumatate de lingurita)
2. un praf sare
3. 4 morcovi rasi (eu i-am dat pe razuitoarea marunta-marunta)
3. cam 2 cm ghimbir razuit (idem, foarte marunt)
3. 100g nuci macinate (de-astea n-am avut, dar m-am bazat pe aroma data de ulei, si am ras foarte marunt cam 50g migdale)

Se amesteca in ordinea numerotarii mele (initial ingredientele cu 1, apoi se pun cele cu 2, apoi cele cu 3), si se pun intr-o tava unsa (sau tapetata cu hartie de copt) la cuptor (incalzit prealabil) timp de 20 de minute, la 180 de grade. Eu am lasat blatul cam 30 de minute, ca aveam faina integrala...

Glazura:
1. un pachet de branza nesarata (eu m-am gandit la ceva gen Mascarpone, dar n-aveau in magazinul din sat :D)
1. 100g unt
1. 200g zahar pudra
1. o lingurita esenta vanilie
1. 100g nuci tocate

Cum eu n-am avut nici branza, nici nuci, dar am avut niste frisca - am batut frisca impreuna cu o lingurita ulei de nuca si 2 linguri de miere (uleiul mi-a inmuiat frisca, dar mierea a intarit-o la loc :D)

Dupa ce se raceste blatul, se pune glazura peste el si sa lasa la frigider :) Prajitura cumparata de mine mai avea niste bucatele de ghimbir confiat deasupra. Cum eu n-am gaz si n-am putut confia nimic, am pus totusi niste bucatele de pomelo confiat pe care le aveam la indemana, au aceeasi culoare :)



A iesit excelenta, si ii place si lui Alex, asa ca... spor la treaba, si pofta buna! :)


Ora de iarna ... si o conferinta :)

Nu stiu altii cum sunt, dar eu ... abia astept trecerea la ora de iarna. Care, de fapt, e cea "normala" :) de fapt, eu functionez dupa lumina soarelui. Adica, nu ma pot trezi pe intuneric (oare oamenii pesterilor se trezeau inainte de rasarit?), dar nici nu prea pot dormi pe lumina (totusi, asta imi mai iese, daca sunt super extra mega obosita).

Stiu sigur ca trecerea la ora de iarna se face in ultimul week-end din luna octombrie. Stiu fara ezitare asta din experienta unei conferinte organizate in perioada ultimului week-end din octombrie, prin 2004, din a carei echipa de organizare am facut si eu parte...

Conferinta a fost organizata de Universitatea Babes-Bolyai, pe tema invatamantului universitar, trecerea la sistemul Bologna si alte asemenea. Invitati - oameni importanti, gen rectori, ministri etc - un total de vreo 250 de invitati, plus inca ceva insotitori. Motiv pentru care, pe langa organizatorii "profesionisti", s-a alocat un set de roluri si unor echipe de studenti - in total vreo 25 studenti, organizati in echipe de cate 3-4-5 (in functie de necesitatea "rolului" alocat). Printre ei - si subsemnata, om de contact pentru o echipa de 4 persoane ...

Multe s-au intamplat in acele vreo 5 zile "de foc". Putine, insa, mai tin eu minte la ora asta :) deh, daca n-am avut blog atunci sa le scriu... ce stiu sigur este ca ajungeam in camera de camin pe la 12-1 noaptea, si ma trezeam la 5 dimineata, ca sa pot sa imi spal parul imbacsit dupa fumul de tigari de la evenimentele din seara anterioara. De ce la asemenea ora - ca in camin aveam apa calda "la program" - se cam termina pe la ora 11 seara, si se pornea pe la 6-6:30 dimineata. Totusi, pentru acele zile, am avut suportul doamnei administrator a caminului, care a chemat fochistul la 5 dimineata, ca "doar n-or pleca copiii astia mudari si mirosind urat in Europa" (n-o sa uit vorbele astea cat traiesc :D)

In perioada sosirilor invitatilor, rolul echipei noastre a fost preluarea lor la aeroport, si "incadrarea" in autocarele specifice in functie de locul de cazare - cazarile s-au facut in general in vreo 4 locuri (fiecare si-a ales locul de cazare din lista pusa la dispozitie), si s-au organizat autocare inchriate responsabile pentru transportul celor cazati in fiecare hotel. Treaba a mers struna; am avut totusi parte de:
- 2 bagaje care au urcat in alte avioane prin Frankfurt (majoritatea zborurilor din vest spre Cluj aveau escala in Frankfurt); in consecinta, a fost o alta echipa de studenti care a batut orasul in cautare de pijamale si perii de dinti pana s-a rezolvat cu bagajele; culmea ghinionului a fost ca unul din bagajele ratacite continea tocmai costumul + speech-ul de deschidere a conferintei (nu mai tin minte daca acel bagaj a ajuns la timp incat sa fie si folosit acel speech)...
- cateva persoane care au ajuns in Cluj fara sa aiba vreo rezervare de cazare (din fericire au mai fost locuri si s-a putut rezolva pe loc)
- un domn care venise cu mailul cu invitatia printat, fara sa fi confirmat macar participarea :D
I-am descurcat cumva pe toti :)

Zilele urmatoare, rolul nostru a fost de a sta la receptia unuia dintre hoteluri (cel mai important), pentru a fi la dispozitia oaspetilor in caz de nevoie. Buuun. Dimineata la 6 eram la datorie. Oamenii au coborat la masa (se servea intr-un fel de sala de nunti, intr-o alta cladire in curtea hotelului), dupa care trebuiau sa urce intr-un autocar si un microbuz, si plecau cu escorta Politiei spre locul de deschidere a conferintei (unde o alta echipa de studenti lipea de zor sageti pe pereti :D stresant rol, l-am nimerit eu la alta conferinta :D). Deci, sa rezumam: noi, studentii, la receptie, invitatii la masa, un autocar + un microbuz + un echipaj de Politie in curtea hotelului. Noi, studentii, trebuia sa asteptam plecarea masinilor si sa intram apoi la masa.

Microbuzul fusese planificat pentru "board"-ul organizatiei, dar ei au refuzat o separare de restul invitatilor, asa ca, pana la urma, toata lumea a urcat in autocar. Si in febra tuturor acestor lucruri - haideti aici, ba nu ca vreau dincolo etc, soferul autocarului a vazut ca s-a facut ora de plecare, a chemat toti oamenii inauntru, si-a dat pedala. Fara escorta Politiei, care se uita cum se departeaza autocarul, depasita de desfasurarea evenimentelor...

Colegul din echipa mea a dat fuga la masina Politiei si i-a trimis spre autocar. Ei - nu, ca noi trebuie sa fim escorta microbuzului :)) colegul meu le-a explicat ca microbuzul nu mai pleaca pentru ca toti au urcat in autocar, dar pana la urma si-a dat seama ca n-are cu cine se intelege :) si i-a lasat in pace, langa microbuz, in curte. Asa ca am intrat si noi la masa.

Acolo - sala goala, exceptand un domn care manca incet la o masa intr-un colt. Nu l-am bagat in seama, ne-am gandit ca o fi vreun alt cazat in hotel, si ne-am vazut de mancare. Pana cand omul si-a terminat masa si a venit linistit la noi sa ne intrebe cum ajunge la conferinta. Am ramas masca - pai s-a plecat. A, da? Bun, nicio problema, chemam un taxi si rezolvam. Eh, pana colegul meu a avut o revelatie, si l-a urcat frumos in microbuz, si l-a trimis la conferinta singur in ditamai microbuzul. Cu escorta Politiei, care de data asta a plecat conform instructiunilor, escorta pentru microbuz :) Sunt curioasa daca omul s-a mai simtit vreodata in viata asa important ca atunci :D

Un alt episod pe care il mai tin minte - in ultima seara a conferintei (vineri seara), invitatii aveau program de voie - au avut de ales intre 2 optiuni - una era un spectacol de opera la Teatrul National, si nu mai tin minte care era cealalta optiune :) oricum, echipa mea a primit task-ul de a organiza totul pentru spectacolul de opera. Se rezervase intreg teatrul/spectacolul, invitatii aveau locurile de la lojele de la primul etaj, iar in sala ne-am dat peste cap sa aducem studenti, ca sa nu arate aiurea totul gol :)) pana la urma a iesit bine, s-a umplut sala la vreo 70%. Noi primisem biletele pentru spectacol, si trebuia sa le impartim invitatilor, asa ca eu si inca o colega ne-am asezat frumos in capul scarilor, de-a stanga si de-a dreapta, si imparteam biletele invitatilor, indrumandu-i: loja 3, loja 7 etc. Treaba a mers struna :) sau na, asa am crezut, pana am terminat de impartit biletele si se eliberase holul de lume. Noi, studentii, aveam si noi rezervata o loja, evident cu instructiuni - "daca aveti nevoie de noi, ne gasiti in loja X". Si pe cand ma indreptam eu spre loja noastra, dau de un grup de 5 invitati, care se uitau catre mine cu niste priviri pierdute: "Nu exista loja 7 pe stanga!".

Pff, m-am uitat ciudat la ei - cum sa nu existe? :) Ei - nu si nu, nu exista. Eh, stiti vorba aia - cand 2 oameni isi spun ca esti beat, du-te si te culca - pe principiul asta m-am gandit eu ca 5 oameni n-ar ramane afara degeaba, asa ca m-am dus cu ei in cautarea lojei 7. Si am luat frumos usile, dupa numerele de pe ele: 11, 10, 9, 8, o usa fara numar, 6, 5... Atunci am avut revelatia - pentru mine, roman obisnuit cu "merge si-asa", era mai mult decat evident ca usa fara numar era loja 7 :) ei, pentru ei n-a fost :)) Dar le-am deschis usa, au vazut ca era loja cu 5 scaune goale, s-au asezat si si-au vazut de spectacol. Asa ca ne-am putut si noi aseza in scaunele noastre sa vedem spectacolul...

Sa vedem spectacolul - vorba vine. Ca dupa ce ca era intr-o limba pe care n-o intelegeam, si se mai si canta, nici liniste n-am avut :) Colegul a stat mai mult pe-afara incercand sa convinga soferul autocarului ca nu-si ia amenda daca parcheaza in fata teatrului (avea ceva permis special pentru perioada conferintei), ca sa nu puna oamenii sa traverseze tz-shpe strazi pana spre Cipariu unde gasise el un loc de parcare... iar noi ceilalti am fost tot in focuri - ba ca X a nimerit in alta loja decat Y si vroiau sa stea impreuna, ba ca unii vroiau alte scaune, ba ca unora li s-a facut foame si vroiau la un restaurant in zona etc. La sfarsit, stiu ca un domn ucrainean ne-a rugat sa ii explicam cum ajunge pe jos pana la localul unde era programata masa de seara. I-am explicat, i-am dat si o harta. Acum, ce-om fi explicat noi si ce-o fi inteles el - cert e ca nu l-am vazut nici seara la masa, nici dimineata la hotel :D banuiesc ca totusi a ajuns macar la casuta lui, acolo, in Ucraina :)

Eh, si acum faza cu ora de iarna, care de fapt mi-a trezit amintirile si m-a determinat sa ma intind atat cu postul asta :D Majoritatea oaspetilor au plecat sambata, dar unii au ramas sa plece duminica dimineata. Toti la aceeasi ora, ca deh, aveau escala in acelasi Frankfurt. Cum era singura chestiune ramasa de rezolvat si nu parea a fi complicata - un microbuz se prezenta la ora 5 in curte, iar la ora 6 cei cativa oameni trebuiau sa fie prezenti la aeroport - s-a stabilit ca nu mai era neaparat necesara prezenta noastra la hotel la acele ore, asa ca sambata seara m-am bagat in pat cu gandul relaxant ca in sfarsit nu va trebui sa ma mai trezesc cu noaptea in cap...

Si pe cand dormeam eu asa relaxata - suna telefonul. Deschid un ochi - bezna. Deschid si celalalt ochi - la fel de bezna, deci nu era problema cu primul ochi, ci pur si simplu era bezna afara :) si in camera :) Tind sa resping apelul, dar totusi in preiau - sigur nu ma suna cineva degeaba la orele alea. Eh - receptia hotelului - aoleu, ce facem?

Pai, ce se intamplase: se nimerise a fi tocmi ultimul week-end din octombrie... si se intampla ca tocmai in acel week-end sa se schimbe ora :) soferul a uitat, asa ca s-a prezentat el cuminte la ora (de vara) 5 la receptia hotelului (adica ora de iarna 4). Unul din oaspeti ceruse la receptie sa fie trezit, iar receptionera, vazand soferul, l-a trezit. Omul a coborat ca un titirez, si cum pana la ora (de vara) de plecare stabilita nu se mai prezentase nimeni, soferul a plecat spre aeroport cu una bucata oaspete. Vreo 45 de minute mai tarziu au coborat si cei care n-au uitat ca s-a schimbat ora. Si abia atunci a avut si receptionera o revelatie si ... m-a sunat :) Mare lucru nu mai puteam face, ca microbuzul abia ce ajunsese la aeroport si nu mai avea vreo sansa sa ajunga inapoi la timp, asa ca am sunat la o firma de taxi si i-am trimis pe oameni la aeroport cu taxiurile, pe banii lor... dar jur ca de atunci nu mai ratez niciodata schimbarea de ora, nici de vara, nici de iarna :)) chiar m-am gandit, noroc ca au ajuns cu o ora mai devreme, baiul mare era daca ajungeau cu o ora mai tarziu ;)

Cam asta e povestea mea cu schimbarea de ora (morala: nu organizati conferinte in week-enduri de schimbat ora :D). De fapt mai am o filosofeala scurta - ieri dimineata, telefonul a sunat, ca de obicei, la 6:15. Bezna. Apoi inca o data la 6:25. Tot bezna. Apoi, a treia oara, la 6:35, cand in sfarsit parca mijea o urma de lumina :) Abia atunci am binevoit sa ma ridic din pat si am privit pisicile cum se jucau prin casa - tavaleli, alergat dupa maruntisuri care se invart pe gresie etc. Si atunci m-am gandit - pisicile sunt animale nocturne! Adica, ele sunt active noaptea. Daca erau active la orele alea, era clar ca inca era noapte adevarata...

Da, abia astept trecerea la ora de iarna... :)

marți, 9 octombrie 2012

Raport de voluntar - Maratonul International Bucuresti 2012

Anul trecut glumeam, intrucat in cadrul acestui eveniment am alergat asa:

2009 - maraton
2010 - semimaraton
2011 - stafeta

Urma 2012 cursa populara si apoi in ordine descrescatoare cursele de copii :D

N-a fost chiar asa. A fost mai rau :P Intrucat sambata am biciclit la Romanian Corporate Sports - MTB, am hotarat ca duminica va fi zi de pauza de efort, si am ales sa stau la standul Ro Club Maraton in cadrul Expo Maraton.

A fost o perspectiva complet noua pentru mine - e pentru prima data cand nu vad nimic de pe traseu :) si pentru prima data cand chiar sunt sigura ca nu ma voi gasi in vreo poza de pe traseu :D (nu ma gasesc de obicei pentru ca nu sunt prea fotogenica, mai ales in conditii de efort, dar ma caut mereu plina de emotie :D) dar ma bucur ca am putut oferi suport "administrativ" alergatorilor :) din club sau din afara lui.

Ar fi 2 lucruri de mentionat, cred ca au fost ambele premiera la aceasta editie:

- pacemakerii :) eu am beneficiat de aprijinul lor la Roma in 2012, si mi-au prins tare bine :) Poate as fi putut sa ma bag la 5h, intrucat am 2 maratoane in ultimii ani alergate sub 5h :)

- punctele mobile de hidratare - pe biciclete - asta mi-ar fi placut si mai mult decat pacemakerii. Dar na, deja alesesem sa stau la stand, si nu se oferise nimeni sa-mi ia locul :) am beneficiat de un astfel de ajutor in 2011 la Maratonul International Cluj, si de atunci mi-a ramas in gand sa-mi iau "revansa" si sa ajut si eu pe cineva la fel cum am fost ajutata. N-a iesit acum, dar pandesc alta ocazie ;)

Felicitari tuturor participantilor - finalisti sau temerari :) si la mai mare! ;)

duminică, 7 octombrie 2012

Raport de cursa - Romanian Corporate Sports MTB 2012

Am aflat de aceasta cursa in vara, cand inca eram la Romtelecom. Si pana la urma am facut echipa cu Andreea, eu ca invitat, in combinatia Romtelecom - CVT / SII Romania.

Antrenamente nu prea am facut. Acum vreo luna am iesit cu Cristi la o cursa care s-a vrut de vreo 35 km, dar s-a dovedit pana la urma sub 30 :) Bineinteles, abia am reusit sa ma tin dupa el (nu v-am spus ca si-a luat un 29-er, nu? dupa ce mi-a rupt schimbatorul :D pai numai din marimea rotilor castiga cativa cm la fiecare rotatie fata de mine, unde mai punem diferenta clasica intre masculin si feminin ;) Intre timp am mai alergat, si week-endul trecut am hotarat sa dezghet bicicleta intr-o plimbare prin Bucuresti. Plimbarea respectiva s-a dovedit pana la urma a fi un total de vreo 60 km ciclism (pe sosea cu MTB-ul), plus vreo 6 de alergare, plus vreo 40 de minute in bazin, unde printre altele am facut si vreo 250m legati (dupa care a trebuit sa fug ca aveam programare la coafor :D). Da, stiu, nebuna zi ;)

Si cu aceste antrenamente in picioare, m-am prezentat ieri dimineata la start. N-am facut o recunoastere a traseului, dar la cum stiu eu Baneasa, nu am simtit-o ca un pericol prea mare. Motiv pentru care chiar m-a uimit faptul ca organizatorii asteptau primii sositi in 2h30 - eu imi calculasem ca pana si noi vom termina sub acel timp :D

Dimineata, inainte de start. In primul rand mi-am luat un fel de mustruluiala de la un domn aflat intr-o masina, m-a intrebat de ce am parcat pe spatiu verde daca tot merg cu bicicleta. Oarecum m-a blocat, nu din cauza ca n-as fi avut nimic sa ii raspund, ci pentru ca aveam prea multe si nu mai reuseam sa le ordonez :D da, nu e frumos sa parchezi pe un spatiu verde, dar pur si simplu acolo stiam ca era loc (tot acolo am parcat si la Prima Evadare si la Skoda Velo Challenge, a devenit un fel de loc al meu de parcare la cometitiile de ciclism din Baneasa :D). Pe langa asta, mi se parea cam ciudat domnul lup moralist, care imi spunea mie toate astea stand intr-o masina, la relanti. A plecat satisfacut, cu o atitudine specifica "nu e nevoie sa raspundeti". Asta e, ce mai pot spune... promit sa mai pun un petic de iarba in plus pe undeva ca sa-mi compensez parcarea...

Am recuperat-o si pe Andreea, si impreuna si cu Andrei si colegul lui ne-am asezat in plutonul de start. Am incercat sa cautam un loc cam la 1/3 de linia de start - eu ma simteam cam asa de rapida, desi Andreea ma avertizase oarecum ca nu e sigura ca poate tine mai mult de 15 km/ora medie pe acea distanta. Putin m-a debusolat (eu voiam ceva mai mult), dar in fond si la urma urmei eram o echipa, si trebuia sa tinem cont una de alta. Am hotarat sa merg eu inainte, si daca o iau prea tare, mai incetinesc sa o astept, si tot asa...

Si s-a dat startul. Intrucat nu participasem la sesiunea de incalzire coordonata de organizatori, am hotarat ca prima tura sa nu o tragem prea tare, ca sa nu avem nici probleme fizice, si sa fim si sigure ca ducem cursa pana la capat intr-un mod rezonabil. Ne stabilisem ca strategie inainte sa nu ne oprim deloc, iar alimentarea/hidratarea sa le facem din mers, la o viteza ceva mai mica.

Ar fi fost bine sa facem niste ture de recunoastere impreuna. Asta, pentru ca n-aveam idee la ce viteza sa o "trag" pe Andreea :) am vazut totusi ca reuseste sa se tina dupa mine la un 17-18 km/ora, si am incercat sa merg cat mai constant la viteza respectiva asa incat sa nu o pierd :) bineinteles, eram intrecute in general de baieti, dar pana la jumatatea primei ture am ajuns si noi si am intrecut 2 echipe feminine.

La un moment dat, o fata m-a avertizat din spate ca vrea sa ma depaseasca pe stanga. M-am tras pe partea dreapta a cararii sa ii fac loc. Totusi, cand a ajuns langa mine, din diverse motive s-a intamplat ca ghidonul ei sa se suprapuna peste al meu, si sa zburam amandoua - ea spre stanga, eu spre dreapta. Am tras un tipat pe care probabil l-au auzit si baietii mei (care alergau de zor la cursa copiilor la MIB), dar am reusit sa ma mentin in sa, desi am iesit de pe traseu printre pomi. Domnisoara respectiva a cazut putin, dar s-a ridicat repede. Am inteles ca a spus in spate ca eu as fi tras de ghidon stanga - nope, am suficienta experienta sa nu fac asa ceva :) poate ca totusi poteca serpuia stanga acolo si eu as fi urmat poteca, dar in mod cert am stat pe partea dreapta a potecii. E o diferenta...

Pana la urma, pe ultimii km de pe traseu, am prins liber in fata, asa ca am marit putin viteza, cu strigate periodice de asigurare ca n-am pierdut-o pe Andreea in urma. Si am ajuns sa terminam prima tura, si sa facem intoarcerea pe traseu. Abia la punctul de alimentare (la km 12) am avut o revelatie - nu imi era sete, si de fapt nici nu prea transpirasem, si abia simteam ca m-as fi incalzit :D ce mai stiu sigur este ca la iesirea pe asfalt mi s-a spus ca aveam 44 minute, si atunci mi-a incoltit ideea unui negative split :D

Andreea a luat si un pahar cu apa, l-a baut din mers, si am bice spre tura a 2-a. De data asta fara inghesuiala, dar cum inca aveam in cap viteza de 15 km/ora pe care m-o daduse Andreea inainte de start, imi era teama sa dau bice prea tare inainte. Totusi, undeva pe la 1/3 din tura 2, Andreea mi-a strigat din spate ca pe poteca dreapta pot sa dau mai tare ca se poate tine dupa mine :) Nu va pot spune cum mi-a crescut inima cand am auzit-o, si am hotarat atunci sa imi iau cu adevarat in serios rolul de iepure :) n-am fortat totusi prea tare, ca nu stiam sigur cum poate duce Andreea distanta, si nu aveam de gand sa clacheze pe tura 3 :)

Traseul - sa fiu sincera nu mi s-a parut dificil deloc. La o adica, e facut pentru zona Corporate. M-a uimit prin potecile alese - la o inghesuiala de peste 500 de persoane pe traseu ma asteptam la poteci mai late :) ceea ce mi-a placut totusi foarte mult a fost "serpuiala" cararii alese - la celelalte concursuri parca au fost mai drepte si cu unghiuri de 90 de grade :)) eh, la atata serpuiala printre pomi m-am ales si cu oaresce febra musculara la spate :D

Dar sa revenim. Dupa cum ne-am inteles inca de la start, pe finalul turei 2 am incetinit pentru ca Andreea sa manance un baton energizant (eu nu simteam nevoia de ceva energizant), si la punctul de alimentare a mai baut un pahar de apa. Am baut si eu cateva guri din limonada pe care am pregatit-o de acasa, am plimbat-o toata cursa si pana la urma am baut-o dupa finish :) La iesirea pe asfalt la finalul turei 2, un baiat arbitru ne-a intrebat la ce tura suntem - i-am spus ca 2 (nu cu mult in urma ne ajunsesera din spate baietii castigatori), iar Andreea a intrebat daca mai sunt fete in fata - ni s-a spus ca nu :) totusi, la intoarcerea spre tura 3, am vazut spre sosire o echipa de fete din cele depasite de noi pe tura 1, deci... am hotarat ca avem un loc de pastrat, oricare ar fi fost el :) Motiv pentru care pe tura 3 am hotarat sa trag(em) la maxim, ca oricum nu mai conta pastrarea energiei :)

