Istoricul meu legat de aceasta cursa e urmatorul:
2009: maraton (de fapt a fost primul meu maraton)
2010: semimaraton (venea la 2 saptamani dupa MPC; am incercat sa scot un PB, am fortat, si dupa 15 km in care alergasem in ritm de aprox 2:05, am facut intinderi de ligamente la ambii genunchi si l-am terminat aproape in lacrimi, la pas, in 2:15)
2011: ma inscrisesem initial la semimaraton, cu speranta ca daca nu fortez si daca ma incalzesc corespunzator inainte de cursa, nu repet istoria de cu un an inainte. Si cu vreo saptamana inainte m-a sunat Ana ca mai avea nevoie de o fata intr-o stafeta. Mi-a suras ideea, mai ales ca diferenta de la MPC era de doar o saptamana. Deci, s-a batut in cuie: stafeta.
Cum aveam si alte treburi in acelasi week-end, am hotarat ca alerg ultima, ca sa pot ajunge mai tarziu la locul de start. Si am ajuns cand era pe traseu Adriana (stafeta nr 2), Ana terminase, Claudia se pregatea de incalzire.
A fost ciudat pentru mine sa trec pe langa alergatori, e ciudat pentru mine sa privesc cursa din perspectiva statului pe margine :) mereu am alergat, si mai mereu am ales probelele care implicau cele mai mare suferinte, pardon, distante :) eram mereu cea incurajata, intarziata pe traseu, nu mi s-a intamplat sa ii vad pe ceilalti de pe margine.
Am ajuns cumva la standul Ro Club Maraton, unde era Ana, care terminase prima parte din stafeta. Tot drumul pana acolo m-am intrebat ce timp as putea sa scot. Si cand am ajuns acolo m-am hotarat sa incerc sa scot sub o ora. Dar totusi, cu grija sa nu imi stric genunchii din nou.
Pana m-am mai invartit cu una-alta pe-acolo, a plecat si Claudia. Eu eram destul de derutata, nu stiam la ce ora s-a luat startul, la ce ora a plecat Claudia, la ce ora sa merg la punctul de schimb al stafetelor. Si cum nu mai aveam stare, m-am dus la punctul de schimb, destul de devreme.
Mi-am facut acolo o incalzire usoara, am incurajat alergatorii cat am putut, desi unii, in special cei aflati la ultima tura, nu prea sunt convinsa ca auzeau/vedeau/simteau ce se intampla in jurul lor :) mi s-a parut ca am vazut multe priviri in gol, multe urechi care nu auzeau nimic, multe corpuri desprinse de simturi (sau simturi desprinde de corp? :D).
La un moment dat m-a strigat cineva - Claudia, care ajungea in Piata Alba Iulia pentru prima data. Stiam ca de acolo mai avea 2 intoarceri, si stiam ca mai erau cam 2 km (de fapt mai erau 2.5). Am intetit incalzirea, si o asteptam pe Claudia sa apara in orice minut. Acele minute mi s-au parut nesfarsite :) sunt convinsa ca si Claudiei, care alerga repede relativ la situatia in care se afla, si mie, aflata in asteptare, mi se parea ca ar fi putut sa alerge mai repede :)) cine n-a facut stafeta niciodata sa incerce, e o perspectiva complet diferita :)
Si a venit Claudia, am luat repede chipul, si am pornit la drum. Inca dinainte de pornire mi-a fost teama ca o sa o iau prea tare pe primii km. M-am straduit sa ma temperez putin, dar ma simteam excelent. M-a incurajat si Sergiu de pe margine, probabil si el era uimit de ritmul meu. Cand am ajuns la borna cu km1, mi-am dat seama de ce: 4:45. Ups :D Am hotarat sa mai reduc ritmul, am incetinit putin. La km 2 aveam 9:45, deci incetinisem 15 sec/km :)
A dat bine la moral faptul ca am depasit. Cand am preluat stafeta, mai erau foarte putine stafete la punctul de schimb (eu am numarat vreo 7 :D). Si am hotarat sa depasesc cat pot, sa imi iau mereu reper persoana din fata mea si sa ma gandesc cum recuperez distanta pana la ea. A functionat perfect. Doar ca am ajuns din urma multi oameni de la maraton full, pe care sper ca nu i-am demoralizat (prea tare) :) mi-ar fi placut sa reusesc sa "lipesc" de mine un maratonist si sa ii fiu iepure, dar nu s-a tinut nimeni de mine :(
La km 5 aveam vreo 28 min. La km 6 aveam 33:45 :) abia in acest punct mi-am dat seama cat am mers de repede fata de ritmul cu care eram obisnuita, si am inceput sa am o strangere de inima (asta imi face mereu rau, ar trebui sa nu mai iau ceas cu mine ca sa nu incetinesc fortat) si am incetinit din nou. Am mai mers ok pana la km 8, unde mi s-a terminat energia.
Stiu, e o cursa mai scurta, teoretic n-ar trebui sa se puna problema "zidului". Poate n-a fost asta, dar poate inca nu ma incarcasem suficient dupa MPC, sau poate consumasem prea mult cu alergarea rapida de pana in acel moment. Oricum, cert e ca ... m-am terminat :) si am incetinit cam mult. Prima intoarcere a fost ok, ca a fost scurta, dar a doua mi s-a parut interminabila. Mi se parea ca pe ultima intoarcere organizatorii au lungit kilometrul :) m-am gandit atunci la nerabdarea mea, cand o asteptam pe Claudia, care probabil simtise exact ce simteam eu in acel punct :)
Vedeam poarta in fata, dar parca pe cat ma straduiam sa ajung la ea, ea la randul ei se indeparta de mine :) am tras cat am putut, si cumva am terminat, cu 55 de secunde mai tarziu decat as fi vrut :) medie: 5'51"/km (prima mea cursa cu medie sub 6 min/km)
Acum, partile bune:
1. Pot alerga si repede :) o sa caut un cros de 3 km, sa vad cat pot pastra ritmul de 4:45 cu care am alergat primul km :) poate, cu un sprint la sfarsit, ies chiar in timp decent :D Am facut febra musculara (pfuai, n-am crezut ca mi se poate intampla dupa o cursa relativ scurta) la spate (am alergat mai dreapta decat de obicei) si la picioare la niste muschi implicati in viteza (deci chiar am alergat repejor, macar prima parte)
2. Nu am avut probleme cu articulatiile [yupiiiiiiii]
3. Pana la urma, chiar daca mai scurta, a fost o cursa frumoasa, fetele s-au descurcat excelent, si am terminat pe un loc rezonabil :) sa ne fie de bine! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu