Despre editia 2011 v-am povestit la vremea ei :) pentru 2012 m-am hotarat sa formez o echipa feminina, cu pretentii la podium. Si timp de un an de zile mi-am tot facut planuri, le-am tot schimbat... si pe cand ajunsesem la o potentiala formula de echipa, se apropia luna iunie si nu aveam vesti ca s-ar mai face concursul :)
Si dintr-o data, yupiii, anuntul ca s-au deschis inscrierile. In prima faza nu stiam daca avem suportul total al companiei, dar am hotarat sa ne inscriem chiar si individual, nu prin firma, in cel mai rau caz. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, ca de obicei, asa echipa bine calculata de mine era de fapt formata din mine, Andreea, si 2 locuri vacante :) pe Silvia am gasit-o repede pe listele de la Prima Evadare, dar pe Simona am gasit-o destul de greu :) Dar am reusit, si pe cand am format echipa am obtinut si sprijinul companiei :) si iata-ne inscrise :D
Cu o saptamana inainte de concurs am iesit impreuna (Andreea, Simona si eu) la o tura de recunoastere. Eu aveam probleme cu franele (inca aveam doar bicicleta veche, pe Bica), si am hotarat sa mergem mai incet, sa studiem traseul, dupa care imi duc si eu bicicleta la reglat. Pana la urma, cum au venit si baietii cu noi si au fost cam nerabdatori, am facut traseul mai repede decat planificat si l-am si gresit. Dar am zis ca na, n-are ce sa fie asa de rau in portiunea pe care n-am vazut-o :)
Cu cateva zile inainte de concurs s-a modificat si traseul - s-a scos bucata de noroaie. Din pacate. Ca mie mi-ar fi placut sa ramana, ca sa "filtreze" putin MTB-istii adevarati de ciclistii de asfalt :) traseul s-a lungit cu vreo jumatate de km, dar acum devenise mult mai rapid :)
Bineinteles, cum am tot visat la podium, am studiat si concurenta :D pe site-ul de rezultate de concursuri. Am descoperit astfel echipa Infinity despre care stiam ca are 2 fete bune... si am mai gasit inca vreo 2 echipe cu 1-2 fete (foarte) bune, dar restul nu apareau pe site (nu sunt toate concursurile incarcate acolo, iar lipsa unui nume de pe site nu inseamna ca nu se descurca pe traseu :D). Si dupa ce m-am tot perpelit pe tema asta, am hotarat sa mergem in ordinea: eu, Simona, Andreea, Silvia.
Surpriza mare a venit din partea lui Cristi, cu 4 zile inaintea cursei: o bicicleta noua :) Muuuult mai buna :) o cheama Fulger :) Stiu, nu e indicat sa faci concursul cu bicicleta noua, e bine sa fie cat de cat rodata, sa fii obisnuit cu ea... dar dupa vreo 3 iesiri scurte de acomodare am hotarat ca imi asum riscul si merg cu ea :) Ah, dupa tura de recunoastere, dupa ce am lasat bicicleta veche la service, mi s-a furat si telefonul, si tot Cristi m-a ajutat cu un telefon nou, cu GPS, deci puteam inregistra si cursa cu el :)
Dimineata cursei. Am mancat, am incarcat bicicleta in masina si am pornit spre start. Eram relaxata ca nu ma suna nimeni - am aflat la start ca fetele de fapt erau in culmea stresului ca nu imi suna telefonul :D deh, eroare de telefon si/sau retea :)
Eu am plecat destul de tarziu spre linia de start. Au fost cateva anunturi cam derutante privind momentul startului, iar pe cand m-am dus eu in zona n-am mai avut loc sa ma strecor mai in fata, cum imi planificasem. asa ca m-am strecurat unde am putut, si am hotarat sa depasesc pe toata durata cursei.
