miercuri, 18 iulie 2012

Raport de curse: Surmont & MarVin

Voi fi destul de scurta cu aceste rapoarte, din diverse motive am o perioada foarte aglomerata si nu ma pot intinde la povesti (chiar daca mi-ar placeaaaaa :D).

Sa incepem cu inceputul:

1. Surmont MTB Challenge Azuga
Cursa a avut loc pe 8 iulie, la Azuga, iar eu am ales traseul mediu - 38 km cu 1100m diferenta de nivel. Am plecat impreuna cu Cristi din Bucuresti in dimineata cursei, am luat kitul, ne-am mai invartit vreo 2 ore si ceva prin parcare si... start! Am pedalat fara probleme primii vreo 7 km de urcare sustinuta pe drum forestier :) la urmatorii am mai si impins putin de bicicleta :) dupa care am intrat in zona de padure. Si daca pana in acel moment am spus ca urasc pietrele si abia astept pamantul de padure, acolo mi-am dorit inapoi pietrele :) Traseul a fost ceva mai tehnic decat ma asteptam, si eu nu prea ma pricep la urcat/coborat peste radacini tip scara :D asa ca, mai incet, mai sontac-sontac, am ajuns in varful muntelui :) unde direct pe prima portiune de coborare am reusit o cazatura spectaculoasa la vreo 30 km/ora, si multumesc din suflet inventatotului castii. Dupa cazatura am fost si mai precauta, am luat pe jos chiar si coborari care nu se anuntau extrem de periculoase, dar na, paza buna... :) Si pana la urma am ajuns la bucata de drum forestier care acum trebuia coborata, si mi-am dat drumul la vale la viteza maxima :) am depasit si 40 km/ora pe alocuri, am reusit si kilometri parcursi in maxim 2 minute :) Pe final am prins balti pe jos (in Azuga a tras o ploaie zdravana, nu stiu cum de am scapat uscata pe tot traseul), asa ca la finish am ajuns cam noroita :) Timp final: 4h47, locul 6 din 11, aproape la egalitate cu locul 5 (care m-a depasit cu 3 secunde, pe ultima portiune de mers)

Concluzie: cursa placuta, multa umbra, traseul oarecum tehnic, dar probabil ca o sa mai incerc sa il parcurg, dat fiind ca nu e chiar la asa mare departare de casa. Daca vrea si Cristi, bineinteles :)

p.s. Multumesc Florian Raducanu pentru poza :)



2. Maratonul Vinului
A avut loc pe 15 iulie. Cum pe 13 a fost ziua mea, am hotarat sa fie un fel de cursa-cadou, mai ales ca pana aproape de finalul inscrierilor eram doar 2 fete inscrise la tura lunga. Apoi am ajuns 4, dintre care una a renuntat (am senzatia ca s-a transferat la tura mica), deci am ramas 3. Ca sa imi fac cadoul mult visat nu era nevoie decat sa termin cursa :) Ah, am primit de la colegi si o casca noua, ca cea lovita nu mai e sigura...
Am ajuns dimineata in Urlati. Am constatat ca e foarte aproape de noi. De fapt, dupa ce se va da in folosinta autostrada, cred ca am face maxim 45 de minute cu masina pana acolo. Problema la aceasta cursa a fost caldura. Adica, 15 iulie e zi torida de vara, de cuptor :) asa s-a si dovedit a fi.
Ziua s-a anuntat mai prost pentru noi inca din start - Cristi mi-a facut un test la bicicleta si a reusit sa se loveasca, de mi-a cam stat inima in loc. Am cam avut emotii, dar pana la urma l-am lasat in grija cortului de prim ajutor si am pornit pe traseu. Desi initial m-am asezat undeva in ultimul sfert la start, am fost directionata de organizatori in fata, langa ceilalti colegi de "tura lunga". N-am prea inteles de ce, pentru ca e clar ca tura scurta o "taie" mai repede, si nu era start decalat. Asa ca, la start, majoritatea baietilor s-au ingramadit in fata mea, pentru ca apoi, pe prima portiune de urcare (unde se ingusta si drumul), sa se opreasca si sa ma incurce rau. De fapt, am prins vreo 3 ambuscade de-astea pe primii vreo 5 km...
La un moment dat s-au despartit traseele, am ajuns si la o coborare anuntata ca periculoasa. Am intrebat care era pericolul - pietre si crapaturi in pamant. Cu pietrele m-am descurcat, dar crapaturile... cum sa va explic, pur si simplu, de la seceta, s-a crapat pamantul. Dar nu dungulite usor de trecut cu vederea, ci chiar crapaturi late, carora nu prea le vedeai fundul cu ochiul liber :) ei bine, intr-o astfel de crapatura mi-a intrat la un moment dat roata din fata, iar eu am zburat peste ghidon. De data asta in genunchi (da, pe langa casca, probabil utile sunt si niste genunchere) :) Cam acolo s-a diminuat serios entuziasmul meu, plus ca deja se incalzise la 41-44 grade la umbra... am hotarat ca "better safe than sorry" si am luat-o mai incet, doar cu gandul de a termina cursa. Mi-a fost clar destul de repede ca eram ultima, dar na, nu era prima data in viata cand ma gaseam in aceasta postura :)
Undeva intre orele 12-13, toata cursa mea s-ar putea numi "pandeste umbra" :) ardea soarele destul de rau (nu in cap ca aveam casca, dar il simteam pe spate), si pomii erau destul de rari, asa ca in momentul in care gaseam unul, ma refugiam cateva minute la umbra lui :) ce e sigur: din ce am gasit, cea mai buna umbra o tin nucii :)
La un moment dat mi-a murit si bateria de la telefon (si implicit gps), deci am ramas si fara notiunea de timp sau distanta, si am mers practic din inertie, fara sa mai pot face vreun fel de calcul privind distanta ramasa sau timpul pana la finish. Ce era cert din nou - organizatorii se cam pregateau sa stranga. De fapt, fiecare CP il astepta pe Ben - unul dintre organizatori, care avea rolul de a "inchide plutonul" si de a da "strangerea".
Bineinteles, m-a ajuns si Ben din urma, si am mers impreuna o portiune de drum.
Si la un moment dat - momentul fatidic - i-a sunat telefonul, si a primit instructiuni sa "ne retragem". In 3 ani si jumatate de cand particip la evenimente sportive, e pentru prima data cand organizatorul ma retrage de pe traseu. Nu mi-a fost foarte clar de ce - am inteles ca nu mai vroiau sa astepte dupa mine, ca nici voluntarii nu mai puteau sta in soare - inteleg si accept asta (motiv pentru care am si acceptat sa nu mai continui cursa pana la urma), dar atata timp cat nu au existat timpi limita la CP-uri, si cat timp s-a derulat concursul chiar si in conditii de canicula, eu cred ca aveam dreptul sa continui cursa. La finish m-au cam ametit cu niste jumatati de explicatii, dar tot in ceata am ramas, doar ca de la un moment dat m-am mai linistit din nervi si dezamagire. Ulterior, dupa ce am vazut afisate rezultatele si eu m-am aflat complet in afara listelor, m-am simtit efectiv "aruncata la gunoi" si considerata un ... ceva nesemnificativ. Da, am facut cursa pentru mine, si nici macar nu mi s-a permis sa o termin - stiu, puteti spune ca puteam sa o continui chiar si fara CP-uri - intrucat nu mai aveam apa pe traseu nu as fi riscat, plus ca nu stiu daca nu cumva stransesera si o parte din marcaje. Si oricat de ambitioasa as fi, nu-s inconstienta sa merg 17 km de canicula fara apa. Facusem cam 38 de km, in timp similar cu cel de la Azuga, dar in conditii meteo mult mai dificile.
Deci, in loc de cadou frumos de ziua mea, m-am ales cu 2 cazaturi "in familie" (una eu, una Cristi), si o cursa neterminata fortat. Mda, uneori socoteala din targ da rau cu virgula :) De fapt, mi-am adus aminte de o cursa a lui Marian pe Fuji, in care concurentii au fost opriti la jumatatea traseului de organizatori din cauza vremii, dar au fost totusi considerati finisheri...

Concluzia: nu prea am concluzii, sunt in ceata totala privind modul in care "am ajuns" la finish. Oricum, dezamagirea la modul general exista si cel mai probabil probabil nu voi repeta aceasta cursa. Dar organizatorii si-au atins unul din scopuri - zona am descoperit-o, mai ramane sa gasim un week-end de vreme cat de cat normala ca sa mai incercam macar traseul mic. Poate in toamna, cand vor fi copti si strugurii, ca nu degeaba e Maratonul Vinului.

p.s. chiar daca nu apar pe niciun fel de lista pe site, am fost acolo, da? am dovada clara :) multumesc Zoltan Marton pentru poze :)



4 comentarii:

  1. peste tot s-a anuntat ca la o anumita ora se incheie cursa deci trebuia sa te incadrezi in timp. faptul ca au venit dupa tine este de laudat, un roman te-ar fi lasat pe traseu sa-ti duci la capat damblaua. regulile au fost anuntate si trebuia sa stii asta inainte de a intra in cursa. organizatorii care nu sunt romani stiu ce inseamna regula, numai tu nu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si inca ceva: am participat si la curse organizate in alte tari, deci simplul fapt ca organizatorii sunt straini nu ma da pe spate :) pe de alta parte, am si 2 curse abandonate din cauza vremii (organizate de romani si nu, nu au lasat concurentii de izbeliste cum ai tu impresia ca ar face niste romani) dar aici chiar nu era vorba de asa ceva. Plus, am pus deja link-ul de la Maratonul Fuji 2009 unde organizatorii i-au considerat finisheri pe cei pe care i-au oprit pe traseu - probabil nu ai vazut link-ul.

      Eu banuiesc ca totul a avut mare legatura cu persoana care s-a accidentat, la acel moment era in coma si ulterior a decedat. Nu apreciez nici faptul ca organizatorii nu isi exprima o pozitie fata de situatie (se intampla la maratoanele mari, dar "strainii" de acolo stiu sa gestioneze astfel de situatii).

      Din raspunsul tau deduc ca nu prea concurezi, dar daca ma insel - bafta sa iti "duci la capat damblaua" de fiecare data in mod perfect! :)

      Ștergere
  2. Eram cu o ora si ceva inainte de ora anuntata pentru incheierea cursei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si nu, n-au "venit dupa mine", pur si simplu si-au strans checkpointurile si n-am avut alta solutie decat sa renunt...

      Ștergere