Intrucat am primit mai multe intrebari pe aceasta tema, am sa dezvolt putin subiectul.
Despre scoala in sine - da, au sala de sport. N-am intrat in ea, dar mi-a aratat Alex usa intr-o zi cand l-am dus pana la sala de mese. E integrata in cladire, cred ca la demisol (am mai vazut sala de sport la demisol la liceul Sincai). Au si sala de mese, pentru copiii de step by step, care prind masa de pranz la scoala. Vestiar la sala de sport n-am idee daca au, dar clasa lui Alex are "separata" o portiune de coridor, unde au dulapioare, si folosesc acea portiune de coridor pe post de vestiar. Eu una nu sunt foarte pretentioasa la astfel de aspecte, asa ca atata timp cat copilul imi vine acasa incantat, eu sunt multumita :) iar zilele cu educatie fizica sunt cele preferate, numaram saptamana in "mai sunt 2 zile pana la sport" :)
Invatatoarele - au reusit sa se "lipeasca" de copii, asta zic eu ca e cel mai important :) Alex le iubeste pe amandoua, desi poate pe Ana putin mai mult decat pe Andreea :) Ana are cativa ani experienta, Andreea este la prima ei generatie de pitici, si deocamdata se descurca bine.
Despre ce vroiam sa scriu mai mult azi - din luna noiembrie au inceput activitatile "pe centre" - se impart masutele in 3 grupe/centre - Arte, Comunicare si Matematica. Fiecare copil isi alege cu ce centru incepe, dupa care se fac rotatii asa incat fiecare copil sa treaca pe la toate centrele. La un centru se sta cam 30 minute, dupa care urmeaza o pauza de cateva minutele (in care beau apa, merg la toaleta etc) si se face rotatia. Si sunt invitati si parintii sa ajute la aceste centre - la centrul de Arte, de fapt :) Si conform programarilor, joi a fost randul meu :D
Asa ca m-am prezentat frumos la ora 10 la clasa, tocmai erau in pauza dupa activitatea dinainte. S-au plasat in semicerc si li s-au impartit cartonasele cu poze, sa isi aleaga centrul - au un panou pe care isi plaseaza cartonasele la centrul dorit. Ei, bataie mare acolo, in special pe centrul de - ia ghiciti - Arte! :) Chiar il intrebasem pe Alex el cu ce incepe - "cu Artele, dar nu prea prind loc ca toata lumea vrea acolo". Ana le-a explicat de la inceput sa se distribuie cat mai bine, pentru ca cei care vor fi in plus la un centru vor fi redistribuiti la alte centre. Cu toate acestea, tot au ajuns 11 cartonase la arte in loc de 8 - ei stiu foarte bine cand pun 2 cartonase intr-o locatie, dar spera sa fie ceilalti redistribuiti :)) Alex a inceput cu mult doritul centru de Arte :)
Ce am avut de facut - ghirlande din hartie creponata. Am facut si eu la vremea mea, doar ca din hartie glasata. Cum se face - stiam foarte bine. Eu trebuia sa tai fasiile de hartie, ei aveau lipici, si mai trebuia sa le arat cum sa le lipeasca si sa ii ajut la nevoie.
Pentru cine mai stie, eu teoretic sunt "profa de mate si info", dar pentru copii mai mari. Ma gandeam ca daca ma descurc cu cei mai mari, si cu Alex, ar trebui sa mearga treaba si cu mai multi de varsta lui Alex. Totusi, greu :)
La prima grupa (am avut 8 copii/grupa) n-am facut fata la taiat hartia. La celelalte 2 grupa, am avut fasii, dar am avut alte "probleme". Pe scurt:
- cum taiam cateva fasii, se aruncau toti pe ele si le sfasiau
- rupeau hartia tragand cu lipiciul peste ea
- vroiau alte culori
- vroiau alt lipici
- "eu vreau sa fac steagul Romaniei si n-am albastru"
- "nu vreau verde inchis, vreau verde deschis"
- "vreau roz si nu mai fac nimic pana nu taiati roz"
- "am terminat culorile si nu vreau sa pun mai multe de aceeasi culoare, deci nu mai fac"
- "eu nu am chef sa fac, dar pun lipici pe benzi si le dau lor sa le lipeasca" - abia l-am convins sa faca o ghirlanda de 3 zale :)
- se apucau de povestit si cantat - teoretic la SbS au voie sa discute intre ei, dar cu oarecare limite, sa nu ii deranjeze pe cei de la celelalte centre
- "X a luat fasia pe care o vroiam eu"
- o fetita a inceput sa planga pentru ca "ghirlanda mea e urata" - pana la urma mi-a aratat o "za" verde mai "sifonata" - am inlocuit-o si a putut continua :)
- la un moment dat mi-a scapat un "sa vad care e mai lunga" si unul din copii m-a "sanctionat" - la SbS nu se fac concursuri intre copii! ups, am reformulat - "sa vad cat de lungi puteti sa le faceti fiecare" :)
- de la un moment dat aveam un lipici mai putin
- un copil se straduia sa isi lipeasca degetele unul de celalalt
- Altul isi daduse un strat de lipici pe maini si incerca sa le lipeasca de masa
- cei nou veniti la rotatii erau mai concentrati in a-si alege fasii colorate fara sa stie ce au de facut cu ele, decat la ce ma straduiam eu sa le explic
- "sunteti atenti la mine?" "daaaa", spuneau eu cu ochii in complet alte parti :D
- etc :)
Si pe alte teme:
- "Doamna, pot sa va spun "Doamna"? :))
- "Dar Alex acasa si scrie, sau doar se joaca?" :)
- "Mie imi place "vara nu dorm"
- "Si mie, dar mama nu ma lasa sa o ascult"
etc
Pana la urma, m-am bucurat din suflet ca nu trebuie date note :D adica, unii se descurca, dar altora nu le sta mana pe trebusoare de-astea, pur si simplu (cum nu-mi sta mie pe ac si cusut :D). Eu m-am bucurat ca la sfarsit am avut si un set de ghirlande cu care chiar se poate impodobi ceva - bradutul sau clasa :)
In tot acest timp, doamnele invatatoare s-au ocupat de celelalte 2 centre. Iar lui Alex i-a mers de minune, a facut fisele fara greseala :)
Dupa activitatile pe centre au urmat cateva minute de feedback. Spicuite:
- "a fost foarte frumos la toate centrele"
- "cel mai mult mi-a placut la Arte, Comunicare si Matematica" :)
- "Eu vreau sa spun ce NU mi-a placut - nu mi-a placut la Arte! [eu deja inghetasem] Nu mi-a placut ca ... ne-am distrat!" =))
Si dupa care s-a dat "imprastierea" la masa, iar eu la serviciu :) A fost interesant, m-am simtit putin depasita de situatie, dar pentru o prima experienta eu zic ca a fost bine :)) Dat fiind ca vin cate 2 parinti/saptamana si sunt 24 de copii in clasa, probabil cam in 3 luni imi mai vine randul o data ;) Pana atunci insa, mai suntem invitati sa le explicam copiilor in sesiuni scurte cam ce facem pe la serviciu - avem parinti actori, jurnalisti etc. Si am sa merg si eu, mi-am "planificat" vreo 4 teme de povestit, sa vedem cand reusesc sa si ajung ;)
p.s. dat fiind ca noul meu job e destul de solicitant, nu prea mai ajung sa stiu pe blog. Asa ca probabil voi ramane "blogger de week-end" :) asta e, lucrurile se schimba in viata, la fel si modul nostru de a ne prioritiza activitatile.
Se afișează postările cu eticheta clasa pregatitoare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta clasa pregatitoare. Afișați toate postările
sâmbătă, 15 decembrie 2012
vineri, 21 septembrie 2012
Prima saptamana de scoala
Asaaaa, i-a venit randul si ei sa fie data in vileag pe blog :) Sa o luam cu inceputul:
Joia trecuta, inainte de inceperea scolii, am avut prima sedinta cu parintii (invatatoarea a cules numerele noastre de telefon din baza de date de inscrieri si ne-a trimis SMS cu 2 zile inainte). Sa fiu sincera - deja m-au cucerit pe mine ca parinte :)
La sedinta au lipsit 5 parinti din 23. Ne-au explicat cateva lucruri:
- Scoala a ales sa separe o intrare de cladire de restul cladirii (cu o usa din termopan). Au pus clasele de pregatitoare (au 2 clase - una traditionala si una step by step) intr-o margine de cladire, aproape de intrarea respectiva si tot acolo au amenajat si toaletele. Practic, e un sfert de scoala in care sunt clasele pregatitoare, 1 si 2 (traditionale si step, au cate 2 per an), toalete dedicate (2 chiuvete mai sus, 2 mai jos, 2 vase wc mici, 2 mai mari), si dulapioarele aferente pentru haine, incaltaminte de schimb si ghiozdane. De asemenea, au separat si un spatiu in curte, aferent intrarii respective - un gard care se inchide la ora 8 si se deschide in perioadele in care se preiau copiii - 11:50-12 pentru clasele traditionale, respectiv 15:50-16 pentru clasele step. In concluzie, copiii mici NU se intalnesc cu cei mari, nu ii doboara nimeni pe coridoare sau in curte, nu le murdareste/sparge nimeni chiuvetele/toaletele etc. Si se joaca in curte intre ei, jocuri specifice lor :)
- Dupa cum am mai spus, Alex e in sistem step by step. Nu stiu daca si la clasa traditionala e la fel, dar dupa cum a fost definita, ar trebui sa aiba multe elemente comune cu cele ale clasei lui Alex. De exemplu partea de rechizite - NU ducem rechizite de acasa. Toate sunt in scoala si raman acolo - de la caiete pana la plastilina si socotitoare. De asemenea, mai au acolo intr-un dulapior incaltamintea de schimb (in clasa au covoare) si un umeras pentru haina cu care ii ducem la scoala. Practic, eu il duc in fiecare dimineata cu un ghiozdanel in care are cutiuta cu mancare - pentru gustarea de ora 9:45-10. Recomandarea invatatoarei a fost sa fie fruct. Primele zile i-am pus si cate o jumatate de sandvici, dar nu prea l-a mancat, asa ca am ramas strict la fructe. Ah, in zilele in care are educatie fizica avem si echipamentul de sport in ghiozdan - pantalon de trening, un tricou, incaltaminte. Intrucat au sport marti si vineri, ni s-a spus si ca putem sa lasam marti echipamentul la scoala, si sa il luam acasa vineri.
- Uniforma - scoala nu avea uniforma pana in acest an, si au hotarat sa o introduca. Va fi un tricou polo standard - o anume culoare pentru clasele mici, alta nuanta pentru clasele mari, si un pantalon de blug sau din orice alt material in culoare bleumarin sau asemanatoare.
- Ca orar - au "ariile" definite in programa de clasa pregatitoare - Comunicare in limba romana, Matematica si explorarea mediului, Arte vizuale si lucru manual, Muzica si miscare, Educatie pentru societate, Dezvoltare personala. Pe langa acestea, mai au: Limba engleza (optional ales de scoala, 1 ora/saptamana), religie (o ora pe saptamana - nu e obligatorie, dar noi am hotarat sa ii dam o sansa, e un profesor tanar, absolvent de teologie dar nu e preot, si pana una-alta ne place), si educatie fizica - 2 ore/saptamana. A fost putina harababura cu sportul, ca ni s-a cerut o adeverinta de la medicul de familie care sa ateste ca fiecare copil poate face sport - ei, medicul ne-a dat adeverinta clasica, mentionand ca "apt pentru sport" poate fi dat doar de Institutul de Medicina Sportiva. La o adica, cred ca are dreptate :)) ni s-a acceptat adeverinta asa.
O alta mentiune la orar - au cam 3-4 "materii" pe zi, dar nu impartite pe ore cum le aveam noi. Adica, luni fac A, B si C, dar nu stim de la de ora fiecare :) functie de cum se organizeaza acolo - e adevarat, la step e vorba de "centrele de activitate", unde fiecare copil alege cu ce incepe.
- Nu au catalog pentru note. Se pun totusi absentele. In mod normal, la step ar trebui sa fie cate un caiet in care sa fie notata evolutia fiecarui elev. Dat fiind ca e nivel pregatitoare, nu exista nici asa ceva. Copiii vor fi evaluati fara ceva scris - parintele ii observa lucrarile (pe care le primeste acasa la sfarsitul fiecarei saptamani) si din discutiile cu invatatoarele.
- Invatatoarele - ei, la partea asta am intarziat putin la sedinta, asa ca nu mi-e foarte clara situatia celei de-a doua invatatoare - in mod normal ar trebui sa fie 2 cadre specializate step by step. Cum scoala n-a reusit sa angajeze, au preluat una din invatatoarele care a terminat clasa 1 si a "alocat-o" la pregatitoare, iar al doilea cadru este "traditional". In consecinta s-au organizat asa inca dimineata fac activitatile tipice step cu invatatoarea pregatita step, apoi de la 12-13 au pauza de masa, iar dupa-amiaza au mai mult program de joaca si joc sub supravegherea invatatoarei "traditionale". Alex o place mai mult pe doamna de dimineata, dar sunt convinsa ca se va obisnui si cu doamna de dupa-amiaza :)
- Masa - intrucat sistemul step by step inseamna cursuri pana la ora 16, au o masa asigurata in scoala. Au sala de mese, mancarea e adusa de o firma de catering. Pana acum a fost destul de diversificata, dar Alex bineinteles a selectat doar ce ii place... Ah, costa 13 lei/zi.
- In rest, mai au in clasa de toate cele trebuincioase - de la dozator de apa si pahare/bidonase cu deschidere tip sport, pana la hartie igienica, sapun lichid si servetele :) mie imi place cum s-a organizat toata treaba. Iar Alex spune ca e bine si e frumos la scoala :)
- Mai au o mascota pe care o iau copiii acasa pe rand, si in ziua urmatoare povestesc aventurile prin care a trecut mascota. Din cate am "prins", ei il au pe "Domnul Scooby", si se pare ca Alex ar trebui sa il ia acasa in acest week-end. Deci ne pregatim de aventura...
- Cum scoala nu asigura nimic dupa ora 16, iar noi lucram pana la 18, dupa ce termina scoala Alex e preluat de masina afterschoolului aferent gradinitei la care a fost ultimii 3 ani :) Deocamdata se joaca la grupa mare, cu 2 din fostii lui colegi de grupa, ramasi inca un an la grupa mare. Vedem in timp daca se va lipi de ceilalti copii de afterschool :)
- Alex: prima zi a fost destul de bine; a doua zi a fost perfecta :) a treia zi a inceput sa planga la scoala, ca a stat destul si ca vrea sa plece la gradinita. A patra zi (ieri) s-a smiorcait putin in curtea gradinitei, dar l-am convins cumva sa intre in clasa si a ramas ok, peste zi a fost perfect. Azi s-a mai smiorcait foarte putin la intrarea in clasa, dar deja si-a facut 3 prieteni, care l-au chemat langa ei, si l-am lasat bine. Sper sa treaca repede si bine perioada de acomodare...
- Costuri aferente scolii - cam asa: 300 lei pentru fondul clasei, din care s-au cumparat maculatura si toate materialele, dozatorul + apa, o multifunctionala, hartie igienica, sapun etc - s-au consumat cam 20% din bani pana acum; Masa - am spus deja, 65 lei/saptamana; Uniformele (tricourile) - aprox 25 lei/bucata, vedem noi cate ne-or trebui, dar ma gandesc la 2-3 cu maneca scurta si 2-3 cu maneca lunga. Inca nu le-am comandat, dar abia astept sa facem asta, ca nu prea i-am luat tricouri :))
- In clasa au o tabla alba (whiteboard) si un smartboard pe care se lucreaza.
- Sunt 22 de copii in clasa in acest moment (unii s-au transferat cu o saptamana inainte de inceperea anului scolar, altii s-au retras).
Si daca imi mai aduc aminte de ceva, revin...
Azi ar trebui sa luam acasa si materialele lucrate in timpul saptamanii. Sa vedem... :)
Bafta celorlalti scolarei de pregatitoare!
Joia trecuta, inainte de inceperea scolii, am avut prima sedinta cu parintii (invatatoarea a cules numerele noastre de telefon din baza de date de inscrieri si ne-a trimis SMS cu 2 zile inainte). Sa fiu sincera - deja m-au cucerit pe mine ca parinte :)
La sedinta au lipsit 5 parinti din 23. Ne-au explicat cateva lucruri:
- Scoala a ales sa separe o intrare de cladire de restul cladirii (cu o usa din termopan). Au pus clasele de pregatitoare (au 2 clase - una traditionala si una step by step) intr-o margine de cladire, aproape de intrarea respectiva si tot acolo au amenajat si toaletele. Practic, e un sfert de scoala in care sunt clasele pregatitoare, 1 si 2 (traditionale si step, au cate 2 per an), toalete dedicate (2 chiuvete mai sus, 2 mai jos, 2 vase wc mici, 2 mai mari), si dulapioarele aferente pentru haine, incaltaminte de schimb si ghiozdane. De asemenea, au separat si un spatiu in curte, aferent intrarii respective - un gard care se inchide la ora 8 si se deschide in perioadele in care se preiau copiii - 11:50-12 pentru clasele traditionale, respectiv 15:50-16 pentru clasele step. In concluzie, copiii mici NU se intalnesc cu cei mari, nu ii doboara nimeni pe coridoare sau in curte, nu le murdareste/sparge nimeni chiuvetele/toaletele etc. Si se joaca in curte intre ei, jocuri specifice lor :)
- Dupa cum am mai spus, Alex e in sistem step by step. Nu stiu daca si la clasa traditionala e la fel, dar dupa cum a fost definita, ar trebui sa aiba multe elemente comune cu cele ale clasei lui Alex. De exemplu partea de rechizite - NU ducem rechizite de acasa. Toate sunt in scoala si raman acolo - de la caiete pana la plastilina si socotitoare. De asemenea, mai au acolo intr-un dulapior incaltamintea de schimb (in clasa au covoare) si un umeras pentru haina cu care ii ducem la scoala. Practic, eu il duc in fiecare dimineata cu un ghiozdanel in care are cutiuta cu mancare - pentru gustarea de ora 9:45-10. Recomandarea invatatoarei a fost sa fie fruct. Primele zile i-am pus si cate o jumatate de sandvici, dar nu prea l-a mancat, asa ca am ramas strict la fructe. Ah, in zilele in care are educatie fizica avem si echipamentul de sport in ghiozdan - pantalon de trening, un tricou, incaltaminte. Intrucat au sport marti si vineri, ni s-a spus si ca putem sa lasam marti echipamentul la scoala, si sa il luam acasa vineri.
- Uniforma - scoala nu avea uniforma pana in acest an, si au hotarat sa o introduca. Va fi un tricou polo standard - o anume culoare pentru clasele mici, alta nuanta pentru clasele mari, si un pantalon de blug sau din orice alt material in culoare bleumarin sau asemanatoare.
- Ca orar - au "ariile" definite in programa de clasa pregatitoare - Comunicare in limba romana, Matematica si explorarea mediului, Arte vizuale si lucru manual, Muzica si miscare, Educatie pentru societate, Dezvoltare personala. Pe langa acestea, mai au: Limba engleza (optional ales de scoala, 1 ora/saptamana), religie (o ora pe saptamana - nu e obligatorie, dar noi am hotarat sa ii dam o sansa, e un profesor tanar, absolvent de teologie dar nu e preot, si pana una-alta ne place), si educatie fizica - 2 ore/saptamana. A fost putina harababura cu sportul, ca ni s-a cerut o adeverinta de la medicul de familie care sa ateste ca fiecare copil poate face sport - ei, medicul ne-a dat adeverinta clasica, mentionand ca "apt pentru sport" poate fi dat doar de Institutul de Medicina Sportiva. La o adica, cred ca are dreptate :)) ni s-a acceptat adeverinta asa.
O alta mentiune la orar - au cam 3-4 "materii" pe zi, dar nu impartite pe ore cum le aveam noi. Adica, luni fac A, B si C, dar nu stim de la de ora fiecare :) functie de cum se organizeaza acolo - e adevarat, la step e vorba de "centrele de activitate", unde fiecare copil alege cu ce incepe.
- Nu au catalog pentru note. Se pun totusi absentele. In mod normal, la step ar trebui sa fie cate un caiet in care sa fie notata evolutia fiecarui elev. Dat fiind ca e nivel pregatitoare, nu exista nici asa ceva. Copiii vor fi evaluati fara ceva scris - parintele ii observa lucrarile (pe care le primeste acasa la sfarsitul fiecarei saptamani) si din discutiile cu invatatoarele.
- Invatatoarele - ei, la partea asta am intarziat putin la sedinta, asa ca nu mi-e foarte clara situatia celei de-a doua invatatoare - in mod normal ar trebui sa fie 2 cadre specializate step by step. Cum scoala n-a reusit sa angajeze, au preluat una din invatatoarele care a terminat clasa 1 si a "alocat-o" la pregatitoare, iar al doilea cadru este "traditional". In consecinta s-au organizat asa inca dimineata fac activitatile tipice step cu invatatoarea pregatita step, apoi de la 12-13 au pauza de masa, iar dupa-amiaza au mai mult program de joaca si joc sub supravegherea invatatoarei "traditionale". Alex o place mai mult pe doamna de dimineata, dar sunt convinsa ca se va obisnui si cu doamna de dupa-amiaza :)
- Masa - intrucat sistemul step by step inseamna cursuri pana la ora 16, au o masa asigurata in scoala. Au sala de mese, mancarea e adusa de o firma de catering. Pana acum a fost destul de diversificata, dar Alex bineinteles a selectat doar ce ii place... Ah, costa 13 lei/zi.
- In rest, mai au in clasa de toate cele trebuincioase - de la dozator de apa si pahare/bidonase cu deschidere tip sport, pana la hartie igienica, sapun lichid si servetele :) mie imi place cum s-a organizat toata treaba. Iar Alex spune ca e bine si e frumos la scoala :)
- Mai au o mascota pe care o iau copiii acasa pe rand, si in ziua urmatoare povestesc aventurile prin care a trecut mascota. Din cate am "prins", ei il au pe "Domnul Scooby", si se pare ca Alex ar trebui sa il ia acasa in acest week-end. Deci ne pregatim de aventura...
- Cum scoala nu asigura nimic dupa ora 16, iar noi lucram pana la 18, dupa ce termina scoala Alex e preluat de masina afterschoolului aferent gradinitei la care a fost ultimii 3 ani :) Deocamdata se joaca la grupa mare, cu 2 din fostii lui colegi de grupa, ramasi inca un an la grupa mare. Vedem in timp daca se va lipi de ceilalti copii de afterschool :)
- Alex: prima zi a fost destul de bine; a doua zi a fost perfecta :) a treia zi a inceput sa planga la scoala, ca a stat destul si ca vrea sa plece la gradinita. A patra zi (ieri) s-a smiorcait putin in curtea gradinitei, dar l-am convins cumva sa intre in clasa si a ramas ok, peste zi a fost perfect. Azi s-a mai smiorcait foarte putin la intrarea in clasa, dar deja si-a facut 3 prieteni, care l-au chemat langa ei, si l-am lasat bine. Sper sa treaca repede si bine perioada de acomodare...
- Costuri aferente scolii - cam asa: 300 lei pentru fondul clasei, din care s-au cumparat maculatura si toate materialele, dozatorul + apa, o multifunctionala, hartie igienica, sapun etc - s-au consumat cam 20% din bani pana acum; Masa - am spus deja, 65 lei/saptamana; Uniformele (tricourile) - aprox 25 lei/bucata, vedem noi cate ne-or trebui, dar ma gandesc la 2-3 cu maneca scurta si 2-3 cu maneca lunga. Inca nu le-am comandat, dar abia astept sa facem asta, ca nu prea i-am luat tricouri :))
- In clasa au o tabla alba (whiteboard) si un smartboard pe care se lucreaza.
- Sunt 22 de copii in clasa in acest moment (unii s-au transferat cu o saptamana inainte de inceperea anului scolar, altii s-au retras).
Si daca imi mai aduc aminte de ceva, revin...
Azi ar trebui sa luam acasa si materialele lucrate in timpul saptamanii. Sa vedem... :)
Bafta celorlalti scolarei de pregatitoare!
vineri, 6 aprilie 2012
Sistemul de invatamant Step by Step
Da, am studiat si sisteme alternative la cel traditional. Am studiat despre Waldorf acum vreo 2 ani, cand cautam gradinita pentru Alex si aveam una in sistem Waldorf aproape de serviciu. Mi s-a parut interesant, poate i s-ar fi potrivit, dar nu mai aveau locuri, deci nici n-am ajuns sa masuram prea mult variantele (respectiv valoarea adusa de variantele pe care le-am fi avut ;).
Dupa ce am "ratat" inscrierea la scoala in Otopeni, in sistem traditional, am ajuns sa studiez si sistemul Step by Step. De fapt mai citisem pareri despre el si inainte, doar ca nu m-am concentrat prea mult pe el, neavand vreo gradinita de acest tip in zonele in care am cautat :) Acum, aveam clasa in sistem step by step pe langa clasa in sistem traditional la scoala din apropierea locului de munca, asa ca am studiat subiectul mai intens.
Am hotarat sa pun pe blog ghidul luat de pe site-ul scolii la care l-am inscris pe Alex. Sa incepem:
In primul rand, Metoda s-a consolidat si verificat in peste 30 de ani de aplicare si functioneaza in peste 26 de tari. Elaborarea metodei si licenta ei apartine Children Resource International din Washington – SUA. In Romania programul Step by Step a debutat in 1994, sub numele de Head Start, la initiativa Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa. Din 1995 programul a luat numele de Step by Step (“Pas cu Pas” - in limba engleza), nume de licenta pentru toate tarile din Europa de est in care se aplica.
Programul Step by Step este acreditat ca alternativă de către Ministerul Educaţiei Naţionale în conformitate cu aprobarea Consiliului pentru alternative nr 10015 din 30 mai 1995.
- educatia se bazeaza pe achizitiile psihologiei dezvoltarii copilului si vizeaza cultivarea tuturor calitatilor potentiale ale acestuia. Cercetarile contemporane privind dezvoltarea ne spun ca persoane diferite se dezvolta in ritmuri diferite si ca exista perioade critice individualizate de dezvoltare.
- Copilul invata prin descoperire in interactiunea sa cu mediul. Interactiunea cu mediul si motivatia explorarii este cultivata de pedagog. Metodele si mijloacele de explorare si cunoastere ale copilului sunt individuale, adesea neasteptate, originale. Educatia este individualizata, copilul merge spre cunoasterea lumii inconjuratoare si identificarea comportamentelor utile, pe cai personale. Performanta intr-un domeniu de dezvoltare este in acest caz, de comparat doar cu celelalte aspecte ale dezvoltarii copilului si cu propria performanta sau abilitate anterioara, nu cu un standard extern. Comparatia cu el insusi in performantele anterioare o face atat copilul cat si pedagogul, aceasta fiind una din motivatiile descoperirii si progresului individual. In plus copilul descopera efectele si mijloacele colaborarii si negocierii cu semenii in locul unei competitii pe criterii standard impuse de adulti.
Raspunsuri la intrebari frecvent puse de parinti:
Un copil dintr-o clasa Step by Step învaţă altceva decât într-una obişnuită ?
Programa şcolară (curriculum şcolar) pentru ciclul elementar (clasa 1-4) este aceeaşi cu cea din învăţământul tradiţional. Aceasta înseamnă că deprinderile şi cunostinţele programate a fi asimilate pe parcursul acestor 4 ani sunt aceleaşi ca şi pentru învăţământul tradiţional (deprinderi de limbă şi limbaj, scrisul, cititul, deprinderi de măsurare, cele 4 operaţii aritmetice, deprinderi artistice de desen, pictură, modelaj, muzică, cunoştinţe despre natură, dezvoltare fizică, educaţie moral-civică). Deprinderi opţionale, precum limbi străine se învaţă în funcţie de posibilităţile şcolii sau ale părinţilor. Diferenţa constă în metoda de formare a acestora care derivă din principiile Step by Step.
Un copil care a fost în Step by Step se poate adapta într-o clasă obişnuită?
Experienţa ne arată că da. Capacitatea de adaptare dobândită în cadrul unei clase Step by Step îl va ajuta pe copil să depăşească şi rigorile învăţământului tradiţional. Cât priveşte asimilarile de cunoştinţe teoretice, ele sunt similare cu cele din şcoala tradiţională.
Dupa ce am "ratat" inscrierea la scoala in Otopeni, in sistem traditional, am ajuns sa studiez si sistemul Step by Step. De fapt mai citisem pareri despre el si inainte, doar ca nu m-am concentrat prea mult pe el, neavand vreo gradinita de acest tip in zonele in care am cautat :) Acum, aveam clasa in sistem step by step pe langa clasa in sistem traditional la scoala din apropierea locului de munca, asa ca am studiat subiectul mai intens.
Am hotarat sa pun pe blog ghidul luat de pe site-ul scolii la care l-am inscris pe Alex. Sa incepem:
In primul rand, Metoda s-a consolidat si verificat in peste 30 de ani de aplicare si functioneaza in peste 26 de tari. Elaborarea metodei si licenta ei apartine Children Resource International din Washington – SUA. In Romania programul Step by Step a debutat in 1994, sub numele de Head Start, la initiativa Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa. Din 1995 programul a luat numele de Step by Step (“Pas cu Pas” - in limba engleza), nume de licenta pentru toate tarile din Europa de est in care se aplica.
Programul Step by Step este acreditat ca alternativă de către Ministerul Educaţiei Naţionale în conformitate cu aprobarea Consiliului pentru alternative nr 10015 din 30 mai 1995.
Principii:
Raspunsuri la intrebari frecvent puse de parinti:
Un copil dintr-o clasa Step by Step învaţă altceva decât într-una obişnuită ?
Programa şcolară (curriculum şcolar) pentru ciclul elementar (clasa 1-4) este aceeaşi cu cea din învăţământul tradiţional. Aceasta înseamnă că deprinderile şi cunostinţele programate a fi asimilate pe parcursul acestor 4 ani sunt aceleaşi ca şi pentru învăţământul tradiţional (deprinderi de limbă şi limbaj, scrisul, cititul, deprinderi de măsurare, cele 4 operaţii aritmetice, deprinderi artistice de desen, pictură, modelaj, muzică, cunoştinţe despre natură, dezvoltare fizică, educaţie moral-civică). Deprinderi opţionale, precum limbi străine se învaţă în funcţie de posibilităţile şcolii sau ale părinţilor. Diferenţa constă în metoda de formare a acestora care derivă din principiile Step by Step.
Un copil care a fost în Step by Step se poate adapta într-o clasă obişnuită?
Experienţa ne arată că da. Capacitatea de adaptare dobândită în cadrul unei clase Step by Step îl va ajuta pe copil să depăşească şi rigorile învăţământului tradiţional. Cât priveşte asimilarile de cunoştinţe teoretice, ele sunt similare cu cele din şcoala tradiţională.
O completare personala: din cate am inteles ar putea fi unele probleme in sensul ca un copil care a facut clasele 1-4 in sistem Step by Step e posibil sa nu stea toata ora in banca (la Step se si plimba prin clasa), sa incerce sa discute cu colegii chiar cand ar trebui sa raspunda individual (la Step se si coopereaza), sa vrea matematica in loc de geografie (la Step isi pot alege activitatea, si desi trec prin toate activitatile nu au un orar fix) etc. Cred ca totusi ca aceste diferente pot fi anticipate si explicate de parinti, iar copiii zic eu ca sunt capabili la acea varsta sa inteleaga.
Se poate continua metoda în gimnaziu ?
Mulţi părinţi care au avut copiii în clase Step by Step şi-au exprimat dorinţa de-a continua acest sistem în ciclul gimnazial. Experimental, se aplică unele principii Step by Step pentru ciclul gimazial începând din anul scolar 1999-2000. Desigur că stadiul de dezvoltare superior al copiilor şi curriculum-ul şcolar al gimmnaziului (tipul de cunoştinţe şi abilităţi programate a fi asimilate) fac ca anumite caracteristici ale clasei să fie modificate. Individualizarea şi lucrul în colaborare rămân ca principii de lucru. In locul Centrelor de activitate intervin Proiectele tematice, integrate, pluridisciplinare, iar în locul prezentărilor de sarcini – prezentările de proiect şi dezbaterile. Studiul individual se va pronunţa şi – în spiritul vârstei – se vor introduce situaţii de competiţie între grupuri sau interindividual, fără a se neglija cultivarea spiritului de colaborare, esenţial în sistemul Step by Step. Colaborarea profesorilor de specialităţi în spiritul şi atmosfera de învăţare Step by Step, organizarea materialului în acest spirit sunt în fază de experiment. Desigur, participarea părinţilor rămâne ca principiu, dar sarcinile familiei în educaţie se schimbă în conformitate cu vârsta copiilor şi cu necesităţile specifice ale dezvoltării la această vârstă.
De ce nu este încurajată concurenţa în Step by Step?
Până la 12 – 14 ani funcţiile de cunoaştere şi procesele emoţionale ale copiilor nu sunt complet dezvoltate, mature. Individualizarea prin motivare pozitivă şi învăţarea colaborarii în lucrul pe centrele de activitate ajută la formarea şi maturizarea acestor funcţii. La aceste vârste copilul nu e încă apt să înţeleagă şi să suporte competiţia fără urmări negative. Concurenţa apare şi în comparaţiile produse de evaluare în clasele Step by Step, dar numai în măsura în care copilul o poate accepta sau “digera” el însuşi. De aceea Step by Step nu creeaza explicit situaţii de competiţie.
CE ESTE DIFERIT DE INVATAMANTUL TRADITIONAL
Se poate continua metoda în gimnaziu ?
Mulţi părinţi care au avut copiii în clase Step by Step şi-au exprimat dorinţa de-a continua acest sistem în ciclul gimnazial. Experimental, se aplică unele principii Step by Step pentru ciclul gimazial începând din anul scolar 1999-2000. Desigur că stadiul de dezvoltare superior al copiilor şi curriculum-ul şcolar al gimmnaziului (tipul de cunoştinţe şi abilităţi programate a fi asimilate) fac ca anumite caracteristici ale clasei să fie modificate. Individualizarea şi lucrul în colaborare rămân ca principii de lucru. In locul Centrelor de activitate intervin Proiectele tematice, integrate, pluridisciplinare, iar în locul prezentărilor de sarcini – prezentările de proiect şi dezbaterile. Studiul individual se va pronunţa şi – în spiritul vârstei – se vor introduce situaţii de competiţie între grupuri sau interindividual, fără a se neglija cultivarea spiritului de colaborare, esenţial în sistemul Step by Step. Colaborarea profesorilor de specialităţi în spiritul şi atmosfera de învăţare Step by Step, organizarea materialului în acest spirit sunt în fază de experiment. Desigur, participarea părinţilor rămâne ca principiu, dar sarcinile familiei în educaţie se schimbă în conformitate cu vârsta copiilor şi cu necesităţile specifice ale dezvoltării la această vârstă.
De ce nu este încurajată concurenţa în Step by Step?
Până la 12 – 14 ani funcţiile de cunoaştere şi procesele emoţionale ale copiilor nu sunt complet dezvoltate, mature. Individualizarea prin motivare pozitivă şi învăţarea colaborarii în lucrul pe centrele de activitate ajută la formarea şi maturizarea acestor funcţii. La aceste vârste copilul nu e încă apt să înţeleagă şi să suporte competiţia fără urmări negative. Concurenţa apare şi în comparaţiile produse de evaluare în clasele Step by Step, dar numai în măsura în care copilul o poate accepta sau “digera” el însuşi. De aceea Step by Step nu creeaza explicit situaţii de competiţie.
CE ESTE DIFERIT DE INVATAMANTUL TRADITIONAL
Cum arată o clasă Step by Step ?
Intr-o clasă Step by Step nu veţi găsi bănci rigide, ci mese mobile cu scăunele de jur împrejur. Clasele sunt mochetate pentru ca anumite activităţi să se desfăşoare cu copiii aşezaţi pe podea (ceea ce place copiilor). Mesele sunt delimitate între ele de rafturi cu materiale didactice specifice unei activităţi (matematică, ştiinţe, arte, citire, construcţii, scriere), constituind astfel Centrele de activitate.
Pe pereţi veţi vedea diferite materiale care personalizează copiii (poze sau semne proprii fiecăruia, date de naştere, etc) şi care planifică – în conformitate cu alegerea fiecăruia, activităţile elevilor pe ziua sau saptamâna în curs, precum şi responsabilităţile lor. Veţi mai vedea afişate regulile clasei, care sunt stabilite şi discutate pentru a fi înţelese de comun acord. De asemenea se pot vedea, calendarul personalizat al zilelor scurse şi viitoare, cu evenimentele ce interesează (cum a fost ziua din punct de vedere al vremii, evenimente petrecute, aniversări, celebrări, serbări, termene) consemnate în dreptul fiecărei zile. Veţi mai întâlni materiale vizuale tematice, dar şi producţia copiilor din ultimele zile – rezolvarea sarcinilor tematice ale acestora. Veţi fi poate surprinşi că şi cele greşite ori neterminate sunt expuse fără a fi corectate. Vom explica mai jos – la răspunsul privind evaluarea, de ce.
In mijlocul clasei, un spaţiu cât mai larg posibil este dominat de un scaun cu inscripţia “Scaunul autorului”; este locul din care, fiecare copil îşi expune rezolvările, experienţele, ideile proprii, în faţa celorlalţi colegi, în diferite momente ale zilei de activitate. Această postură îl face pe copil responsabil în faţa celorlalţi copii, dar îi acordă fiecăruia, la momentul respectiv, atenţia şi respectul cuvenite.
De ce doi învăţători la clasă şi 8 ore de şcoală ?
S-ar părea că un orar prelungit este făcut doar pentru o uşurare a părinţilor ocupaţi. Categoric, programul zilnic al alternativei Step by Step nu este conceput pentru a uşura sarcinile părinţilor, ci pentru a facilita învăţarea. Aceasta, pentru ca fiecare copil să poată invăţa şi ajunge la înţelegerea completă a sarcinilor propuse, în ritmul şi modul propriu, personal. In plus, există o îmbinare între curiozitatea jocului şi învăţare. Activitatea de joc produce motivaţia spre descoperire a copilului, pe care Step by Step o cultivă. La mijlocul zilei copiii iau masa de prânz în comun, în cantina şcolii, sau într-un local convenabil din apropiere, lucru hotarât, organizat şi finanţat de Asociaţiile de părinţi.
Nu e prea lung programul pentru un copil atât de mic?
Intr-o clasă Step by Step nu veţi găsi bănci rigide, ci mese mobile cu scăunele de jur împrejur. Clasele sunt mochetate pentru ca anumite activităţi să se desfăşoare cu copiii aşezaţi pe podea (ceea ce place copiilor). Mesele sunt delimitate între ele de rafturi cu materiale didactice specifice unei activităţi (matematică, ştiinţe, arte, citire, construcţii, scriere), constituind astfel Centrele de activitate.
Pe pereţi veţi vedea diferite materiale care personalizează copiii (poze sau semne proprii fiecăruia, date de naştere, etc) şi care planifică – în conformitate cu alegerea fiecăruia, activităţile elevilor pe ziua sau saptamâna în curs, precum şi responsabilităţile lor. Veţi mai vedea afişate regulile clasei, care sunt stabilite şi discutate pentru a fi înţelese de comun acord. De asemenea se pot vedea, calendarul personalizat al zilelor scurse şi viitoare, cu evenimentele ce interesează (cum a fost ziua din punct de vedere al vremii, evenimente petrecute, aniversări, celebrări, serbări, termene) consemnate în dreptul fiecărei zile. Veţi mai întâlni materiale vizuale tematice, dar şi producţia copiilor din ultimele zile – rezolvarea sarcinilor tematice ale acestora. Veţi fi poate surprinşi că şi cele greşite ori neterminate sunt expuse fără a fi corectate. Vom explica mai jos – la răspunsul privind evaluarea, de ce.
In mijlocul clasei, un spaţiu cât mai larg posibil este dominat de un scaun cu inscripţia “Scaunul autorului”; este locul din care, fiecare copil îşi expune rezolvările, experienţele, ideile proprii, în faţa celorlalţi colegi, în diferite momente ale zilei de activitate. Această postură îl face pe copil responsabil în faţa celorlalţi copii, dar îi acordă fiecăruia, la momentul respectiv, atenţia şi respectul cuvenite.
De ce doi învăţători la clasă şi 8 ore de şcoală ?
S-ar părea că un orar prelungit este făcut doar pentru o uşurare a părinţilor ocupaţi. Categoric, programul zilnic al alternativei Step by Step nu este conceput pentru a uşura sarcinile părinţilor, ci pentru a facilita învăţarea. Aceasta, pentru ca fiecare copil să poată invăţa şi ajunge la înţelegerea completă a sarcinilor propuse, în ritmul şi modul propriu, personal. In plus, există o îmbinare între curiozitatea jocului şi învăţare. Activitatea de joc produce motivaţia spre descoperire a copilului, pe care Step by Step o cultivă. La mijlocul zilei copiii iau masa de prânz în comun, în cantina şcolii, sau într-un local convenabil din apropiere, lucru hotarât, organizat şi finanţat de Asociaţiile de părinţi.
Nu e prea lung programul pentru un copil atât de mic?
Din punct de vedere psiho-fiziologic variaţiile tipurilor de activitate, îmbinarea cu jocul şi educaţia fizică, precum şi libertatea de-a lucra în ritmul propriu nu suprasolicită copiii. Copiii din clasele Step by Step mărturisesc că le place la şcoală, nu sunt obosiţi sau plictisiţi dupa 8-9 ore în şcoală. Ambianţa şi metoda îi motivează. În plus, mulţi dintre ei transferă şi în familie deprinderea de-a lucra individual şi de-a comunica deschis rezultatele, ideile, întrebările şi nedumeririle lor.
Toate achiziţiile sunt exersate sub diverse forme în centrele de activităţi, astfel încât nu există teme pentru acasă. Ceea ce e de achiziţionat se desfaşoară şi se exersează în clasă. Rostul învăţătorului este să-l ghideze şi să-l ajute să găsească în jocul său, explicaţiile şi soluţiile adecvate. Este nevoie de 8 ore pentru ca un copil să treacă prin toate Centrele de activitate. Cei doi învăţători se vor completa mai ales în ajutorul “umăr la umăr” în Centrele de activitate. Prin aceasta se realizează reducerea activităţilor “faţă în faţă” sau frontale ale învăţătorului. (Activitatea frontală nu permite ca un copil să rămâna în urmă sau să aibă un demers mental deosebit, personal. De exemplu, dacă învăţătorul predă la matematică un anume algoritm de calcul iar un copil găseşte că pentru el e mai uşor să ajungă la rezultat în alt fel, învăţătorul nu va putea exersa cu el propriul lui mod de lucru, fiind obligat, din pricina nevoii de activităţii comune cu ceilalţi copii, să refuze, să limiteze, să corecteze, demersuri care nu sunt greşite ci doar diferite, individuale, adecvate minţii şi temperamentului respectivului copil.
Există şi activităţi educative complementare pentru timpul liber (sfârşit de săptămână, vacanţe) pe care părinţii le pot susţine.
Nu se pun note - Cum se face evaluarea copilului ?
a.-Copilul îşi prezintă, din scaunul autorului, rezolvările sarcinilor la fiecare centru de activitate, precum şi orice rezultat al activitaţii sale extraşcolare (la întâlnirea de dimineaţă). Completările, întrebările, înţelesurile celorlalţi şi întrebările conducătoare ale învăţătorului îl vor face să-şi înteleagă corectitudinea sau incorectitudinea demersului, fără să fie notat, clasificat.
b.-Lucrările cu rezolvările sarcinilor, ale tuturor copiilor sunt expuse în clasă. Există – fără a fi stigmatizantă – posibilitatea de comparare cu ceilalţi, de reflexie, de înţelegere şi de corectare a demersurilor mentale neadecvate sau slab conturate. In timp, mapa cu lucrari a fiecarui copil – cuprinzând lucrări datate şi comentate - devine oglinda progresului acestuia faţă de el însuşi. Evaluarea privind chiar conţinutul lucrărilor, el însusi, educatorii şi alţii pot constata progresele şi slabiciunile sale. A le depaşi pe cele din urmă nu este decât o chestiune de motivaţie, de-a se simţi bine în contextul de învăţare, curiozitatea proprie copilului fiind suficienta pentru progres.
c.-Invăţătorii au un caiet de evaluare, în care demersurile de progres pe fiecare proces de cunoastere sunt înregistrate descriptiv, la câteva zile de observare a fiecărui copil . A constata că un copil face operaţii de adunare cu două cifre (trecere peste zece) în mod constant şi bine la o anume dată, este oricum o evaluare mai consistentă, are o semnificaţie clara, decât o nota de 4, 7, sau 10, ori un calificativ cu litere, golit de semnificaţii de conţinut.
Părinţii au astfel posibilitatea de-aşi evalua copiii în mai multe moduri: Participând la clasă şi constatând eficienţa în rezolvarea sarcinilor de un anume tip, răsfoind mapa personală a copilului - unde găseşte evoluţia în timp a rezultatelor sarcinilor copilului, sau urmărind caietul de evaluare al învaţătorilor. In plus o discuţie deschisă despre progrese şi dificultăţi, despre unde se poate insista acasă şi cum se poate face aceasta, astfel încât să nu ducă la confuzii în mintea şi sufletul copilului este de recomandat. (Evitarea situaţiilor de tip "una mi se cere acasă şi alta la şcoală!").
Cum arată o zi în clasa Step by Step ?
Dimineaţa copiii sosesc la şcoală. Unul dintre învăţători îi primeşte, copiii îşi pregătesc ţinuta confortabilă (sau se şi descalţă, şi încalţă pantofi lejeri, ori rămân în ciorapi, clasa fiind prevazută cu mochetă). Să nu vă surprinda ca adesea copiii stau pe jos în spaţiul comun, în cerc.
Programului propriu zis începe cu ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ care porneşte cu prezentarea AGENDEI ZILEI. Ea reprezintă planificarea activitaţilor zilei de azi. Au loc întrebări şi precizări până când se constată că planul de activităţi a fost însuşit şi acceptat. Un alt moment este calendarul zilei de azi. Precizarea zilei, a datei, a evenimentelor sociale şi personale legate de ziua de azi, inclusiv aspectul vremii, comentariile şi întrebarile.
Urmează apoi MESAJUL ZILEI – un mesaj conceput de învăţător pentru a introduce cunostinţele sau deprinderile noi de achiziţionat şi de prelucrat pe Centre de activităţi. Mesajul dă prilejul de introducere – de dorit interactiv – a noţiunilor noi şi reamintirea celor anterioare necesare introducerii celor noi, prin dirijarea întrebărilor şi abilităţilor copiilor.
Un alt moment important este acela al NOUTĂŢILOR. Copii se înscriu, îndeobşte prin scrierea numelor lor pe şevaletul de prezentare, pentru a comunica celorlalţi noutăţile sau experienţele personale deosebite. (De la ce i s-a întimplat ieri, la ce a visat, ori ce a citit nou, ce experienţe de cunoaştere ori emoţionale a avut, orice este posibil). Noutaţile sunt comunicate celorlalţi din “Scaunul Autorului”, unde copilul va fi valorizat, dar va avea şi responsabilitatea comunicării, întrucât urmează întrebările şi comentariile colegilor.
Când aceste lucruri au fost valorificate se trece la lucrul pe CENTRE DE ACTIVITATE. Pe masa fiecarui centru sunt scrise activitaţile tematice specifice. După alegerea centrelor de activitate, preferenţial, dar şi prin implinirea unor reguli usor de înţeles şi de respectat, copiii işi citesc activitaţile de urmat. Fiecare centru are pregatite pe masă sarcinile, specifice pentru scriere, citire, stiinţe, arte, construcţii sau matematică. Concepute de învăţător pentru a exersa abilitaţile de dobândit sau combinarea lor cu altele asimilate, sarcinile sunt progresive, astfel încât să permită tuturor să-şi poată rezolva sarcinile în ritmul şi la nivelul său. Când învăţătorii s-au convins că sarcinile au fost înţelese de către toţi copiii, ei devin colaboratori ai demersurilor de cunoaştere ale fiecaruia. Dupa un timp, necesar celor mai mulţi să împlineasca o parte din sarcini (să-şi exerseze abilitaţile specifice) se face o evaluare. Fiecare grup – şi fiecare individ – prezintă în faţa celorlalţi rezolvarea sarcinilor la centrul respectiv. Este un moment al EVALUARII – la care iau parte colegii, cu întrebări, sugestii, etc. dar şi învăţătorul. Lucrarile care s-au efectuat sunt afişate în clasă; câteva zile ele reprezintă prilej de comparaţie şi oglindire a demersurilor mintale, a deprinderilor şi dexterităţilor achiziţionate la acel moment.
Ulterior ele trec în MAPA CU LUCRĂRI a fiecarui copil, care se păstrează în clasă şi este la îndemâna copilului sau părintelui. La un moment dat, dupa câteva rotaţii şi evaluări, se ia masa de prânz, dupa care continuă lucrul pe centre de activitate. Activitaţile tematice sunt legate de lumea înconjuratoare şi pe cât posibil integrate.
(exemplu: la piata. Piata poate constitui obiectul unei vizite şi observaţii. Observarea poate fi subiect de povestire, orala sau scrisă, pretext de evaluare şi masurare a cantitaţilor, de cunoastere a schimbului, evaluarea şi manipularea banilor, calcul aritmetic, construcţii, reprezentare grafica sau modelaj. Interesul pe care il poate suscita este individual –unul vede florile, pe altul il intereseaza mecanismul cântaririi sau altul poate fi atras de cresterea legumelor şi asa mai departe.)
Centrele de activitate sunt folosite adecvat pentru a susţine interesul pentru rezolvarea unor activitaţi specifice (scriere, citire, înţelegerea stiinţifica, exprimarea prin mijloace artistice, etc.) şi pentru dobândirea ori consolidarea de abilitaţi specifice.
Pe un adult trecut prin şcoala tradiţională îl vor surprinde probabil unele lucruri, cum ar fi cererea de ajutor de la colegi la efectuarea sarcinilor. Lucrul în grup, copiatul chiar, nu este strict descurajat. Un copil care “copiază” o temă liberă de la colegul lui, o va face în stil propriu, işi va exersa capacităţile proprii de lucru şi va adauga desigur ceva personal. Interdicţia copiatului sau a temei colective ar bloca mai mult tendinta copilului de-a descoperi tainele sarcinii. Colaborarea este cultivată în locul concurenţei.
(In cărţile ilustrate pe care copiii dintr-o clasă Step by Step le-au facut, mulţi au rugat pe colegii mai iscusiţi sau pe părinţi să-i ajute la ilustraţii; majoritatea acestora au menţionat însă autorul desenelor, neincercând să ascunda. Un spirit de concurenţă şi individualism cultivat, cu copierea prohibită ar fi făcut ca "fraudele” să nu fi fost recunoscute. Pentru o rezolvare bună a sarcinii copiii au recurs la soluţia colaborării).
Datorită activităţii pe centre, colaborării şi nevoii de comunicare, în clasa Step by Step nu este şi nici nu se cere o linişte “să se auda musca”. Este un zumzăit uşor, un zgomot de activitate continuu.
Egalitatea cu adulţii, critica acestora în limitele civilizate este încurajată. (O învăţătore povesteste cum la sfarşitul orelor un copil constată că ş-ia rătăcit capacul de la stilou. Învăţătoarea îi îndeamnă pe colegi să-l caute, ea însăşi desfăcând penarul copilului în cauză. In acest moment copilul, supărat, o atenţionează că îi caută în penarul propriu, fără a-i fi cerut voie; regulă morală discutată anterior. Învăţătoarea e uşor derutată, dar se vede pusă în situaţia de a-i cere iertare copilului, înainte de-a justifica graba sau neatenţia privind gestului ei.)
S-ar putea să vedeţi copii ca scriu sau lucreaza pe jos, ori în diferite poziţii ciudate, care le sunt lor confortabile. Modul de lucru neortodox (scris, desenat) este admis, cu condiţia de-a nu duce la vicii posturale.
S-ar putea să observaţi că exista lucrări expuse cu greşeli, fără a fi corectate. Ele au fost supuse discuţiei, întrebărilor celor din jur, dar nu corectate imediat de către învăţător. Corecţia trebuie să apară întâi în mintea copilului şi el va ajunge să nu mai facă greseala, prin propriul efort de corectare.
Copiii cu diferenţe foarte mari de performanţă, colaborează în sarcini, fără ca diferenţele de ritm şi stil individual să perturbe achiziţiile. Nu există categorisiri şi ierarhizări ale copiilor.
Care sunt principiile alternativei Step by Step ?
1. Practici de educaţie care iau în considerare copilului ca întreg.
În locul unei relaţii inegale educator - copil, alternativa Step by Step consideră copilul ca pe o persoană demnă de respect, unică, şi caută să-i asigure o continuitate individuală în dezvoltare, precum şi practici de dezvoltare adecvate, specifice lui. Cooperarea şi colaborarea au drept scop verificarea demersurilor şi experienţelor individuale de descoperire a lumii şi valorizarea lor.
Step by Step caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă.
2. Procesul de învăţământ este centrat pe copil, educaţia este individualizată
Predarea este orientată în funcţie de necesităţile copilului. Invăţărea se produce prin descoperire individuală, acceptându-se şi încurajându-se moduri personale de-a înainta în formarea deprinderilor şi în cunoaştere (exemple: scrisul cu mâna stângă, moduri individuale de exprimare şi cunoaştere, încurajarea experimentelor de descoperire, etc.)
Invăţărea se face în ritmul propriu al copilului. Comparând sistemul de lucru tradiţional cu producţia pe o banda rulantă, fiecare copil este obligat să lucreze în viteza impusă de bandă. Ea poate corespunde vitezei de lucru a unora, dar poate fi prea rapidă pentru unii, ori prea lentă şi plictisitoare pentru alţii, mai iuţi. In plus, fiecare din executanţi va trebui să facă doar o acţiune limitată şi standardizată, neputând inventa, învaţa sau înţelege în stil propriu. Când e vorba de viteza de dezvoltare a copiilor este esenţială respectarea stadiului individual al dezvoltării fiecarui copil al atenţiei de care e capabil fiecare copil pentru achiziţia corectă, şi înţelegerea completă a sarcinilor şi a modalitaţilor de rezolvare a lor. In alternativa Step by Step individualizarea este facilitată şi de organizarea clasei pe centre de activitate. Step by Step îl încurajează pe copil să înveţe a învaţa, şi a înţelege. In caz contrar cei mai mulţi copii vor renunţa să înţeleagă o acţiune impusă, acceptând doar să o reproducă.
3. Învăţărea este organizată pe Centre de activitate
Organizarea clasei Step by Step este un element esenţial în individualizarea educaţiei. Aici copiii învaţă în Centre de activitate. Acestea sunt zone delimitate ale clasei, dotate cu material didactic specific unei activităţi, în care un numar mic de copii se confruntă, individual sau în grup, cu sarcini adecvate nivelului lor de dezvoltare. O clasă conţine obligatoriu: un Centru de citire, un Centru de scriere, un Centru de ştiinţă, un Centru de matematică, un Centru de artă şi un Centru de construcţii. Centre facultative pot fi imaginate de învăţător.
Ce aduce această organizare ? In primul rând educatorul nu mai stă faţă în faţă cu copilul - poziţie de confruntare, inegală, ci umăr la umăr - poziţie de colaborare, egală, în care educatorul, sugerează, şi întăreşte motivaţia pozitivă de descoperire a copilului, consolidându-i demersul mintal propriu. In plus, în Centrele de activitate se realizează colaborarea şi comunicarea cu colegii în realizarea unor sarcini comune, sămânţa lucrului în proiecte colective de mai târziu.
Dacă procesele individualizate se desfaşoară pe Centre de activitate împărtăşirea şi confruntarea nu lipsesc. Există în clase un spaţiu de întâlnire, pentru comunicare în grup, fără spaţii sau bănci rigide, aranjare care facilitează coeziunea membrilor grupului. Aici e locul împărtăşirii experienţelor, al planificării activităţilor la începutul zilei, al evaluării sarcinilor, al concluziilor şi al stabilirii în comun a regulilor şi responsabilitaţilor. Există aici un “Scaun al Autorului” pe care fiecare copil devine personajul principal, locul de unde îşi prezintă ideile, rezultatele şi se supune confruntării cu ceilalţi, observaţiilor şi sugestiilor lor critice.
4. Participarea părinţilor la educaţia copilului
Şcoala tradiţională desparte principial educaţia şcolară de cea din familie. În mod tradiţional părinţii erau solicitaţi doar la susţinerea materială şi administrativă a clasei sau şcolii. Şcoala îşi rezervă dictatul asupra metodelor de educaţie teoretică, părinţii fiind simpli supraveghetori ai îndeplinirii lecţiilor. Pe de altă parte educaţia morală şi a comportamentelor este atribuita familiei. Se comunică doar rezultatele unor evaluari - adesea din perspectivă unilaterală.
Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe efectiv la clasă, la procesul de educaţie, bineînţeles sub auspiciile unei colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. Poziţia “umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează această participare. Lecţiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu elemente din sfera lui de activitate îl pot transforma în personaj principal în educaţie. În comunicarea cu educatorul în clasă, se nuanţează specificul în dezvoltare al fiecărui copil, se gasesc modalitaţi de cultivare a unor abilităţi în familie pentru a completa sau suplimenta procesul educativ. Aceasta comunicare duce la reducerea presiunilor conflictuale asupra copilului, dându-i o mai mare libertate în dezvoltare. Comunicarea copilului cu adulţii devine mai uşoară, el se exprimă mai liber devenind astfel mai transparent pentru părinţi.
In multe şcoli şi grădiniţe Step by Step există o sală a părinţilor, în care aceştia îşi împărtăşesc experienţele de părinţi. Comunicarea şi legătura socială sporeşte integrarea familiei şi a copilului în comunitate.
CEDP a încurajat formarea Asociaţiilor pentru părinţi Step by Step. Multe din acestea sunt înregistrate ca persoane juridice, altele sunt în acest demers. CEDP oferă asistenţă acestor asociaţii. Au fost organizate mai multe întâlniri cu reprezentanţii părinţilor din grădiniţele şi şcolile cu clase/grupe Step by Step din toată ţara, pentru schimburi de experienţe între acesti părinţi.
CEDP a dezvoltat un centru de consiliere pentru părinţi –“Calypso” - în Bucuresti.
5. Formarea continuă şi ajutorul tehnic pentru învăţători, educatori şi autorităţi educative (directori, inspectori şcolari)
Principiile şi teoria dezvoltării copilului au nevoie de un repertoriu de tehnici şi de o mentalitate specifică pentru a stimula dezvoltarea individualizată şi pentru a putea evalua demersurile de dezvoltare ale fiecărui copil. De aceea CEDP oferă periodic sesiuni de formare şi perfecţionare pentru cei implicaţi în acest proces: în primul rând educatoriilor, dar şi directorilor, inspectorilor şi părinţilor.
CEDP acordă asisţenţă tehnică permanentă şcolilor, învăţătorilor şi părinţilor din alternativa Step by Step.
DACĂ AŢI ALES STEP BY STEP PENTRU COPILUL DUMNEAVOASTRĂ:
Luaţi cunoştinţă de regulile clasei şi întăriţi-le şi în familie.
Întăriţi disciplina de dialog şi de relaţie. O regulă se stabileşte de către două sau mai multe persoane cu aceleaşi drepturi de manifestare, în consens. Nu puterea brută, nici majoritatea pur şi simplu hotărăsc, decât atunci când nu putem comunica direct pentru a face un compromis, a ajunge la un consens. O regula odată stabilită, încălcarea ei duce la consecinţe negative. Încurajaţi respectarea regulilor. Fiţi transparenţi. Dar nu uitaţi: respectaţi şi Dv. regulile în raport cu copilul !
Încurajaţi iniţiativele pentru descoperire, chiar pe cele despre care ştiţi că sunt nefructuoase, ori diferite de cele ştiute (nu opriţi, nu corectaţi, nu criticaţi). Încurajaţi comportamentele pozitive si efortul, chiar dacă rezultatul nu e cel corect, aşteptat; îndrumaţi copilul fără a impune; explicaţi interdicţia şi aplicaţi-o doar în caz de pericol evident.
Găsiţi situaţii motivatoare în care copilul să poata să-şi îmbunătăţească abilităţile acolo unde este mai slab; Constrângerea, impunerea îl fac să se simtă inferior. Nu uitaţi, copilul dv. este în atmosfera unei clase în care ceilalţi nu sunt criticaţi; astfel se va simţi persecutat, inferior celorlalţi.
Încurajaţi acasă cele învăţate la şcoală. De ex: încurajaţi-l să numere produsele cumpărate, să calculeze cheltuielile şi restul, să scrie liste de activităţi de week-end, comentaţi împreună cele văzute – evenimente, spectacole, filme, programe TV, etc.
Toate achiziţiile sunt exersate sub diverse forme în centrele de activităţi, astfel încât nu există teme pentru acasă. Ceea ce e de achiziţionat se desfaşoară şi se exersează în clasă. Rostul învăţătorului este să-l ghideze şi să-l ajute să găsească în jocul său, explicaţiile şi soluţiile adecvate. Este nevoie de 8 ore pentru ca un copil să treacă prin toate Centrele de activitate. Cei doi învăţători se vor completa mai ales în ajutorul “umăr la umăr” în Centrele de activitate. Prin aceasta se realizează reducerea activităţilor “faţă în faţă” sau frontale ale învăţătorului. (Activitatea frontală nu permite ca un copil să rămâna în urmă sau să aibă un demers mental deosebit, personal. De exemplu, dacă învăţătorul predă la matematică un anume algoritm de calcul iar un copil găseşte că pentru el e mai uşor să ajungă la rezultat în alt fel, învăţătorul nu va putea exersa cu el propriul lui mod de lucru, fiind obligat, din pricina nevoii de activităţii comune cu ceilalţi copii, să refuze, să limiteze, să corecteze, demersuri care nu sunt greşite ci doar diferite, individuale, adecvate minţii şi temperamentului respectivului copil.
Există şi activităţi educative complementare pentru timpul liber (sfârşit de săptămână, vacanţe) pe care părinţii le pot susţine.
Nu se pun note - Cum se face evaluarea copilului ?
a.-Copilul îşi prezintă, din scaunul autorului, rezolvările sarcinilor la fiecare centru de activitate, precum şi orice rezultat al activitaţii sale extraşcolare (la întâlnirea de dimineaţă). Completările, întrebările, înţelesurile celorlalţi şi întrebările conducătoare ale învăţătorului îl vor face să-şi înteleagă corectitudinea sau incorectitudinea demersului, fără să fie notat, clasificat.
b.-Lucrările cu rezolvările sarcinilor, ale tuturor copiilor sunt expuse în clasă. Există – fără a fi stigmatizantă – posibilitatea de comparare cu ceilalţi, de reflexie, de înţelegere şi de corectare a demersurilor mentale neadecvate sau slab conturate. In timp, mapa cu lucrari a fiecarui copil – cuprinzând lucrări datate şi comentate - devine oglinda progresului acestuia faţă de el însuşi. Evaluarea privind chiar conţinutul lucrărilor, el însusi, educatorii şi alţii pot constata progresele şi slabiciunile sale. A le depaşi pe cele din urmă nu este decât o chestiune de motivaţie, de-a se simţi bine în contextul de învăţare, curiozitatea proprie copilului fiind suficienta pentru progres.
c.-Invăţătorii au un caiet de evaluare, în care demersurile de progres pe fiecare proces de cunoastere sunt înregistrate descriptiv, la câteva zile de observare a fiecărui copil . A constata că un copil face operaţii de adunare cu două cifre (trecere peste zece) în mod constant şi bine la o anume dată, este oricum o evaluare mai consistentă, are o semnificaţie clara, decât o nota de 4, 7, sau 10, ori un calificativ cu litere, golit de semnificaţii de conţinut.
Părinţii au astfel posibilitatea de-aşi evalua copiii în mai multe moduri: Participând la clasă şi constatând eficienţa în rezolvarea sarcinilor de un anume tip, răsfoind mapa personală a copilului - unde găseşte evoluţia în timp a rezultatelor sarcinilor copilului, sau urmărind caietul de evaluare al învaţătorilor. In plus o discuţie deschisă despre progrese şi dificultăţi, despre unde se poate insista acasă şi cum se poate face aceasta, astfel încât să nu ducă la confuzii în mintea şi sufletul copilului este de recomandat. (Evitarea situaţiilor de tip "una mi se cere acasă şi alta la şcoală!").
Cum arată o zi în clasa Step by Step ?
Dimineaţa copiii sosesc la şcoală. Unul dintre învăţători îi primeşte, copiii îşi pregătesc ţinuta confortabilă (sau se şi descalţă, şi încalţă pantofi lejeri, ori rămân în ciorapi, clasa fiind prevazută cu mochetă). Să nu vă surprinda ca adesea copiii stau pe jos în spaţiul comun, în cerc.
Programului propriu zis începe cu ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ care porneşte cu prezentarea AGENDEI ZILEI. Ea reprezintă planificarea activitaţilor zilei de azi. Au loc întrebări şi precizări până când se constată că planul de activităţi a fost însuşit şi acceptat. Un alt moment este calendarul zilei de azi. Precizarea zilei, a datei, a evenimentelor sociale şi personale legate de ziua de azi, inclusiv aspectul vremii, comentariile şi întrebarile.
Urmează apoi MESAJUL ZILEI – un mesaj conceput de învăţător pentru a introduce cunostinţele sau deprinderile noi de achiziţionat şi de prelucrat pe Centre de activităţi. Mesajul dă prilejul de introducere – de dorit interactiv – a noţiunilor noi şi reamintirea celor anterioare necesare introducerii celor noi, prin dirijarea întrebărilor şi abilităţilor copiilor.
Un alt moment important este acela al NOUTĂŢILOR. Copii se înscriu, îndeobşte prin scrierea numelor lor pe şevaletul de prezentare, pentru a comunica celorlalţi noutăţile sau experienţele personale deosebite. (De la ce i s-a întimplat ieri, la ce a visat, ori ce a citit nou, ce experienţe de cunoaştere ori emoţionale a avut, orice este posibil). Noutaţile sunt comunicate celorlalţi din “Scaunul Autorului”, unde copilul va fi valorizat, dar va avea şi responsabilitatea comunicării, întrucât urmează întrebările şi comentariile colegilor.
Când aceste lucruri au fost valorificate se trece la lucrul pe CENTRE DE ACTIVITATE. Pe masa fiecarui centru sunt scrise activitaţile tematice specifice. După alegerea centrelor de activitate, preferenţial, dar şi prin implinirea unor reguli usor de înţeles şi de respectat, copiii işi citesc activitaţile de urmat. Fiecare centru are pregatite pe masă sarcinile, specifice pentru scriere, citire, stiinţe, arte, construcţii sau matematică. Concepute de învăţător pentru a exersa abilitaţile de dobândit sau combinarea lor cu altele asimilate, sarcinile sunt progresive, astfel încât să permită tuturor să-şi poată rezolva sarcinile în ritmul şi la nivelul său. Când învăţătorii s-au convins că sarcinile au fost înţelese de către toţi copiii, ei devin colaboratori ai demersurilor de cunoaştere ale fiecaruia. Dupa un timp, necesar celor mai mulţi să împlineasca o parte din sarcini (să-şi exerseze abilitaţile specifice) se face o evaluare. Fiecare grup – şi fiecare individ – prezintă în faţa celorlalţi rezolvarea sarcinilor la centrul respectiv. Este un moment al EVALUARII – la care iau parte colegii, cu întrebări, sugestii, etc. dar şi învăţătorul. Lucrarile care s-au efectuat sunt afişate în clasă; câteva zile ele reprezintă prilej de comparaţie şi oglindire a demersurilor mintale, a deprinderilor şi dexterităţilor achiziţionate la acel moment.
Ulterior ele trec în MAPA CU LUCRĂRI a fiecarui copil, care se păstrează în clasă şi este la îndemâna copilului sau părintelui. La un moment dat, dupa câteva rotaţii şi evaluări, se ia masa de prânz, dupa care continuă lucrul pe centre de activitate. Activitaţile tematice sunt legate de lumea înconjuratoare şi pe cât posibil integrate.
(exemplu: la piata. Piata poate constitui obiectul unei vizite şi observaţii. Observarea poate fi subiect de povestire, orala sau scrisă, pretext de evaluare şi masurare a cantitaţilor, de cunoastere a schimbului, evaluarea şi manipularea banilor, calcul aritmetic, construcţii, reprezentare grafica sau modelaj. Interesul pe care il poate suscita este individual –unul vede florile, pe altul il intereseaza mecanismul cântaririi sau altul poate fi atras de cresterea legumelor şi asa mai departe.)
Centrele de activitate sunt folosite adecvat pentru a susţine interesul pentru rezolvarea unor activitaţi specifice (scriere, citire, înţelegerea stiinţifica, exprimarea prin mijloace artistice, etc.) şi pentru dobândirea ori consolidarea de abilitaţi specifice.
Pe un adult trecut prin şcoala tradiţională îl vor surprinde probabil unele lucruri, cum ar fi cererea de ajutor de la colegi la efectuarea sarcinilor. Lucrul în grup, copiatul chiar, nu este strict descurajat. Un copil care “copiază” o temă liberă de la colegul lui, o va face în stil propriu, işi va exersa capacităţile proprii de lucru şi va adauga desigur ceva personal. Interdicţia copiatului sau a temei colective ar bloca mai mult tendinta copilului de-a descoperi tainele sarcinii. Colaborarea este cultivată în locul concurenţei.
(In cărţile ilustrate pe care copiii dintr-o clasă Step by Step le-au facut, mulţi au rugat pe colegii mai iscusiţi sau pe părinţi să-i ajute la ilustraţii; majoritatea acestora au menţionat însă autorul desenelor, neincercând să ascunda. Un spirit de concurenţă şi individualism cultivat, cu copierea prohibită ar fi făcut ca "fraudele” să nu fi fost recunoscute. Pentru o rezolvare bună a sarcinii copiii au recurs la soluţia colaborării).
Datorită activităţii pe centre, colaborării şi nevoii de comunicare, în clasa Step by Step nu este şi nici nu se cere o linişte “să se auda musca”. Este un zumzăit uşor, un zgomot de activitate continuu.
Egalitatea cu adulţii, critica acestora în limitele civilizate este încurajată. (O învăţătore povesteste cum la sfarşitul orelor un copil constată că ş-ia rătăcit capacul de la stilou. Învăţătoarea îi îndeamnă pe colegi să-l caute, ea însăşi desfăcând penarul copilului în cauză. In acest moment copilul, supărat, o atenţionează că îi caută în penarul propriu, fără a-i fi cerut voie; regulă morală discutată anterior. Învăţătoarea e uşor derutată, dar se vede pusă în situaţia de a-i cere iertare copilului, înainte de-a justifica graba sau neatenţia privind gestului ei.)
S-ar putea să vedeţi copii ca scriu sau lucreaza pe jos, ori în diferite poziţii ciudate, care le sunt lor confortabile. Modul de lucru neortodox (scris, desenat) este admis, cu condiţia de-a nu duce la vicii posturale.
S-ar putea să observaţi că exista lucrări expuse cu greşeli, fără a fi corectate. Ele au fost supuse discuţiei, întrebărilor celor din jur, dar nu corectate imediat de către învăţător. Corecţia trebuie să apară întâi în mintea copilului şi el va ajunge să nu mai facă greseala, prin propriul efort de corectare.
Copiii cu diferenţe foarte mari de performanţă, colaborează în sarcini, fără ca diferenţele de ritm şi stil individual să perturbe achiziţiile. Nu există categorisiri şi ierarhizări ale copiilor.
Care sunt principiile alternativei Step by Step ?
1. Practici de educaţie care iau în considerare copilului ca întreg.
În locul unei relaţii inegale educator - copil, alternativa Step by Step consideră copilul ca pe o persoană demnă de respect, unică, şi caută să-i asigure o continuitate individuală în dezvoltare, precum şi practici de dezvoltare adecvate, specifice lui. Cooperarea şi colaborarea au drept scop verificarea demersurilor şi experienţelor individuale de descoperire a lumii şi valorizarea lor.
Step by Step caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă.
2. Procesul de învăţământ este centrat pe copil, educaţia este individualizată
Predarea este orientată în funcţie de necesităţile copilului. Invăţărea se produce prin descoperire individuală, acceptându-se şi încurajându-se moduri personale de-a înainta în formarea deprinderilor şi în cunoaştere (exemple: scrisul cu mâna stângă, moduri individuale de exprimare şi cunoaştere, încurajarea experimentelor de descoperire, etc.)
Invăţărea se face în ritmul propriu al copilului. Comparând sistemul de lucru tradiţional cu producţia pe o banda rulantă, fiecare copil este obligat să lucreze în viteza impusă de bandă. Ea poate corespunde vitezei de lucru a unora, dar poate fi prea rapidă pentru unii, ori prea lentă şi plictisitoare pentru alţii, mai iuţi. In plus, fiecare din executanţi va trebui să facă doar o acţiune limitată şi standardizată, neputând inventa, învaţa sau înţelege în stil propriu. Când e vorba de viteza de dezvoltare a copiilor este esenţială respectarea stadiului individual al dezvoltării fiecarui copil al atenţiei de care e capabil fiecare copil pentru achiziţia corectă, şi înţelegerea completă a sarcinilor şi a modalitaţilor de rezolvare a lor. In alternativa Step by Step individualizarea este facilitată şi de organizarea clasei pe centre de activitate. Step by Step îl încurajează pe copil să înveţe a învaţa, şi a înţelege. In caz contrar cei mai mulţi copii vor renunţa să înţeleagă o acţiune impusă, acceptând doar să o reproducă.
3. Învăţărea este organizată pe Centre de activitate
Organizarea clasei Step by Step este un element esenţial în individualizarea educaţiei. Aici copiii învaţă în Centre de activitate. Acestea sunt zone delimitate ale clasei, dotate cu material didactic specific unei activităţi, în care un numar mic de copii se confruntă, individual sau în grup, cu sarcini adecvate nivelului lor de dezvoltare. O clasă conţine obligatoriu: un Centru de citire, un Centru de scriere, un Centru de ştiinţă, un Centru de matematică, un Centru de artă şi un Centru de construcţii. Centre facultative pot fi imaginate de învăţător.
Ce aduce această organizare ? In primul rând educatorul nu mai stă faţă în faţă cu copilul - poziţie de confruntare, inegală, ci umăr la umăr - poziţie de colaborare, egală, în care educatorul, sugerează, şi întăreşte motivaţia pozitivă de descoperire a copilului, consolidându-i demersul mintal propriu. In plus, în Centrele de activitate se realizează colaborarea şi comunicarea cu colegii în realizarea unor sarcini comune, sămânţa lucrului în proiecte colective de mai târziu.
Dacă procesele individualizate se desfaşoară pe Centre de activitate împărtăşirea şi confruntarea nu lipsesc. Există în clase un spaţiu de întâlnire, pentru comunicare în grup, fără spaţii sau bănci rigide, aranjare care facilitează coeziunea membrilor grupului. Aici e locul împărtăşirii experienţelor, al planificării activităţilor la începutul zilei, al evaluării sarcinilor, al concluziilor şi al stabilirii în comun a regulilor şi responsabilitaţilor. Există aici un “Scaun al Autorului” pe care fiecare copil devine personajul principal, locul de unde îşi prezintă ideile, rezultatele şi se supune confruntării cu ceilalţi, observaţiilor şi sugestiilor lor critice.
4. Participarea părinţilor la educaţia copilului
Şcoala tradiţională desparte principial educaţia şcolară de cea din familie. În mod tradiţional părinţii erau solicitaţi doar la susţinerea materială şi administrativă a clasei sau şcolii. Şcoala îşi rezervă dictatul asupra metodelor de educaţie teoretică, părinţii fiind simpli supraveghetori ai îndeplinirii lecţiilor. Pe de altă parte educaţia morală şi a comportamentelor este atribuita familiei. Se comunică doar rezultatele unor evaluari - adesea din perspectivă unilaterală.
Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe efectiv la clasă, la procesul de educaţie, bineînţeles sub auspiciile unei colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. Poziţia “umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează această participare. Lecţiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu elemente din sfera lui de activitate îl pot transforma în personaj principal în educaţie. În comunicarea cu educatorul în clasă, se nuanţează specificul în dezvoltare al fiecărui copil, se gasesc modalitaţi de cultivare a unor abilităţi în familie pentru a completa sau suplimenta procesul educativ. Aceasta comunicare duce la reducerea presiunilor conflictuale asupra copilului, dându-i o mai mare libertate în dezvoltare. Comunicarea copilului cu adulţii devine mai uşoară, el se exprimă mai liber devenind astfel mai transparent pentru părinţi.
In multe şcoli şi grădiniţe Step by Step există o sală a părinţilor, în care aceştia îşi împărtăşesc experienţele de părinţi. Comunicarea şi legătura socială sporeşte integrarea familiei şi a copilului în comunitate.
CEDP a încurajat formarea Asociaţiilor pentru părinţi Step by Step. Multe din acestea sunt înregistrate ca persoane juridice, altele sunt în acest demers. CEDP oferă asistenţă acestor asociaţii. Au fost organizate mai multe întâlniri cu reprezentanţii părinţilor din grădiniţele şi şcolile cu clase/grupe Step by Step din toată ţara, pentru schimburi de experienţe între acesti părinţi.
CEDP a dezvoltat un centru de consiliere pentru părinţi –“Calypso” - în Bucuresti.
5. Formarea continuă şi ajutorul tehnic pentru învăţători, educatori şi autorităţi educative (directori, inspectori şcolari)
Principiile şi teoria dezvoltării copilului au nevoie de un repertoriu de tehnici şi de o mentalitate specifică pentru a stimula dezvoltarea individualizată şi pentru a putea evalua demersurile de dezvoltare ale fiecărui copil. De aceea CEDP oferă periodic sesiuni de formare şi perfecţionare pentru cei implicaţi în acest proces: în primul rând educatoriilor, dar şi directorilor, inspectorilor şi părinţilor.
CEDP acordă asisţenţă tehnică permanentă şcolilor, învăţătorilor şi părinţilor din alternativa Step by Step.
DACĂ AŢI ALES STEP BY STEP PENTRU COPILUL DUMNEAVOASTRĂ:
Luaţi cunoştinţă de regulile clasei şi întăriţi-le şi în familie.
Întăriţi disciplina de dialog şi de relaţie. O regulă se stabileşte de către două sau mai multe persoane cu aceleaşi drepturi de manifestare, în consens. Nu puterea brută, nici majoritatea pur şi simplu hotărăsc, decât atunci când nu putem comunica direct pentru a face un compromis, a ajunge la un consens. O regula odată stabilită, încălcarea ei duce la consecinţe negative. Încurajaţi respectarea regulilor. Fiţi transparenţi. Dar nu uitaţi: respectaţi şi Dv. regulile în raport cu copilul !
Încurajaţi iniţiativele pentru descoperire, chiar pe cele despre care ştiţi că sunt nefructuoase, ori diferite de cele ştiute (nu opriţi, nu corectaţi, nu criticaţi). Încurajaţi comportamentele pozitive si efortul, chiar dacă rezultatul nu e cel corect, aşteptat; îndrumaţi copilul fără a impune; explicaţi interdicţia şi aplicaţi-o doar în caz de pericol evident.
Găsiţi situaţii motivatoare în care copilul să poata să-şi îmbunătăţească abilităţile acolo unde este mai slab; Constrângerea, impunerea îl fac să se simtă inferior. Nu uitaţi, copilul dv. este în atmosfera unei clase în care ceilalţi nu sunt criticaţi; astfel se va simţi persecutat, inferior celorlalţi.
Încurajaţi acasă cele învăţate la şcoală. De ex: încurajaţi-l să numere produsele cumpărate, să calculeze cheltuielile şi restul, să scrie liste de activităţi de week-end, comentaţi împreună cele văzute – evenimente, spectacole, filme, programe TV, etc.
În final, dar poate cel mai important: colaboraţi cu învăţătorii pentru a vă cunoaşte copilul şi pentru a nu produce confuzii în sufletul şi mintea copilului dv. Încercaţi să-i cunoaşteţi si pe ceilalti părinţi; poate au soluţii pentru o mai bună conlucrare cu copilul.
O invitaţie la responsabilitate
Cu toate că stilul de lucru într-o clasă Step by Step pare mai tolerant, având în centru motivarea copilului pentru descoperire, cultivarea responsabilităţii personale şi a capacităţii de-a decide în cunoştinţă de cauză între mai multe alternative ocupă un loc central în educaţie. Alternativa Step by Step nu e mai bună sau mai rea decât o altă metodologie de învăţare, fie ea tradiţională sau o altă alternativă. O prezentare, o vizită într-o clasă, vă vor ajuta să decideţi. A cerceta şi a alege singur este însăşi un principiu cultivat de metodologia alternativă Step by Step. Vă cerem si D-voastră, parinţilor acelaşi lucru.
Încercăm să vă împărtăşim un gând. Nu aspirăm să devenim unica, singura alternativă. În spiritul deschiderii sociale, încercăm să fim doar o alternativă pentru copilul Dumneavoastră.
O invitaţie la responsabilitate
Cu toate că stilul de lucru într-o clasă Step by Step pare mai tolerant, având în centru motivarea copilului pentru descoperire, cultivarea responsabilităţii personale şi a capacităţii de-a decide în cunoştinţă de cauză între mai multe alternative ocupă un loc central în educaţie. Alternativa Step by Step nu e mai bună sau mai rea decât o altă metodologie de învăţare, fie ea tradiţională sau o altă alternativă. O prezentare, o vizită într-o clasă, vă vor ajuta să decideţi. A cerceta şi a alege singur este însăşi un principiu cultivat de metodologia alternativă Step by Step. Vă cerem si D-voastră, parinţilor acelaşi lucru.
Încercăm să vă împărtăşim un gând. Nu aspirăm să devenim unica, singura alternativă. În spiritul deschiderii sociale, încercăm să fim doar o alternativă pentru copilul Dumneavoastră.
Bineinteles, teoria suna bine, revin cu impresii dupa ce incepe efectiv scoala :)
Bafta tuturor viitorilor scolarei! :)
luni, 2 aprilie 2012
Emotiile au trecut
Da, am prins loc la scoala in etapa a 2-a de inscrieri. Dupa cum am anticipat in alta postare, n-a fost inghesuiala mare la clasa pregatitoare, asa ca, pe 30 de locuri disponibile pentru nivel pregatitoare, s-au inscris 21 de copii :) toti acceptati. In schimb, la clasa 1 a fost si lista de respinsi...
Noi l-am inscris pe Alex la clasa de step by step, dar oricum, dat fiind modul in care am inteles eu ca s-ar face lectiile de pregatitoare in sistem traditional, n-ar trebui sa fie diferenta foarte mare intre cele 2 sisteme (ma rog, la step au in plus partea de povesti, "scaunul autorului", lucrul "fara orar" etc - o sa fac un rezumat in curand despre ce inseamna step by step, cel putin la nivel teoretic). Cred ca cel putin ca nivel de pregatitoare lui Alex i se va potrivi step by step, urmand ca ulterior, la sfarsitul clasei pregatitoare, sa analizam daca ramane in continuare asa sau il "transferam" in sistem traditional.
Deci, epopeea inscrierii la scoala pentru noi s-a incheiat. Bafta celor care inca au nevoie (in special in etapa 4, ca pentru etapa 3 imi pare destul de clara situatia)! ;)
Noi l-am inscris pe Alex la clasa de step by step, dar oricum, dat fiind modul in care am inteles eu ca s-ar face lectiile de pregatitoare in sistem traditional, n-ar trebui sa fie diferenta foarte mare intre cele 2 sisteme (ma rog, la step au in plus partea de povesti, "scaunul autorului", lucrul "fara orar" etc - o sa fac un rezumat in curand despre ce inseamna step by step, cel putin la nivel teoretic). Cred ca cel putin ca nivel de pregatitoare lui Alex i se va potrivi step by step, urmand ca ulterior, la sfarsitul clasei pregatitoare, sa analizam daca ramane in continuare asa sau il "transferam" in sistem traditional.
Deci, epopeea inscrierii la scoala pentru noi s-a incheiat. Bafta celor care inca au nevoie (in special in etapa 4, ca pentru etapa 3 imi pare destul de clara situatia)! ;)
vineri, 30 martie 2012
Programa clasa pregatitoare - continuare
In postul anterior am trecut in revista programa propusa pentru clasa pregatitoare.
Dar, inca n-am spus si ce as vrea sa faca, si n-am identificat neaparat in acea programa :) (deh, spiritul meu de matematician - necesitate / suficienta :D)
Deci, o scurta lista cu ce mi-ar placea sa faca, printre altele :) poate ca ele au fost gandite cand a fost facuta programa, dar cum ea e doar un ghid, depinde de fiecare cum o "implementeaza", depinde de creativitatea invatatorului, de disponibilitatea lui, de gandirea "in afara cutiei" a lui si a parintilor. Poate ca unele din aspectele pe care le voi pomeni vor aparea in toate planificarile, poate unele vor aparea in cateva planificari, poate unele nu vor aparea deloc. Ramane de vazut. Daca totusi vreun potential invatator de clasa pregatitoare ajunge pe blogul meu, sper sa fie suficient de deschis incat sa preia idei, si sa le adapteze copiilor de aceasta varsta. Eu recunosc, desi teoretic ar trebui sa fiu profesoara de matematica, nu am pregatirea necesara pentru aceasta varsta, am doar experienta de mama, studiul personal in domeniu, si ideile "furate" de la gradinite :)
Asa, lista:
1. "Bucatareli". Da, unora li s-ar parea aiurea :) unii ar sari sus si tare ca de unde aragaz, cuptor, si copiii de varsta asta n-ar trebui sa aiba tangenta cu focul. Altii ar putea obiecta ca pun copilul la "munca". Parerea mea este ca, la varsta asta, [inca] o fac cu placere. La gradinita Alex si colegii lui au "gatit" una-alta, de la aluat de paine framantat cu manutele lor, pana la salate taiate cu niste cutitase speciale din plastic, si culmea - le-a placut :) in special sa manance ceva facut de manutele lor.
Da, in scoala posibilitatile ar fi limitate, pentru ca scolile (din cate stiu eu) n-au bucatarie/cuptor si cineva sa le supravegheze. Dar tot se pot face o multime de mancaruri, exista o intreaga bucatarie dezvoltata pe principiul "raw" (adica fara preparare termica), si cuprinde de toate - de la salate pana la prajituri :) eu sunt convinsa ca le-ar placea copiilor enorm :) se poate cuprinde in partea de programa de mancat sanatos :)
2. "Gradinarit". Pe langa amuzamentul activitatii in sine, ii ajuta in intelegerea notiunilor de timp si rabdare :) nu de mult am cumparat niste seminte de capsuni, pe care le-am pus in pamant. A doua zi Alex se infipsese langa mine sa ii dau capsuni. A trebuit sa ii explic de fapt cat de complicata e treaba asta, ca planta trece prin niste etape etc. La gradinita au facut un fel de Gogo, in pahar de plastic decorat ca iepuras. Dupa ce i-a crescut "blanita", Alex l-a si tuns de vreo 2-3 ori :) Cred ca ar fi interesant pentru copii sa aiba cateva jardiniere in clasa. Daca e sa mulam asta pe programa, ar merge chiar pe mai multe - de la succesiunea anotimpurilor, pana la rolul muzicii, folosirea lupei/microscopului, arte vizuale/lucru manual etc.
3. Notiuni de baza de matematici aplicate - gen astronomie, poate chiar distributia caldurii :) Nu le-am vazut in programa. Alex a avut la gradinita o saptamana de explorari in spatiu, in care au intors pe dos sistemul solar, astronautii, au vazut si un film 3D despre o statie spatiala etc. E super incantat, mereu rapoarteaza diverse la Pluto (care pentru el a devenit maximum de distanta :D) sau la "planeta rosie" :) E ceva dragut pentru ei, si nu e greu de inteles. Poate si o vizita la observator ar merge, acolo unde exista :) Merge fara probleme la programa de "matematica si cunoasterea mediului".
4. Cat mai multe "lucruri" pentru dezvoltarea motricitatii fine :) nu stiu de ce, am eu ceva cu treaba asta, ma ingrozesc cand vad copii mari (adolescenti) care nu reusesc sa "mentina" un yo-yo :) ah, chiar asa, pana si "yo-yo" ar trebui inclus la activitati fizice si sport :)
5. "Chimie" si "fizica" - notiuni de baza - de la diverse proprietati - gust, miros, textura, soliditate etc, pana la dizolvare, reflexie etc. Alex a avut astfel de activitati la gradinita, e capabil sa identifice aproape tot din bucatarie - sare, zahar, otet, uleiuri etc; poate nu pare mare lucru, dar cred ca e mai pregatit impotriva posibilelor "accidente" de genul sa bea din greseala o gura de otet in loc de una de apa/suc sau mai stiu eu ce. Plus ca i-au placut si experimentele facute la gradinita. Ah, uitati, de exemplu, o idee simpla, doar cu lapte, detergent de vase si acuarele :) altele ar putea fi cu eruptii de "vulcani" prin reactii chimice... merg si la arte vizuale/lucru manual, si la cunoasterea mediului :)
6. Ceva ce eu stiam cand am inceput scoala - cateva flori (mai uzuale) sau pesti... :) la cunoasterea mediului, evident.
Si sa nu uit: utilizarea banilor: nu stiu de ce am sarit asta in postul anterior, pentru ca aveam chiar multe de spus la subiect :) da, e bine sa identifice rolul banilor inca de mici. Ii ajuta sa inteleaga anumite lucruri - de exemplu de ce nu poti sa ii cumperi intreg magazinul de jucarii sau intreg raftul de dulciuri. De asemenea, incep sa inteleaga mersul lumii - pentru orice primesti, trebuie sa dai ceva; poate nu neaparat in bani, poate in sentimente, sau in produse, dar ideea e aceeasi, un echilibru trebuie sa existe. La ultimele vizite la magazin, am convenit cu Alex ca ii cumpar "dulce", la alegerea lui, dar de o suma maxima de bani prestabilita. Si el isi alege singur - ori un singur lucru apropiat de suma disponibila, ori 2 care insumate se apropie de suma disponibila (calculele se fac doar in lei intregi, fara subdiviziuni :D). Pot sa spun ca ma inteleg cu el perfect :)
Daca imi mai vin alte idei, completez :)
Dar, inca n-am spus si ce as vrea sa faca, si n-am identificat neaparat in acea programa :) (deh, spiritul meu de matematician - necesitate / suficienta :D)
Deci, o scurta lista cu ce mi-ar placea sa faca, printre altele :) poate ca ele au fost gandite cand a fost facuta programa, dar cum ea e doar un ghid, depinde de fiecare cum o "implementeaza", depinde de creativitatea invatatorului, de disponibilitatea lui, de gandirea "in afara cutiei" a lui si a parintilor. Poate ca unele din aspectele pe care le voi pomeni vor aparea in toate planificarile, poate unele vor aparea in cateva planificari, poate unele nu vor aparea deloc. Ramane de vazut. Daca totusi vreun potential invatator de clasa pregatitoare ajunge pe blogul meu, sper sa fie suficient de deschis incat sa preia idei, si sa le adapteze copiilor de aceasta varsta. Eu recunosc, desi teoretic ar trebui sa fiu profesoara de matematica, nu am pregatirea necesara pentru aceasta varsta, am doar experienta de mama, studiul personal in domeniu, si ideile "furate" de la gradinite :)
Asa, lista:
1. "Bucatareli". Da, unora li s-ar parea aiurea :) unii ar sari sus si tare ca de unde aragaz, cuptor, si copiii de varsta asta n-ar trebui sa aiba tangenta cu focul. Altii ar putea obiecta ca pun copilul la "munca". Parerea mea este ca, la varsta asta, [inca] o fac cu placere. La gradinita Alex si colegii lui au "gatit" una-alta, de la aluat de paine framantat cu manutele lor, pana la salate taiate cu niste cutitase speciale din plastic, si culmea - le-a placut :) in special sa manance ceva facut de manutele lor.
Da, in scoala posibilitatile ar fi limitate, pentru ca scolile (din cate stiu eu) n-au bucatarie/cuptor si cineva sa le supravegheze. Dar tot se pot face o multime de mancaruri, exista o intreaga bucatarie dezvoltata pe principiul "raw" (adica fara preparare termica), si cuprinde de toate - de la salate pana la prajituri :) eu sunt convinsa ca le-ar placea copiilor enorm :) se poate cuprinde in partea de programa de mancat sanatos :)
2. "Gradinarit". Pe langa amuzamentul activitatii in sine, ii ajuta in intelegerea notiunilor de timp si rabdare :) nu de mult am cumparat niste seminte de capsuni, pe care le-am pus in pamant. A doua zi Alex se infipsese langa mine sa ii dau capsuni. A trebuit sa ii explic de fapt cat de complicata e treaba asta, ca planta trece prin niste etape etc. La gradinita au facut un fel de Gogo, in pahar de plastic decorat ca iepuras. Dupa ce i-a crescut "blanita", Alex l-a si tuns de vreo 2-3 ori :) Cred ca ar fi interesant pentru copii sa aiba cateva jardiniere in clasa. Daca e sa mulam asta pe programa, ar merge chiar pe mai multe - de la succesiunea anotimpurilor, pana la rolul muzicii, folosirea lupei/microscopului, arte vizuale/lucru manual etc.
3. Notiuni de baza de matematici aplicate - gen astronomie, poate chiar distributia caldurii :) Nu le-am vazut in programa. Alex a avut la gradinita o saptamana de explorari in spatiu, in care au intors pe dos sistemul solar, astronautii, au vazut si un film 3D despre o statie spatiala etc. E super incantat, mereu rapoarteaza diverse la Pluto (care pentru el a devenit maximum de distanta :D) sau la "planeta rosie" :) E ceva dragut pentru ei, si nu e greu de inteles. Poate si o vizita la observator ar merge, acolo unde exista :) Merge fara probleme la programa de "matematica si cunoasterea mediului".
4. Cat mai multe "lucruri" pentru dezvoltarea motricitatii fine :) nu stiu de ce, am eu ceva cu treaba asta, ma ingrozesc cand vad copii mari (adolescenti) care nu reusesc sa "mentina" un yo-yo :) ah, chiar asa, pana si "yo-yo" ar trebui inclus la activitati fizice si sport :)
5. "Chimie" si "fizica" - notiuni de baza - de la diverse proprietati - gust, miros, textura, soliditate etc, pana la dizolvare, reflexie etc. Alex a avut astfel de activitati la gradinita, e capabil sa identifice aproape tot din bucatarie - sare, zahar, otet, uleiuri etc; poate nu pare mare lucru, dar cred ca e mai pregatit impotriva posibilelor "accidente" de genul sa bea din greseala o gura de otet in loc de una de apa/suc sau mai stiu eu ce. Plus ca i-au placut si experimentele facute la gradinita. Ah, uitati, de exemplu, o idee simpla, doar cu lapte, detergent de vase si acuarele :) altele ar putea fi cu eruptii de "vulcani" prin reactii chimice... merg si la arte vizuale/lucru manual, si la cunoasterea mediului :)
6. Ceva ce eu stiam cand am inceput scoala - cateva flori (mai uzuale) sau pesti... :) la cunoasterea mediului, evident.
Si sa nu uit: utilizarea banilor: nu stiu de ce am sarit asta in postul anterior, pentru ca aveam chiar multe de spus la subiect :) da, e bine sa identifice rolul banilor inca de mici. Ii ajuta sa inteleaga anumite lucruri - de exemplu de ce nu poti sa ii cumperi intreg magazinul de jucarii sau intreg raftul de dulciuri. De asemenea, incep sa inteleaga mersul lumii - pentru orice primesti, trebuie sa dai ceva; poate nu neaparat in bani, poate in sentimente, sau in produse, dar ideea e aceeasi, un echilibru trebuie sa existe. La ultimele vizite la magazin, am convenit cu Alex ca ii cumpar "dulce", la alegerea lui, dar de o suma maxima de bani prestabilita. Si el isi alege singur - ori un singur lucru apropiat de suma disponibila, ori 2 care insumate se apropie de suma disponibila (calculele se fac doar in lei intregi, fara subdiviziuni :D). Pot sa spun ca ma inteleg cu el perfect :)
Daca imi mai vin alte idei, completez :)
Programa clasa pregatitoare
Evident, trebuia sa postez si pe aceasta tema :) as mai fi amanat-o, dar am hotarat sa postez acum ca punct de vedere la intrebarea de le blogul doamnei deputat Carmen Moldovan.
Despre programa in general: eu (ca mama de copil care va incepe clasa pregatitoare in toamna, si care e actualmente in al patrulea an de gradinita) cred ca e in linii mari ok. Problema este ca in general diferenta dintre teorie si practica e cea care strica totul, si aici va trebui lucrat inca mult :) Desfasurarea lectiilor va depinde extrem de mult de invatator, in primul rand el este cel care va trebui sa inteleaga toate aceste lucruri si sa fie capabil sa coboare la nivelul copiilor sa le poata explica toate aceste lucruri, si mai ales sa verifice si feedback-ul din partea copiilor... posibil ca lipsa de experienta a invatatorilor sa afecteze negativ, cel putin 1-2 ani, procesul de studiu in clasa pregatitoare. Pentru ca e o oarecare diferenta fata de ce se facea pana acum, dar parca totusi, cel putin la gradinita lui Alex, multe din aceste aspecte au fost atinse, la nivelul lor de intelegere. Iar lui Alex nu i-au facut deloc rau, dimpotriva, l-au ajutat la gandire si creativitate. Are momente in care ma uimeste complet cu rationamentele lui (a se vedea explicatia cu gustul sarat), si nici nu stiu de unde are bazele acelor rationamente, ca eu nu m-am gandit sa discut acele lucruri cu un copil de 4-5 ani.
Acum, sa luam programa, pe arii de studiu:
Educatie pentru societate
Stiu ca la gradinita a facut ceva numit igiena colectiva, si cateva reguli minime de bun simt - de la salut pana la multumesc, te rog si alte de-astea :) nu inseamna ca n-am exersat asa ceva si acasa, dar acolo, in cadru mai formal, si le-a insusit si le-a aplicat mai bine. A invatat din toate astea sa gestioneze singur anumite situatii - stiu cum m-a uimit intr-o seara, cand l-a suparat tati cu ceva, si s-a dus la el, i-a spus ceva de genul "tati, m-ai suparat [tati deja stia asta :D], te rog sa imi ceri iertare" :) [din pacate tati a luat atitudinea incapatanatului, si n-a inteles lectia de viata din toata povestea asta, uneori e greu pentru noi, ca adulti, sa invatam lectii de viata de la propriii nostri copii :)].
Ce se va face la pregatitoare: cam acelasi lucru, plus cateva ceva in plus, care mi se pare destul de ok:
- aspecte despre locul in care traieste (probabil vom avea o contributie activa, dat fiind ca scoala nu va fi in localitatea de domiciliu, va fi vorba de alta istorie, alte fotografii etc)
- idei despre bine/rau, cinste/necinste, adevar/minciuna etc - de-astea cred ca a facut si la gradinita. Bine, eu personal am o opinie mai ciudata in ceea ce priveste "adevarul" sau unele aspecte din "bine/rau", sa vedem ce va alege el dintre ce va afla de la scoala si ce ii voi explica eu :)
- simulari de situatii asa da/asa nu - am mai facut si noi, in autobuz, pe strada etc... cred ca toti parintii fac asta :) sa nu uitam, copilul mic urmeaza mai degraba exemplul decat sfatul :)
- despre emotii - au avut tema asta si in programa de gradinita, de fapt chiar a fost verificata si la evaluare, din nou nu va fi ceva nou pentru el; stiu sigur ca aici are niste dificultati, ma straduiesc sa il stimulez la acest capitol, desi e putin mai greu daca nu ai pregatirea specifica necesara...
Comunicare in limba romana
Mda, unu din punctele lui slabe. Nu neaparat limba romana (desi chiar si aici a avut probleme, suntem pe final cu logopedia :D), dar in special comunicarea. Probabil a preluat punctul slab comun parintilor :D dar, din fericire, e ceva ce se poate rezolva in timp, cu exercitiu. Intocmai ca parintii, are o capacitate extraordinara de a rezuma, de a spune mult in cateva cuvinte :) ceea ce nu e intotdeauna o bila alba, uneori e nevoie sa te intinzi. Daca nu iti iese si pace, iti alegi un serviciu in care sa fie nevoie doar de tras concluzii :) ramane de vazut cum va evolua la acest capitol.
- semnificatia unui text audiat - in cateva cuvinte l-a rezumat. De acolo incep problemele, ca nu prea se are cu infloriturile :) intocmai ca mine :D culmea, am ajuns olimpica nationala la literatura cu acest "defect", dar a fost acoperit de muuuuuult studiu, mult citit, multa munca :) sa revenim la subiect - cred ca e foarte util pentru a intelege ce i se comunica :)
- recunoasterea detaliilor dintr-un mesaj scurt - iar mi se pare ok, ar cam fi cazul la varsta asta :)
- identificarea cuvintelor - mi se pare o activitate potrivita pentru varsta :) au facut oricum si la gradinita
- identificarea silabelor, a initialelor, succesiunilor de vocale - tot activitate potrivita varstei, si au facut si la gradinita. Alex mai are probleme la vocalele secundare, nu le "simte" mereu, dar mai are timp sa le identifice si pe ele :)
- manifestarea curiozitatii fata de receptarea semnificatiei mesajelor simple - perfect de acord, e cazul :)
- articularea sunetelor, intonatia potrivita - perfect de acord; ar trebui sa fie identificati si copiii care au nevoie de logoped (noi am facut asta cand a inceput grupa mare la gradinita, dar era evident ca avea nevoie)
- informatii despre sine - activitate, zic eu, potrivita varstei :) Alex cam ezita la partea asta, mai degraba analizeaza ce e in jurul sau decat sa se "dezvaluie" pe el :)
- dialoguri scurte - au facut si la gradinita, chiar si acasa "pregateste" el replici stil teatru si ma roaga sa ma joc cu el, sau le "joaca" el cu jucariile :) firesc pentru varsta, zic eu.
- recunoasterea cuvintelor de baza scrise cu litere de tipar - era deja cerinta la grupa pregatitoare la gradinita. Alex a mai tras cu ochiul si la activitatile colegilor de pregatitoare, recunoaste si el cateva astfel de cuvinte, in special Play, Stop, Start si altele similare de la jocurile de pe calculator :))
- identificarea unor simboluri - Alex e interesat de semnele de circulatie de exemplu :) el intreaba, eu explic... cred ca e tot caracteristic varstei
- folosirea cartilor - cred ca orice copil care ajunge la pregatitoare a deschis o carte la viata lui si a inteles in linii mare cum sta treaba cu ea :) sper din toata inima :)
- exprimarea prin limbaje neconventionale - ar trebui sa le stimuleze creativitatea, sunt perfect de acord.
- litere - pe multe deja le stie, le-a "prins" la gradinita
Dezvoltare personala
Mda, aici cred ca ar fi ceva noutati fata de ce stiam eu ca s-a facut pana acum. Desi, daca stau sa analizez, parca s-au atins unele aspecte si la gradinita...
- trasaturi care tin de interiorizarea ... - n-am inteles mare lucru din titlu, dar activitatile par interesante pentru varsta lor
- asemanari/deosebiri intre sine si ceilalti - perfect de acord; de fapt chiar intreaba de ele, le vede, deci nu cred ca e ceva "picat de pe luna", mi se pare ceva firesc. Bine, de fapt firesc ar fi sa le fie explicate cand sunt interesati de ele, nu cand ai planificat in decursul anului, dar asta e alta poveste :) daca am ales scoala conventionala in loc de homeschooling, n-am decat sa completez scoala conventionala cu informatii oferite in caz de nevoie :) important e ca acele informatii sa fie cat mai complete, pentru ca atunci e dispus sa le absoarba in cantitate mare :D
- interactiune pozitiva cu copii si adulti cunoscuti - cateva chestii de baza au facut si la gradinita, si mi se pare un subiect bun de abordat. Alex a evoluat foarte mult in ultima jumatate de an la acest capitol, sigur e ceva potrivit varstei :)
- mentinerea starii de bine si a unui stil de viata sanatos - hm... dupa cum am mai spus, la aceasta varsta copilul urmeaza mai degraba modelul decat sfatul :) deci, depinde foarte mult de stilul de viata al parintilor. Degeaba ii vom spune copilului care e alimentatia sanatoasa (au facut piramida alimentelor si la gradinita!) daca parintii sunt cei care fac cumparaturile, gatesc sau nu, mananca fast food, fac sau nu sport etc. Copilul va urma modelul parintilor pana va fi capabil sa ia aceste decizii singur (probabil pana va reusi sa se impuna in fata parintilor, sau poate chiar pana va putea sa isi cumpere singur ce vrea sa manance). E bine totusi sa stie ca sportul e important, si care sunt alimentele sanatoase, pentru ca poate, in situatia in care va avea de ales intre o mancare sanatoasa si una mai putin sanatoasa, sa aleaga in cunostinta de cauza :) nu neaparat va alege mancarea sanatoasa, dar macar sa stie ca cealalta era mai sanatoasa :D toate astea, insumate, intr-un viitor, il vor ajuta, zic eu :)
- aplicarea abilitatilor si atitudinilor de invatare specifice - hm, n-am inteles prea bine la ce se refera asta; poate conteaza pentru copiii care n-au mers la gradinita, dar Alex cam stie ce inseamna "rutina" mersului la gradi/scoala...
- munca si meserii - e frumos sa le stie, dar nu il vor ajuta prea mult la varsta asta :) dar ca subiect de discutii, pictura, povesti, ghicitori si alte de-astea, fie :) BTW, mai stiti poezia aia de clasa 1, cu "Alb halat imbraca tata / la spital cand vine / spune-i numai ce te doare / el te face bine"... asta am retinut din ea, mai era ceva cu cuptoarele, cu brutarul... na :) oricum nu "m-am facut" nimic din meseriile invatate in clasele primare :D
Religie
Nu ma intind la acest subiect. In primul rand e optional. In al doilea rand, Alex deocamdata e destul de pasionat de Biserica, asa incat il voi lasa la orele de religie. Dar depinde ce i se va spune acolo. Am auzit multe "povesti cu pesti" cu privire la religia in clasele mici, asa incat sunt pregatita sufleteste sa il retrag de la religie in orice moment, daca vine speriat de ce i s-a spus la acest curs. Ramane de vazut :)
Matematica si explorarea mediului
Matematica e subiectul meu preferat :) si unul din subiectele lui preferate :)
- utilizarea numerelor in calcule elementare - facut deja la gradinita :) unele calcule mai simple le face direct in cap, la altele mai foloseste degetele :)
- elemente geometrice - si asta s-a facut la gradinita, desi cred ca nu s-a insistat prea mult pe ele. Alex le stie pe cele foarte simple, dar n-am ajuns pe la octogon si altele de genul asta, nu neaparat complicate, dar mai putin intalnite/explicate.
- fenomene/relatii/regularitati din mediul inconjurator - e interesat, intreaba... da, mi se pare potrivit varstei. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, multe din aceste aspecte apar pe fisa de evaluare a copilului de 3-5 ani (existenta inainte de aceasta lege!) si unele chiar s-au verificat si la evaluare.
- explicatii folosind elemente de logica - mie mi se pare ceva fundamental :) dar asta poate din cauza ca sunt eu matematician, si mai si pasionata de modelare :D "si", "nu", consecinte - eu zic ca e interesant :) categoric au capacitatea sa le inteleaga, important e sa le insuseasca...
- organizarea datelor in scopul rezolvarii de probleme - cred ca "pe vremea noastra" treaba asta se facea mai tarziu, dar din nou nu mi se pare ceva ce sa nu fie capabili sa inteleaga.
- compararea unor marimi prin intermediul unor masuri - din nou un titlu ciudat :D dat tot lucruri facute la gradinita si verificate la evaluare!
Nu mi se pare nimic ciudat in "pozitia masinutelor in parcare", dat fiind ca se joaca cu masinute toata ziua, si le parcheaza perfect de mult :) de fapt le parcheaza, le construieste si garaje, protectii de vant si alte de-astea :) mi se pare ok pentru varsta lor.
Tehnologii de informare si comunicare (Jocul cu calculatorul)
Din nou un nume care mi se pare aiurea :) Trecand peste asta, folosirea calculatorului e controversata :) exista parinti care nu vor ca ai lor copii sa dea de gustul calculatorului, exista parinti care ii lasa la calculator "cu ratia", de genul 1-2 ore pe zi, sau doar o data la 3 zile sau alte de-astea, exista intr-adevar si copii care stau toata ziua la calculator.
Opinia mea personala este ca poate exista si un echilibru :) adica, acum poate sta la calculator 2-3 ore, dar daca eu, ca parinte, ii ofer o alternativa atractiva, il lasa deoparte si face altceva - ma ajuta sa fac o prajitura, de exemplu (din care nici macar nu mananca, pana la urma :D). La fel e si cu televizorul :)
Deci, eu n-am nimic impotriva faptului de a pune mana pe mouse si tastatura la varsta asta. Alex are ceva jocuri care ii plac, in general le alege pe cele de logica - de genul puzzle-uri, labirinturi, stil board games, cele bazate pe spirit de observatie ... eu sunt multumita de ce si cat se joaca :) ca sa nu mai spun ca a decorat un tort ("adevarat") dupa un astfel de joc :))
Privitor la programa - mi se pare cam incarcata, nu neaparat atractiva, si nici macar eu n-o inteleg pe toata. Dar, vorba ceea, pe copil trebuie sa il atraga, nu pe mine :) unele activitati mi se par cam fortare si aiurea - de genul diferenta dintre un mouse si un soarece real :) dar altele mi se par ok - gen jocuri simple tip puzzle.
Folosirea aparatelor foto si video - pe Alex au inceput sa il atraga. Nu mi se pare neaparat aiurea sa fie capabili sa faca o poza sau sa filmeze ceva :)
Ce mi se pare iar ok - partea de "impact" - adica li se explica si consecintele mai putin placute. Eu cred ca sunt perfect capabili, chiar si la varsta asta, sa le analizeze, sa le treaca prin filtrul personal, si ulterior sa aleaga in cunostinta de cauza (dupa cum spuneam si la capitolul cu mancarea, e posibil sa nu aleaga neaparat alternativa buna, dar daca stiu care sunt consecintele celei mai putin bune, le recunosc, si la un moment dat, in viitor, poate vor trece la alternativa mai buna :D)
Tot controversat ar fi si capitolul "telefon mobil". Unii zic da, altii zic ba. Eu il mai las sa se joace cu telefonul meu, si probabil ii vom cumpara un telefon cu un minim de "feature-uri" in momentul in care va fi imperios necesar (probabil cand va ajunge sa mearga singur la scoala, sau sa fie preluat de un afterschool - cat sa ne poata anunta in caz de situatii extreme).
Muzica si miscare
Programa lasa loc de multa spontaneitate si creativitate din partea copiilor. Ar fi frumos chiar sa se intample asta :) ramane de vazut.
N-am nimic impotriva muzicii clasice, corect si potrivit pentru dezvoltarea lor mi se pare sa asculte cat mai multe tipuri de muzica si sa aleaga singur ceea ce le place. Noi ca parinti avem tendinta de a le impune ceea ce ne place noua, si nu prea e ok :) dar e foarte greu sa te opresti la timp din a face asta :)
Educatie fizica si sport
Eu aplaud in picioare acest domeniu :) si voi insista chiar sa fie aplicat, stiu ca de multe ori tendinta e de a face altceva in loc de sport. Vad in programa multe jocuri pe care le-am jucat si noi la varsta lor, si pe care inca le joaca unii copii, in special "la tara" - gen vecinii nostri de pe strada :) Alex s-a integrat acolo intr-un grup de copii de varste apropiate, se joaca cu mingea, sar peste obstacole, fac concursuri de alergare si ciclism... :) poate chiar mini-baschet, mini-fotbal sunt exagerate, cred ca mai degraba ar merge niste sporturi mai individuale, de genul celor pe care tocmai le-am enumerat din activitatile lui Alex cu prietenii lui... le fac spontan, de fapt cam asta au facut si la gradinita.
Arte vizuale si lucru manual
Mie programa imi suna binisor, desi poate putin cam incarcata. Importatnt va fi sa ii lase pe copii sa isi foloseasca imaginatia si creativitatea, si sa nu li se impuna niste tipare, cum se intampla in general in momentul de fata.
- exprimarea de idei/sentimente - posibil sa ii ajute la capitolul incredere in sine :) dupa parerea mea vine oarecum corelat cu restul programei de comunicare si dezvoltare personala, deci zic ok.
- crearea de obiecte practice si estetice - mi-e plina casa de asa ceva inca de la gradinita :D da, ok :)
Poate, la prima vedere, pare mult si variat. Dar, daca stau sa ma gandesc si sa analizez, le abordez chiar si eu, ca parinte, cu el, in decursul unui an, pe toate. Da, nu intr-un mod organizat, mai degraba "la cerere" - acum intreaba de ceva, detaliem acel ceva, acum intreaba de altceva, detaliem acel altceva...
La final, neaparat o precizare: am exprimat punctul meu de vedere, e posibil ca in alte parti sa fie altfel :) clar, pentru copiii care nu au fost la gradinita, sau au fost la alte gradinite, e posibil sa fie altfel. Eu pot doar sa exprim ceea ce ni s-a intamplat sau ni se intampla noua, sau ceea ce mi se pare mie, asa cum mi se pare mie :)
In rest, ramane de vazut. De fapt, in primul rand astept ziua de luni, cand vom afla daca am prins loc in etapa a 2-a de inscrieri :) Apoi, dupa ce va incepe scoala, vom vedea cum se vor mula invatatorii si copiii pe aceasta programa. Eu am toata increderea in Alex ca va fi ok :)
Bafta!
Later edit: si continuarea :)
Despre programa in general: eu (ca mama de copil care va incepe clasa pregatitoare in toamna, si care e actualmente in al patrulea an de gradinita) cred ca e in linii mari ok. Problema este ca in general diferenta dintre teorie si practica e cea care strica totul, si aici va trebui lucrat inca mult :) Desfasurarea lectiilor va depinde extrem de mult de invatator, in primul rand el este cel care va trebui sa inteleaga toate aceste lucruri si sa fie capabil sa coboare la nivelul copiilor sa le poata explica toate aceste lucruri, si mai ales sa verifice si feedback-ul din partea copiilor... posibil ca lipsa de experienta a invatatorilor sa afecteze negativ, cel putin 1-2 ani, procesul de studiu in clasa pregatitoare. Pentru ca e o oarecare diferenta fata de ce se facea pana acum, dar parca totusi, cel putin la gradinita lui Alex, multe din aceste aspecte au fost atinse, la nivelul lor de intelegere. Iar lui Alex nu i-au facut deloc rau, dimpotriva, l-au ajutat la gandire si creativitate. Are momente in care ma uimeste complet cu rationamentele lui (a se vedea explicatia cu gustul sarat), si nici nu stiu de unde are bazele acelor rationamente, ca eu nu m-am gandit sa discut acele lucruri cu un copil de 4-5 ani.
Acum, sa luam programa, pe arii de studiu:
Educatie pentru societate
Stiu ca la gradinita a facut ceva numit igiena colectiva, si cateva reguli minime de bun simt - de la salut pana la multumesc, te rog si alte de-astea :) nu inseamna ca n-am exersat asa ceva si acasa, dar acolo, in cadru mai formal, si le-a insusit si le-a aplicat mai bine. A invatat din toate astea sa gestioneze singur anumite situatii - stiu cum m-a uimit intr-o seara, cand l-a suparat tati cu ceva, si s-a dus la el, i-a spus ceva de genul "tati, m-ai suparat [tati deja stia asta :D], te rog sa imi ceri iertare" :) [din pacate tati a luat atitudinea incapatanatului, si n-a inteles lectia de viata din toata povestea asta, uneori e greu pentru noi, ca adulti, sa invatam lectii de viata de la propriii nostri copii :)].
Ce se va face la pregatitoare: cam acelasi lucru, plus cateva ceva in plus, care mi se pare destul de ok:
- aspecte despre locul in care traieste (probabil vom avea o contributie activa, dat fiind ca scoala nu va fi in localitatea de domiciliu, va fi vorba de alta istorie, alte fotografii etc)
- idei despre bine/rau, cinste/necinste, adevar/minciuna etc - de-astea cred ca a facut si la gradinita. Bine, eu personal am o opinie mai ciudata in ceea ce priveste "adevarul" sau unele aspecte din "bine/rau", sa vedem ce va alege el dintre ce va afla de la scoala si ce ii voi explica eu :)
- simulari de situatii asa da/asa nu - am mai facut si noi, in autobuz, pe strada etc... cred ca toti parintii fac asta :) sa nu uitam, copilul mic urmeaza mai degraba exemplul decat sfatul :)
- despre emotii - au avut tema asta si in programa de gradinita, de fapt chiar a fost verificata si la evaluare, din nou nu va fi ceva nou pentru el; stiu sigur ca aici are niste dificultati, ma straduiesc sa il stimulez la acest capitol, desi e putin mai greu daca nu ai pregatirea specifica necesara...
Comunicare in limba romana
Mda, unu din punctele lui slabe. Nu neaparat limba romana (desi chiar si aici a avut probleme, suntem pe final cu logopedia :D), dar in special comunicarea. Probabil a preluat punctul slab comun parintilor :D dar, din fericire, e ceva ce se poate rezolva in timp, cu exercitiu. Intocmai ca parintii, are o capacitate extraordinara de a rezuma, de a spune mult in cateva cuvinte :) ceea ce nu e intotdeauna o bila alba, uneori e nevoie sa te intinzi. Daca nu iti iese si pace, iti alegi un serviciu in care sa fie nevoie doar de tras concluzii :) ramane de vazut cum va evolua la acest capitol.
- semnificatia unui text audiat - in cateva cuvinte l-a rezumat. De acolo incep problemele, ca nu prea se are cu infloriturile :) intocmai ca mine :D culmea, am ajuns olimpica nationala la literatura cu acest "defect", dar a fost acoperit de muuuuuult studiu, mult citit, multa munca :) sa revenim la subiect - cred ca e foarte util pentru a intelege ce i se comunica :)
- recunoasterea detaliilor dintr-un mesaj scurt - iar mi se pare ok, ar cam fi cazul la varsta asta :)
- identificarea cuvintelor - mi se pare o activitate potrivita pentru varsta :) au facut oricum si la gradinita
- identificarea silabelor, a initialelor, succesiunilor de vocale - tot activitate potrivita varstei, si au facut si la gradinita. Alex mai are probleme la vocalele secundare, nu le "simte" mereu, dar mai are timp sa le identifice si pe ele :)
- manifestarea curiozitatii fata de receptarea semnificatiei mesajelor simple - perfect de acord, e cazul :)
- articularea sunetelor, intonatia potrivita - perfect de acord; ar trebui sa fie identificati si copiii care au nevoie de logoped (noi am facut asta cand a inceput grupa mare la gradinita, dar era evident ca avea nevoie)
- informatii despre sine - activitate, zic eu, potrivita varstei :) Alex cam ezita la partea asta, mai degraba analizeaza ce e in jurul sau decat sa se "dezvaluie" pe el :)
- dialoguri scurte - au facut si la gradinita, chiar si acasa "pregateste" el replici stil teatru si ma roaga sa ma joc cu el, sau le "joaca" el cu jucariile :) firesc pentru varsta, zic eu.
- recunoasterea cuvintelor de baza scrise cu litere de tipar - era deja cerinta la grupa pregatitoare la gradinita. Alex a mai tras cu ochiul si la activitatile colegilor de pregatitoare, recunoaste si el cateva astfel de cuvinte, in special Play, Stop, Start si altele similare de la jocurile de pe calculator :))
- identificarea unor simboluri - Alex e interesat de semnele de circulatie de exemplu :) el intreaba, eu explic... cred ca e tot caracteristic varstei
- folosirea cartilor - cred ca orice copil care ajunge la pregatitoare a deschis o carte la viata lui si a inteles in linii mare cum sta treaba cu ea :) sper din toata inima :)
- exprimarea prin limbaje neconventionale - ar trebui sa le stimuleze creativitatea, sunt perfect de acord.
- litere - pe multe deja le stie, le-a "prins" la gradinita
Dezvoltare personala
Mda, aici cred ca ar fi ceva noutati fata de ce stiam eu ca s-a facut pana acum. Desi, daca stau sa analizez, parca s-au atins unele aspecte si la gradinita...
- trasaturi care tin de interiorizarea ... - n-am inteles mare lucru din titlu, dar activitatile par interesante pentru varsta lor
- asemanari/deosebiri intre sine si ceilalti - perfect de acord; de fapt chiar intreaba de ele, le vede, deci nu cred ca e ceva "picat de pe luna", mi se pare ceva firesc. Bine, de fapt firesc ar fi sa le fie explicate cand sunt interesati de ele, nu cand ai planificat in decursul anului, dar asta e alta poveste :) daca am ales scoala conventionala in loc de homeschooling, n-am decat sa completez scoala conventionala cu informatii oferite in caz de nevoie :) important e ca acele informatii sa fie cat mai complete, pentru ca atunci e dispus sa le absoarba in cantitate mare :D
- interactiune pozitiva cu copii si adulti cunoscuti - cateva chestii de baza au facut si la gradinita, si mi se pare un subiect bun de abordat. Alex a evoluat foarte mult in ultima jumatate de an la acest capitol, sigur e ceva potrivit varstei :)
- mentinerea starii de bine si a unui stil de viata sanatos - hm... dupa cum am mai spus, la aceasta varsta copilul urmeaza mai degraba modelul decat sfatul :) deci, depinde foarte mult de stilul de viata al parintilor. Degeaba ii vom spune copilului care e alimentatia sanatoasa (au facut piramida alimentelor si la gradinita!) daca parintii sunt cei care fac cumparaturile, gatesc sau nu, mananca fast food, fac sau nu sport etc. Copilul va urma modelul parintilor pana va fi capabil sa ia aceste decizii singur (probabil pana va reusi sa se impuna in fata parintilor, sau poate chiar pana va putea sa isi cumpere singur ce vrea sa manance). E bine totusi sa stie ca sportul e important, si care sunt alimentele sanatoase, pentru ca poate, in situatia in care va avea de ales intre o mancare sanatoasa si una mai putin sanatoasa, sa aleaga in cunostinta de cauza :) nu neaparat va alege mancarea sanatoasa, dar macar sa stie ca cealalta era mai sanatoasa :D toate astea, insumate, intr-un viitor, il vor ajuta, zic eu :)
- aplicarea abilitatilor si atitudinilor de invatare specifice - hm, n-am inteles prea bine la ce se refera asta; poate conteaza pentru copiii care n-au mers la gradinita, dar Alex cam stie ce inseamna "rutina" mersului la gradi/scoala...
- munca si meserii - e frumos sa le stie, dar nu il vor ajuta prea mult la varsta asta :) dar ca subiect de discutii, pictura, povesti, ghicitori si alte de-astea, fie :) BTW, mai stiti poezia aia de clasa 1, cu "Alb halat imbraca tata / la spital cand vine / spune-i numai ce te doare / el te face bine"... asta am retinut din ea, mai era ceva cu cuptoarele, cu brutarul... na :) oricum nu "m-am facut" nimic din meseriile invatate in clasele primare :D
Religie
Nu ma intind la acest subiect. In primul rand e optional. In al doilea rand, Alex deocamdata e destul de pasionat de Biserica, asa incat il voi lasa la orele de religie. Dar depinde ce i se va spune acolo. Am auzit multe "povesti cu pesti" cu privire la religia in clasele mici, asa incat sunt pregatita sufleteste sa il retrag de la religie in orice moment, daca vine speriat de ce i s-a spus la acest curs. Ramane de vazut :)
Matematica si explorarea mediului
Matematica e subiectul meu preferat :) si unul din subiectele lui preferate :)
- utilizarea numerelor in calcule elementare - facut deja la gradinita :) unele calcule mai simple le face direct in cap, la altele mai foloseste degetele :)
- elemente geometrice - si asta s-a facut la gradinita, desi cred ca nu s-a insistat prea mult pe ele. Alex le stie pe cele foarte simple, dar n-am ajuns pe la octogon si altele de genul asta, nu neaparat complicate, dar mai putin intalnite/explicate.
- fenomene/relatii/regularitati din mediul inconjurator - e interesat, intreaba... da, mi se pare potrivit varstei. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, multe din aceste aspecte apar pe fisa de evaluare a copilului de 3-5 ani (existenta inainte de aceasta lege!) si unele chiar s-au verificat si la evaluare.
- explicatii folosind elemente de logica - mie mi se pare ceva fundamental :) dar asta poate din cauza ca sunt eu matematician, si mai si pasionata de modelare :D "si", "nu", consecinte - eu zic ca e interesant :) categoric au capacitatea sa le inteleaga, important e sa le insuseasca...
- organizarea datelor in scopul rezolvarii de probleme - cred ca "pe vremea noastra" treaba asta se facea mai tarziu, dar din nou nu mi se pare ceva ce sa nu fie capabili sa inteleaga.
- compararea unor marimi prin intermediul unor masuri - din nou un titlu ciudat :D dat tot lucruri facute la gradinita si verificate la evaluare!
Nu mi se pare nimic ciudat in "pozitia masinutelor in parcare", dat fiind ca se joaca cu masinute toata ziua, si le parcheaza perfect de mult :) de fapt le parcheaza, le construieste si garaje, protectii de vant si alte de-astea :) mi se pare ok pentru varsta lor.
Tehnologii de informare si comunicare (Jocul cu calculatorul)
Din nou un nume care mi se pare aiurea :) Trecand peste asta, folosirea calculatorului e controversata :) exista parinti care nu vor ca ai lor copii sa dea de gustul calculatorului, exista parinti care ii lasa la calculator "cu ratia", de genul 1-2 ore pe zi, sau doar o data la 3 zile sau alte de-astea, exista intr-adevar si copii care stau toata ziua la calculator.
Opinia mea personala este ca poate exista si un echilibru :) adica, acum poate sta la calculator 2-3 ore, dar daca eu, ca parinte, ii ofer o alternativa atractiva, il lasa deoparte si face altceva - ma ajuta sa fac o prajitura, de exemplu (din care nici macar nu mananca, pana la urma :D). La fel e si cu televizorul :)
Deci, eu n-am nimic impotriva faptului de a pune mana pe mouse si tastatura la varsta asta. Alex are ceva jocuri care ii plac, in general le alege pe cele de logica - de genul puzzle-uri, labirinturi, stil board games, cele bazate pe spirit de observatie ... eu sunt multumita de ce si cat se joaca :) ca sa nu mai spun ca a decorat un tort ("adevarat") dupa un astfel de joc :))
Privitor la programa - mi se pare cam incarcata, nu neaparat atractiva, si nici macar eu n-o inteleg pe toata. Dar, vorba ceea, pe copil trebuie sa il atraga, nu pe mine :) unele activitati mi se par cam fortare si aiurea - de genul diferenta dintre un mouse si un soarece real :) dar altele mi se par ok - gen jocuri simple tip puzzle.
Folosirea aparatelor foto si video - pe Alex au inceput sa il atraga. Nu mi se pare neaparat aiurea sa fie capabili sa faca o poza sau sa filmeze ceva :)
Ce mi se pare iar ok - partea de "impact" - adica li se explica si consecintele mai putin placute. Eu cred ca sunt perfect capabili, chiar si la varsta asta, sa le analizeze, sa le treaca prin filtrul personal, si ulterior sa aleaga in cunostinta de cauza (dupa cum spuneam si la capitolul cu mancarea, e posibil sa nu aleaga neaparat alternativa buna, dar daca stiu care sunt consecintele celei mai putin bune, le recunosc, si la un moment dat, in viitor, poate vor trece la alternativa mai buna :D)
Tot controversat ar fi si capitolul "telefon mobil". Unii zic da, altii zic ba. Eu il mai las sa se joace cu telefonul meu, si probabil ii vom cumpara un telefon cu un minim de "feature-uri" in momentul in care va fi imperios necesar (probabil cand va ajunge sa mearga singur la scoala, sau sa fie preluat de un afterschool - cat sa ne poata anunta in caz de situatii extreme).
Muzica si miscare
Programa lasa loc de multa spontaneitate si creativitate din partea copiilor. Ar fi frumos chiar sa se intample asta :) ramane de vazut.
N-am nimic impotriva muzicii clasice, corect si potrivit pentru dezvoltarea lor mi se pare sa asculte cat mai multe tipuri de muzica si sa aleaga singur ceea ce le place. Noi ca parinti avem tendinta de a le impune ceea ce ne place noua, si nu prea e ok :) dar e foarte greu sa te opresti la timp din a face asta :)
Educatie fizica si sport
Eu aplaud in picioare acest domeniu :) si voi insista chiar sa fie aplicat, stiu ca de multe ori tendinta e de a face altceva in loc de sport. Vad in programa multe jocuri pe care le-am jucat si noi la varsta lor, si pe care inca le joaca unii copii, in special "la tara" - gen vecinii nostri de pe strada :) Alex s-a integrat acolo intr-un grup de copii de varste apropiate, se joaca cu mingea, sar peste obstacole, fac concursuri de alergare si ciclism... :) poate chiar mini-baschet, mini-fotbal sunt exagerate, cred ca mai degraba ar merge niste sporturi mai individuale, de genul celor pe care tocmai le-am enumerat din activitatile lui Alex cu prietenii lui... le fac spontan, de fapt cam asta au facut si la gradinita.
Arte vizuale si lucru manual
Mie programa imi suna binisor, desi poate putin cam incarcata. Importatnt va fi sa ii lase pe copii sa isi foloseasca imaginatia si creativitatea, si sa nu li se impuna niste tipare, cum se intampla in general in momentul de fata.
- exprimarea de idei/sentimente - posibil sa ii ajute la capitolul incredere in sine :) dupa parerea mea vine oarecum corelat cu restul programei de comunicare si dezvoltare personala, deci zic ok.
- crearea de obiecte practice si estetice - mi-e plina casa de asa ceva inca de la gradinita :D da, ok :)
Poate, la prima vedere, pare mult si variat. Dar, daca stau sa ma gandesc si sa analizez, le abordez chiar si eu, ca parinte, cu el, in decursul unui an, pe toate. Da, nu intr-un mod organizat, mai degraba "la cerere" - acum intreaba de ceva, detaliem acel ceva, acum intreaba de altceva, detaliem acel altceva...
La final, neaparat o precizare: am exprimat punctul meu de vedere, e posibil ca in alte parti sa fie altfel :) clar, pentru copiii care nu au fost la gradinita, sau au fost la alte gradinite, e posibil sa fie altfel. Eu pot doar sa exprim ceea ce ni s-a intamplat sau ni se intampla noua, sau ceea ce mi se pare mie, asa cum mi se pare mie :)
In rest, ramane de vazut. De fapt, in primul rand astept ziua de luni, cand vom afla daca am prins loc in etapa a 2-a de inscrieri :) Apoi, dupa ce va incepe scoala, vom vedea cum se vor mula invatatorii si copiii pe aceasta programa. Eu am toata increderea in Alex ca va fi ok :)
Bafta!
Later edit: si continuarea :)
luni, 26 martie 2012
Legea invatamantului - un alt punct de vedere
Am citit azi un articol pe un blog. Si - hop, ego-ul meu s-a simtit dator sa puna niste puncte pe i, j si pe orice alte litere ar mai vrea puncte pe ele ;)
Pe langa ca mi s-a parut cam incrancenat (subiectivismul e normal, e vorba de un blog personal), mi s-a parut ca se cam contrazice in unele puncte cu ideea generala a blogului respectiv, si e gandit destul de "in cutie" :) explic imediat. Si mai razbate din el muuuulta rezistenta la schimbare :) e si asta umana, pana la urma, doar ca nu face mereu bine :) macar in fata faptului implinit ar trebui sa o lasam deoparte.
Sa luam ideile pe rand.
Pe mine nu ma sperie multe :) dar intr-adevar unele imi lasa cate un gust mai amar. Temporar. Pentru ca, pana la urma, eu sunt genul care gaseste apa si in piatra seaca daca are nevoie :) Dar da, de acord cu faptul ca multitudinea de schimbari din invatamant in ultimii ani nu face bine. Nici elevilor, nici parintilor, nici profesorilor... as mai putea continua cu enumerarea mult si bine.
Dar, eu n-am nimic impotriva "institutionalizarii". Dar nu pentru a scoate "cetateni onorabili si productivi". Ei bine - da, cand aud ideea asta se ridica parul pe mine :) S-a terminat cu vremurile de "cetateni onorabili si productivi" care nu aveau altceva de ales decat sa fie "cetateni onorabili si productivi". Vorbim acum de libertatea de a alege - poti alege, pur si simplu, sa fii altceva decat "cetatean onorabil si productiv scos pe banda rulanta". De fapt, pe partea asta cu libertatea de alegere nu mai reusesc eu sa potrivesc articolul pe "fondul" blogului respectiv. Ai de fapt libertatea de a ramane sa maturi strada, libertatea de a face o facultate care sa nu iti foloseasca la mare lucru, libertatea sa traiesti simplu sau sa alergi dupa bani si bogatii - ai libertatea de a alege singur cum vrei sa traiesti. Si institutionalizarea nu te incurca :) Ai libertatea si sa alegi alta tara in care sa traiesti, dar cred ca si acolo scoala conteaza, macar asa, putin... ;)
Nu am de gand sa ma intind pe tema homeschooling-ului. N-am mare lucru impotriva lui, sunt de acord cu si accept dreptul parintilor de a alege sa isi invete copiii acasa, si ii respect pentru asta. Cer totusi, la randul meu, respect pentru alegerea mea de a da copilul la gradinita, respectiv scoala :) e vorba de aceeasi alegere, doar ca s-au ales cai diferite. E tot o alegere. Sunt perfect constienta de ce inseamna homeschooling, si tocmai de-asta aleg sa dau copilul la scoala, pentru ca eu nu ma consider ok pentru asta (consider ca eu personal l-as influenta prea mult, si in loc sa isi defineasca singur personalitatea, as alege sa i-o definesc eu, ca sa imi fie mie mai usor) :) Ca nici profesorii nu sunt perfecti - de acord, dar macar vede si analizeaza mai multe tipologii de oameni. Despre ce alege el sa respecte si ce nu - asta e o alta discutie.
Sa luam si intrebarile din articol, ca au fost sintetizate destul de frumos:
1. Ca Romania avea "ce mai batrana populatie scolara la debutul invatamantului in Europa". Aici discutia ar fi mai lunga si pe mai multe planuri. In primul rand, ne-a trebuit Europa, o acceptam si cu bune si cu rele :D noi am ales, noi defilam cu ea asa cum e, ea defileaza cu noi asa cum suntem. In al doilea rand - intr-adevar in alte tari se incepe mai devreme, dar si modul de desfasurare al orelor e altfel decat sistemul romanesc pe care il stiam noi pana acum.
Ce apreciez eu totusi la legea asta este ca, cel putin teoretic, lanseaza ideea de a desfasura orele altfel, mai adaptat copiilor, si varstei lor. Acum, intr-adevar, de la intentie pana la realitate este foarte mult. Dar acord incredere. (cred ca asta e diferenta majora intre mine si parintii care au ales sa evite pregatitoarea - eu totusi acord incredere :D)
Acum, daca e sa ne luam dupa "costume" - sa fim seriosi, am scris intr-un post anterior ca se fac una si alta pentru a se mula parintii "pe langa" sistem :) unii se straduiesc sa dea copiii mai devreme, altii ii lasa pe mai tarziu. Pana la urma, libertatea exista :) Nimeni "in costum" nu rapeste copiii de acasa sa ii inchida intr-o inchisoare numita scoala, pana la urma tot parintele este cel care alege pentru copilul lui. Depinde doar ce si cat isi asuma parintele din acea alegere... la o adica, poti alege sa nu il dai la scoala deloc, doar ca iti asumi raspunderea pentru asta :)
Mai cred, de asemenea, ca multi parinti au ramas "marcati" de ceea ce li s-a intamplat in scoala, si hop scoala a devenit un fel de bau-bau si pentru copil. Nu e neaparat asa...
2. Ideea de "trecere fireasca de la joaca la invatare" - eu sunt de parere ca se poate invata prin joaca, chiar si la maturitate :) doar ca o faci numai cu ce te atrage, cu chiar cu orice. Daca nu te atrag culorile, n-o sa pictezi nici macar in joaca :) dar s-ar putea ca daca ai incercat si ai prins gustul, sa nu mai vrei sa il lasi, deci eu zic ca e bine ca totusi, la un moment dat, cineva sa iti puna pensula in mana (sa fiu sincera, eu asa am patit cu alegatul). Asta cu "invatatul prin joaca" ar fi trebuit aplicat de mult, mi se pare oarecum o carpeala, dar sa zicem ca ar fi buna ca inceput. Din nou, acord incredere :)
Aici am multe comentarii pornind de la articolul citat (multumesc pentru punerea lor asa frumos in ordine, mie chiar mi-a fost lene sa fac asta pana acum :D)
"Grupa pregătitoare pare mai mult școală decât grădiniță. Copiii au materii care li se predau după o programă ca la carte, cu obiective formulate pe tiparul celor pentru clasele mai mari" - pai da, dooooh, e chiar scoala :) de asta e "clasa pregatitoare", si e inclusa in ciclul primar din scoala :) e bine ca totusi s-a observat :D
"De unde să le rămână timp pentru joacă? Și nu, activitățile impuse de programă și dirjate de învățător nu sunt joacă, ci instrucție deghizată."
Ei, aici as avea eu o poveste lunga. Pentru ca eu, chiar si acum, la 30 de ani, inca ma joc mult :) Merg la serviciu 8 ore pe zi, mai stau pe drum vreo 2 ore, gradinaresc, fac sport, mancare, spal vase, intind rufe, mai zugravesc o camera, mai repar o gaura in perete, mai pictez una-alta cu Alex, mai framant o paine - chiar acum am in cuptor painici in forma de arici... si jur ca, printre toate astea, ma si joc :) e doar chestie de atitudine de viata, si de perceptie personala :)
3. Partea cu graba :) Sincera sa fiu, graba nu-i acum :) acum e doar o consecinta a ne-sustinerii parintilor care au stat in concediu de crestere a copilului prin 2006, 2007, 2008. Cand cei 600 lei nu erau de ajuns. Si multi parinti au ales sa se intoarca la serviciu devreme (inclusiv eu). Noi am avut de ales intre o bona si o gradinita particulara. Am ales-o pe a doua (poate explic altadata care au fost ratiunile care au stat la baza acelei alegeri). Si acum, dupa 2 ani de grupa mica, un an de grupa mijlocie, si un an de grupa mare (comasata cu pregatitoare - face programa de grupa mare dar bineinteles ca trage cu ochiul si la ce fac cei de pregatitoare), clasa pregatitoare e, in opinia mea, mai degraba o continuare fireasca decat o "graba". Poate o fi graba pentru cei care au stat acasa. Dar pentru noi, desi am fost la evaluarea "de 2 lei", desi am fost acceptati destul de tarziu cu adevarat legal, desi unii spun ca "fortam lucrurile", e o continuare fireasca.
Unora li se pare stupid sa fie acceptati copii de 5 ani si ceva - mie mi s-a parut stupid sa fie "separati" copiii dintr-o generatie doar pe baza unei date, mi s-a parut stupid ca toti colegii unui copil sa mearga la scoala, si doar el sa ramana sa repete grupa mare, pentru simplul motiv ca, dupa cum mi s-a spus initial de la inspectorat, "mai bine se nastea pana in decembrie". LOL.
Se zvoneste ca nu a fost consultat nimeni cu privire la aceasta lege. Din pacate afirmatia nu e valabila, legea a stat in dezbatere publica, doar ca n-a fost mai nimeni interesat - recunosc, nici eu. Si intrucat asta e vina mea, imi asum parte din vina si nu protestez impotriva legii acum. Ar fi trebuit sa o fac atunci, cand intr-adevar mi s-a dat sansa, dar eu n-am reactionat...
Ca finantarea se va face in functie de numarul de inscrisi - pana la un punct e ok (adica scolile ar trebui sa isi dea mai mult interesul) dar de la un punct nu mi se mai pare ok - vor atrage [si] prin note, care de la un moment dat e posibil sa nu mai reflecte realitatea (nici acum nu stiu cat o mai fac). Ramane sa vedem. Oricum, acest sistem se aplica de multi ani in invatamantul universitar (eu personal nu cred ca a adus prea mult bine, e unul din motivele pentru care s-a lasat stacheta din ce in ce mai jos).
Presiune? eu nu simt presiune. Alex a avut perioade de acumulari si de stagnare, iar la limbaj n-a excelat niciodata. Da, acum e "bun" la matematica :) dar are si partile la care e mai putin bun. E pur si simplu un copil normal, si eu ma bucur de el asa imperfect cum e, si ma bucur si de mine, mama lui, asa imperfecta cum sunt, si atat de cruda incat sa il dau la scoala :)
Pana la urma, eu sunt fericita, si orice fel de scoala ar face Alex si de la orice varsta, asta e tot ce vreau pentru el - sa fie fericit si echilibrat. Si asta e o alegere personala, nu e nici ceva imprimat de scoala sau de profesori, nici de parinte acasa. E o alegere personala, a lui. Sper doar sa reusesc sa il fac sa inteleaga si sa aplice asta :)
Pe langa ca mi s-a parut cam incrancenat (subiectivismul e normal, e vorba de un blog personal), mi s-a parut ca se cam contrazice in unele puncte cu ideea generala a blogului respectiv, si e gandit destul de "in cutie" :) explic imediat. Si mai razbate din el muuuulta rezistenta la schimbare :) e si asta umana, pana la urma, doar ca nu face mereu bine :) macar in fata faptului implinit ar trebui sa o lasam deoparte.
Sa luam ideile pe rand.
Pe mine nu ma sperie multe :) dar intr-adevar unele imi lasa cate un gust mai amar. Temporar. Pentru ca, pana la urma, eu sunt genul care gaseste apa si in piatra seaca daca are nevoie :) Dar da, de acord cu faptul ca multitudinea de schimbari din invatamant in ultimii ani nu face bine. Nici elevilor, nici parintilor, nici profesorilor... as mai putea continua cu enumerarea mult si bine.
Dar, eu n-am nimic impotriva "institutionalizarii". Dar nu pentru a scoate "cetateni onorabili si productivi". Ei bine - da, cand aud ideea asta se ridica parul pe mine :) S-a terminat cu vremurile de "cetateni onorabili si productivi" care nu aveau altceva de ales decat sa fie "cetateni onorabili si productivi". Vorbim acum de libertatea de a alege - poti alege, pur si simplu, sa fii altceva decat "cetatean onorabil si productiv scos pe banda rulanta". De fapt, pe partea asta cu libertatea de alegere nu mai reusesc eu sa potrivesc articolul pe "fondul" blogului respectiv. Ai de fapt libertatea de a ramane sa maturi strada, libertatea de a face o facultate care sa nu iti foloseasca la mare lucru, libertatea sa traiesti simplu sau sa alergi dupa bani si bogatii - ai libertatea de a alege singur cum vrei sa traiesti. Si institutionalizarea nu te incurca :) Ai libertatea si sa alegi alta tara in care sa traiesti, dar cred ca si acolo scoala conteaza, macar asa, putin... ;)
Nu am de gand sa ma intind pe tema homeschooling-ului. N-am mare lucru impotriva lui, sunt de acord cu si accept dreptul parintilor de a alege sa isi invete copiii acasa, si ii respect pentru asta. Cer totusi, la randul meu, respect pentru alegerea mea de a da copilul la gradinita, respectiv scoala :) e vorba de aceeasi alegere, doar ca s-au ales cai diferite. E tot o alegere. Sunt perfect constienta de ce inseamna homeschooling, si tocmai de-asta aleg sa dau copilul la scoala, pentru ca eu nu ma consider ok pentru asta (consider ca eu personal l-as influenta prea mult, si in loc sa isi defineasca singur personalitatea, as alege sa i-o definesc eu, ca sa imi fie mie mai usor) :) Ca nici profesorii nu sunt perfecti - de acord, dar macar vede si analizeaza mai multe tipologii de oameni. Despre ce alege el sa respecte si ce nu - asta e o alta discutie.
Sa luam si intrebarile din articol, ca au fost sintetizate destul de frumos:
1. Ca Romania avea "ce mai batrana populatie scolara la debutul invatamantului in Europa". Aici discutia ar fi mai lunga si pe mai multe planuri. In primul rand, ne-a trebuit Europa, o acceptam si cu bune si cu rele :D noi am ales, noi defilam cu ea asa cum e, ea defileaza cu noi asa cum suntem. In al doilea rand - intr-adevar in alte tari se incepe mai devreme, dar si modul de desfasurare al orelor e altfel decat sistemul romanesc pe care il stiam noi pana acum.
Ce apreciez eu totusi la legea asta este ca, cel putin teoretic, lanseaza ideea de a desfasura orele altfel, mai adaptat copiilor, si varstei lor. Acum, intr-adevar, de la intentie pana la realitate este foarte mult. Dar acord incredere. (cred ca asta e diferenta majora intre mine si parintii care au ales sa evite pregatitoarea - eu totusi acord incredere :D)
Acum, daca e sa ne luam dupa "costume" - sa fim seriosi, am scris intr-un post anterior ca se fac una si alta pentru a se mula parintii "pe langa" sistem :) unii se straduiesc sa dea copiii mai devreme, altii ii lasa pe mai tarziu. Pana la urma, libertatea exista :) Nimeni "in costum" nu rapeste copiii de acasa sa ii inchida intr-o inchisoare numita scoala, pana la urma tot parintele este cel care alege pentru copilul lui. Depinde doar ce si cat isi asuma parintele din acea alegere... la o adica, poti alege sa nu il dai la scoala deloc, doar ca iti asumi raspunderea pentru asta :)
Mai cred, de asemenea, ca multi parinti au ramas "marcati" de ceea ce li s-a intamplat in scoala, si hop scoala a devenit un fel de bau-bau si pentru copil. Nu e neaparat asa...
2. Ideea de "trecere fireasca de la joaca la invatare" - eu sunt de parere ca se poate invata prin joaca, chiar si la maturitate :) doar ca o faci numai cu ce te atrage, cu chiar cu orice. Daca nu te atrag culorile, n-o sa pictezi nici macar in joaca :) dar s-ar putea ca daca ai incercat si ai prins gustul, sa nu mai vrei sa il lasi, deci eu zic ca e bine ca totusi, la un moment dat, cineva sa iti puna pensula in mana (sa fiu sincera, eu asa am patit cu alegatul). Asta cu "invatatul prin joaca" ar fi trebuit aplicat de mult, mi se pare oarecum o carpeala, dar sa zicem ca ar fi buna ca inceput. Din nou, acord incredere :)
Aici am multe comentarii pornind de la articolul citat (multumesc pentru punerea lor asa frumos in ordine, mie chiar mi-a fost lene sa fac asta pana acum :D)
"Grupa pregătitoare pare mai mult școală decât grădiniță. Copiii au materii care li se predau după o programă ca la carte, cu obiective formulate pe tiparul celor pentru clasele mai mari" - pai da, dooooh, e chiar scoala :) de asta e "clasa pregatitoare", si e inclusa in ciclul primar din scoala :) e bine ca totusi s-a observat :D
- Comunicare în limba română (oare ce limbă or fi vorbit până acum?)
- Educație pentru societate (a se citi obediență)
- Matematică și explorarea mediului (tare-s curioasă cum vor reuși să le îmbine pe astea două, având în vedere rezistența cruntă a sistemului nostru la abordările interdisciplinare)
- Muzică și mișcare (să îndrăznim să sperăm că nu vor face matematică sau română în schimb, cum e obiceiul la noi?)
- Tehnologii de informare și comunicare sau Jocul cu calculatorul
- Religie (aici discuția e lungă, poate fi un articol de sine-stătător)
- Educație fizică și sport (că doar c-o să-i lăsăm să alerge liberi prin natură)
- Dezvoltare personală (un fel de consiliere în timpul căreia copiii oricum nu pricep o iotă din ceea ce sunt puși să facă)
- Arte vizuale și lucru manual (sau pseudo-creativitate controlată)
"De unde să le rămână timp pentru joacă? Și nu, activitățile impuse de programă și dirjate de învățător nu sunt joacă, ci instrucție deghizată."
Ei, aici as avea eu o poveste lunga. Pentru ca eu, chiar si acum, la 30 de ani, inca ma joc mult :) Merg la serviciu 8 ore pe zi, mai stau pe drum vreo 2 ore, gradinaresc, fac sport, mancare, spal vase, intind rufe, mai zugravesc o camera, mai repar o gaura in perete, mai pictez una-alta cu Alex, mai framant o paine - chiar acum am in cuptor painici in forma de arici... si jur ca, printre toate astea, ma si joc :) e doar chestie de atitudine de viata, si de perceptie personala :)
3. Partea cu graba :) Sincera sa fiu, graba nu-i acum :) acum e doar o consecinta a ne-sustinerii parintilor care au stat in concediu de crestere a copilului prin 2006, 2007, 2008. Cand cei 600 lei nu erau de ajuns. Si multi parinti au ales sa se intoarca la serviciu devreme (inclusiv eu). Noi am avut de ales intre o bona si o gradinita particulara. Am ales-o pe a doua (poate explic altadata care au fost ratiunile care au stat la baza acelei alegeri). Si acum, dupa 2 ani de grupa mica, un an de grupa mijlocie, si un an de grupa mare (comasata cu pregatitoare - face programa de grupa mare dar bineinteles ca trage cu ochiul si la ce fac cei de pregatitoare), clasa pregatitoare e, in opinia mea, mai degraba o continuare fireasca decat o "graba". Poate o fi graba pentru cei care au stat acasa. Dar pentru noi, desi am fost la evaluarea "de 2 lei", desi am fost acceptati destul de tarziu cu adevarat legal, desi unii spun ca "fortam lucrurile", e o continuare fireasca.
Unora li se pare stupid sa fie acceptati copii de 5 ani si ceva - mie mi s-a parut stupid sa fie "separati" copiii dintr-o generatie doar pe baza unei date, mi s-a parut stupid ca toti colegii unui copil sa mearga la scoala, si doar el sa ramana sa repete grupa mare, pentru simplul motiv ca, dupa cum mi s-a spus initial de la inspectorat, "mai bine se nastea pana in decembrie". LOL.
Se zvoneste ca nu a fost consultat nimeni cu privire la aceasta lege. Din pacate afirmatia nu e valabila, legea a stat in dezbatere publica, doar ca n-a fost mai nimeni interesat - recunosc, nici eu. Si intrucat asta e vina mea, imi asum parte din vina si nu protestez impotriva legii acum. Ar fi trebuit sa o fac atunci, cand intr-adevar mi s-a dat sansa, dar eu n-am reactionat...
Ca finantarea se va face in functie de numarul de inscrisi - pana la un punct e ok (adica scolile ar trebui sa isi dea mai mult interesul) dar de la un punct nu mi se mai pare ok - vor atrage [si] prin note, care de la un moment dat e posibil sa nu mai reflecte realitatea (nici acum nu stiu cat o mai fac). Ramane sa vedem. Oricum, acest sistem se aplica de multi ani in invatamantul universitar (eu personal nu cred ca a adus prea mult bine, e unul din motivele pentru care s-a lasat stacheta din ce in ce mai jos).
Presiune? eu nu simt presiune. Alex a avut perioade de acumulari si de stagnare, iar la limbaj n-a excelat niciodata. Da, acum e "bun" la matematica :) dar are si partile la care e mai putin bun. E pur si simplu un copil normal, si eu ma bucur de el asa imperfect cum e, si ma bucur si de mine, mama lui, asa imperfecta cum sunt, si atat de cruda incat sa il dau la scoala :)
Pana la urma, eu sunt fericita, si orice fel de scoala ar face Alex si de la orice varsta, asta e tot ce vreau pentru el - sa fie fericit si echilibrat. Si asta e o alegere personala, nu e nici ceva imprimat de scoala sau de profesori, nici de parinte acasa. E o alegere personala, a lui. Sper doar sa reusesc sa il fac sa inteleaga si sa aplice asta :)
vineri, 2 martie 2012
Evaluarea
A avut si Alex evaluarea, miercuri. Celebra evaluare psihosomatica, in urma careia se stabileste daca piticul/voinicul e de clasa pregatitoare de la scoala, sau de ramas inca un an la grupa mare in gradinita.
N-am sa dezvolt acum motivele pentru care am hotarat sa mergem la evaluare. Cognitiv, Alex e mai mult decat ok, emotional mai are niste problemute. Plus ca, din toata programa, se descurca ceva mai greu la partea de comunicare. Nici nu-i prea iese, nici nu-i prea place, nici nu are incredere in el la acest capitol. Pune-i in fata o foaie de calcule matematice simple (pana in 5, cat ari fi nivelul de "pregatitoare") - le face in cap. Dar pune-i o poza si roaga-l sa ti-o "povesteasca" - gata, l-ai blocat.
Cam asta s-a intamplat si miercuri. M-am straduit sa nu il stresez cu evaluarea, am pomenit-o de cateva ori, i-am spus ca doar va povesti cu o doamna, si gata. Apoi, drept premiu, dupa ce va vorbi frumos, vom merge la "mac" (McDonald's), si vom face restul zilei ce va vrea el.
Buun. Am hotarat sa mergem cu masina noastra, nu cu autocarul pus la dispozitie de primaria comunei in care stam - cele 3 scoli din comuna au fost programate pentru evaluare in aceeasi zi. Noi ne-am gandit ca in primul rand n-are sens sa il trezesc prea devreme (ni s-a spus sa mergem "intre 9 si 16"), si vroiam sa ne facem programul nostru, independent de autocar.
Buuun. L-am imbracat, era entuziasmat, pana sa urcam in masina. Atunci l-a palit prima smiorcaiala si primul "nu vreau". Ah, ca sa fie clare lucrurile, Alex este ceea ce se cheama un "copil rasfatat". Cu toate astea, marea majoritate a timpului ne intelegem cu el fara probleme. Dar mai are si momente in care nu ii intram in gratii. Pana la urma totusi, toti avem zile mai bune si mai proaste, si momente mai bune si mai proaste, asa ca, sincer, ii dau voie si lui sa aiba momente "de rasfat" :)
L-am convins in masina ca trebuie totusi sa mergem la evaluare. Si am luat-o din loc. Am nimerit drumul fara probleme, desi n-am luat harta la mine (eu sunt mai dezorientata, cred ca v-am mai povestit; pe picioarele mele mai gasesc drumul corect, dar cu masina ma ratacesc in stil mare :D). Am ajuns in Branesti (acolo am fost repartizati pentru evaluare), am lasat masina intr-o parcare exact langa autocarul primariei noastre (deci am fost sigura ca am ajuns unde trebuia) si am urcat unde ne-a indicat portarul, care deja repeta mecanic - "inainte, dreapta, etajul 1" :D
Era plin de copii. Oarecum logic, din moment ce aproximativ 20 de copii din comuna venisera cu autocarul :) si cum se intra in ordinea sosirii, era clar ca aveam ceva de asteptat.
Intre timp, Alex a inceput sa socializeze cu ceilalti copii. Nu cred ca a stat langa mine mai mult de 3 minute. A inceput sa alerge, sa ii provoace pe ceilalti la concursuri - fara prea multe cuvinte, dar gesturile erau suficient de clare si convingatoare :) si chiar i-a convins :D. A parcurs de nu stiu cate ori in alergare coridorul scolii in care ne aflam. La un moment dat incepusem chiar sa am emotii ca nu cumva sa oboseasca prea devreme, si sa pice lat in cabinetul psihologului, mai ales ca am fi nimerit la evaluare in "zona" programului de somn de la gradinita :D
La un moment dat i s-a facut sete, apoi foame. Asa ca am iesit la un magazinas de langa scoala, am luat niste cornuri cu gem si o apa. Alex a mancat o jumatate de corn, iar cealalta jumatate a pus-o deoparte, ca "o mananc mai tarziu". Si cum copiii care venisera cu autocarul cam terminasera evaluarea, am inceput sa il "duc" spre usa...
Eh, cred ca aici am gresit eu. Cum ne venise randul, m-am plasat in fata usii, si l-am chemat si pe el. Am stat acolo vreo 10 minute, timp in care el avea chef sa alerge, eu nu il lasam, si stateam cu gura pe el sa nu se departeze de usa. Cred ca i-am imprimat niste emotii, si oaresce frustrare. Plus ca incepuse si el sa intrebe de ce dureaza atat evaluarea copilului din fata lui, si sa capete o oarecare teama despre ce s-ar intampla in cabinet.
S-a deschis usa, ne-a venit randul. Am intrat. Eu, ca el n-a vrut. S-a speriat, pur si simplu. Mi s-a lipit de picior, a inceput sa se smiorcaie si sa spuna ca nu vrea, ca vrea sa stea cu mine etc. L-am dus pana la fotoliul doamnei logoped, desi eu ar fi trebuit sa raman langa usa sa completez hartogaraia. N-a vrut sa se aseze. Pana la urma s-a asezat, dar n-a vrut sa spuna cum il cheama, nimic nimic, si se freca in continuu la ochi, gata sa izbucneasca in hohote. Si, ca sa fie totul complet, doamna logoped i-a pus in fata exact cosmarul lui - o fisa despre care ar fi trebuit sa povesteasca...
N-a vrut sa coopereze deloc. Doamna psiholog m-a cam luat tare cu o intrebare de genul "Ce vreti sa faceti la scoala cu acest copil?". Eu ma uitam la el si nu imi venea sa cred ca era acelasi copil care antrenase ceilalti copii pe coridor, nu cu multe minute inainte. I-am spus doamnei ca nu e asa de obicei, asa ca ne-a rugat sa iesim, sa ne linistim, si sa mai incercam o data. Cam asta vroiam sa o rog si eu, ca altceva nu prea aveam ce face, imi cunosc copilul si stiu ca nu ma mai inteleg cu el pana nu iese din starea in care era.
Am iesit. Recunosc, l-am intrebat pe un ton foarte ferm "ce-a fost asta?". Nu mai stiam nici eu ce sa fac, ma straduiam sa imi pastrez calmul, dar incepusem deja sa cred ca am ratat evaluarea. M-am linistit in primul rand eu, apoi l-am clatit si pe el pe fata cu niste apa rece. Am incercat mici exercitii de respiratie, impreuna, sa ne linistim. Apoi l-am rugat frumos doar sa vorbeasca cu doamna. Atat, sa ii raspunda la intrebari. La care el mi-a spus ca nu i-a placut fisa, ca nu stia ce sa spuna despre ea, si ca ma roaga sa il ajut. I-am promis ca atat ca pot sa stau langa el, il ajut, dar o sa trebuiasca si sa merg pe celalalt scaun sa completez actele. Si i-am mai spus ca nu trebuie sa spuna perfect, trebuie doar sa spuna ce stie. Nu conteaza daca greseste, eu il iubesc la fel de mult, si daca spune bine, si daca nu stie. Chiar nu conteaza. Tot ce il rog e sa vorbeasca doar cu doamna. Atat. Sa vorbeasca frumos cu doamna.
I-am mai zis mai multe. Cred ca vreo 5 minute nu mi-a tacut gura. Dar data fiind starea in care eram, nu mai stiu sa spun ce i-am mai spus pe langa astea :) Alex si-a luat si restul de corn, si l-a si mancat intre timp. Poate si asta l-a ajutat sa se relaxeze :)
Intre timp au mai intrat ceilalti 3 copii, care venisera dupa noi. Alex a vrut sa intram ultimii, de data asta i-am respectat dorinta. De asemenea, a mai vrut sa nu stam lipiti de usa cabinetului - i-am respectat si dorinta asta. Si-a luat dinozaurul de plus in brate si s-a ascuns dupa un perete, ca sa se joace "cu baiatul care e inauntru, sa nu stie ca eu sunt aici, si sa nu ma vada" :) l-am lasat...
S-a deschis usa, baiatul a iesit. Am dat sa intru si l-am strigat pe Alex, care a iesit cu un "bau" mare catre baiatul proaspat evaluat, si a intrat in cabinet intr-o fuga, si cu un zambet mare, de la ureche la ureche. A fost altceva, complet altceva. Pana si doamna psiholog l-a primit cu alta atitudine, un "asa daaaa. Aaah, ai un animalut, uite, am si eu unul", si de acolo s-a deschis discutia. Eu am ramas langa usa, de fapt Alex nici nu m-a mai bagat in seama. Si-a luat frumos locul in fotoliu, si a redevenit copilul pe care il stiu, de jumatate de an incoace :) a discutat frumos cu doamna, care i-a dat o fisa (cu ceva de desenat/colorat - a fost mult mai in largul lui cu acea fisa) si i-a spus "hai sa terminam inaintea lui mami". Si cum competitia il stimuleaza, chiar a terminat inaintea mea :)
Nu stiu tot ce l-a intrebat, tot ce au facut pe-acolo. Stiu ca la un moment dat l-a pus sa numere niste creioane, si cand i s-au terminat creioanele a continuat numaratoarea pe un ton plictisit, sictirit, un fel de "ce intrebare mai e si asta" (deh, v-am spus ca face calcule in cap, se uita chiar urat cand il intreba cineva daca stie sa numere). Mai stiu ca la un moment dat l-a intrebat de frati/surori, si mai spre sfarsit daca stie cum arata un copil rasfatat :D Alex i-a spus ca nu, asa ca doamna i-a spus sa "o rogi pe mami sa iti arate unul acasa, in oglinda" :) in rest, eu am fost atenta la partea de acte, sa fiu sigura ca datele sunt corecte, si n-am reusit sa fiu atat de multitasking incat sa retin si evaluarea, si formularele de completat :)
Alex a primit recomandarea pentru pregatitoare. Practic, luand in considerare doar a doua intrare, a luat-o fara nici cea mai mica problema. Daca doamna psiholog ar fi luat in considerare doar prima intrare, nu am fi primit recomandarea. Si ar fi facut inca un an in gradinita, apoi anul viitor ar fi inceput pregatitoarea, ca nu se mai organizeaza clase 1 noi, si intrarea in clasa 1 s-ar fi considerat ca un an de studiu "sarit", si ar fi necesitat iar evaluare si tot tacamul.
Ce pot sa spun este ca multumesc doamnei logoped care n-a luat o decizie transanta (rezultatul evaluarii nu poate fi constestat!) doar dintr-o privire. Multumesc de fapt, in primul rand, lui Alex, care a fost intelegator si si-a asumat responsabilitatea evaluarii, in cele din urma. Si sunt mandra de el pentru ca a trecut peste teama si emotii (chiar le-a avut!). Pentru el a fost un examen. In care n-a contat atat de mult un raspuns la o intrebare, ci mai degraba atitudinea lui in fata emotiilor, si in fata persoanelor straine, si in fata intrebarii insasi :) Dar sincer, daca nici a doua oara nu ar fi cooperat, m-as fi impacat cu gandul. Desi parca nu e chiar corect sa "trasezi" un an din viata unui copil doar pe baza starii lui din decursul a maxim 30 de minute...
Acum, ar urma partea de inscrieri - noi nu vrem la scoala la care suntem arondati, asa ca ar mai urma si acolo un set de emotii. Sa vedem ce iese...
Felicitari tuturor piticilor care s-au prezentat la evaluare, indiferent de rezultat!
Buuun. L-am imbracat, era entuziasmat, pana sa urcam in masina. Atunci l-a palit prima smiorcaiala si primul "nu vreau". Ah, ca sa fie clare lucrurile, Alex este ceea ce se cheama un "copil rasfatat". Cu toate astea, marea majoritate a timpului ne intelegem cu el fara probleme. Dar mai are si momente in care nu ii intram in gratii. Pana la urma totusi, toti avem zile mai bune si mai proaste, si momente mai bune si mai proaste, asa ca, sincer, ii dau voie si lui sa aiba momente "de rasfat" :)
L-am convins in masina ca trebuie totusi sa mergem la evaluare. Si am luat-o din loc. Am nimerit drumul fara probleme, desi n-am luat harta la mine (eu sunt mai dezorientata, cred ca v-am mai povestit; pe picioarele mele mai gasesc drumul corect, dar cu masina ma ratacesc in stil mare :D). Am ajuns in Branesti (acolo am fost repartizati pentru evaluare), am lasat masina intr-o parcare exact langa autocarul primariei noastre (deci am fost sigura ca am ajuns unde trebuia) si am urcat unde ne-a indicat portarul, care deja repeta mecanic - "inainte, dreapta, etajul 1" :D
Era plin de copii. Oarecum logic, din moment ce aproximativ 20 de copii din comuna venisera cu autocarul :) si cum se intra in ordinea sosirii, era clar ca aveam ceva de asteptat.
Intre timp, Alex a inceput sa socializeze cu ceilalti copii. Nu cred ca a stat langa mine mai mult de 3 minute. A inceput sa alerge, sa ii provoace pe ceilalti la concursuri - fara prea multe cuvinte, dar gesturile erau suficient de clare si convingatoare :) si chiar i-a convins :D. A parcurs de nu stiu cate ori in alergare coridorul scolii in care ne aflam. La un moment dat incepusem chiar sa am emotii ca nu cumva sa oboseasca prea devreme, si sa pice lat in cabinetul psihologului, mai ales ca am fi nimerit la evaluare in "zona" programului de somn de la gradinita :D
La un moment dat i s-a facut sete, apoi foame. Asa ca am iesit la un magazinas de langa scoala, am luat niste cornuri cu gem si o apa. Alex a mancat o jumatate de corn, iar cealalta jumatate a pus-o deoparte, ca "o mananc mai tarziu". Si cum copiii care venisera cu autocarul cam terminasera evaluarea, am inceput sa il "duc" spre usa...
Eh, cred ca aici am gresit eu. Cum ne venise randul, m-am plasat in fata usii, si l-am chemat si pe el. Am stat acolo vreo 10 minute, timp in care el avea chef sa alerge, eu nu il lasam, si stateam cu gura pe el sa nu se departeze de usa. Cred ca i-am imprimat niste emotii, si oaresce frustrare. Plus ca incepuse si el sa intrebe de ce dureaza atat evaluarea copilului din fata lui, si sa capete o oarecare teama despre ce s-ar intampla in cabinet.
S-a deschis usa, ne-a venit randul. Am intrat. Eu, ca el n-a vrut. S-a speriat, pur si simplu. Mi s-a lipit de picior, a inceput sa se smiorcaie si sa spuna ca nu vrea, ca vrea sa stea cu mine etc. L-am dus pana la fotoliul doamnei logoped, desi eu ar fi trebuit sa raman langa usa sa completez hartogaraia. N-a vrut sa se aseze. Pana la urma s-a asezat, dar n-a vrut sa spuna cum il cheama, nimic nimic, si se freca in continuu la ochi, gata sa izbucneasca in hohote. Si, ca sa fie totul complet, doamna logoped i-a pus in fata exact cosmarul lui - o fisa despre care ar fi trebuit sa povesteasca...
N-a vrut sa coopereze deloc. Doamna psiholog m-a cam luat tare cu o intrebare de genul "Ce vreti sa faceti la scoala cu acest copil?". Eu ma uitam la el si nu imi venea sa cred ca era acelasi copil care antrenase ceilalti copii pe coridor, nu cu multe minute inainte. I-am spus doamnei ca nu e asa de obicei, asa ca ne-a rugat sa iesim, sa ne linistim, si sa mai incercam o data. Cam asta vroiam sa o rog si eu, ca altceva nu prea aveam ce face, imi cunosc copilul si stiu ca nu ma mai inteleg cu el pana nu iese din starea in care era.
Am iesit. Recunosc, l-am intrebat pe un ton foarte ferm "ce-a fost asta?". Nu mai stiam nici eu ce sa fac, ma straduiam sa imi pastrez calmul, dar incepusem deja sa cred ca am ratat evaluarea. M-am linistit in primul rand eu, apoi l-am clatit si pe el pe fata cu niste apa rece. Am incercat mici exercitii de respiratie, impreuna, sa ne linistim. Apoi l-am rugat frumos doar sa vorbeasca cu doamna. Atat, sa ii raspunda la intrebari. La care el mi-a spus ca nu i-a placut fisa, ca nu stia ce sa spuna despre ea, si ca ma roaga sa il ajut. I-am promis ca atat ca pot sa stau langa el, il ajut, dar o sa trebuiasca si sa merg pe celalalt scaun sa completez actele. Si i-am mai spus ca nu trebuie sa spuna perfect, trebuie doar sa spuna ce stie. Nu conteaza daca greseste, eu il iubesc la fel de mult, si daca spune bine, si daca nu stie. Chiar nu conteaza. Tot ce il rog e sa vorbeasca doar cu doamna. Atat. Sa vorbeasca frumos cu doamna.
I-am mai zis mai multe. Cred ca vreo 5 minute nu mi-a tacut gura. Dar data fiind starea in care eram, nu mai stiu sa spun ce i-am mai spus pe langa astea :) Alex si-a luat si restul de corn, si l-a si mancat intre timp. Poate si asta l-a ajutat sa se relaxeze :)
Intre timp au mai intrat ceilalti 3 copii, care venisera dupa noi. Alex a vrut sa intram ultimii, de data asta i-am respectat dorinta. De asemenea, a mai vrut sa nu stam lipiti de usa cabinetului - i-am respectat si dorinta asta. Si-a luat dinozaurul de plus in brate si s-a ascuns dupa un perete, ca sa se joace "cu baiatul care e inauntru, sa nu stie ca eu sunt aici, si sa nu ma vada" :) l-am lasat...
S-a deschis usa, baiatul a iesit. Am dat sa intru si l-am strigat pe Alex, care a iesit cu un "bau" mare catre baiatul proaspat evaluat, si a intrat in cabinet intr-o fuga, si cu un zambet mare, de la ureche la ureche. A fost altceva, complet altceva. Pana si doamna psiholog l-a primit cu alta atitudine, un "asa daaaa. Aaah, ai un animalut, uite, am si eu unul", si de acolo s-a deschis discutia. Eu am ramas langa usa, de fapt Alex nici nu m-a mai bagat in seama. Si-a luat frumos locul in fotoliu, si a redevenit copilul pe care il stiu, de jumatate de an incoace :) a discutat frumos cu doamna, care i-a dat o fisa (cu ceva de desenat/colorat - a fost mult mai in largul lui cu acea fisa) si i-a spus "hai sa terminam inaintea lui mami". Si cum competitia il stimuleaza, chiar a terminat inaintea mea :)
Nu stiu tot ce l-a intrebat, tot ce au facut pe-acolo. Stiu ca la un moment dat l-a pus sa numere niste creioane, si cand i s-au terminat creioanele a continuat numaratoarea pe un ton plictisit, sictirit, un fel de "ce intrebare mai e si asta" (deh, v-am spus ca face calcule in cap, se uita chiar urat cand il intreba cineva daca stie sa numere). Mai stiu ca la un moment dat l-a intrebat de frati/surori, si mai spre sfarsit daca stie cum arata un copil rasfatat :D Alex i-a spus ca nu, asa ca doamna i-a spus sa "o rogi pe mami sa iti arate unul acasa, in oglinda" :) in rest, eu am fost atenta la partea de acte, sa fiu sigura ca datele sunt corecte, si n-am reusit sa fiu atat de multitasking incat sa retin si evaluarea, si formularele de completat :)
Alex a primit recomandarea pentru pregatitoare. Practic, luand in considerare doar a doua intrare, a luat-o fara nici cea mai mica problema. Daca doamna psiholog ar fi luat in considerare doar prima intrare, nu am fi primit recomandarea. Si ar fi facut inca un an in gradinita, apoi anul viitor ar fi inceput pregatitoarea, ca nu se mai organizeaza clase 1 noi, si intrarea in clasa 1 s-ar fi considerat ca un an de studiu "sarit", si ar fi necesitat iar evaluare si tot tacamul.
Ce pot sa spun este ca multumesc doamnei logoped care n-a luat o decizie transanta (rezultatul evaluarii nu poate fi constestat!) doar dintr-o privire. Multumesc de fapt, in primul rand, lui Alex, care a fost intelegator si si-a asumat responsabilitatea evaluarii, in cele din urma. Si sunt mandra de el pentru ca a trecut peste teama si emotii (chiar le-a avut!). Pentru el a fost un examen. In care n-a contat atat de mult un raspuns la o intrebare, ci mai degraba atitudinea lui in fata emotiilor, si in fata persoanelor straine, si in fata intrebarii insasi :) Dar sincer, daca nici a doua oara nu ar fi cooperat, m-as fi impacat cu gandul. Desi parca nu e chiar corect sa "trasezi" un an din viata unui copil doar pe baza starii lui din decursul a maxim 30 de minute...
Acum, ar urma partea de inscrieri - noi nu vrem la scoala la care suntem arondati, asa ca ar mai urma si acolo un set de emotii. Sa vedem ce iese...
Felicitari tuturor piticilor care s-au prezentat la evaluare, indiferent de rezultat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)