Si s-a dat startul. M-am concentrat doar pe depasit. Stiam ca e bucata lunga de asfalt, plus prima padure - spatii foarte bune pentru depasit. Asa ca pe asta m-am concentrat, si am tot depasit :) Apoi partea de camp - acolo am avut o mica problema pe portiunea pe care nu se prea putea depasi, un concurent orgolios si foarte hotarat sa nu recunoasca nicio forma de suprematie feminina ;) nu m-a lasat sub nicio forma sa il depasesc :D pana la urma a venit intrarea in a doua padure, unde am reusit sa trec de el si sa prind din nou viteza. Ah, inainte de start mi se stricase si ciclometrul, deci habar n-aveam ce viteza am, ce distanta am parcurs etc. Organizatorii pusesera pe copaci niste afise cu numarul de km ramasi, dar eu nu le-am observat pana la ultimii 4 km :) practic, am vazut doar 3 afise: 4km, 2km, 1km :) si asta pentru ca abia pe acolo mi s-a eliberat traseul in fata si am inceput si eu sa fiu atenta cu adevarat la el. Pana acolo am fost concentrata exclusiv pe pedalat si depasit :)
La bariera a fost un moment psihologic - in primul rand acolo gresisem traseul la recunoastere, si eu eram gata sa o iau pe unde "recunoscusem". Dar arbitrii mi-au aratat directia, si am luat cea mai proasta varianta posibila pe acea directie :) am pierdut secunde pretioase pana am reusit sa intru ca lumea pe traseu... asta sa imi fie invatatura de minte pentru urmatoarele recunoasteri - se fac cum trebuie, altfel nu ajuta la nimic :)) si tot atunci mi s-a spus ca eram a 4-a fata, ceea ce m-a ambitionat sa pedalez la maxim, in speranta ca mai prind vreo fata din fata...
Mi-au alunecat de vreo 3 ori si picioarele de pe pedale - deh, bicicleta noua si combinatie de foi/pinioane nepotrivita cu viteza mea de invartit picioare :)) dar am reusit sa nu cad pana aproape de finish, cand un alt concurent m-a impins intr-o balta semi-uscata, de am lipit niste noroi de pantaloni si de scaunul de la bicicleta :) in rest, pot sa spun ca totul a mers bine :) pe ultimii 2 km am tras tare, la un moment dat incepusem sa simt nevoia sa ma indrept pe bicicleta ca sa respir cat am nevoie :)
A venit intr-un final si iesirea la asfalt, unde am reusit sa prind viteza marisoare, am mai depasit vreo 2-3 concurenti, si am ajuns la finish.
Eh, aici o parte amuzanta - trebuia sa cobor de pe bicicleta si sa alerg pana in zona echipei. Mi-am calculat muuulta vreme care ar fi partea cea mai potrivita pentru a cobori de pe bicicleta - de obicei cobor pe dreapta, dar bicicleta in stanga ar fi stanjenit mutarea cipului, pe de alta parte coborarea pe stanga incomoda curba de la capatul liniei de alergare... si pe cand strangeam de frane si ma intrebam pe care parte sa cobor... am coborat la nimereala :)) pe stanga :) Andreea a mutat repede cipul, eu am mai balbait putin borseta cu spray-ul de pana, dar am reusit intr-un final sa i-o prind Simonei si sa ii dau startul ;)
Apoi, a urmat pentru mine complet alta perspectiva decat la cursa de anul trecut - incercam sa numar cate fete B ajung inaintea noastra, apoi cate fete C... la un moment dat mi-am dat seama ca nu mai stiam care dintre echipe erau feminine si care mixte, deci toata numaratoarea nu m-a mai ajutat la nimic. Ceea ce mai stiam sigur era ca a doua concurenta din echipa Inifinity ajunsese inaintea Simonei... dar Andreea a ajuns inaintea celei de-a treia concurente. In momentul in care am vazut in departare tricoul Andreei fara sa vad vreo urma de Inifinity C am inceput sa topai de bucurie, de se uita toata lumea ciudat la mine :)) eh, asa ma bucur eu - topai :D
Apoi a plecat si Silvia, am asteptat-o si pe ea cu nerabdare. Am incercat sa numar totusi fetele D, cu gandul ca echipele mixte nu prea trimit fata pe ultima tura :) Am vazut o singura fata D, apoi a venit Silvia. Pe drum i s-a spus ca era a 3-a fata D, asa ca incepusem sa avem emotii ca am fi prins locul 3 :) Am stat in emotii multa vreme, rezultatele s-au afisat foarte tarziu... si surpriza, aveam locul 2! :)
Multumesc colegelor de echipa, felicitari si ... la mai mare! :) Andreea mai are ceva experienta, dar pentru Silvia a fost al doilea concurs, iar pentru Simona primul :) la cat mai multe! ;)
Ah, povestea Andreei este aici :)
Asteptam editia a 3-a! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu