Mi-am adus aminte azi dimineata de asta, si nu m-am putut rabda sa nu va povestesc...
Acum o luna si ceva, triatlonul Sf. Ana. Din partea firmei la care lucrez, 4 stafete - 3 de baieti, una de fete (din asta faceam parte si eu, evident).
Nu va povestesc despre cursa mea. Au fost cateva momente de-a dreptul frustrante, plus ca nu vreau sa imi aduc aminte cat de isterica eram cand am gresit traseul si ma invarteam aiurea prin mijlocul padurii, in mijlocul necunoscutului, fara sa am cea mai vaga idee pe unde ma aflu si pe unde e traseul corect.
Buuun. Cumva, dupa muuulta rataceala, regasesc traseul. Eram convinsa ca sunt printre ultimii, dar eram atat de bucuroasa ca am intrat pe drumul normal, incat nu imi mai pasa de clasament. La un moment dat, dupa km 20 (real) al cursei, ma ajunge din urma Dan, biciclistul de la una din stafetele de baieti, stafeta pornita cu ganduri mari la podium. Si, in timp ce trecea agale pe langa mine, pe o urcare, imi povesteste suparat cum a facut pana inca din primii kilometri, iar spray-ul de pana, pe care il avea de ceva vreme si nu a avut nevoie sa il foloseasca pana acum, nu i-a functionat. Si de necaz l-a aruncat cat colo. Si cum a cersit un cauciuc, si nu i s-a potrivit, apoi a cersit un alt cauciuc la schimb, apoi pompa, umflata roata, si din nou la drum! Si a plecat practic dintre ultimii, mai eram pe traseu numai el si fetele :) si pana la urma, dupa ce s-a odihnit pe langa mine, si-a luat pedalele la spinare si a prins viteza...
Se termina cursa, pana la urma au iesit pe locul 2 la corporate, iar alta echipa de-a noastra de baieti - pe 3. Dan inca de-a dreptul furios pe ghinionul pe care l-a avut, mama lui de spray.
Dupa ce se termina premierea, Mariana (inotatoarea din echipa de fete) ne duce la Baile Tusnad, intr-un loc secret. Un izvor de apa termala, calda la vreo 30 de grade, iesind frumos din pamant si adunandu-se intr-un fel de balta amenajata de localnici. Apa de la izvor buna de baut, balta buna de imbaiat. Gratis, ca statul roman, proprietar al izvorului, nu ii lasa pe localnici sa il exploateze (iar daca imi dati o ciocolata va si explic cum ajungeti acolo). Asa ca sarim repede in costume de baie si ne ghemuim in balta. Cea mai buna recuperare dupa o cursa epuizanta, clar :)
Dan inca era pe la masina sa se schimbe. Inca furios pe pana si spray. Noi ceilalti deja ne amuzam prin balta. Si biciclistul de la stafeta de pe 3 incepe si el, foarte amuzat, sa ne povesteasca cum a facut si el pana pe la inceputul cursei. Si n-avea la el nimic sa poata repara pana. Si cum mergea el agale pe langa bicicleta, gandindu-se cati km mai are de impins, ce credeti ca gaseste pe marginea cararii? Un spray de pana, aruncat de cineva cat colo. Si ce i-a trecut prin minte? L-a luat si l-a verificat. Pe jumatate plin!!! Pfuai, culmea norocului, baga repede spray-ul, umfla roata, si la drum :) Mai depaseste el pe cine poate, si apoi - pac, mai ia o piatra, mai face o pana. De data asta a ramas si el la mila celorlalti, dar pana la urma a primit ce i-a trebuit si a terminat si el cursa.
Si pe cand povestea el asa, mi-a picat fisa. Si m-a pufnit rasul, si nu ma mai puteam opri, si nu intelegea nimeni ce-i cu mine. Apare si Dan in apa, moment in care reusesc sa spun:
- Ia spune-i si lui Dan ce noroc ai avut la prima pana.
Dan, cu ochii mari, dupa ce asculta:
- Unde zici ca ai gasit spray-ul ala? Si cum era bun? Ca era uscat, n-a iesit nimic!! Doar nu l-am apasat prost... si l-am aruncat...
Si uite-asa, dintr-o eroare, au terminat amandoi cursa :) ca altfel, erau sanse mari sa stam noaptea sa ne asteptam colegul venind pe langa bicicleta, prin padurile Tusnadului. Si pana la urma, vorba aia, au iesit amandoi pe podium!
chiar tare :)))) Florina
RăspundețiȘtergere