Mda. Dat fiind ca am unele principii de viata oarecum diferite de ale majoritatii celor din jur, chiar aveam senzatia ca as fi, intr-un fel, speciala :) chiar pomeneam, zilele trecute, ca am niste idei proprii despre "bine" si "adevar", cand discutam despre programa de la clasa pregatitoare...
In urma cu cateva saptamani am inceput un curs de Model Thinking (as traduce prin ceva de genul "Gandirea prin modele"), oferit de prof. Scott Page, de la Universitatea din Michigan, gratuit, online. Nu se primeste vreo certificare la sfarsit, dar am hotarat sa il fac pentru mine, pentru sufletelul meu. Si asta pentru ca imi place modelarea [matematica] :D si pentru ca, orice as face - de la serviciu pana la sport sau gradinarit, in adancul sufletului meu sunt si voi ramane matematician :D
Si uite-asa, din lectie in lectie, am ajuns ieri la Modelul Actorului Rational. Si am constatat ca tot ceea ce eu consideram special, are de fapt un model, o teorie, un nume, si tot tacamul :) Eu merg pe ideea ca, atunci cand am de luat o decizie, analizez tot ce imi trece prin cap privitor la variantele pe care le am, "cantaresc" rezultatele pe care mi le-ar aduce, aleg varianta pe care o consider cea mai convenabila din cele pe care consider ca le am, si gata. Din acest punct merg mai departe cu decizia luata, fara sa ma mai uit inapoi, fara sa ma mai intreb "ce ar fi fost daca", fara sa mai am dubii. Consider intotdeauna ca decizia pe care am luat-o este cea mai buna (de fapt in teoria mea nici nu exista decizii/alegeri bune/proaste, ci doar decizii pur si simplu), si merg mai departe asumandu-mi consecintele. Ulterior, cand ajung din nou intr-un punct in care consider ca se impune luarea unei decizii, iau procesul de la capat :) Avantajul major: sunt mereu multumita de deciziile pe care le iau (practic nu mai compar ce este cu "ce ar fi putut fi").
Ca sa va explic in cateva cuvinte ce spune modelul: merge pe premisa ca oamenii sunt rationali si iau deciziile care le aduc cea mai mare valoare :) pe ideea ca oamenii mereu isi maximizeaza avantajele, optimizeaza. Nu, asta nu inseamna ca ar fi egoisti, dimpotriva, dat fiind ca deciziile de multe ori depind de deciziile celor din jur (abia astept sa incep si cursul de Game Theory, care dezvolta asta), de cele multe ori maximizarea avantajelor proprii inseamna de fapt si maximizarea avantajelor celor din jur. Si consecinta: dat fiind ca ai ales deja calea care iti aduce maximum de valoare, nu are sens sa te mai intrebi ce ti-ar fi adus celelalte cai, pentru ca tu deja stii ca valoarea adusa de celelalte cai este mai mica decat valoarea adusa de calea aleasa :)
Teoria spune mult mai multe, eu am rezumat doar un aspect simplu de inteles si util :) Si da, stiu, teoria e frumoasa, dar exista cateva motive pentru care oamenii nu sunt mereu rationali :) si tu poate alegi ceva gandindu-te ca cel de langa tine e rational si va alege ceea ce ii maximizeaza valoarea, si implicit o va maximiza si pe a ta - si poate el alege, din diferite motive (de exemplu din consecventa - vrea ca alegerile pe care le face sa pastreze o anumita consecventa, voi reveni si pe tema asta), altceva. Plus, mai poate exista eroare de calcul in valoarea adusa de optiuni, asa incat poate ca de fapt nu alegi chiar tu calea optima. Dar, dat fiind ca eu deja mi-am setat in minte faptul ca analizez datele pe care le am in acel moment, cu "uneltele" pe care le am in acel moment, si aleg cea mai buna optiune - deja am setat in minte faptul ca am ales varianta optima :)
Si, cum se spune, sa nu-ti para niciodata rau de alegerile pe care le-ai facut ;)
p.s. Voi reveni in curand si cu alte modele si concepte, explicate in cateva cuvinte. Unele sunt extrem de interesante, simple, utile (zic eu :D), si se pot aplica foarte usor in viata de zi cu zi :) Doar sa reusesc sa trec examenul de mijlocul semestrului, pe care il voi da saptamana viitoare :) informatia e multa, bogata, variata, si cum imi si place am tendinta de a mai citi si extra-curs, asa ca sunt destul de ocupata ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu