A ajuns si la mine acest articol (via un alt site, care se presupune ca ar trebui sa se "comporte" cu obiectivitate)... Ah, cat m-a infuriat! :) si din cat de multe aspecte... si cum oricum aveam de gand sa scriu ceva despre "a judeca" si "a ierta", incep cu prima parte (urmeaza si altele, ca mai am multe de spus pe teme apropiate):
Parerea mea este ca parintii (mai ales de mai multi copii) care n-au avut probleme in a avea copii, nu ar trebui sa discute despre cuplurile care nu pot avea copii (si mai ales cu aerul de superioritate pe care si-l da autoarea articolului). Asta pentru ca nu inteleg prin ce trec ceilalti. De fapt, nici n-ar trebui sa isi puna problema vreunei comparatii, pentru ca se compara, pur si simplu, mere cu pere...
In primul rand, fiecare parte a baricadei are o urma de invidie (mai mare sau mai mica) pentru cealalta parte a baricadei (unii pentru copii, ceilalti pentru bani/vacante). Da, e greu sa recunoastem asta, e greu sa iti "infranezi" invidia - sau na, cel putin mie mi-e greu :) si recunosc asta. Dar ma straduiesc :) Si cat timp exista o urma de invidie, nu mai analizezi obiectiv, ci ajungi sa judeci, cumva gasesti un cusur in situatia pe care o analizezi... care, pentru cealalta parte, s-ar putea sa fie o piesa din perfectiune, dar pentru tine, care nu mai poti atinge acea perfectiune... uf.
In al doilea rand, omul ajunge sa se convinga singur ca ... strugurii sunt acri. Atunci cand chiar nu poti avea ceva ce iti doresti enorm, sansa ta la fericire este sa renunti sa mai vrei acel ceva (paradoxal, nu?). Sau sa renunti sa mai vrei "enorm" :) lasi acel ceva pe un plan secund/tert/etc, si cu cat iti scad sansele la a-l obtine, cu atat ii gasesti dezavantaje mai mari, mai multe, si il treci in plan mai indepartat, si ajungi sa te convingi ca de fapt nu ai nevoie deloc... e destul de greu sa ajungi sa accepti situatia asa cum e, sa nu mai faci comparatii, sa nu te mai intrebi "ce-ar fi daca", si sa mergi mai departe - atentie, a "accepta" situatia nu inseamna a te resemna, dar inseamna un ajutor in a gandi obiectiv si a analiza cat mai corect optiunile pe care le ai, si valoarea pe care ti-o aduce fiecare din ele...
In acelasi timp, in cazul in care continui sa faci comparatii, ajungi sa te convingi ca realitatea e mai buna decat ceea ce ai vrea de fapt sa se intample, si sa gasesti avantajele situatiei tale, pe care le scoti in fata ori de cate ori esti pus in situatia de a da explicatii (grr, ce inima poate avea cineva sa le ceara, si cu ce drept ar face asta?), si dezavantajele celeilalte parti.
Uf, chiar ar trebui sa ne oprim din a-i judeca pe ceilalti. Dupa cum spunea cineva mai bine decat as fi reusit eu sa rezum, "cred ca ajungi sa iti dai
seama de asta atunci cand ai trait si destul "alb", si destul "negru" ca
sa realizezi ca de fapt nu exista decat gri, si ca perspectivele
difera, si ca judecatile nu-si au rostul.". Eu nu cred ca poti intelege o situatie cu adevarat, pana nu treci prin ea...tin minte si acum cum am fost admonestata cu ceva ani in urma, cand incercam sa dau un sfat unei mame de 3 copii si mi-a replicat ca n-am cum sa ii dau sfaturi cat timp am un singur copil, ca nu ii inteleg situatia. Da, avea dreptate, intr-adevar, n-am idee cum e sa ai 3 copii (desi as vrea sa am ;) ), motiv pentru care nici nu ma exprim pe aceasta tema. Pot sa ma exprim doar pe tema "cum e sa il a(ve)m pe Alex" :)
Un alt paradox: autoarea articolului are dreptate, tot asa cum si domnul cu camasa in patratele are dreptate :) Toti avem dreptate, si totusi ne e greu sa intelegem ca dreptatea/adevarul fiecaruia dintre noi valoareaza exact la fel de mult ca dreptatea/adevarul fiecaruia dintre "ceilalti". Exact la fel, si cu nimic mai mult... de fapt, parerea mea - totul se rezuma la alegeri si asumarea consecintelor. Atat si nimic mai mult. Si ce avem de comparat sunt exclusiv optiunile pe care le avem noi intr-o situatie, si valoarea adusa de ele, si in niciun caz nu avem de comparat optiunile noastre cu optiunile altora, respectiv sa substituim valoarea adusa noua cu valoarea adusa altora... Da, consecintele ne sunt influentate si de alegerile altora si ar fi util sa luam in calcul si aceste alegeri (a le lua in considerare, pur si simplu, fara a le judeca), dar doar pentru a analiza cat mai bine optiunile noastre intr-o situatie (pe tema asta s-a dezvoltat Teoria Jocurilor).
De fapt, nici macar nu exista un adevar universal valabil - exista adevarul fiecaruia, din lumina caruia fiecare isi face alegerile... :) si toate aceste "adevaruri" nu ar trebui comparate, pentru ca pur si simplu se completeaza reciproc, si nu poti spune despre o piesa dintr-un puzzle ca e mai buna decat cealalta. Fiecare are avantajele si dezavantajele ei, isi poate gasi locul in puzzle mai usor sau mai greu, dar impreuna alcatuiesc intregul... si fiecare piesa are rolul ei intreg, si fiecare exact aceeasi valoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu