Raport de cursa: Velocompass Mai 2012

Am asteptat cu mult drag acest concurs :) mi-a placut mult editia 2011, asa ca am pornit cu ganduri mari spre editia 2012 :)

O modificare majora a organizatorilor a fost perioada - iar luna mai e cam capricioasa din punct de vedere al vremii. Dupa ce saptamana trecut am "ratat" o evadare pe vreme excelenta, saptamana asta a plouat in fiecare zi. Am zis ca totusi, mai rau ca la Prima Evadare 2011 n-are cum sa fie, asa ca am saltat bicicleta in masina si m-am prezentat la start. Apoi, am convins-o si pe Iuliana sa mi se alature, ca doar ploaia incetase :D

Pentru cine nu stie - la o astfel de competitie starturile sunt decalate, echipele pleaca una dupa alta, la o anumita diferenta de timp. Programul fusese stabilit, se pleca la 3 minute diferenta, noi eram programate pentru putin dupa ora 12. Pana la urma, cum o parte din echipe nu s-au prezentat, am pornit mai devreme, aproape ultimele, confom ordinii din planificare. Si, ca un facut, nici n-am pornit bine, ca s-a pornit si o ploaie torentiala :) chiar m-am razvratit putin atunci, baietii prinsesera aproape o ora fara ploaie :D

In mod normal, ploaia nu ma sperie :) dar... am ochelari, Iuliana la fel. Doar persoanele care poarta ochelari imi pot intelege nervii pe ploaie :) ca picaturile se pun pe ochelari si incep sa vezi aiurea, plus ca ochelarii se mai si aburesc si nu mai vezi nimic :D si pe langa toate celelalte chestii la care trebuie sa fii atent, mai vine si chestiunea asta in plus :) Pentru urmatoarele concursul o sa imi iau lentile de contact :) Dixit!

Apoi, o alta dificultate pe ploaie (dar de care am suferit toti :D) -  crengile lasate ale pomilor, plantele inclinate etc. Pe de o parte iti impiedica vizibilitatea, te uiti de 3 ori - o fi sau n-o fi poteca aici, oare se continua sau se infunda (am trecut de vreo 2 ori pe langa postul 2 asa, eram convinse ca se infunda cararea, cand se fapt nu se infunda :D), pe de alta parte le "iei" din plin cu fata sau cu casca - mi-am si agatat casca in pomi de vreo 3 ori :D si cum era prinsa bine de cap, era sa raman agatata cu totul :))

Alt aspect - daca esti al doilea - crengile care se agata in cel din fata ta vin cu putere peste tine :)) primele le-am cam luat in plina figura, apoi am prins strategia - aplecam capul ca sa le "iau" in casca, dar asta afecteaza faptul ca nu mai vezi drumul pe care ar trebui sa il iei cu bicicleta, deci am mai luat si balti si zone de namol pe care n-as fi vrut sa le iau :))

Apoi - baltile si namolul. Te concentrezi cum sa le abordezi, si "ratezi" potecile de pe langa drum :) Strategii de genul "a treia poteca la stanga" devin extrem de nesigure :)) - "o luam pe asta; o fi a treia, poate e a 4-a, poate cea dinainte nu era poteca" :))

Iar ca totul sa fie complet, mi s-a stricat si ciclometrul inca dupa primii 20 de metri, asa ca nu mai aveam idee de distanta parcursa :) anul trecut ne-a ajutat mult, "o poteca la stanga peste 300m" era o chestie clara, dar acum n-a mai functionat :D iar ochiometric nu prea ne-a iesit, intrucat pe portiuni mergeam mai repede iar pe altele impingeam bicicleta, deci nu mai puteam aprecia nici macar o viteza medie...

Consecinta - am gasit punctul 1 dupa o mica ezitare, am gasit punctul 2 dupa 2 ezitari, 3,4,5 si 6 fara probleme :) apoi am ratacit rau spre punctul 7, si am reusit sa iesim major in afara hartii :)) iar dupa un total de vreo 3 ore apoteotice de pedalat pe ploaie torentiala, am hotarat sa abandonam.

Am primit sfatul "mergeti spre sud", si am iesit pe o straduta din comuna Voluntari, departe rau de unde ar fi trebuit sa fim :) de acolo am luat-o pe asfalt, si pana la punctul de start am mers vreo 6 km :D Ah, e super tare sa mergi cu bicicleta pe asfalt pe un drum cu canalizare/scurgere proasta :D aveam portuni de drum cu apa si de peste 10 cm - evident, am stropit tot in jur, in special pe noi :))

Partea buna e ca s-au spalat si bicicletele :) cand am iesit cu ele din padure ne-am distrat copios - eu aveam o creanga intreaga prinsa intre butucul rotii din fata si frana fata (auzeam eu ceva "frecand" la frana, dar n-am dibuit ce pana n-am iesit la lumina), iar Iuliana avea niste plante gen iedera infasurate elegant peste caseta de pinioane :)) noroc ca n-a incercat sa schimbe viteza :D

Cam asta a fost povestea noastra de la Velocompass 2012. Acum, daca stau bine sa ma gandesc, intre urzicile de iulie de anul trecut, si ploaia de mai de anul asta, aleg fara drept de apel urzicile :))

Sa ne vedem cu bine la editia urmatoare, asta e, pentru mine, inca o cursa de razbunat! :))