Si am mai crescut un pinion, iar pe portiunile drepte am trecut pe foaia mare :) Am constatat ca Andreea se tinea eroic dupa mine :D si asta mi-a dat curaj sa trag intreaga tura asa. Am incetinit de 2-3 ori cand simteam ca am luat-o prea mult inainte, dar deja eram mandra de cum se tinea dupa mine, dat fiind ca deja trecusem de 30 de km si reuseam sa mentinem o viteza semnificativ peste cea propusa la start ;)

Si pas cu pas si pedala cu pedala ne-am indreptate spre finish. Cu vreo 2 km inainte de finish am intalnit o echipa de fete despre care am banuit ca sunt cu o tura in urma noastra. Am trecut de ele, si am ajuns la linia de finish. Inainte de cursa ii propusesem Andreei sa trecem linia de finish tinandu-ne de mana, asa ca am lasat-o mai moale cu viteza si am intins mana spre ea cu gandul ca mi-o prinde. Am uitat de factorul oboseala - Andreea a zburat pur si simplu pe langa mine fara sa aiba vreo treaba cu mana mea :)) La iesirea pe asfalt, baiatul care ne intrebase inainte la ce tura eram ne-a spus ceva de genul - "un castig foarte frumos", iar la ultima curba am auzit un arbitru spunand "prima echipa de fete", asa ca, in acel moment, ne-a incoltit ideea ca poate chiar am terminat primele :))

A mai durat o vreme pana sa se afiseze rezultatele ... si primele eram! :) Echipa de fete pe care o vazusem in spatele nostru la finalul turei 2 a ajuns la mai putin de 2 minute dupa noi, deci bine am facut ca am tras tare pe ultima tura (scuze Andreea, dar vezi ca pana la urma ai reusit :D) Am obtinut un timp de 2:15 intre start si finish, ceea ce duce la aprox 45 minute/tura - poate n-a fost negative split, dar sigur a fost cel putin constant :) daca am rabdare intr-o zi sa calculez datele din Endomondo per tura, o sa aflu si asta (desi pe alocuri a pierdut din semnal si a mai pus "de la el", nu stiu pe ce principii) :D oricum, viteza medie e peste 16 km/ora, asta e sigur :D

A urmat o premiere foarte frumoasa, in special prin oamenii care au facut-o :) campioni in ciclism, dintre care cel mai important (pentru mine) - Eduard Novak :) categoric, faptul de a-mi pune el medalia dupa gat (nici n-ar fi contat ce scria pe ea) e cel mai frumos lucru care se putea intampla in viata mea de sportiv amator :) De asemenea, a mai fost si Razvan Juganaru - de fapt el s-a ocupat de intreaga parte tehnica a concursului.

La finalul premierii ni s-a luat si un interviu - dar nu stiu cine - organizatorii sau vreo televiziune, si am senzatia ca am dat niste raspunsuri atat de stupide (eu recunosc ca nu prea imi functioneaza creierul imediat dupa efort), incat ... multumesc pentru intentie, scuze daca v-am dat de lucru ca sa iasa un montaj cat de cat ... :D asta e, data viitoare intrebati-ma la inceput ca sa am timp sa si gandesc inainte sa raspund :))

Multumesc fotografilor, si deocamdata 4 poze - 2 de-ale mele si doua de la FreeRider.ro :

 




 P.S. sa nu uitam, si Alex a avut o zi sportiva - a alergat (impreuna cu Cristi) 500m la Cursa Copiilor in cadrul Maratonului International Bucuresti:




Cam asta a fost. E probabil incununarea de succes a anului meu sportiv 2012, ca nu mai am planificat nimic important :)

Si un Later Edit, ca nu se poate sa nu ramana in istorie: cam de vreo jumatate de viata, de cand am inceput sa ma uit pe la cursele de Formula 1, unul din marile mele vise a fost sa urc pe un podium, sa primesc o sampanie, si sa "alcoolizez" cu ea pe toata lumea din jur. Sambata am avut aceasta ocazie - am urcat pe podium, am primit sampania, si ... n-am reusit sa o desfac. Si ca sa nu fiu penibila pana la capat, la un moment dat am renuntat sa mai incerc :) asta e, musai sa mai castig un concurs, ca (si) acest vis se vrea implinit ;)

Si later edit 2: pana la urma am aflat si care era treaba cu filmul - e pe site-ul organizatorilor :)

joi, 27 septembrie 2012

Eu si triatlonul :)

Raspund si eu unei provocari bloggeresti: de ce nu prea fac fetele triatlon :)

Ei bine, situatia mea e simpla:

- alergarea merge :)

- ciclismul - am o bicicleta MTB, dar n-am nicio problema sa o pedalez si pe sosea. E adevarat, nu ating viteza de cursiera, dar nici nu fac un scop din a castiga vreun premiu :)

- inotul. Desi e prima proba in cadrul unui triatlon, am last-o la urma, ca necesita mai multa explicatii :)
Eu n-am invatat sa inot in copilarie. De fapt am senzatia ca am fost ferita de orice apa mai adanca de glezne, exceptand bineinteles cada de baie :)
In timpul facultatii am prins 2 tabere la mare. Mi-am facut curaj sa ma aventurez in apa, si am fost maturata de 2 ori de valuri, si am inghitit ceva apa inainte sa reusesc sa ies la mal. Si cam cu asta s-a terminat intrarea mea in apa. Am ramas cu o teama...
In timpul masterului facut in Franta, am avut ocazia sa iau niste cursuri de inot gratuite (de fapt m-am inscris la serviciu universitar de sport - 5 euro/an! - si acolo am putut face orice sport mi-a dorit inimioara din cele puse la dispozitie - o sa povestesc si despre sistemul lor la un moment dat). Dar am prins doar cateva cursuri, asa incat am invatat foarte putin, dar fundamental: am invatat cum se respira, si ca pot sa plutesc fara efort :) atat pe spate (am invatat si sa ma imping din maini pe spate), si pe burta (dar imi era teama sa scot vreo mana din apa :D).
Apoi, prin 2009 m-am apucat de alergat, in 2010 si de ciclism, si bineinteles ideea de triatlon a inceput sa se contureze. Asa incat la sfarsit de 2010 m-am inscris la un curs de inot pentru adulti. Toate bune si frumoase, am inceput sa ma descurc la crowl si spate, si principiile de la celelalte stiluri (care nu prea imi plac :D). Dar dupa o luna am renuntat sa mai merg la bazin din motive financiare.

N-am renuntat insa si la ideea de triatlon :) am fost cat pe ce sa ma inscriu in iarna 2012 la winter tri, stiind ca inotul era in bazin si acolo ma descurc cat de cat. Dar n-am mai ajuns din diverse motive...

Dupa o pauza mare, acum am alt abonament la bazin. De data asta, pe 6 luni. Deci in primavara ar trebui sa fiu doxa la inotul in bazin :) de fapt, ceea ce trebuie sa depasesc eu este teama ca ma voi ineca in mijlocul apei :D pentru ca nu prea imi iese "calcatul apei". Totusi, reusesc sa ma intorc pe spate din orice pozitie, deci la o adica as avea o pozitie asigurata sa tusesc apa din caile respiratorii la nevoie. Tot ce trebuie este sa nu intru in panica, pentru ca atunci uit tot ce stiu si ma duc topor la fund :)

Voi mai reveni cu informatii privind evolutia mea la inot :) pana una-alta, scopul este sa reusesc sa leg 4 bazine semiolimpice (25m) crawl cu tehnica cat de cat buna. Ca deocamdata fie merg incet, cu tehnica buna, dar am nevoie de pauza mai mare (30-60 sec) la capatul bazinului, ca sa ma concentrez asupra a ceea ce am de facut; fie merg ceva mai repede si cu pauze mai mici la capat, dar mai prost dpdv al tehnicii/eficientei - si evident obosesc repede). Greu sa le impac pe toate :)

Trecand peste inot, alte potentiale obstacole in calea participarii mele la triatlon - transportul bicicletei (sa zicem ca pana la primavara reusesc sa iau un suport pentru masina), taxele mari de inscriere (stiu, si costurile organizatorilor sunt mari, dar pentru mine conteaza costul intregii participari - inscriere, deplasare etc). Ah, si o oarecare retinere din cauza faptului ca stiu ca participa multe "veterane" iar eu probabil o sa raman mult in coada - totusi, cand aspectele tehnice vor fi depasite, asta nu ma va impiedica sa particip, am mai ajuns ultima si la alte concursuri si nu mi-a scazut self-esteem-ul, dimpotriva :D

Acum, provocare catre alte fete: voi de ce nu faceti triatlon? :)

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Alex a revenit. La fel si perlutele

De astazi:

1. Ce a inteles Alex din reclama cu "Cincinescu":
A: Uite, daca mananci fructe si legume, castigi... ceva. Si daca dai 5 goluri, esti campion la 5 sporturi!

Da, zic eu - cate un gol la fotbal, handbal, polo... si mai dati-mi 2 sporturi la care se inscriu goluri :))


2. A: Mami, stii cum se fac carnati prajiti? Am vazut la buni!
Eu: Cum se fac?
A: Pui ceva care sa prajeasca, pui foc, si gata, s-au prajit! :)

vineri, 21 septembrie 2012

Prima saptamana de scoala

Asaaaa, i-a venit randul si ei sa fie data in vileag pe blog :) Sa o luam cu inceputul:

Joia trecuta, inainte de inceperea scolii, am avut prima sedinta cu parintii (invatatoarea a cules numerele noastre de telefon din baza de date de inscrieri si ne-a trimis SMS cu 2 zile inainte). Sa fiu sincera - deja m-au cucerit pe mine ca parinte :)

La sedinta au lipsit 5 parinti din 23. Ne-au explicat cateva lucruri:

- Scoala a ales sa separe o intrare de cladire de restul cladirii (cu o usa din termopan). Au pus clasele de pregatitoare (au 2 clase - una traditionala si una step by step) intr-o margine de cladire, aproape de intrarea respectiva si tot acolo au amenajat si toaletele. Practic, e un sfert de scoala in care sunt clasele pregatitoare, 1 si 2 (traditionale si step, au cate 2 per an), toalete dedicate (2 chiuvete mai sus, 2 mai jos, 2 vase wc mici, 2 mai mari), si dulapioarele aferente pentru haine, incaltaminte de schimb si ghiozdane. De asemenea, au separat si un spatiu in curte, aferent intrarii respective - un gard care se inchide la ora 8 si se deschide in perioadele in care se preiau copiii - 11:50-12 pentru clasele traditionale, respectiv 15:50-16 pentru clasele step. In concluzie, copiii mici NU se intalnesc cu cei mari, nu ii doboara nimeni pe coridoare sau in curte, nu le murdareste/sparge nimeni chiuvetele/toaletele etc. Si se joaca in curte intre ei, jocuri specifice lor :)

- Dupa cum am mai spus, Alex e in sistem step by step. Nu stiu daca si la clasa traditionala e la fel, dar dupa cum a fost definita, ar trebui sa aiba multe elemente comune cu cele ale clasei lui Alex. De exemplu partea de rechizite - NU ducem rechizite de acasa. Toate sunt in scoala si raman acolo - de la caiete pana la plastilina si socotitoare. De asemenea, mai au acolo intr-un dulapior incaltamintea de schimb (in clasa au covoare) si un umeras pentru haina cu care ii ducem la scoala. Practic, eu il duc in fiecare dimineata cu un ghiozdanel in care are cutiuta cu mancare - pentru gustarea de ora 9:45-10. Recomandarea invatatoarei a fost sa fie fruct. Primele zile i-am pus si cate o jumatate de sandvici, dar nu prea l-a mancat, asa ca am ramas strict la fructe. Ah, in zilele in care are educatie fizica avem si echipamentul de sport in ghiozdan - pantalon de trening, un tricou, incaltaminte. Intrucat au sport marti si vineri, ni s-a spus si ca putem sa lasam marti echipamentul la scoala, si sa il luam acasa vineri.

- Uniforma - scoala nu avea uniforma pana in acest an, si au hotarat sa o introduca. Va fi un tricou polo standard - o anume culoare pentru clasele mici, alta nuanta pentru clasele mari, si un pantalon de blug sau din orice alt material in culoare bleumarin sau asemanatoare.

- Ca orar - au "ariile" definite in programa de clasa pregatitoare - Comunicare in limba romana, Matematica si explorarea mediului, Arte vizuale si lucru manual, Muzica si miscare,  Educatie pentru societate, Dezvoltare personala. Pe langa acestea, mai au: Limba engleza (optional ales de scoala, 1 ora/saptamana), religie (o ora pe saptamana - nu e obligatorie, dar noi am hotarat sa ii dam o sansa, e un profesor tanar, absolvent de teologie dar nu e preot, si pana una-alta ne place), si educatie fizica - 2 ore/saptamana. A fost putina harababura cu sportul, ca ni s-a cerut o adeverinta de la medicul de familie care sa ateste ca fiecare copil poate face sport - ei, medicul ne-a dat adeverinta clasica, mentionand ca "apt pentru sport" poate fi dat doar de Institutul de Medicina Sportiva. La o adica, cred ca are dreptate :)) ni s-a acceptat adeverinta asa.
O alta mentiune la orar - au cam 3-4 "materii" pe zi, dar nu impartite pe ore cum le aveam noi. Adica, luni fac A, B si C, dar nu stim de la de ora fiecare :) functie de cum se organizeaza acolo - e adevarat, la step e vorba de "centrele de activitate", unde fiecare copil alege cu ce incepe.

- Nu au catalog pentru note. Se pun totusi absentele. In mod normal, la step ar trebui sa fie cate un caiet in care sa fie notata evolutia fiecarui elev. Dat fiind ca e nivel pregatitoare, nu exista nici asa ceva. Copiii vor fi evaluati fara ceva scris - parintele ii observa lucrarile (pe care le primeste acasa la sfarsitul fiecarei saptamani) si din discutiile cu invatatoarele.

- Invatatoarele - ei, la partea asta am intarziat putin la sedinta, asa ca nu mi-e foarte clara situatia celei de-a doua invatatoare - in mod normal ar trebui sa fie 2 cadre specializate step by step. Cum scoala n-a reusit sa angajeze, au preluat una din invatatoarele care a terminat clasa 1 si a "alocat-o" la pregatitoare, iar al doilea cadru este "traditional". In consecinta s-au organizat asa inca dimineata fac activitatile tipice step cu invatatoarea pregatita step, apoi de la 12-13 au pauza de masa, iar dupa-amiaza au mai mult program de joaca si joc sub supravegherea invatatoarei "traditionale". Alex o place mai mult pe doamna de dimineata, dar sunt convinsa ca se va obisnui si cu doamna de dupa-amiaza :)

- Masa - intrucat sistemul step by step inseamna cursuri pana la ora 16, au o masa asigurata in scoala. Au sala de mese, mancarea e adusa de o firma de catering. Pana acum a fost destul de diversificata, dar Alex bineinteles a selectat doar ce ii place... Ah, costa 13 lei/zi.

- In rest, mai au in clasa de toate cele trebuincioase - de la dozator de apa si pahare/bidonase cu deschidere tip sport, pana la hartie igienica, sapun lichid si servetele :) mie imi place cum s-a organizat toata treaba. Iar Alex spune ca e bine si e frumos la scoala :)

- Mai au o mascota pe care o iau copiii acasa pe rand, si in ziua urmatoare povestesc aventurile prin care a trecut mascota. Din cate am "prins", ei il au pe "Domnul Scooby", si se pare ca Alex ar trebui sa il ia acasa in acest week-end. Deci ne pregatim de aventura...

- Cum scoala nu asigura nimic dupa ora 16, iar noi lucram pana la 18, dupa ce termina scoala Alex e preluat de masina afterschoolului aferent gradinitei la care a fost ultimii 3 ani :) Deocamdata se joaca la grupa mare, cu 2 din fostii lui colegi de grupa, ramasi inca un an la grupa mare. Vedem in timp daca se va lipi de ceilalti copii de afterschool :)

- Alex: prima zi a fost destul de bine;  a doua zi a fost perfecta :) a treia zi a inceput sa planga la scoala, ca a stat destul si ca vrea sa plece la gradinita. A patra zi (ieri) s-a smiorcait putin in curtea gradinitei, dar l-am convins cumva sa intre in clasa si a ramas ok, peste zi a fost perfect. Azi s-a mai smiorcait foarte putin la intrarea in clasa, dar deja si-a facut 3 prieteni, care l-au chemat langa ei, si l-am lasat bine. Sper sa treaca repede si bine perioada de acomodare...

- Costuri aferente scolii - cam asa: 300 lei pentru fondul clasei, din care s-au cumparat maculatura si toate materialele, dozatorul + apa, o multifunctionala, hartie igienica, sapun etc - s-au consumat cam 20% din bani pana acum; Masa - am spus deja, 65 lei/saptamana; Uniformele (tricourile) - aprox 25 lei/bucata, vedem noi cate ne-or trebui, dar ma gandesc la 2-3 cu maneca scurta si 2-3 cu maneca lunga. Inca nu le-am comandat, dar abia astept sa facem asta, ca nu prea i-am luat tricouri :))

- In clasa au o tabla alba (whiteboard) si un smartboard pe care se lucreaza.

- Sunt 22 de copii in clasa in acest moment (unii s-au transferat cu o saptamana inainte de inceperea anului scolar, altii s-au retras).

Si daca imi mai aduc aminte de ceva, revin...

Azi ar trebui sa luam acasa si materialele lucrate in timpul saptamanii. Sa vedem... :)

Bafta celorlalti scolarei de pregatitoare!

miercuri, 19 septembrie 2012

Rezumat...

Din motive de perioada aglomerata (de fapt cand n-am eu asa ceva...?) am rarit postarile pe blog. Revin tot cu un rezumat:

1. (cel mai important) Alex a inceput scoala! :) Clasa pregatitoare Step by Step, la Scoala Gimnaziala 5. Mi-a placut cum s-a organizat scoala, imi place si doamna invatatoare, o place si Alex :) Revin cu detalii in cateva zile, dupa ce se mai "consolideaza" parerile ;) Ca organizare - Alex va sta la scoala in program 8-16, dupa care va fi preluat de o masina Smiley si revine la gradinita-afterschool la care a mers in ultimii 3 ani :) iar pe la 18:30 ajung si eu sa il iau.

2. Am participat la primul concurs national de veterani. Na, masters, ca sa sune mai bine ;) Am avut timp mai prost decat la antrenamente (mi-a fost foarte rau, in acea zi si inca vreo 5 zile dupa), dar am avut si ceva bafta si am ajuns la primul meu loc I din cariera :) Yupiiii! :)

3. Jobul la firma noua pare sa mearga foarte bine :)

4. Tocmai mi-am pus in pamant bulbii de flori de primavara, in speranta ca le va merge bine si voi avea super flori peste jumatate de an :D mare lucru cu rabdarea la gradinareala asta... pe langa ce am avut luati in primavara asta, am mai si primit, si am mai si cumparat :) daca se fac macar jumatate, ma declar multumita :)

5. Nu mai stiu :)

vineri, 31 august 2012

Aspirator cu spalare

Tanjeam dupa asa ceva de muuulta vreme. Aspiratorul nostru avea cativa ani si a fost cel mai simplu si mai ietfin pe care l-am gasit atunci. LG (nu, nu fac reclama marcii, dar e relevant in ceea ce priveste desfasurarea actiunii). La inceput a fost ok. Dupa ceva vreme, nu stiu cum s-a intamplat ca n-a mai mers bine, nu mai tragea cum trebuie, imprastia praful mult prea rau ... plus ca ne-am chinuit rau si cu sacii, ca nu gaseam saci pentru modelul respectiv ... ne-am chinuit cu cel de panza pana am dat de un site care facea saci pentru orice tip de aspirator si ne-am facut un stoc zdravan de saci de acolo :) asta, desi aspiratorul nu functiona bine si am ajuns sa preferam sa periem covorul la propriu decat sa il aspiram :)

Cand a ajuns rau cutitul la os, am hotarat ca vreau aspirator fara sac (cu apa) si cu spalare. Mai ales ca luasem si canapeaua, si nu aveam alta idee pentru a o spala (partea textila). Si cand am ajuns si la banii necesari, m-am pus pe batut magazinele de electrocasnice in cautarea aspiratorului perfect :)

Pana la urma l-am gasit - un Zelmer. Nu stiam mare lucru despre marca, dar am vazut ca sunt destul de folosite, asa ca ... unde mai pui ca era si convenabil ca pret, era ceva super oferta :) Si mergem noi frumos intr-o vineri seara la magazin - il vrem si gata.

Buuun. Platesc cu cardul, si mergem la garantie. Acolo, se uita baietii la noi, la ceas ... "ii mai facem proba?".

Eh, asta e o intrebare capcana :) mai ales ca avem o experienta cu un aer conditionat mobil - stiti, o cutie d'aia mare si grea, pe rotile, pe care o tii in casa cand stai in chirie si n-ai voie sa spargi peretii, si ai nevoie de aer respirabil vara :) cam in acele conditii l-am cumparat. Si ca sa nu ne chinuim cu transport si alte complicatii, l-am comandat online cu livrare la domiciliu. Si-a venit. L-am pornit - primele minute a mers partea de ventilatie, dupa care a pornit compresorul. Care s-a auzit cale de vreo 2-3 etaje in sus si tot atatea si-n jos. M-am uitat pe nivelul de zgomot de pe instructiuni - nu, nu trebuia sa se auda mai tare decat masina de spalat :) Asa ca am sunat la firma si i-am chemat sa ni-l schimbe :)

Zis si facut, oamenii au trimis alt aer conditionat mobil, la fel de sigilat. L-am desfacut cu reprezentantul firmei langa mine, l-am pus in functiune - de data asta suna normal. Omul s-a uitat la mine - "doamna, eu sunt sofer, eu oricum nu stiu cum trebuie sa mearga asta, asa ca eu plec in treaba mea". Ce era sa-i mai spun? :) asa ca ... s-a dus omul in treaba lui. Iar eu am ramas langa aer si am asteptat pornirea compresorului. Care n-a mai venit ...

Am anuntat iar la firma - de data asta ne-au trimis pe noi cu aparatul la service. Acum stiu ca-s cetatean european si am drepturi, dar atunci (acum 2 ani) m-am lasat convinsa. Cu toate ca l-am ochit pe toate dimensiunile si am decretat din start ca nu imi incape in masina :) plus ca service-ul era prin partea vestica a Bucurestiului, pe care n-o stiu deloc. Asa ca m-am uitat bine la el, si am stiut ca ne-am incaltat cu o frumoasa piesa de mobilier :))

Totusi, ca sa nu va las in suspans - totul s-a terminat cu bine. Acum cateva zile, cand vecinului nostru i-a trecut prin cap sa il desfaca (oricum garantia expirase de mult) si a constatat cu surprindere ca avea o conexiune gresita (nu stiu exact ce, dar imi trece prin cap deva de genul jumperilor de pe placa de baza de la calculator :D). Si dupa ce le-a pus el conform instructiunilor - merge! :)

Acum, revenind la aspirator (il aveam deja cand s-a reparat aerul :D) - cu mici emotii, cedez:
Eu: "Biiiiine, nu-i mai facem proba, dar daca nu merge maine vi-l aduc inapoi!"
Reprezentant magazin: "Bine, mi-l aduceti, dar nu dupa ce aspirati toata casa!"
Eu: "Pai cum sa o aspir daca nu merge? Despre situatia asta ipotetica e vorba" :)
Rm: "Da, asa e ... dar am avut persoane care l-au adus inapoi dupa ce au aspirat casa".

Na, ce sa spun, chiar cred ca au patit-o :))

Bun. Si luam noi aspiratorul, il urcam frumos in masina, ancorat bine sa nu se zdruncine etc. Pus cu grija acasa pe covor, caut manualele, ca sa fiu sigura ca nu il pornesc gresit sau fac vreo prostie :) Si mi-am petrecut restul serii studiind manualele, stiam la ce foloseste fiecare perie, fiecare buton, cum ar trebui sa functioneze.

Sambata dimineata - hai sa-i dau drumul. Pauza. Nimic. Nu stiam daca sa rad sau sa plang, revedeam firul aerului conditionat :)) Pompa de spalare pornea, dar aspirarea nu. Deloc. Ma enervez - zic "gata, in masina si la magazin!" Cristi se uita urat la mine, dar cedeaza :) Mai incearca si el sa il porneasca, mai schimbam - ba filtrarea cu apa, ba cu sac - nimic. Asta e, il punem in cutie si oprim la magazin.

Omul nu zice mare lucru, ma intreaba bineinteles daca n-am aspirat casa :) Si in timp ce scoate el componentele de pe-acolo observ ca uitasem 2 piese acasa :D Il verifica si el, constata ca nu porneste, si intrucat am platit cu cardul si nu cash nici nu imi poate da banii inapoi pe loc. Asa ca ne spune ca il retine si ca o sa caute altul - in magazin nu mai era niciunul la fel sigilat (mai era cel expus care nu prea era de vanzare), asa ca ne lasam convinsi ca o sa ne caute altul sigilat in alt magazin.

Trec inca vreo 3-4 zile - ma suna - stiti, nu mai exista niciunul sigilat in niciun magazin. Si cum eram chitita ca vreau aspirator cu apa si spalare, am hotarat sa dam diferenta si sa luam alt tip - ha ha, LG. Tocmai ce vroiam sa evit, din cauza experientei anterioare :) Cauta dupa el - pana la urma gasesc unul sigilat (desi in prima faza au zis ca nu mai au), il testeaza - pornesc atat aspirarea cat si pompa de stropire - gata, platim diferenta si plecam cu el acasa. Ah, am uitat sa precizez, intre timp am dus la magazin si piesele lipsa de la primul aspirator ;)

Acasa, bineinteles, ma pun pe treaba. Constat in primul rand cu bucurie ca avea mai multe functii decat anteriorul (deh, si pretul semnificativ mai mare). Dar nu mai avea posibilitatea de aspirare cu sac, plus ca avea structura interioara complet altfel decat celalalt pe care deja il invatasem :) si plus ca n-am avut niciun manual in cutie (da, cam la descoperirea asta a inceput sa nu-mi mai placa), si nici in ziua de azi nu i-am gasit butonul de reglare a intensitatii. Deja ii gasisem o multime de parti negative, eram gata sa il impachetez si sa-l duc inapoi la magazin fara macar sa-l testez :)

Pana la urma pornesc aspirarea - redescopar perii covorului, ceea ce chiar m-a incantat :) dupa care dau sa incerc spalarea - nu merge. Pornea pompa, dar nu ajungea apa prin furtun. L-am desfacut pe bucati, am suflat prin el pana am ametit - n-am gasit problema :) noroc ca a fost Cristi inspirat sa se uite si la interior - trebuie avuta grija maxima la cum sunt aranjate componentele, ca furtunasul de spalare se obtureaza extrem de usor).

Pana la urma, vorba aia, totul e bine cand se termina cu bine. Dupa ceva chinuieli a pornit si spalarea, si dupa ce am "muncit" ambele covoare + canapeaua chiar sunt incantata de el :) Bine, inca nu reusim sa desfacem cele 2 tuburi metalice de la ultima aspirare, iar peria a iesit doar la menghina :)) asta sa imi fie invatatura de minte sa il folosesc mai cu mila :D si sa mai caut de unde se regleaza intensitatea. Ca nu se poate sa nu se regleze de undeva... am gasit ceva instructiuni pe site-ul producatorului, la functionare spune el ceva de reglarea intensitatii, dar la componente - nimic pe tema asta...

Ce n-am testat inca - peria de spalat geamuri. Are si asa ceva :) eh, asta va urma... :)
Pana una-alta - aveti grija la super ofertele de la electrocasnice :) mai stiu pe cineva cu o poveste cu un frigider... ;)

vineri, 17 august 2012

Update :)

N-am mai scris de mult, dar am lipsit oarecum motivat :) si ca sa va explic cum sta treaba:

1. Pe 21 iulie am terminat cursa Hobby de la 7500 Bucegi. Tot impreuna cu Ana, ca anul trecut :) desi intentia mea era sa terminam pe lumina, ne-a prins intunericul aproape de final, dupa care am mai ratacit aiurea vreo 45 de minute pe ultimii km. Pana la urma am terminat cu vreo ora mai bine decat anul trecut, si cu complet alte sentimente :) Ma bucur ca am rezistat mai bine decat anul trecut (genunchii) si nu m-am simtit chiar asa "praf" la final :) totusi, la finish m-am ales cu un carcel serios, dupa care am tot continuat cu carceii inca vreo 2 saptamani... abia acum par sa imi revin, in sensul ca nu mai simt nici ca "ar urma" o contractie musculara.

2. Pe 23 iulie am luat avionul spre Paris. Unde am stat 3 saptamani, intr-un training pentru noua firma la care lucrez :) N-am stat chiar in Paris, si ajungeam la hotel seara cam rupta de oboseala, plus ca m-am refacut mai greu dupa 7500 ... pe scurt n-am alergat deloc. Dar in cele 2 week-enduri petrecute pe-acolo m-am plimbat muuuult pe jos - Versailles, Paris, Fountainbleu, Luvru. Cate cel putin 15 km in fiecare zi :D (si ma intreb de ce nu mi s-au oprit carceii :D)

3. Ieri am iesit la alergat, dupa practic o luna de pauza. Viteza mai mica decat as fi vrut - am inceput bine dar am pierdut pe parcurs - si distanta mai mica - pe la km 5,5 a inceput sa ma doara genunchiul de care eram mandra ca rezistase la 7500. Si am decis sa ma opresc la km 6, am hotarat ca mai bine mai putin decat sa ajung sa ma accidentez.

4. Am hotarat sa fac din nou maratonul intreg la MIB. Ca deh, am la activ mai multe maratoane montane decat de sosea, si chiar nu sunt fan maratoane montane :) deci urmeaza maratonul [de alergare] nr 8 al carierei mele :)

Si cam atat :)

miercuri, 18 iulie 2012

Raport de curse: Surmont & MarVin

Voi fi destul de scurta cu aceste rapoarte, din diverse motive am o perioada foarte aglomerata si nu ma pot intinde la povesti (chiar daca mi-ar placeaaaaa :D).

Sa incepem cu inceputul:

1. Surmont MTB Challenge Azuga
Cursa a avut loc pe 8 iulie, la Azuga, iar eu am ales traseul mediu - 38 km cu 1100m diferenta de nivel. Am plecat impreuna cu Cristi din Bucuresti in dimineata cursei, am luat kitul, ne-am mai invartit vreo 2 ore si ceva prin parcare si... start! Am pedalat fara probleme primii vreo 7 km de urcare sustinuta pe drum forestier :) la urmatorii am mai si impins putin de bicicleta :) dupa care am intrat in zona de padure. Si daca pana in acel moment am spus ca urasc pietrele si abia astept pamantul de padure, acolo mi-am dorit inapoi pietrele :) Traseul a fost ceva mai tehnic decat ma asteptam, si eu nu prea ma pricep la urcat/coborat peste radacini tip scara :D asa ca, mai incet, mai sontac-sontac, am ajuns in varful muntelui :) unde direct pe prima portiune de coborare am reusit o cazatura spectaculoasa la vreo 30 km/ora, si multumesc din suflet inventatotului castii. Dupa cazatura am fost si mai precauta, am luat pe jos chiar si coborari care nu se anuntau extrem de periculoase, dar na, paza buna... :) Si pana la urma am ajuns la bucata de drum forestier care acum trebuia coborata, si mi-am dat drumul la vale la viteza maxima :) am depasit si 40 km/ora pe alocuri, am reusit si kilometri parcursi in maxim 2 minute :) Pe final am prins balti pe jos (in Azuga a tras o ploaie zdravana, nu stiu cum de am scapat uscata pe tot traseul), asa ca la finish am ajuns cam noroita :) Timp final: 4h47, locul 6 din 11, aproape la egalitate cu locul 5 (care m-a depasit cu 3 secunde, pe ultima portiune de mers)

Concluzie: cursa placuta, multa umbra, traseul oarecum tehnic, dar probabil ca o sa mai incerc sa il parcurg, dat fiind ca nu e chiar la asa mare departare de casa. Daca vrea si Cristi, bineinteles :)

p.s. Multumesc Florian Raducanu pentru poza :)



2. Maratonul Vinului
A avut loc pe 15 iulie. Cum pe 13 a fost ziua mea, am hotarat sa fie un fel de cursa-cadou, mai ales ca pana aproape de finalul inscrierilor eram doar 2 fete inscrise la tura lunga. Apoi am ajuns 4, dintre care una a renuntat (am senzatia ca s-a transferat la tura mica), deci am ramas 3. Ca sa imi fac cadoul mult visat nu era nevoie decat sa termin cursa :) Ah, am primit de la colegi si o casca noua, ca cea lovita nu mai e sigura...
Am ajuns dimineata in Urlati. Am constatat ca e foarte aproape de noi. De fapt, dupa ce se va da in folosinta autostrada, cred ca am face maxim 45 de minute cu masina pana acolo. Problema la aceasta cursa a fost caldura. Adica, 15 iulie e zi torida de vara, de cuptor :) asa s-a si dovedit a fi.
Ziua s-a anuntat mai prost pentru noi inca din start - Cristi mi-a facut un test la bicicleta si a reusit sa se loveasca, de mi-a cam stat inima in loc. Am cam avut emotii, dar pana la urma l-am lasat in grija cortului de prim ajutor si am pornit pe traseu. Desi initial m-am asezat undeva in ultimul sfert la start, am fost directionata de organizatori in fata, langa ceilalti colegi de "tura lunga". N-am prea inteles de ce, pentru ca e clar ca tura scurta o "taie" mai repede, si nu era start decalat. Asa ca, la start, majoritatea baietilor s-au ingramadit in fata mea, pentru ca apoi, pe prima portiune de urcare (unde se ingusta si drumul), sa se opreasca si sa ma incurce rau. De fapt, am prins vreo 3 ambuscade de-astea pe primii vreo 5 km...
La un moment dat s-au despartit traseele, am ajuns si la o coborare anuntata ca periculoasa. Am intrebat care era pericolul - pietre si crapaturi in pamant. Cu pietrele m-am descurcat, dar crapaturile... cum sa va explic, pur si simplu, de la seceta, s-a crapat pamantul. Dar nu dungulite usor de trecut cu vederea, ci chiar crapaturi late, carora nu prea le vedeai fundul cu ochiul liber :) ei bine, intr-o astfel de crapatura mi-a intrat la un moment dat roata din fata, iar eu am zburat peste ghidon. De data asta in genunchi (da, pe langa casca, probabil utile sunt si niste genunchere) :) Cam acolo s-a diminuat serios entuziasmul meu, plus ca deja se incalzise la 41-44 grade la umbra... am hotarat ca "better safe than sorry" si am luat-o mai incet, doar cu gandul de a termina cursa. Mi-a fost clar destul de repede ca eram ultima, dar na, nu era prima data in viata cand ma gaseam in aceasta postura :)
Undeva intre orele 12-13, toata cursa mea s-ar putea numi "pandeste umbra" :) ardea soarele destul de rau (nu in cap ca aveam casca, dar il simteam pe spate), si pomii erau destul de rari, asa ca in momentul in care gaseam unul, ma refugiam cateva minute la umbra lui :) ce e sigur: din ce am gasit, cea mai buna umbra o tin nucii :)
La un moment dat mi-a murit si bateria de la telefon (si implicit gps), deci am ramas si fara notiunea de timp sau distanta, si am mers practic din inertie, fara sa mai pot face vreun fel de calcul privind distanta ramasa sau timpul pana la finish. Ce era cert din nou - organizatorii se cam pregateau sa stranga. De fapt, fiecare CP il astepta pe Ben - unul dintre organizatori, care avea rolul de a "inchide plutonul" si de a da "strangerea".
Bineinteles, m-a ajuns si Ben din urma, si am mers impreuna o portiune de drum.
Si la un moment dat - momentul fatidic - i-a sunat telefonul, si a primit instructiuni sa "ne retragem". In 3 ani si jumatate de cand particip la evenimente sportive, e pentru prima data cand organizatorul ma retrage de pe traseu. Nu mi-a fost foarte clar de ce - am inteles ca nu mai vroiau sa astepte dupa mine, ca nici voluntarii nu mai puteau sta in soare - inteleg si accept asta (motiv pentru care am si acceptat sa nu mai continui cursa pana la urma), dar atata timp cat nu au existat timpi limita la CP-uri, si cat timp s-a derulat concursul chiar si in conditii de canicula, eu cred ca aveam dreptul sa continui cursa. La finish m-au cam ametit cu niste jumatati de explicatii, dar tot in ceata am ramas, doar ca de la un moment dat m-am mai linistit din nervi si dezamagire. Ulterior, dupa ce am vazut afisate rezultatele si eu m-am aflat complet in afara listelor, m-am simtit efectiv "aruncata la gunoi" si considerata un ... ceva nesemnificativ. Da, am facut cursa pentru mine, si nici macar nu mi s-a permis sa o termin - stiu, puteti spune ca puteam sa o continui chiar si fara CP-uri - intrucat nu mai aveam apa pe traseu nu as fi riscat, plus ca nu stiu daca nu cumva stransesera si o parte din marcaje. Si oricat de ambitioasa as fi, nu-s inconstienta sa merg 17 km de canicula fara apa. Facusem cam 38 de km, in timp similar cu cel de la Azuga, dar in conditii meteo mult mai dificile.
Deci, in loc de cadou frumos de ziua mea, m-am ales cu 2 cazaturi "in familie" (una eu, una Cristi), si o cursa neterminata fortat. Mda, uneori socoteala din targ da rau cu virgula :) De fapt, mi-am adus aminte de o cursa a lui Marian pe Fuji, in care concurentii au fost opriti la jumatatea traseului de organizatori din cauza vremii, dar au fost totusi considerati finisheri...

Concluzia: nu prea am concluzii, sunt in ceata totala privind modul in care "am ajuns" la finish. Oricum, dezamagirea la modul general exista si cel mai probabil probabil nu voi repeta aceasta cursa. Dar organizatorii si-au atins unul din scopuri - zona am descoperit-o, mai ramane sa gasim un week-end de vreme cat de cat normala ca sa mai incercam macar traseul mic. Poate in toamna, cand vor fi copti si strugurii, ca nu degeaba e Maratonul Vinului.

p.s. chiar daca nu apar pe niciun fel de lista pe site, am fost acolo, da? am dovada clara :) multumesc Zoltan Marton pentru poze :)



joi, 5 iulie 2012

Invitatie: Patrulater gimnastica artistica feminina

Dupa ce v-am invitat la Campionatele Nationale de atletism (la care cred ca ajung putin maine seara), mai lansez o invitatie la un eveniment sportiv: Patrulater gimnastica artistica feminina.
Evenimentul are loc sambata 7 iulie, de la ora 16:30, la Sala Polivalenta, unde vor concura gimnaste din Romania, Germania, Franta, Italia, si o echipa mixta cu sportive din Belgia, Elvetia, Grecia, Suedia. Fetele participante sunt calificate la Olimpiada de la Londra, deci se promite un spectacol pe cinste :)

Intrarea este libera!

Pentru cei cu cont pe Facebook - gasiti detaliile evenimentului aici.

Kangoo Jumps

Da, am testat-o si pe asta :D de fapt, ma batea Cristi la cap de ceva vreme (hm, 1 an, poate 2?); si cand am vazut un voucher de disount pe tema asta, n-am ezitat :D

Deci, ieri, prima mea sedinta de Kangoo Jumps :) Am intarziat putin (am avut o perceptie gresita cum ca ar fi la metrou Grozavesti, si de fapt era la metrou Crangasi, si cum iesisem deja la aer in Grozavesti am luat-o pe jos pe stradute, cu GPS-ul activat :D) Pana am ajuns aveam incalzirea gata facuta, probabil deja si calorii consumate tot cat as fi consumat pana in acel moment la sedinta :D

M-am schimbat rapid, mi-am incaltat "ghetele". Domnisoara de la receptie m-a intrebat daca am macar experienta cu rolele - n-am. A inclinat putin din cap a ingrijorare, si cand m-am ridicat in picioare mi-am dat seama si de ce :D totusi, am reusit sa ma prind de modul de functionare (a se citi echilibru) inca din primul minut, asa ca m-am apucat de sarit conform instructiunilor :D

Primele vreo 10 minute au mers cumva. Dar m-au terminat rau :D eram transpirata toata, si incepuse sa ma enerveze greutatea atarnata de picioare (fiecare "ghetuta" are 1,3 kg). Dar (spre deosebire de orele de aerobic/step/tae bo la care am mai participat) s-a lucrat cu mici intreruperi - cam 1-2 minute intrerupere pentru tras sufletul dupa intervale de 5-10 minute de sarituri intense, si pana la urma am terminat sariturile "in forta", am reusit sa fac si serii lungi :)

Ce am simtit "pe loc" - clar, muschii abdomenului "turati la maxim" :) la picioare nu am simtit prea multe (deh, cu ele am mai alergat/pedalat), dar am mai simtit la spate si gat. De fapt, azi chiar am niscava febra musculara in zona gatului :d si nu, n-am sarit in cap :))

Ah, dupa sariturile intense, am facut si abdomene cu greutatile agatate de picioare. Greu, zise baba :D asa, normale, mai merg cum mai merg, dar greu se ridica picioarele cu kilogramele pe ele :D

Urmatoarea sedinta: miercurea viitoare. Sper sa ajung la timp, sa vad cum rezist o ora intreaga :D

marți, 3 iulie 2012

Invitatie: Campionatul National de Seniori 2012

Preiau si eu invitatia lui Gabi, de a aduce zilele astea in prim plan Campionatul National de Seniori la atletism. Asta pentru ca... m-am saturat de fotbal :) Hai, anul asta suntem mai norocosi, cu Olimpiada, luna asta cu Turul Frantei etc. Dar per ansamblu, daca luati un set de stiri sportive, majoritatea covarsitoare au tangenta cu fotbalul. Ah, asta nu inseamna neaparat ca sunt stiri despre fotbal, decat ca ... au tangenta. Ca de exemplu cum si-a schimbat culoarea parului o sotie de fotbalist nu cred ca e stire sportiva "adevarata" :)

Revenind, vorba cuiva, la mutoanele noastre, Gabi ne propune sa devenim "jurnalistii alergatorilor". Imi place ideea, asa ca voi face tot posibilul sa ajung si eu pe stadionul Dinamo, joi sau vineri seara (dupa serviciu) si sa "transmit" de la fata locului macar o parere :) Mai ales ca, dupa cum bine a observat Gabi, pe acelasi stadion am alergat si eu la Corporate Games :)

Programul campionatului este aici. Intrucat inca nu stiu exact la ce ora sau in care zi reusesc sa ajung, nu pot sa promit o anume proba. Imi plac in general stafetele de alergare, atat de 4x100 cat si de 4x400, care sunt seara destul de tarziu, una joi iar cealalta vineri :) Totusi, intrucat "jurnalisti ai alergatorilor" s-au declarat deja mai multi - Gabi, Marian, Oana, eu cred ca voi incerca sa fiu un "jurnalist al saritorilor" - lungime, triplusalt, inaltime, prajina :) Mai ales ca tocmai zilele trecute ma uitam la TV la Campionatele Europene de la Helsinki, si am mai "prins" una-alta si despre saritura cu prajina si saritura in lungime :)

Cine mai vine? :)

vineri, 29 iunie 2012

Raport de cursa: Skoda Velo Challenge 2012

Eh, de cand va tot amenint ca va povestesc cum a fost :) am hotarat ca pana imi fierb siropul si duleata de capsuni va povestesc si despre asta :D

Despre editia 2011 v-am povestit la vremea ei :) pentru 2012 m-am hotarat sa formez o echipa feminina, cu pretentii la podium. Si timp de un an de zile mi-am tot facut planuri, le-am tot schimbat... si pe cand ajunsesem la o potentiala formula de echipa, se apropia luna iunie si nu aveam vesti ca s-ar mai face concursul :)

Si dintr-o data, yupiii, anuntul ca s-au deschis inscrierile. In prima faza nu stiam daca avem suportul total al companiei, dar am hotarat sa ne inscriem chiar si individual, nu prin firma, in cel mai rau caz. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, ca de obicei, asa echipa bine calculata de mine era de fapt formata din mine, Andreea, si 2 locuri vacante :) pe Silvia am gasit-o repede pe listele de la Prima Evadare, dar pe Simona am gasit-o destul de greu :) Dar am reusit, si pe cand am format echipa am obtinut si sprijinul companiei :) si iata-ne inscrise :D

Cu o saptamana inainte de concurs am iesit impreuna (Andreea, Simona si eu) la o tura de recunoastere. Eu aveam probleme cu franele (inca aveam doar bicicleta veche, pe Bica), si am hotarat sa mergem mai incet, sa studiem traseul, dupa care imi duc si eu bicicleta la reglat. Pana la urma, cum au venit si baietii cu noi si au fost cam nerabdatori, am facut traseul mai repede decat planificat si l-am si gresit. Dar am zis ca na, n-are ce sa fie asa de rau in portiunea pe care n-am vazut-o :)

Cu cateva zile inainte de concurs s-a modificat si traseul - s-a scos bucata de noroaie. Din pacate. Ca mie mi-ar fi placut sa ramana, ca sa "filtreze" putin MTB-istii adevarati de ciclistii de asfalt :) traseul s-a lungit cu vreo jumatate de km, dar acum devenise mult mai rapid :)

Bineinteles, cum am tot visat la podium, am studiat si concurenta :D pe site-ul de rezultate de concursuri. Am descoperit astfel echipa Infinity despre care stiam ca are 2 fete bune... si am mai gasit inca vreo 2 echipe cu 1-2 fete (foarte) bune, dar restul nu apareau pe site (nu sunt toate concursurile incarcate acolo, iar lipsa unui nume de pe site nu inseamna ca nu se descurca pe traseu :D). Si dupa ce m-am tot perpelit pe tema asta, am hotarat sa mergem in ordinea: eu, Simona, Andreea, Silvia.

Surpriza mare a venit din partea lui Cristi, cu 4 zile inaintea cursei: o bicicleta noua :) Muuuult mai buna :) o cheama Fulger :) Stiu, nu e indicat sa faci concursul cu bicicleta noua, e bine sa fie cat de cat rodata, sa fii obisnuit cu ea... dar dupa vreo 3 iesiri scurte de acomodare am hotarat ca imi asum riscul si merg cu ea :) Ah, dupa tura de recunoastere, dupa ce am lasat bicicleta veche la service, mi s-a furat si telefonul, si tot Cristi m-a ajutat cu un telefon nou, cu GPS, deci puteam inregistra si cursa cu el :)

Dimineata cursei. Am mancat, am incarcat bicicleta in masina si am pornit spre start. Eram relaxata ca nu ma suna nimeni - am aflat la start ca fetele de fapt erau in culmea stresului ca nu imi suna telefonul :D deh, eroare de telefon si/sau retea :)

Eu am plecat destul de tarziu spre linia de start. Au fost cateva anunturi cam derutante privind momentul startului, iar pe cand m-am dus eu in zona n-am mai avut loc sa ma strecor mai in fata, cum imi planificasem. asa ca m-am strecurat unde am putut, si am hotarat sa depasesc pe toata durata cursei.

Si s-a dat startul. M-am concentrat doar pe depasit. Stiam ca e bucata lunga de asfalt, plus prima padure - spatii foarte bune pentru depasit. Asa ca pe asta m-am concentrat, si am tot depasit :) Apoi partea de camp - acolo am avut o mica problema pe portiunea pe care nu se prea putea depasi, un concurent orgolios si foarte hotarat sa nu recunoasca nicio forma de suprematie feminina ;) nu m-a lasat sub nicio forma sa il depasesc :D pana la urma a venit intrarea in a doua padure, unde am reusit sa trec de el si sa prind din nou viteza. Ah, inainte de start mi se stricase si ciclometrul, deci habar n-aveam ce viteza am, ce distanta am parcurs etc. Organizatorii pusesera pe copaci niste afise cu numarul de km ramasi, dar eu nu le-am observat pana la ultimii 4 km :) practic, am vazut doar 3 afise: 4km, 2km, 1km :) si asta pentru ca abia pe acolo mi s-a eliberat traseul in fata si am inceput si eu sa fiu atenta cu adevarat la el. Pana acolo am fost concentrata exclusiv pe pedalat si depasit :)

La bariera a fost un moment psihologic - in primul rand acolo gresisem traseul la recunoastere, si eu eram gata sa o iau pe unde "recunoscusem". Dar arbitrii mi-au aratat directia, si am luat cea mai proasta varianta posibila pe acea directie :) am pierdut secunde pretioase pana am reusit sa intru ca lumea pe traseu... asta sa imi fie invatatura de minte pentru urmatoarele recunoasteri - se fac cum trebuie, altfel nu ajuta la nimic :)) si tot atunci mi s-a spus ca eram a 4-a fata, ceea ce m-a ambitionat sa pedalez la maxim, in speranta ca mai prind vreo fata din fata...

Mi-au alunecat de vreo 3 ori si picioarele de pe pedale - deh, bicicleta noua si combinatie de foi/pinioane nepotrivita cu viteza mea de invartit picioare :)) dar am reusit sa nu cad pana aproape de finish, cand un alt concurent m-a impins intr-o balta semi-uscata, de am lipit niste noroi de pantaloni si de scaunul de la bicicleta :) in rest, pot sa spun ca totul a mers bine :) pe ultimii 2 km am tras tare, la un moment dat incepusem sa simt nevoia sa ma indrept pe bicicleta ca sa respir cat am nevoie :)

A venit intr-un final si iesirea la asfalt, unde am reusit sa prind viteza marisoare, am mai depasit vreo 2-3 concurenti, si am ajuns la finish.

Eh, aici o parte amuzanta - trebuia sa cobor de pe bicicleta si sa alerg pana in zona echipei. Mi-am calculat muuulta vreme care ar fi partea cea mai potrivita pentru a cobori de pe bicicleta - de obicei cobor pe dreapta, dar bicicleta in stanga ar fi stanjenit mutarea cipului, pe de alta parte coborarea pe stanga incomoda curba de la capatul liniei de alergare... si pe cand strangeam de frane si ma intrebam pe care parte sa cobor... am coborat la nimereala :)) pe stanga :) Andreea a mutat repede cipul, eu am mai balbait putin borseta cu spray-ul de pana, dar am reusit intr-un final sa i-o prind Simonei si sa ii dau startul ;)

Apoi, a urmat pentru mine complet alta perspectiva decat la cursa de anul trecut - incercam sa numar cate fete B ajung inaintea noastra, apoi cate fete C... la un moment dat mi-am dat seama ca nu mai stiam care dintre echipe erau feminine si care mixte, deci toata numaratoarea nu m-a mai ajutat la nimic. Ceea ce mai stiam sigur era ca a doua concurenta din echipa Inifinity ajunsese inaintea Simonei... dar Andreea a ajuns inaintea celei de-a treia concurente. In momentul in care am vazut in departare tricoul Andreei fara sa vad vreo urma de Inifinity C am inceput sa topai de bucurie, de se uita toata lumea ciudat la mine :)) eh, asa ma bucur eu - topai :D

Apoi a plecat si Silvia, am asteptat-o si pe ea cu nerabdare. Am incercat sa numar totusi fetele D, cu gandul ca echipele mixte nu prea trimit fata pe ultima tura :) Am vazut o singura fata D, apoi a venit Silvia. Pe drum i s-a spus ca era a 3-a fata D, asa ca incepusem sa avem emotii ca am fi prins locul 3 :) Am stat in emotii multa vreme, rezultatele s-au afisat foarte tarziu... si surpriza, aveam locul 2! :)



Multumesc colegelor de echipa, felicitari si ... la mai mare! :) Andreea mai are ceva experienta, dar pentru Silvia a fost al doilea concurs, iar pentru Simona primul :) la cat mai multe! ;)

Ah, povestea Andreei este aici :)

Asteptam editia a 3-a! :)

marți, 26 iunie 2012

Evenimente/concursuri viitoare

Si listuta periodica de evenimente la care am de gand sa particip in viitorul (relativ) apropiat:

1. Kilometrul verde, sambata 30 iunie. Ideea e foarte interesanta - timp de cateva ore, biciclistii vor avea acces pe viitoarea autostrada (pe portiunea Bucuresti - Ploiesti). Sunt curioasa cati biciclisti se vor strange :) Initial am fost foarte entuziasmata, apoi am constatat ca e un eveniment facut foarte mult pentru media, si destul de putin pentru biciclisti in sine, asa ca mi-a scazut entuziasmul pana aproape de a fi gata sa renunt. Pana la urma, totusi, Cristi vrea neaparat sa mearga, iar eu vreau neaparat sa mergem impreuna cu bicicletele undeva, asa ca il voi insoti :) Sa ne vedem cu bine la kilometrul verde, si sper ca actiunea sa aiba macar unul din rezultatele scontate, ca degeaba constientizam si aprobam ca bicicleta e un mijloc foarte bun de deplasare, daca nu facem nimic in privinta asta :)

2. Surmont Mountain Bike Challenge, 8 iulie. M-am lasat oarecum convinsa de colegii cu care am fost la Skoda Velo Challenge (ah, am uitat sa va povestesc despre acest concurs, poate reusesc deseara daca am net), si pana la urma am zis ca mi-ar prinde foarte bine un antrenament montan inainte de 7500 Bucegi. Ceea ce m-a convins si m-a cucerit de fapt a fost categoria de Feminin 30-39 ani, pe care n-o intalnesc des la concursuri :))


3. Maratonul Vinului, 15 iulie. L-am pandit de mult, e aproape de noi, speram sa vrea sa vina si Cristi. Pana la urma se pare ca nu vine, asa ca voi face eu traseul lung cu bicicleta noua. Deja am emotii :)


4. 7500 Bucegi, Hobby, 21 iulie. Ana vrea neaparat sa mearga si m-am trezit oarecum in fata faptului implinit. Am emotii mari pentru ca (simt ca) nu mai am antrenament - nici montan, nici de anduranta. Eu sper din toata inima sa ne ambitionam sa terminam totusi mai bine decat anul trecut...


Si gata, ca voi fi super obosita la sfarsitul lunii. Pentru august mi-am planificat doar maratonul Geiger (MTB), daca ma voi simti in stare (chiar si asta e inca sub semn de intrebare) :) ramane de vazut mai incolo :)

Transferul masinii pe alta localitate

Na, ca uitasem sa pun si liniuta asta pe postarea anterioara :)
Dat fiind ca m-am vazut nevoita sa intru in legalitate o data cu inscrierea lui Alex la scoala (si pana la urma a ajuns tot la o scoala din afara razei de domiciliu :D dar am avut nevoie de adresa corecta pentru evaluare), mi-am facut carte de identitate pe domiciliul real. Si de acolo au inceput toate problemele :)

Pentru cei care n-au trecut prin aceste furci caudine, sa fie clar: schimbarea cartii de identitate (daca e vorba de alt judet e si mai complicat) mai inseamna:
- transferul autoturismului - implicit schimbare talon, care are pe el adresa de domiciliu
- transferul dosarului de alocatie a copilului - s-ar putea sa nu trebuiasca daca domiciliul se schimba in cadrul aceluiasi judet, dar la mine fiind alt judet e necesar.
- schimbare pasaport - la schimbare de judet, ca e trecut in el judetul de domiciliu
- schimbare permis de conducere - aici inca nu mi-e clar, am permis nou si nu am adresa pe el, dar nu sunt sigura ca mi se accepta alt emitent decat restul actelor (emitent e judetul vechi)
- notificari pe la toate bancile, cu copie dupa noua CI, ca altfel nu mai seamana datele cu cele pe care le au prin computer si va puteti trezi ca nu va dau banii din cont (am patit-o si pe-asta :D)
- notificati pe unde mai aveti contracte - gen telefon mobil. Bine, la operatorul meu voi ramane pentru tot restul vietii "lipita" de adresa pe care mi-am facut abonamentul acum vreo 10 ani, chiar daca am schimbat-o si notificat-o de vreo 3 ori intre timp... ce sa fac, atata poate :) nici macar parintii mei nu mai stau la adresa respectiva :D
- bineinteles, notificare la angajator :)
- notificare la medicul de familie

Cam atat stiu eu, cand ma mai lovesc de cate o problema din cauza ca am schimbat cartea de identitate, mai adaug :)

Si ca sa le luam pe rand pe cele mai complicate, incepem cu masina.
Am pornit de la experienta colegilor de birou, care si-au cumparat masini si au obtinut numarul in 2-3 ore :) adica, scurt - "te duci, iti da un formular, il stampilezi la primarie, si in 2-3 ore ai numarul".
Eh, zis si facut. N-am gasit nicaieri pe net exact ce acte imi trebuie, asa ca am luat actele masinii (talon si carte de identitate), le-am facut cate o copie xerox, si m-am prezentat la inmatriculari.

Acolo m-am invartit putin prin cladire cautand lista cu acte necesare - am gasit ceva intr-un final, pe spatele unui stalp, dar erau doar actele pentru inmatriculare. Pe cand a mea era inmatriculata, o vroiam doar transferata. Asa ca imi iau frumos numar de ordine si ma plasez la coada (nu era lunga) sa intreb exact ce si cum.

Ajunsa la ghiseu, un domn foarte eficient, scurt si la obiect imi smulge foile din mana, le aranjeaza intr-un mod doar de el inteles, si imi da o foaie si imi spune - "acolo, stampila de la primarie, completati si declaratia asta si reveniti".

Buuun, yupiii, multumita ca scap usor, am urcat din nou in masina si - cale intoarsa, la primarie. Ajung acolo, se uita doamnele la mine - dar foaia de la primaria veche unde e? Eu: ha? pai la inmatriculari mi-au zis sa imi puneti stampila aici... da, se pune stampila, dar dupa ce vine dosarul de la primaria veche. Pai, contractul de vanzare-cumparare unde e? Eu: da' la ce mai trebuie? masina e inmatriculata, vreau doar sa o mult de pe judetul X pe judetul Y. Eh, asa sunt regulile, le trebuie dosarul de la vechiul domiciliu.

Am plecat bosumflata, am sunat-o pe mama lui Cristi, i-am explicat. S-a dus la primarie - trebuia sa trimit o cerere de mana, copii dupa actele masinii si dupa CI noua si se rezolva. Buuun, pregatesc pachetul, il trimit acolo (a razbatut decat tara in diagonala)... suna telefonul - paaai, intr-o luna ajunge dosarul in localitatea de domiciliu.

Pff, am ramas paralizata. O luna ?!?! da, atat dureaza sa trimita dosarul de la o primarie la alta. Eu cam aveam emotii sa mai astept atat, vroiam sa plec la drum lung cu masina si imi era ca poate vreun politist zelos imi retine talonul daca nu are adresa din CI. Asa ca mama lui Cristi s-a dus in audienta si a cerut urgentare. A reusit :) asa ca intr-o saptamana aveam dosarul :)

M-am prezentat cu el la primarie; eu insistam sa imi stampileze foaia primita de la inmatriculari - nu si nu, ca stampila trebuie pe foaia de la primaria veche - aveam intr-adevar o foaie similara in dosar :) asa ca mi-au stampilat-o pe aceea, si m-am dus, iar cu emotii, la inmatriculari.

Acolo - iar numar, iar coada, iar domnul care mi-a luat dosarul din mana si a rearanjat foile intr-un anume fel :) ah, mai trebuia o copie dupa CI (nu stiu cum de nu aveam la mine, ca am mereu), si taxa de 37 de lei la CEC. Asa ca ma duc la alta coada, la ghiseul CEC din cladire, pentru taxa. Intre timp am cules si numerele de pe masina, cu gandul sa nu mai ies din cladire :) tot am iesit, ca in cladire nu era xerox, ca doar trebuie sa traiasca bine si businessmanii de pe langa inmatriculari :) Pana la urma, cu taxa platita (era de fapt "taxa talon") si cu copia, iau iar numar si ma pun la coada.

Cum coada se cam lungise, a mai aparut un domn sa preia dosare. Eu am nimerit de data asta la domnul nou. Care mi-a aranjat si el foile intr-un anume fel :) si spre deosebire de celalalt domn, chiar m-a luat la povesti si a incercat sa fie sociabil, asa ca m-am si relaxat putin :) Buuun, dosarul gata - la ghiseul celalalt pentru numar.

Hotarasem deja cu Cristi ca nu vroiam un numar anume, asa ca luam ce nimerim :) in fata mea, un domn ia si el 2 numere "la rand", ca avea 2 masini - nimereste VIR si VIT. Imi vine randul - ia ghiciti, nimeresc VIU :) vorba cuiva, bine ca nu-i MOR. Desi, daca stau sa ma gandesc, daca s-a ajuns la 05VIU, sigur exista si cel putin 5 MOR-uri date :))

Eh, aici surpriza - doamna de la ghiseu constata ca aveam o greseala la nume, pe fisa de la primaria veche. Inlemnesc. Zic - doar nu ma trimiteti inapoi! Pana la urma, dupa ce a verificat si restul datelor pana la virgula, cum s-au potrivit perfect, mi-a acceptat fisa asa :) Si pe cand imi baga datele in calculator - alta problema - nu exista strada noastra in baza de date. Vorba cuiva - "asa va trebuie daca v-a trebuit strada noua" :D (de fapt smecheria e alta - comuna noastra are 2 strazi cu acelasi nume, doar ca una e "strada", iar cealalta e "soseaua" - aveau in baza de date soseaua, dar nu aveau si strada). Termen: maine. Iar ma pleostesc - dar macar azi, la sfarsitul programului, ca-mi trebuie masina sa vin maine la serviciu? Pana la urma primesc un ok pentru "ultima ora - ora 18", asa ca ma linistesc.

Si asa a fost, la ora 18 mi-am ridicat noile numere, le-am montat, si mai nou avem si masina in legalitate. Bineinteles, a trebuit schimbata si Rovigneta, ca "e pe numar doamna, nu pe sasiu, chiar daca va scrie acolo sasiul... eu ma uit aici [in aplicatie] si nu aveti rovigneta". Asta in timp ce eu stateam cu ea in mana :) na, daca asa e regula, am facut alta, si ar trebui sa ma duc la CNADR sa imi rezolv cumva diferenta de pe cea veche. Ceea ce nu mai am chef sa fac, oricum diferenta nu e asa mare :) Acelasi lucru si cu asigurarea - nu mi-au cerut asigurare la dosar, dar eu am facut una noua fara numar (pe seria sasiului), ca sa fiu sigura ca n-am probleme. Cea veche imi expira peste o luna, si nu mai am nervi sa imi recuperez diferenta de bani.

Si, vorba ceea, totul e bine cand se termina cu bine :) data viitoare il pun pe Cristi sa isi schimbe cartea de identitate, si ii vand lui masina, ca la vanzare-cumparare chiar se rezolva in 2-3 ore, doar la transfer dureaza peste o luna :)

Urmeaza, in curand, transferul alocatiei. Data trecuta a durat cam 6 luni, si ne-am trezit cu multe erori :) sa vedem acum cum va fi... va tin la curent si cu asta :)

vineri, 22 iunie 2012

Cea mai mare ora de sport

Eh, dragii mei, bine v-am regasit. Am lipsit motivat - pe de o parte din motive de acces restrictionat la internet (si implicit la blog), pe de alta parte din cauza ca am avut alte "treburi" in ultima vreme. Ca sa le enumar pe scurt:
- am format echipa pentru Skoda Velo Challenge. Am pandit competitia multa vreme, si am ales o formula castigatoare de loc 2 :)
- mi s-a furat telefonul - am fost facuta un soi de "sandvici" in autobuz si pana sa ma dezmeticesc, mi-am aparat portmoneul dar am ramas fara telefon.
- am primit un telefon nou, si bonus o bicicleta noua :) telefonul e al meu 100% (tot alb, dragut, cu floricele - asa, de domnisoare :D), dar bicicleta o impart cu Cristi :) inca. Eu inca sper ca voi ajunge, cumva, sa castig una, ca sa mergem impreuna cu bicicletele pe coclauri. Avem totusi posibilitatea sa mergem impreuna si acum - el cu cea noua (pe care am botezat-o "Fulger"), iar eu cu cea veche (numita "Bica"), dar e diferenta cam mare intre noi si intre ele si ma lasa cu mult in urma :D
- s-a terminat si anul "gradinar", asa incat Alex a avut ultima serbare de gradinita, in costum de Pinocchio. Sper ca de data asta am si nimerit un costum care sa semene cu personajul, data fiind istoria noastra la acest capitol :) Si urmeaza sa il ducem "in vacanta la bunici", chiar maine :)

Promit sa revin cu detalii la toate liniutele :)

 Intre timp, ca sa va dau de lucru peste week-end, raspund si eu provocarii "bloggeresti" (multumesc Bogdan) despre "cea mai mare ora de sport". Si ca sa explic, pe scurt (ma rog, cat de scurt pot eu :D), ce inseamna pentru mine "cea mai mare ora de sport" (de fapt "este" mai multe :D), sa o luam cronologic:

1. Prima "cea mai mare ora de sport" pentru mine as putea spune ca a fost prin clasa a 9-a, cand venisem la scoala dupa o operatie in zona axilei, si refuzam categoric sa imi misc mana in vreun fel. Chiar aveam scutire de la medic. Profesorul de sport s-a uitat bine la mine si m-a trimis cu scutirea inapoi, sa imi scrie medicul "ce fel de gimnastica medicala imi este recomandata". Sau, daca nu, macar sa imi scrie pe scutire ca "nu mi se recomanda nici macar gimnastica medicala". Eh, va spun eu ca nu cred ca gasiti vreun medic care sa-si puna semnatura si parafa pe aceasta ultima fraza. Medicul mi-a aratat niste exercitii, si m-am dus cu ele la profesorul de sport, care m-a pus pe treaba si m-a recuperat rapid :) n-o sa uit totusi niciodata prima proba de control din clasa a 9-a, imediat dupa ce m-am recuperat - aruncarea mingii de oina. M-am plasat in locul in care trebuia, am luat avant si am aruncat, fara sa fiu atenta ca profesorul nota ceva in caiet. Au mai apucat sa strige colegii un "dom' profeeeee..." si mingea i-a aterizat fix in moalele capului :D cam din acel moment i s-a pus pata pe mine si m-a adus la ceea ce sunt astazi :) multumesc mingii de oina ;)

2. A doua "cea mai mare ora de sport" - primul campionat de baschet la care am participat impreuna cu colegele, in liceu. Am castigat o cupa ceramica, pe care am pus-o pe dulapul din spatele clasei, uitandu-ne toate cu jind la ea si cu gandul de a o lua acasa fara sa se supere coechipierele :) dorinta ni s-a implinit cateva saptamani mai tarziu, cand un baiat a aruncat o carpa uda spre spatele clasei si a nimerit cupa, care s-a "indoit" in cateva bucati, la fix cat sa putem lua fiecare acasa cate o bucata :)

3. A treia "cea mai mare ora de sport" - acelasi profesor m-a inscris la un cros in Sovata, in clasa a 12-a. Eu, nestiutoare, am plecat super entuziasmata, dupa ce trecusem un fel de "calificare" de aprox 1,5 km. Noi stiam ca respectivul cros are 3 km, de fapt a avut 5, si a fost si cu diferenta de nivel, lucru pe care eu nu-l intalnisem in viata mea pana in acel moment :D rezultat dezastruos, am ajuns penutima, am fost intrecuta si de un domn care avea in acel moment 71 de ani. Dar asa m-am apucat eu de alergat cu adevarat, si mi s-a ivit visul alergarii unui maraton :)

4. A patra "cea mai mare ora de sport" - BAC-ul. Am ales ca ultima proba sa fie educatia fizica, si am avut o jumatate de zi cu cele mai mari emotii posibile. Tin minte ca am avut proba "mentinut in atarnat - priza de sus" - trebuia sa stam 20 de secunde, dar comisia nu stia baremele, si pana a facut rost de ele aveam aproape un minut, ma invinetisem si tremuram toata :D m-au prins de picioare si m-au tras jos fortat :) Apoi saritura in lungime de pe loc, pentru care m-am incalzit si re-incalzit de cateva ori timp de vreo 2 ore, pentru ca in final sa sar tot neincalzita :) baremul era de 1,80 si aveam dreptul la 2 incercari - am sarit 1.95 si aproape ca m-am luat la harta cu comisia ca nu ma lasa sa mai sar o data, ca pot sa sar si peste 2m :D s-au uitat oamenii cu mila la mine - "ai nota 10, mai mult de atat nu-ti dam" si m-au trimis la proba urmatoare. A treia proba - baschet - am avut bafta sa am cateva fete mai neindemanatice inainte :) la fel, aveam dreptul la 2 incercari, dar pentru nota maxima trebuia sa nimeresc cosul :) intrucat spre deosebire de fetele din fata mea, chiar am prins mingea care mi-a fost pasata, si mi-a reusit si un dribling, comisia nici nu s-a mai uitat la cos, m-a notat cu 10 inca pe cand eram in mijlocul sariturii. Am nimerit si cosul, dar cred ca si de nu-l nimeream ma dadeau afara din sala, la fel ca la saritura :) Si cireasa de pe tort - proba de rezistenta, in complet alta parte a orasului - pe stadionul de fotbal din oras. Intrucat erau peste 40 de grade in plin soare, cred ca a fost afectat putin cronometrul, ca ne-au iesit tuturor timpi record :) sau o fi fost adrenalina? nu stiu, important e ca am luat 10 :)

5. A cincea "cea mai mare ora de sport" - primul semimaraton - Tusnad 2009. Povestea o puteti citi aici :)

6. A sasea "cea mai mare ora de sport" - primul maraton - Bucuresti 2009. Greu, incredibil de greu in zona "zidului", dar trecut cu bine pana la urma :)

7. A saptea "cea mai mare ora de sport" - prima mea cursa cu bicicleta, "obiect" cumparat cu cateva zile inaintea curse, dupa ce singura mea experienta anterioare cu o bicicleta se rezumase la a reusi sa merg in linie dreapta, pe asfalt, cateva sute de metri, cu vreo 10 ani inainte. Deci - stafeta la Duatlon Brasov 2010. Demential, din toate punctele de vedere :) o cursa de povestit la nepoti :)

De fapt, in ultimii 3 ani am avut multe "ore mari de sport" :) mai racoroase, mai calduroase, mai lungi sau mai scurte. Pe multe din ele le puteti gasi pe blog, cu etichete gen "concursuri", "alergare", "bicicleta" , sau altele cam in acelasi ton :)

Invitatia mea: faceti sport, faceti miscare! :) in varianta in care va simtiti mai bine - alergare, ciclism, inot, tenis, badminton, fotbal... pe mine ma ajuta in mai multe planuri - de la a ma mentine in forma (ma dau in vileag, dupa nasterea lui Alex am iesit la alergare pentru ca mi se parea ca ma "patratisem" :D), la a ma elibera de stres si ganduri aiurea, la a ma focusa pe obiective, la a invata sa pierd cu demnitate, la a avea rabdare, la a-mi planifica lucrurile din timp, si multe altele :) Testati pe pielea voastra! :) Puteti incepe maine, oricand intre 9-21, in parcul Lumea Copiilor, la Cea mai mare ora de sport, marca Dolce Sport, Smartatletic si GetFit :)

Eu voi fi sofer pe ruta Bucuresti - Oradea, dar voi ... sa va miscati bine! :)

p.s. poate reusesc si eu o alergare scurta in salina Turda, imi doresc mult sa facem o escala pe-acolo. Promit sa transmit live de la fata locului daca reusesc ;)