De-ale lui Alex, din ultima vreme (a trecut la chestiuni mai complexe :D):
Sambata, in drum spre stadionul Dinamo pentru cursa mea, Alex imi explica:
A: Mami, facem un joc - nu avem voie sa calcam pe linii (si imi arata diverse margini si crapaturi in asfalt). Ai 3 sanse... aaaa, mai ai 2 sanse, te-am vazut cum ai calcat pe o linie! Si tati are tot 3 sanse!
Eu: Ah, o sa am grija...
A: ... si eu am 100 de sanse!
Eu: Pai tu de ce ai 100 de sanse si eu si tati avem doar 3?
A: Pentru ca este jocul MEU!
Ce sa mai spun, decat fair enough :) cred ca am destule "jocuri" pentru care fac regulile cum vreau eu :)
Ieri, Alex, vioi si cu chef de alergat:
A: Mami, hai sa ma prinzi!
Eu [cu o oarecare febra musculara dupa ziua de sambata]: Alex, ma cam dor picioarele...
A: Atunci trebuie sa te incalzesti! Stii, eu cand merg cu bicicleta - la inceput ma dor picioarele, dar dupa ce ma incalzesc, nu ma mai dor si pot sa merg bine! Asa ca hai, alearga, si incalzeste-te!
M-a lasat masca... nici macar nu e departe de adevar :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu