Eu am plecat de acasa direct cu bicicleta. Am zis ca daca tot e eveniment de pedalat, pai asa sa fie. Adica, vorba ceea: ori suntem ciclisti, ori nu mai suntem :)
Deci, inarmata cu camelbak-ul incarcat cu apa (cu saruri de hidratare), o hainuta (auzisem ca s-ar putea innora mai dupa-amiaza si n-aveam idee la ce ora ma intorc - am plimbat-o degeaba :D), kit de pana si alte chestii trebuincioase marunte, am pornit la drum, aproape de ora 9. Am mers destul de bine, chiar mai bine decat ma asteptam dat fiind cat de haotic mancasem cu o zi inainte :) Pe drum m-am tot gandit si am socotit ce sa vorbesc, cum sa deschid discutii etc - deh, nu sunt mare vorbareata, nici tocmai exemplu de "foarte sociabila" :D si cu toate astea in gand nici nu mi-am dat seama cum au trecut kilometrii.
Stiu ca la un moment dat, putin dupa iesirea din Balotesti, pe DN1, m-au atacat doi caini. Nu prea aveam ce sa fac, nu pedalez mai repede decat alearga ei (inca :D), asa ca am ridicat picioarele si am asteptat sa treaca distanta-limita pana la care ma alearga :) si pe cand mai aveam putin si se oprea bicicleta, s-au oprit si ei. Bineinteles, in tot acest timp imi luam claxon dupa claxon, avertizari sonore care, desi cred ca intentionau sa ma avertizeze sa nu trag stanga de ghidon, n-au reusit nici sa sperie cainii, dar au reusit sa ma enerveze la culme (am eu o problema cu claxoanele "preventive" adresate biciclistilor, voi reveni cu o postare pe tema asta).
Am intrat usurel in parcul Herastrau, aveam cam 1:13 de cand pornisem de acasa, cu tot cu cele 2 opriri pentru hidratare. Per total am reusit sa mentin o medie putin peste 20 km/ora, in premiera pentru mine :) Aveam cam 23 de km de acasa.
M-am inregistrat la organizatori, dupa care a urmat o perioada putin cam haotica. A venit si perechea mea - doamna deputat Carmen Moldovan.
Am povestit putin, a fost destul de des "rapita" de colegi [si de un domn deranjat de insistent], asa ca mai mult am povestit cu Cristina :) A fost, bineinteles, prezenta si presa, si cateva alte persoane "politice". Eu am stat mai cumintica deoparte, nu sunt genul care sa iasa in fata la astfel de evenimente ;)
Ne-am mai invartit pe acolo fara sa ne fie foarte clar cum se organizeaza treburile, dar pana la urma am pornit usurel "in pedalare", mai spre sfarsitul coloanei :)
Treaba a mers struna, cu escorta Politiei si "culoar" prin intersectii, spre disperarea soferilor :) pana la urma, totusi, la Piata Victoriei coloana noastra s-a rupt in doua, exact in fata noastra, pentru a se elibera intersectia. Pe Calea Victoriei am mers in mod standard, cu stat la semafoare (pff, mult mai sunt, din masina par mai putine :D), si am ajuns in final in parcul Izvor. Total, cam 5,5 km, pe care i-am facut in 37 de minute. Da, a fost usor cu escorta si cu o banda intreaga dedicata biciclistilor :) Ar fi tare frumos sa fie asa mereu ;)
Evenimentul a mai continuat putin in parcul Izvor, cu un mic discurs despre drepturile si obligatiile biciclistilor si un proiect in acest sens initiat de Batesaua, explicatia manevrelor de prim ajutor si o tombola, dupa care ne-am cam imprastiat pe la casele noastre...
Aveam nevoie de un loc unde sa mananc ceva, sa pot porni in forta spre casa. Am pedalat pana la Unirii, unde mi-a trecut prin cap sa mananc la Gregory's -ul la care obisnuiam sa ma intalniesc cu Cristi cu vreo 7 ani in urma :D Am constatat ca nu mai exista :( asa ca am traversat parcul, am legat bicicleta in fata Mc-ului, si am mancat ceva acolo. Am constatat ca, daca la noi in sat in fata oricarui magazin se gaseste rastel de biciclete, pe acolo nu mi-a sarit niciunul in ochi. Poate or fi existand, dar nu le-am vazut eu, nu stiu ce sa zic. Asa ca am legat bicicleta de un aparat de incarcat cartele de telefon, si m-am rugat sa ii fie bine ;)
Si a fost ok, am gasit-o si cand am iesit :D si cum mi-am dat seama ca daca vreau sa ies din Bucuresti cu bicicleta am de stat la cateva zeci de semafoare, am hotarat sa trisez putin si am coborat cu bicicleta la metrou, dat fiind ca era zi de week-end si aveam voie :) Acolo am dat de cativa baieti, tot cu biciclete, care "executau" un pariu (probabil ceva de genul "cum se ajunge mai repede de la punctul A la punctul B" :D). La intrare mi-a fost usor, mi s-a deschis usa de acces special, si am "tarat" bicicleta destul de usor pe scari in jos. La iesire insa, la Aviatorilor, am ales iesirea dinspre parcul Herastrau (acolo da prima usa de metrou, in care aveam voie sa intram cu bicicletele), am luat bicicleta in spate pe scari in sus, si am fost nevoita sa o "salt" peste turnicheti, intrucat nu exista usa speciala de acces (bicicleta a mers cum a mers, dar bine ca n-a fost carucior cu copil in el, ca atunci era mai grav :D)
De acolo am mai luat o hotarare mai putin fericita - am luat-o prin parc. Bineinteles, plin de lume, pista de bicicleta e desenata degeaba pentru ca tot se plimba pietonii pe ea... am facut in total vreo 3 km care mi-au stricat rau media de viteza pe intreaga zi :D
Si, intr-un final apoteotic, am iesit la Piata Presei, unde m-am urcat frumos pe sa, si v-am spus povestea asa... pana acasa, cu o singura oprire de hidratare la iesirea din Otopeni. Am reusit din nou sa mentin o medie peste 20 km/ora, poate chiar mai buna decat dimineata. Am reusit si sa urc pasajul peste centura cu 23-24 km/ora, record personal ;)
Per ansamblu - un eveniment reusit, care sper sa fie mai reusit si mai animat la urmatoarele editii (care chiar sper sa mai existe!).
Acum, sa nu intelegeti gresit - da, am mentinut peste 20 km/ora pe aproape 50 km, dar asta nu inseamna ca o sa termin Prima Evadare in 2 ore jumatate ;) asta e ceea ce pot in momentul de fata pe asfalt, cu un MTB cu cauciucuri pentru noroi (n-am apucat sa iau niste slick-uri - chiar, ceva recomandari in domeniu?), dar offroad e complet alta poveste. Despre care voi vorbi, evident, in episodul urmator :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu