Pe langa ca mi s-a parut cam incrancenat (subiectivismul e normal, e vorba de un blog personal), mi s-a parut ca se cam contrazice in unele puncte cu ideea generala a blogului respectiv, si e gandit destul de "in cutie" :) explic imediat. Si mai razbate din el muuuulta rezistenta la schimbare :) e si asta umana, pana la urma, doar ca nu face mereu bine :) macar in fata faptului implinit ar trebui sa o lasam deoparte.
Sa luam ideile pe rand.
Pe mine nu ma sperie multe :) dar intr-adevar unele imi lasa cate un gust mai amar. Temporar. Pentru ca, pana la urma, eu sunt genul care gaseste apa si in piatra seaca daca are nevoie :) Dar da, de acord cu faptul ca multitudinea de schimbari din invatamant in ultimii ani nu face bine. Nici elevilor, nici parintilor, nici profesorilor... as mai putea continua cu enumerarea mult si bine.
Dar, eu n-am nimic impotriva "institutionalizarii". Dar nu pentru a scoate "cetateni onorabili si productivi". Ei bine - da, cand aud ideea asta se ridica parul pe mine :) S-a terminat cu vremurile de "cetateni onorabili si productivi" care nu aveau altceva de ales decat sa fie "cetateni onorabili si productivi". Vorbim acum de libertatea de a alege - poti alege, pur si simplu, sa fii altceva decat "cetatean onorabil si productiv scos pe banda rulanta". De fapt, pe partea asta cu libertatea de alegere nu mai reusesc eu sa potrivesc articolul pe "fondul" blogului respectiv. Ai de fapt libertatea de a ramane sa maturi strada, libertatea de a face o facultate care sa nu iti foloseasca la mare lucru, libertatea sa traiesti simplu sau sa alergi dupa bani si bogatii - ai libertatea de a alege singur cum vrei sa traiesti. Si institutionalizarea nu te incurca :) Ai libertatea si sa alegi alta tara in care sa traiesti, dar cred ca si acolo scoala conteaza, macar asa, putin... ;)
Nu am de gand sa ma intind pe tema homeschooling-ului. N-am mare lucru impotriva lui, sunt de acord cu si accept dreptul parintilor de a alege sa isi invete copiii acasa, si ii respect pentru asta. Cer totusi, la randul meu, respect pentru alegerea mea de a da copilul la gradinita, respectiv scoala :) e vorba de aceeasi alegere, doar ca s-au ales cai diferite. E tot o alegere. Sunt perfect constienta de ce inseamna homeschooling, si tocmai de-asta aleg sa dau copilul la scoala, pentru ca eu nu ma consider ok pentru asta (consider ca eu personal l-as influenta prea mult, si in loc sa isi defineasca singur personalitatea, as alege sa i-o definesc eu, ca sa imi fie mie mai usor) :) Ca nici profesorii nu sunt perfecti - de acord, dar macar vede si analizeaza mai multe tipologii de oameni. Despre ce alege el sa respecte si ce nu - asta e o alta discutie.
Sa luam si intrebarile din articol, ca au fost sintetizate destul de frumos:
1. Ca Romania avea "ce mai batrana populatie scolara la debutul invatamantului in Europa". Aici discutia ar fi mai lunga si pe mai multe planuri. In primul rand, ne-a trebuit Europa, o acceptam si cu bune si cu rele :D noi am ales, noi defilam cu ea asa cum e, ea defileaza cu noi asa cum suntem. In al doilea rand - intr-adevar in alte tari se incepe mai devreme, dar si modul de desfasurare al orelor e altfel decat sistemul romanesc pe care il stiam noi pana acum.
Ce apreciez eu totusi la legea asta este ca, cel putin teoretic, lanseaza ideea de a desfasura orele altfel, mai adaptat copiilor, si varstei lor. Acum, intr-adevar, de la intentie pana la realitate este foarte mult. Dar acord incredere. (cred ca asta e diferenta majora intre mine si parintii care au ales sa evite pregatitoarea - eu totusi acord incredere :D)
Acum, daca e sa ne luam dupa "costume" - sa fim seriosi, am scris intr-un post anterior ca se fac una si alta pentru a se mula parintii "pe langa" sistem :) unii se straduiesc sa dea copiii mai devreme, altii ii lasa pe mai tarziu. Pana la urma, libertatea exista :) Nimeni "in costum" nu rapeste copiii de acasa sa ii inchida intr-o inchisoare numita scoala, pana la urma tot parintele este cel care alege pentru copilul lui. Depinde doar ce si cat isi asuma parintele din acea alegere... la o adica, poti alege sa nu il dai la scoala deloc, doar ca iti asumi raspunderea pentru asta :)
Mai cred, de asemenea, ca multi parinti au ramas "marcati" de ceea ce li s-a intamplat in scoala, si hop scoala a devenit un fel de bau-bau si pentru copil. Nu e neaparat asa...
2. Ideea de "trecere fireasca de la joaca la invatare" - eu sunt de parere ca se poate invata prin joaca, chiar si la maturitate :) doar ca o faci numai cu ce te atrage, cu chiar cu orice. Daca nu te atrag culorile, n-o sa pictezi nici macar in joaca :) dar s-ar putea ca daca ai incercat si ai prins gustul, sa nu mai vrei sa il lasi, deci eu zic ca e bine ca totusi, la un moment dat, cineva sa iti puna pensula in mana (sa fiu sincera, eu asa am patit cu alegatul). Asta cu "invatatul prin joaca" ar fi trebuit aplicat de mult, mi se pare oarecum o carpeala, dar sa zicem ca ar fi buna ca inceput. Din nou, acord incredere :)
Aici am multe comentarii pornind de la articolul citat (multumesc pentru punerea lor asa frumos in ordine, mie chiar mi-a fost lene sa fac asta pana acum :D)
"Grupa pregătitoare pare mai mult școală decât grădiniță. Copiii au materii care li se predau după o programă ca la carte, cu obiective formulate pe tiparul celor pentru clasele mai mari" - pai da, dooooh, e chiar scoala :) de asta e "clasa pregatitoare", si e inclusa in ciclul primar din scoala :) e bine ca totusi s-a observat :D
- Comunicare în limba română (oare ce limbă or fi vorbit până acum?)
- Educație pentru societate (a se citi obediență)
- Matematică și explorarea mediului (tare-s curioasă cum vor reuși să le îmbine pe astea două, având în vedere rezistența cruntă a sistemului nostru la abordările interdisciplinare)
- Muzică și mișcare (să îndrăznim să sperăm că nu vor face matematică sau română în schimb, cum e obiceiul la noi?)
- Tehnologii de informare și comunicare sau Jocul cu calculatorul
- Religie (aici discuția e lungă, poate fi un articol de sine-stătător)
- Educație fizică și sport (că doar c-o să-i lăsăm să alerge liberi prin natură)
- Dezvoltare personală (un fel de consiliere în timpul căreia copiii oricum nu pricep o iotă din ceea ce sunt puși să facă)
- Arte vizuale și lucru manual (sau pseudo-creativitate controlată)
"De unde să le rămână timp pentru joacă? Și nu, activitățile impuse de programă și dirjate de învățător nu sunt joacă, ci instrucție deghizată."
Ei, aici as avea eu o poveste lunga. Pentru ca eu, chiar si acum, la 30 de ani, inca ma joc mult :) Merg la serviciu 8 ore pe zi, mai stau pe drum vreo 2 ore, gradinaresc, fac sport, mancare, spal vase, intind rufe, mai zugravesc o camera, mai repar o gaura in perete, mai pictez una-alta cu Alex, mai framant o paine - chiar acum am in cuptor painici in forma de arici... si jur ca, printre toate astea, ma si joc :) e doar chestie de atitudine de viata, si de perceptie personala :)
3. Partea cu graba :) Sincera sa fiu, graba nu-i acum :) acum e doar o consecinta a ne-sustinerii parintilor care au stat in concediu de crestere a copilului prin 2006, 2007, 2008. Cand cei 600 lei nu erau de ajuns. Si multi parinti au ales sa se intoarca la serviciu devreme (inclusiv eu). Noi am avut de ales intre o bona si o gradinita particulara. Am ales-o pe a doua (poate explic altadata care au fost ratiunile care au stat la baza acelei alegeri). Si acum, dupa 2 ani de grupa mica, un an de grupa mijlocie, si un an de grupa mare (comasata cu pregatitoare - face programa de grupa mare dar bineinteles ca trage cu ochiul si la ce fac cei de pregatitoare), clasa pregatitoare e, in opinia mea, mai degraba o continuare fireasca decat o "graba". Poate o fi graba pentru cei care au stat acasa. Dar pentru noi, desi am fost la evaluarea "de 2 lei", desi am fost acceptati destul de tarziu cu adevarat legal, desi unii spun ca "fortam lucrurile", e o continuare fireasca.
Unora li se pare stupid sa fie acceptati copii de 5 ani si ceva - mie mi s-a parut stupid sa fie "separati" copiii dintr-o generatie doar pe baza unei date, mi s-a parut stupid ca toti colegii unui copil sa mearga la scoala, si doar el sa ramana sa repete grupa mare, pentru simplul motiv ca, dupa cum mi s-a spus initial de la inspectorat, "mai bine se nastea pana in decembrie". LOL.
Se zvoneste ca nu a fost consultat nimeni cu privire la aceasta lege. Din pacate afirmatia nu e valabila, legea a stat in dezbatere publica, doar ca n-a fost mai nimeni interesat - recunosc, nici eu. Si intrucat asta e vina mea, imi asum parte din vina si nu protestez impotriva legii acum. Ar fi trebuit sa o fac atunci, cand intr-adevar mi s-a dat sansa, dar eu n-am reactionat...
Ca finantarea se va face in functie de numarul de inscrisi - pana la un punct e ok (adica scolile ar trebui sa isi dea mai mult interesul) dar de la un punct nu mi se mai pare ok - vor atrage [si] prin note, care de la un moment dat e posibil sa nu mai reflecte realitatea (nici acum nu stiu cat o mai fac). Ramane sa vedem. Oricum, acest sistem se aplica de multi ani in invatamantul universitar (eu personal nu cred ca a adus prea mult bine, e unul din motivele pentru care s-a lasat stacheta din ce in ce mai jos).
Presiune? eu nu simt presiune. Alex a avut perioade de acumulari si de stagnare, iar la limbaj n-a excelat niciodata. Da, acum e "bun" la matematica :) dar are si partile la care e mai putin bun. E pur si simplu un copil normal, si eu ma bucur de el asa imperfect cum e, si ma bucur si de mine, mama lui, asa imperfecta cum sunt, si atat de cruda incat sa il dau la scoala :)
Pana la urma, eu sunt fericita, si orice fel de scoala ar face Alex si de la orice varsta, asta e tot ce vreau pentru el - sa fie fericit si echilibrat. Si asta e o alegere personala, nu e nici ceva imprimat de scoala sau de profesori, nici de parinte acasa. E o alegere personala, a lui. Sper doar sa reusesc sa il fac sa inteleaga si sa aplice asta :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu