luni, 21 iulie 2014

Nasterea lui David

Inceputul

De obicei se incepe cu un test “cu ochi” J eu o sa incep cu un sfarsit de octombrie si o cursa de MTB la care am fost agatata pe o depasire si m-am ales cu o accidentare pe toata partea dreapta, pentru care am fost trimisa la radiografie. Am ales sa nu o fac dintr-un motiv mai … egoist J o saptamana mai tarziu aveam de facut prima etapa (Bucuresti – Giurgiu – Turnu Magurele pe bicicleta) dintr-un eveniment caritabil, la care tineam neaparat sa particip, asa ca am preferat sa nu stiu exact nivelul de accidentare J si cum cu 2-3 zile inainte de eveniment am ajuns la concluzia ca as fi in stare sa il termin, l-am terminat – schiopatand, ce-i drept ;) oricum pentru mine era ultima cursa din sezon, imi ramanea toata iarna pentru recuperare ;)
Am inceput sa banuiesc “ochisorii” la intoarcerea de la evenimentul respectiv, si … ochisori au fost J

Sarcina

A mers bine, dar ceva mai “standard” decat prima sarcina, la care nu m-am resimtit in vreun mod special. De data asta am avut si greturi (treceau fie cu ciocolata fie cu Pepsi :D), am avut si schimbari bruste de stare, ameteli in aglomeratie…
Dat fiind ca incepusem cu o cursa lunga J am hotarat sa continui sa fac sport in timpul sarcinii. Am luat pauza luna noiembrie, atat din motive de siguranta (era a doua luna) cat si pentru a-mi recupera piciorul drept… dar cum se formase deja echipa pentru semimaratonul Gerar, am hotarat sa incerc un semimaraton la inceput de decembrie – incet, doar sa vad daca as fi in stare sa parcurg distanta. Am inceput cursa foaaarte incet si am accelerat pe parcurs, am reusit probabil cel mai bun negative split J dar destul de irelevant, dat fiind ca a inceput la 7 minute/km J Apoi, daca tot a mers bine, am continuat antrenamentele pentru Gerar, unde speram la un timp bunicel. Si totul a mers bine, cat timp a fost vreme buna ;)
Tot cam pe-atunci am facut si verificari, ecografie, analize etc (am evitat doar dublu/triplu test). Bebele arata bine, si parea deja a fi baietel J
 In ianuarie a trecut si Gerarul, mai cu emotii, ca a nins exact in week-endul concursului, iar eu nu aveam antrenament pe zapada si temperaturi negative L asa ca l-am alergat semnificativ mai incet decat l-am antrenat, si am obtinut acelasi etern loc 4 J Poate ne luam revansa la anul, daca mai vor fetele sa facem aceeasi echipa ;)
Cum lucrurile mergeau inca foarte bine, am reusit la inceput sa martie sa fac si o cursa de 800m la campionatele nationale, doar ca am obtinut un timp muuult mai prost decat la antrenamentele dinaintea sarcinii. Oarecum normal, nu? J aveam deja niste kilograme in plus, alta forma, respiram altfel… si tot atunci am incercat si mars (racewalking) – am studiat putin tehnica si a iesit o cursa cat de cat rezonabila, dar mi-am perfectionat tehnica in restul sarcinii J
Initial am ales acelasi medic care mi-a urmarit sarcina cu Alex, dar … aveam deja de ceva ani gandul de a incerca nastere naturala/vaginala dupa cezariana (nvdc / vbac), iar medical respectiv mi-a cam taiat elanul cand am incercat sa deschid subiectul … asa ca am mai continuat cautarile pana am gasit un medic “vbac-friendly” J care m-a luat “in gestiune”, mi-a zis avantaje/riscuri, si urma sa vedem ce se putea face in functie de cum evoluau lucrurile cu sarcina. M-a avertizat totusi din start ca la maternitatea (de stat) la care ar fi urmat sa ma asiste la nastere exista posibilitatea sa gasesc si colegi mai putin toleranti la situatie – am luat asta in calcul pe moment, dupa care am fost convinsa ca totul va merge excelent si nu voi nimeri eu pe mainile respective ;) Ah, soarta…
Lucrurile au continuat sa mearga bine, bebele crestea normal, era baietel clar :D s-a asezat in pozitia corecta destul de devreme, eu ma simteam bine si continuam cu miscarea J pana la un punct am facut si yumeiho, dupa care am continuat cu un minim de stretching pe care il puteam face singura acasa.
La 34 saptamani de sarcina am facut si o stafeta de gravidute la PBIHM, la initiative unei alte gravidute care voia sa arate ca sportul in sarcina e ceva normal J a mers bine, dar am parcurs distanta (5 km singura + inca aproape 5 km impreuna cu fetele) foarte incet, pentru ca simteam deja bebele destul de jos – asa si era, si incepusem sa am si contractii BH, asa ca medicul mi-a recomandat No Spa si odihna J
Cam acolo s-a oprit sportul meu in sarcina – cu bicicleta in afara casei n-am mai iesit deloc de la cursa din 1 noiembrie (mi-a fost teama sa nu ma aleg cu alta tranta), am pedalat pe trainer in casa pana la jumatatea lui aprilie (apoi nu mi-am mai gasit pozitia bine pe bicicleta, plus ca nu mai reuseam sa pedalez constant mai mult de 10 minute si devenea frustrant :D), am alergat + mars-uit mai serios pana la jumatatea lui mai (luna a 8-a), si am ramas la plimbari si urcat scarile la serviciu pana in ultima saptamana J

Ultimele saptamani

In ultimele saptamani am tot trecut de la agonie la extaz si inapoi J la 34 saptamani bebele era pozitionat foarte jos, eu cu no spa-ul si cu statul intins, n-am mai facut mai nimic nici prin casa … pe la 36 saptamani am reusit sa iau o viroza care m-a doborat rau, am tusit continuu vreo 3-4 zile si simteam cum imping eu bebele tot mai jos la fiecare tuse (mai aveam si un mare discomfort psihic pentru ca medicul era plecat in concediu), la 37 saptamani avea circulara de cordon, la 38 de saptamani si-o desfacuse si era ok J
La controlul de aproape 39 saptamani, bebele era cam sus, si atunci s-a adus in discutie pentru prima data cezariana. Bebele era de marime rezonabila, dar era nevoie ca travaliul sa se declanseze singur si la termen. Acum na, “la termen” inseamna multe ;) ca practic termen e intre 38-42 saptamani, dar nu prea s-a pus problema sa asteptam si peste 40 saptamani, mai ales ca si parea sa creasca binisor de la o saptamana la alta in ultima luna…
A fost totusi momentul in care m-am gandit la alternativa (clinica privata, care sa accepte sa astepte si dupa 40s), dar n-am luat nicio initiativa in acest sens. Am continuat sa merg pe convingerea ca va fi bine cu medicul meu la spitalul de stat :D

Ultimele zile

Cum ma simteam totusi presata, m-am gandit sa fac si eu tot posibilul ca sa fiu cat de cat impacata ca am incercat ce se putea ca sa se declanseze travaliul “la termen”. Am ajuns totusi la concluzia ca declansarea asta e pur hormonala, deci poti sa freci faianta in baie pana o subtiezi, ca daca hormonii nu vor, bebele nu iese :D dar parca totusi avea si un minim de efect placebo J
Primul lucru – la 39s1z am iesit la o alergare lunga. Am vrut 10 km, am pornit cronometrul, dupa 1 km mi-am dat seama ca nu pornisem si GPS-ul J deh, bietul neuron de gravida pe final… am pornit si GPS-ul si am continuat alergarea pana mi-au iesit pe el cei 10 km doriti (total 11 km alergati). Undeva dupa 9 km am avut o revelatie – am simtit din nou bebele jos, ca la 34 saptamani … am rasuflat usurata, primul pas fusese facut J am sperat ca daca a coborat din nou si pune din nou presiune, sa se declanseze lucrurile asa cum trebuie J
In rest, treaba prin casa – de la smotruit mansarda (niste zeci de mp) la calcat haine, dar n-am vrut nici sa exagerez, ca sa fiu odihnita pentru travaliu J incepusem sa mi-l imaginez “ca la carte”, desi stiam multe povesti si multe variante de travaliu J am incercat si meditatii ghidate J am incercat si ceai de salvie (pff, rau mai e :D). Ah, luam deja extract de zmeur J si aveam de vreo luna si o minge mare pe care faceam diverse exercitii.
Duminica – 39s3z – am iesit sa imi incurajez colegii la un concurs de alergare pentru companii J daca in momentul inscrierii as fi stiut ca ma prinde ziua respectiva tot in formula 2 in 1, ma inscriam si eu la alergat J dupa cursa am mers cu Alex prin parcuri, s-a jucat pe la cateva spatii de joaca, am mai dat si eu din picioare pe “jucariile” de adulti din spatiile respective.

Travaliul

La 39s4z (luni) am ajuns din nou la control. Aveam deja o saptamana in care dormeam cate 4 ore pe noapte, si aveam senzatia ca ma trezesc pe contractii dureroase, dar cum ma trezeam, cum nu mai simteam nimic :D nu stiam daca era ceva real sau doar in imaginatia mea, pentru ca mi-o doream atat de mult J mai aveam mici senzatii de greata dimineata, si cu o zi inainte incepusem sa am scurgeri cu firisoare de sange. Simteam ca urma “sa se intample” J
La verificare – colul se inmuiase. Poate ca totusi nu doar visam contractii, si erau “pe bune” :D medicul a verificat ca totul e ok cu circulatia si placenta, dar n-a mai masurat si bebele (poate a fost mai bine asa J ), si a ramas sa ne vedem cel tarziu joi direct la spital. Dar eram convinsa ca acel “joi” insemna cezariana… imi doream cu toata fiinta mea sa nu ma prinda acel joi dimineata in formula 2 in 1 …
Dupa control m-am mai plimbat cu Alex cu treaba – am recuperate un detergent de scutece textile, si o asigurare de masina – prietena respectiva a inceput sa rada spunand ca a mai avut un client cu sotia gravida si a nascut a doua zi dupa ce s-au vazut, asa ca nu pune mana pe mine ca sigur nasc a doua zi :D am rugat-o sa ma ia in brate, doar-doar ce s-o intampla … [si s-a intamplat ;)]
Am ajuns acasa, Alex mi-a facut “comanda ca la restaurant”, asa ca m-am pus pe facut pizza, la cererea copilului J intre timp am mai pus la facut un ceai de salvie in care am strecurat si niste frunze de zmeur, dar aveam deja o greata teribila …
Si pe cand ma munceam eu cu pizza, undeva pe la ora 17, am simtit o durere sub burta, dar cumva in fata. Hop, contractie J dupa vreo 12 minute, inca una J l-am luat pe Alex si ne-am dus la magazin sa completam ingredientele pentru pizza – inca una pe drum, una la magazin, 2 la intoarcere J Zic gata, a inceput distractia J
Am tinut totusi sa satisfac copilul cel mare J asa ca am continuat pizza printre contractii, oricum nu erau nici prea dese (la vreo 10-12 minute), nici la fel de lungi (intre 10-40s), nici foarte dureroase J inca mi se parea ceva foarte haotic, nici nu stiam cand/ce/cum sa monitorizez din ele… Am facut o pizza si pentru Cristi, iar cand a ajuns si el acasa, am inceput sa ne organizam in eventualitatea in care as merge in aceeasi seara la spital.
Cand am avut lucrurile cat de cat organizate, am sunat medicul – mi-a zis ca daca se intensifica lucrurile, sa plec la spital. OK, am hotarat sa mai stau acasa, oricum nu mi se parea ca as fi ajuns la zona de contractii “regulate”, inca erau la fel de haotice ca la inceput.
M-am bagat sa fac un dus – atunci am pierdut dopul si am fost sigura ca lucrurile devin din ce in ce mai serioase J Asa ca Alex a ramas sa doarma in alta parte, si eu am ramas acasa cu Cristi, si cu Ionut si Alina in stare de “roger”, sa fie gata sa ma duca la spital in orice moment J
Eu nu aveam somn, asa ca m-am pus pe minge si am butonat. Am continuat sa am aceleasi greturi, n-am reusit sa mananc nimic, am dat afara si ultima gura de apa… contractile parca n-au mai fost asa haotice ca la inceput, dar inca nu la interval fix, nu aveau lungime fixa, nu cresteau in intensitate … nimic de genul asta. Erau totusi la 10-12 minute. Iar ca nivel de durere – cam ce simteam la intinderile “la limita durerii” de la yumeiho, genul de durere pe care am invatat sa o controlez pe expiratie lunga ;) deci le consideram nesemnificative :D
Am reusit sa prind si niste reprize de somn, de 30-40 minute… ma trezeam totusi mai degraba de greata decat de contractii. La un moment dat stiu ca am auzit niste sunete ciudate gen alarma pe geamul de la baie, m-am gandit ca poate aveam vreo usa deschisa la masina (dupa ce ziua lasasem farurile pornite, imi era ca raman si fara baterie) dar am vazut ca masina era ok asa ca am ignorant alarma auzita (rau am facut :D).
Dimineata pe la 5-6 mi s-a parut ca s-a micsorat intervalul dintre contractii, dar tot nu intrau la “regulate” – erau la 5-6-7-8-9 minute, dar au ramas la durate diferite (20-50s) si aceeasi intensitate redusa a durerii. Am considerat totusi asta ca “intensificare”, ca au scazut sub 10 minute, dar nu aveam senzatia ca as naste in curand. Asa ca … l-am trimis relaxata pe Cristi la serviciu (era cam zombie dupa ce ma fatzaisem pe langa el toata noaptea :D), iar eu mi-am vazut linistita de datul pe net J Am sunat si medicul, care mi-a zis ca ar cam trebui sa plec la spital, dar … colegii care erau atunci prezenti la spital nu erau prea toleranti la nvdc …
Am hotarat sa mai stau acasa. Pana la urma, nu mi se parea ca as fi avansat prea mult si nu simteam ca as naste in curand J chiar m-am gandit ca poate prind si schimbarea de tura (desi mai erau aproape 24 de ore pana atunci!!). Mda, clar incepeam sa pierd din luciditate =)) Alina ramasese pe langa mine, Ionut pe langa telefon, gata sa vina sa ma duca la spital.
Ceva mai tarziu, am avut o noua discutie cu medicul, cam pe aceeasi tema – sansele sa reusesc nvdc in acea zi erau aproape nule … M-am stresat, m-am agitat, m-am suparat, m-am certat ca nu m-am gandit la alternative, iar in acel moment era mult prea tarziu, sa ma duc la usa altui medic in plin travaliu, ca eu vreau nvdc :D de la toata situatia asta, mi s-a redus intervalul dintre contractii, undeva la 20 de minute. Am stat cateva ore si doar m-am suparat si m-am stresat, fara sa am sansa sa gasesc vreo solutie. Am anuntat medicul ca mai raman acasa, el mi-a adus aminte sa nu uit ca totusi cel mai important aspect e siguranta – a mea si a bebelusului.
Si da, avea dreptate, asa ca am hotarat ca daca lucrurile se intensifica in vreun fel (eram convinsa ca s-a dus naibii totusi travaliul de la stres) sau daca se intampla ceva deosebit (ma gandeam la ruperea membranelor sau ceva de genul asta) sa ma duc la spital indiferent de ce ar fi iesit acolo… bun. Mai stiam ca medicul avea programari la o clinica pana la ora 14, apoi nu stiam ce program avea J

Panica

Eh, dupa ce am ajuns la concluzia asta, parca mi s-a luat o piatra de pe inima, m-am relaxat, si am simtit brusc o oboseala incredibila, mi se inchideau ochii stand in picioare. Asa ca am hotarat sa ma intind pe canapea, macar 2-3 minute, desi stiam ca starea de relaxare accelereaza travaliul si parca nu-mi venea sa insist cu el J dar pur si simplu nu mai puteam sta pe picioare. Asa ca m-am intins. Pe dreapta, pozitia in care simtisem acele contractii peste noapte… Si n-a durat mai mult de 30s, ca am simtit dintr-o data ca ma strang brusc, am simtit un pocnet, si un lichid cald prelingandu-se… Mi-am adus aminte ca dopul il pierdusem deja, asa ca nu mai puteau fi decat membranele J Era ora 14:40.
Am fugit repede la baie sa verific – da, pierdere incontrolabila de lichid transparent :D m-am cam suparat ca s-a intamplat si trebuia sa plec la spital, dar m-am bucurat ca lichidul era transparent, deci bebele bine J m-am schimbat repede si am anuntat-o pe Alina ca trebuie sa plecam, ea l-a sunat pe Ionut.
Am sunat si medicul – hop, problema, intra mesagerie. Am intrat in panica J ma si vedeam la spital, nicio figura cunoscuta, abandonata, taiata ca un peste din hypermarket… uf. Dupa cateva incercari de apel am hotarat sa trimit un sms, macar stiam ca intra cand porneste telefonul sau intra in zona cu semnal…
Pana sa vina Ionut cu masina m-am rearanjat bagajul si dosarul, l-am anuntat si pe Cristi si am hotarat ca ne intalnim la spital. Si am inceput sa simt dureri in partea de jos a spatelui. Si nu, nu mai avea nicio legatura cu ce simtisem pana atunci, a fost momentul in care mi-am dat seama ca lucrurile au devenit super serioase :D Incepusem sa nu mai am rabdare pana sa vina Ionut, si durerile astea chiar deveneau mai dese si mai intense. Abia in acel moment am simtit ca intr-adevar ma aflu in travaliu, si lucrurile avanseaza repede. Mi se parea ca Ionut intarzie, dar ma gandeam si ca era doar senzatia mea, din cauza durerilor resimtite, credeam ca simt altfel si trecerea timpului. De fapt Ionut chiar intarzia, de fapt alarma pe care o auzisem eu peste noapte era de la masina lui, si nu mai avea baterie, si a stat sa porneasca masina :D pana la urma ne-a luat cam 40 de minute sa plecam de acasa.
Intr-un final a ajuns si Ionut, am urcat cumva in masina, si a incercat sa recupereze timpul pierdut accelerand brusc :D a fost momentul in care am simtit ca ma rup in 2, ca imi trece burta prin spatarul scaunului din cauza inertiei =)) i-am zis ca nu-i ca-n filme, si sa stea calm, fara accelerari, frane bruste, schimbari bruste de directie etc J s-a miscat totusi bine, am ajuns destul de repede la spital, unde deja astepta Cristi (noroc ca n-am prins accident pe DN1 sau aglomeratie pe la Piata Presei, din cauza lucrarilor la pasaj…). I-am dat lui Cristi bagajele.
Inca nu reusisem sa vorbesc cu medicul… apucasem sa cronometrez contractile in masina – erau cam la 2 minute, durau 50s, si intervalul scadea cu cateva secunde dupa fiecare 2-3 contractii. Mi-am dat seama ca eram pe-aproape, si incepeam sa ma cert ca am asteptat atata acasa incat nici macar nu apuc sa am medicul langa mine cand nasc…

Frustrarea

Am gasit camera de garda, am intrat, am anuntat ce caut pe acolo – membranele rupte si contractii la 2 minute. M-au trimis sa astept pe hol. De acolo a inceput frustrarea, nu mai puteam sta locului, contractile dureau a naibii, si ei ma trimiteau sa astept pe hol :D toata lumea ma invita sa iau loc pe scaun – era cea mai enervanta invitatie posibila J si dupa inca vreo 2-3 incercari (cred ca am incercat de vreo 20 de ori in total) am reusit sa sun medicul J care mi-a spus ca poate ajunge la spital, dar nu poate garanta nvdc asa cum imi doresc daca nu e vreo schimbare radicala “locala” (probabil fata de ce vazuse cu o zi inainte), si ca e destul de probabil sa fie cezariana. Ce mai puteam sa spun, decat ca as fi preferat sa fie el decat altcineva (pentru mine conteaza mult sa am macar o figura cunoscuta in jur…).
M-au chemat la camera de garda sa vada care era treaba cu minte. Era ora 15:40. M-au verificat – “membranele ferfenita” si dilatare 5. Deci cezariana. M-a frustrat decizia la maxim, dar cumva agreasem tacit cu medicul ca nu voi spune eu ce vreau (nvdc), asa ca … n-am zis nimic si l-am asteptat sa ajunga. De fapt, inainte de verificarea respectiva, speram sa ma aflu la dilatare mai mare care sa imi dea o sansa la nastere naturala fara sa o cer eu… poate daca ar fi spus 7 sau 8 as fi indraznit sa zic ceva … dar la 5, mi-am cam luat gandul de la nastere naturala.
Am mai stat pe-acolo sa le dau detalii despre nasterea anterioara, operatii anterioare etc – toate detaliile se gaseau in dosar, m-am si enervat ca trebuia sa le mai dictez eu, in timp ce abia respiram de contractii…
Intr-un final m-au trimis la garderoba. Acolo – iar invitatie sa iau loc pe scaun (nu, nu eram in stare sa stau locului, bateam cuie cu picioarele :D), si sa imi dea halat. Ok.
Pai, aveti camasa de noapte?
Da, in bagajul care e la sot.
Pai luati camasa de noapte (nu imi era clar de ce, daca tot imi dadeau halat… dar m-am conformat). Bagajul il facusem cu vreo luna inainte, deci clar a trebuit sa scot tot ca sa imi gasesc camasa de noapte. Bun, inapoi la garderoba, iau camasa.
Pai papuci?
Uf, si astia erau in bagaj … inapoi la Cristi, scos tot afara, luati papucii. Dar o punga pentru sandale? Pff, deja me enervam, i-am dat lui Cristi sandalele cum erau J
Uf, cat imi doream dilatarea aceea maxima, si cat ma frustra tot procesul de pregatire pentru cezariana…
Dupa ce am lamurit cum e cu hainele, am fost condusa (impreuna cu Cristi) in salonul de TI (cred), unde erau 3 paturi – mi-am ales patul din dreapta, mi-a lasat Cristi bagajul pe noptiera, si am ramas sa astept restul pregatirii pentru cezariana.
Candva intre timp (nu mai stiu exact) a venit o doamna, s-a prezentat frumos ca fiind moasa, si mi-a pus sub nas documentele de semnat – acordul pentru cezariana (uf…) si o fisa legata de vaccinari. Din nou am fost invitata sa iau loc (mama lor de scaune :D) ca sa completez documentele – am semnat repede acordul de cezariana (n-am stat la negocieri) si am cam repezit-o (de asta chiar imi pare rau) in legatura cu foaia de vaccinari. M-a intrebat de ce o reped asa – i-am zis ca am contractii la mai putin de 2 minute distanta si efectiv nu mai pot sta la povesti. Mi se reduceau momentele de luciditate… asa ca am agreat sa completez doar numele, semnatura si sa scriu ca refuz vaccinarea (unul din vaccinuri nu era in spital oricum), si a ramas sa completeze restul de date…
Tot candva intre timp a ajuns si medicul meu, care m-a verificat direct pe patul din salon – s-a mai scurs o parte din lichid). Nu mi-a zis ceva anume [sau nu mai tin minte], parca a luat dosarul si a iesit…
Tot candva intre timp J [nu mai tin minte exact cronologia, se spune ca durerile nasterii se uita – asa e, se uita cu tot cu evenimentele din timpul lor] a trecut pe acolo si medicul anestezist, care m-a invitat sa … ia ghiciti, iau loc :D sa discutam despre anestezie J i-am zis ca am probleme in general cu anesteziile, ca trece efectul foarte repede, si ca prefer epidurala ca macar sa pot tipa cand ma doare J [anestezia generala e una din problemele pe care le-am avut la cezariana, cand simteam durerea dar eram imobilizata si nu puteam sa anunt…]. Am agreat treaba asta, si a rugat asistenta sa imi puna o perfuzie simpla, un metoclopramid, si nu mai tin minte ce altceva :D
In timp ce asistenta se muncea pe mana mea dreapta (“doamna, dar v-ati lasat venele acasa?” :D) au aparut medicul meu si sefa de garda, care a zis “dilatare aproape completa”, la care medicul meu a completat ca aveam 7 cand a verificat el. Si ambii medici au iesit afara J Ah, parca m-au mai intrebat cat timp a trecut de la cezariana si nu mai stiu ce …
Eu deja abia mai respiram, si pe de o parte ma bucuram ca dilatarea merge asa repede si bine, pe de alta parte imi parea rau ca ajung tot la cezariana dupa toate eforturile alea :D si asteptam plina de frustrare anestezia, macar sa se termine totul mai repede, daca nu se termina cum vroiam eu … si intre timp a inceput sa curga si perfuzia, si hop m-am trezit luata pe sus cu perfuzie cu tot si dusa la nastere naturala J
Yupiiiiii J
Mi-a venit sa sar sa imi imbratisez medicul (aveam convingerea ca facuse cumva o minune :D) dar ma straduiam sa par rezervata… de fapt oricum constientizam totul cu oaresce intarziere…

Nasterea

Practic am mai stat cateva contractii si a inceput expulzia. Am avut un moment in care efectiv m-am zvarcolit pe masa (imediat dupa ce am urcat pe ea, e tare greu sa schimbi pozitia in momentele alea) si m-a luat o moasa frumos cu “nu ne pierdem cu firea” J mai tin minte ca si medicul meu a zis ca trebuie sa colaboram ca sa iasa bine J eu – in scurtele momente de luciditate, pe de o parte nu imi venea sa cred ca voi naste natural, pe de alta eram super bucuroasa, si pe de alta parte am ramas fixata pe asteptarea anesteziei pentru cezariana :D clar, nu mai gandeam, nu mai stiam de mine J
M-au ajutat cu reglatul mesei, ba corpul mai jos, ba barele laterale mai sus, ba suportii de picioare nu stiu cum J nici eu nu mai stiam cum ma simt bine si cum nu J
As putea baga mana in foc ca mi-am vazut si medicul rugandu-se la un moment dat, cand stateam pe masa, intre momentele de dilatare maxima si inceperea expulziei ... erau niste momente de liniste totala, am intors capul cautandu-l cu privirea, si el era intr-un lateral, sprijinit de un dulapior cu mainile impreunate, se uita catre mine, si am avut senzatia aceea de "transa" de rugaciune. Posibil sa fi fost doar in imaginatia mea, dar nu pot sa va spun cu cata energie pozitiva m-a incarcat J
Am impins cam prost la inceput. Nu eram pregatita pentru etapa respectiva … impingeam prea sus, si prea sacadat. Mi-a zis la un moment dat medicul sa imping mai lung, si abia dupa ce bebele a inaintat peste un anumit nivel am simtit cum trebuie unde si cum trebuia sa imping J
Mi-au pus monitorizarea pentru bataile inimii bebelusului, nu si cea pentru contractii. Mi s-a spus sa imping pe varful contractiei, dar mi se parea ca e cam aceeasi intensitate de la un capat la altul, nu simteam niciun moment contractia mai intensa/dureroasa decat in alt moment. Ca sa nu mai spun ca aceste contractii – de expulzie – le simteam complet diferit si fata de cele de dupa ruperea membranelor (dilatarea) [deci dupa mine sunt 3 tipuri de contractii :D]
La un moment dat, dupa o impingere, stiu ca am auzit niste “foarte bine” si ca se vede deja capul si e plin de par J moment in care m-am distrat, ca asta insemna ca n-o sa semene cu Alex, care a fost aproape bec la nastere J si a devenit bec pe la 6 luni, pentru ca spre un an sa ii iasa un par cret si des de sa nu mai stim ce sa facem cu el J
Abia in acel moment mi-am dat seama ca intr-adevar nasc natural, si abia in acel moment am constientizat ca nu mai vine anestezia pentru cezariana J) de fapt, atunci mi-am dat seama ca avusese deja loc si o discutie despre anuntarea medicului anestezist… v-am zis ca nu prea eram lucida, nu? J
De la un moment dat contractiile s-au rarit putin. Una din moase a spus ca a observat ca aveam contractii mai eficiente cand stateam in picioare decat cand stateam pe masa. Dupa ce am mai citit una-alta intre timp, tind sa cred ca erau pauze luate de corpul meu pentru a permite oaselor capului lui Dd sa se modeleze … a avut totusi circumferinta 35 :D
Am reusit – zic eu – sa ma odihnesc destul de bine in pauzele dintre contractii. Singura problema e ca nu reuseam sa imping atat de lung cat mi-as fi dorit, pentru ca imi pierdeam oxigenul. Chiar impingeam la limita mea de efort … mi-au pus si un fir prin care ar fi trebuit sa primesc oxigen – eu nu simteam sa vina vreun oxigen, si la ce febra musculara am facut dupa nastere, as tinde sa cred ca a fost mult efort anaerob acolo J de la un moment dat chiar l-am dat jos ca ma deranja, mi l-au pus din nou convinsi ca totusi ar fi trebuit sa functioneze… whatever, a mers bine si fara el [parerea mea :D].
A mai fost o faza amuzanta – m-am deshidratat J si am fost intrebata daca am apa – da, la sot J ah, sot pe care moasele il trimisesera la plimbare o ora pana se termina cezariana J le-am zis ca ar putea fi totusi pe hol la camera de garda, asa ca au trimis pe cineva sa imi aduca apa. Cristi, Alina si Ionut inca erau pe hol, si au ramas cam socati cand li s-a cerut apa sa beau ca ma simteam deshidratata – cum adica sa beau apa in cezariana? J la ei nu ajunsesera ultimele informatii… ;) am primit si apa, dar oricum am baut doar cateva guri…
Am lasat si vreo 3-4 contractii sa treaca, pur si simplu, pentru ca nu simteam ca mi-ar fi refacut fortele suficient si ca as fi impins eficient pe ele. Nu mi-a zis nimeni nimic J dar sincer de la un moment dat nici nu mai simteam ca ar durea, simteam doar contractia in sine si ma concentram sa “imi fac treaba” cat mai bine cu impinsul…
Eh, de la un moment dat apele au inceput sa se agite. Asta pentru ca dna doctor hotarase deja sa foloseasca forcepsul – ca precautie, sa ajute uterul si sa scada riscul de ruptura, si era cazul sa il pregateasca… Stiu ca s-au chinuit sa scoata halatele de nu stiu unde J apoi nu stiu cum nu nimereau piesele de la forceps J stiu ca in toata perioada asta eu am mai prins 2 sau 3 contractii/impingeri J si mai stiu ca la un moment dat una din moase a inceput sa rada – “haideti mai repede dom’ doctor ca va iese copilul” J
Apoi a urmat epiziotomia si de acolo nu mai stiu mai nimic J decat ca am prins 2 impingeri pe o contractie, si tin minte bebele ramas la umeri… asa ca am mai impins o data repede si … gata J a plans din prima J dragul de el ;) Era ora 17:20 J deci putin peste o ora si jumatate de cand ajunsesem la spital…
Au prins clamutele si au taiat cordonul, pe bebe l-au mutat pe o masa in dreapta mea, in timp ce la mine se lucra intens la eliminarea placentei :D nu mai stiam pe ce sa ma concentrez, universul meu era redus la bebe David, asa ca … eram cu ochii pe bebele meu, in timp ce cineva imi facea ceva masaj lateral… am auzit un “e desprinsa”, dar cat timp mi-a fost bebele in fata ochilor n-am idee ce s-a intamplat cu mine :D Una din moase mi-a cerut si telefonul si i-a facut poze J
Apoi au urmat verificarile – singura problema pe care am avut-o a fost eterna problema cu anestezia al carei efect imi trece foarte repede – am simtit taietura aia in toate miscarile pe care le-au facut medicii – verificarea uterului, cred ca au si cusut ceva col… m-am tras de cateva ori, mi-am muscat limba si buzele de cate ori, mi-am astupat gura cu mainile de cateva ori … mama lor de anestezii :D
Si de la un moment dat s-a facut liniste, a fost dus bebele din sala, a ramas medicul meu si poate inca 1-2 persoane (nu mai stiu exact) si m-a cusut J am simtit cam jumatate din intepaturi si ate :D a mai incercat o tura de anestezie, a mers cat a mers, si in rest … n-a mers J) Nu stiu sincer cat a durat partea de cusaturi, dar sigur mai putin de o ora, ca la 18:20 eram inapoi la TI si raspundeam la multimea de SMS-uri primite ;) Trecuse deja si Cristi pe la mine, l-am trimis si dupa mancare, eram lihnita… J

Rezumat

Ca sa fac un rezumat – mi s-au rupt membranele la 14:40, am fost inregistrata la camera de garda la 15:40, bebe David s-a nascut la 17:20, eram inapoi in salon la 18:20. Eu am simtit totul foarte rapid si intens J si mi s-a parut ca nasterea naturala a mers repede si bine J nu prea iau in calcul ce s-a intamplat inainte de ruperea membranelor, pentru ca raportat la perioada de dupa, cea dinainte mi se pare nesemnificativa J senzatia mea e ca eventual a inmuiat colul, dar nu cred sa fi produs si ceva dilatare, si oricum nu prea am simtit-o eu ca fiind deranjanta… cred ca totusi ca principiu general se include in ceea ce se numeste “travaliu”. Deci teoria zice as fi avut cam 24h de travaliu, din care eu gasesc relevante doar ultimele 2h40 :D

Bebe David a avut 3,450 kg, 53 cm, ambele circumferinte 35. Ceva mai mare decat fratele lui J nascut tot la 39s5z J am iesit din spital dupa 2 zile, cu 3,300, la 10 zile de la nastere [cand am scris povestea] a ajuns la 3,600 J Doarme destul de bine, mananca foarte bine, e destul de fortos J si are si 1-2 ore pe zi de privit pe pereti si povestit de unul singur J

Eu – abia la 10 zile dupa nastere am inceput sa ma simt cat de cat refacuta. Nu stiu cat de necesare erau epiziotomia si forceps-ul (probabil o sa am dubii toata viata, si daca o fi sa mai nasc vreodata, o sa incerc fara ele :D), dar daca asta a fost costul ca sa mi se permita aceasta nvdc, atunci acesta sa fie J cam din ziua a 9-a reusesc sa stau pe canapea drept (pe scaun tare inca stau pe stanga :D), dar seara dupa ce obosesc sau dupa ce plimb bebele mai mult in brate inca simt presiune in zona. Si inca am mici probleme de control al sfincterelor, dar se amelioreaza J
Promit sa respect cele 6 saptamani de recuperare J dupa care parca as iesi macar la o plimbare pe munte, sau una usoara cu MTB-ul (cu amortizare) pe sosea :D in momentul asta inca nu pun problema de offroad ;)

Da, am reusit J dar categoric nu singura – bebe David s-a hotarat sa vina la timp, Cristi mi-a respectat decizia de a incerca nvdc, medicul a pus suflet :) si a facut tot posibilul sa se intample asa cum vreau eu, am avut sustinerea prietenilor apropiati, si putin ajutor de la Dumnezeu, care pana la urma a aranjat lucrurile in cel mai bun mod posibil J
Sper din toata inima sa fiu considerata un exemplu pozitiv, care sa incurajeze asumarea de nvdc si printre medicii care au fost in tura respectiva J
Si daca se va mai pune vreodata problema (sigur nu in urmatorii 2 ani, dar poate in 3-4…) voi alege din nou incercare de nvdc, a doua are sanse si mai mari sa iasa bine ;)

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

La multi ani 2014!

Am revenit. Partial :) am lipsit mult din cauza calculatorului de acasa, care a considerat ca cei peste 10 ani pe care ii are sunt cam multi si a hotarat sa refuze sa mai colaboram. Si cum deja veneau vara, munca in gradina si concursurile, nici n-am luat altul. Abia acum a hotarat Mosul ca o tableta ar fi de folos, deci calculator tot n-am, dar incep sa ma descurc cu tableta.

Asa, daca tot am intrat de curand in 2014, voi incepe cu o listuta cu ce vreau eu de la acest an :)

- la partea de familie si sanatate am constatat in decursul timpului ca nu prea conteaza ce imi doresc eu :) asa ca la aceste capitole ma las dusa de val :) eu fac tot ce pot sa fie bine, restul cam vine de la sine :)
- imi doresc sa ma implic mai mult in ceea ce inseamna gradina si livada, sa mai invat, sa lucrez mai mult sau macar mai eficient :) in 2013 am umplut congelatorul cu produse "de acasa", in 2014 imi doresc sa il umplu ceva mai eficient/echilibrat raportat la consum :)
- sa incerc retete noi si cat mai sanatoase :)
- sa schimbam masina; e probabil al 3-lea an pe wishlist, dar acum chiar frige la degete :)
- pe plan sportiv imi doresc sa imi mentin forma din 2013, poate chiar sa avansez putin la anumite aspecte. Dar clar nu va fi un an in care sa ma dezvolt prea mult pe acest plan. Mi-ar placea sa cobor totusi sub 3 min/800m intr-un concurs oficial, si sa reusesc sa fac drumul pe bicicleta de la Bucuresti la Sofia in noiembrie, daca tot m-a prins microbul... ;)
- poate sa ne concentram ceva mai mult pe aranjat casa ;)
- la job sa mearga treaba cel putin la fel de bine ca in 2013 - sa crestem incet si sigur :)

Cam astea ar fi cateva puncte care cred ca ar depinde [si] de mine. In rest, Doamne-ajuta! :)

Bine v-am regasit, si un an excelent!

sâmbătă, 30 martie 2013

Emotii in aer :)

Am o perioada plina de calatorii. Una planificata (Irlanda cu mult ravnitul ultramaraton Connemara), si inca doua aparute cam pe nepusa masa, in Franta - una a trecut, una urmeaza sa vina :D

Eh, despre cea care a trecut vroiam sa povestesc azi - a aparut cam din scurt, in concluzie n-am mai prins zboruri directe pana in Paris. Deci, escala in Zurich (mai era o varianta pin Istanbul, dar tocmai ce depusesem actele pentru schimbarea pasaportului, asa ca a picat din calcule; oricum, ar fi durat prea mult calatoria in sine). La dus, treaba a mers struna - am ajuns in aeroport cu 1,5 ore inainte de decolare (fiind facuta rezervarea in ultimul moment nu am reusit sa fac si check-in online), plecare la timp, plimbare de la un terminal la altul in Zurich - acolo am avut ceva emotii, ca desi au zona de tranzit, mai tot avionul era in tranzit, si cum eu am avut loc pe ultimul rand din avion, am avut mult de asteptat la verificarea bagajelor. Am ajuns la terminalul de plecare cu vreo 2 minute inaintea orei anuntate de imbarcare :) Mi-am pus "note to self" - pentru intoarcere sa fac check-in din timp, sa prind loc in fata avionului, ca sa nimeresc in fata la coada :D Apoi, treaba struna pana la aeroportul Charles de Gaulle, de acolo stiam foarte bine - RER (linia B cap-coada) + autobuz (vreo 8 km) pana unde aveam eu treaba :)

La intoarcere, evident, lucrurile s-au complicat. Putin. Sau mai mult :)

In primul rand, toata ziua am stat in intalniri si discutii. Avionul pleca la 18:35, ultima ora de imbarcare era 18:05. Din experientele anterioare, am calculat ca ajung fara probleme daca plec de la "birou" pe la ora 15. Pe la ora 14, colegul cu care aveam mai multa teraba acolo a constatat ca nu mancasem mai nimic toata ziua, asa ca am dat o fuga la o pizzerie, unde am mancat jumatate de portie de paste (s-au facut destul de repede, dar nu mai aveam timp sa stam sa le terminam). El pleca in concediu in Spania in aceeasi dupa-amiaza, deci nu avea cum sa ma duca la aeroport. Si cum deja se aglomerase traficul si un taxi pana la aeroport ar fi facut mult, am hotarat sa iau autobuzul + RER (pentru cine nu stie, RER-ul e un fel de metrou cu statii mai rare :D in mod normal face 45 de minute pe distanta de care aveam eu nevoie).

Cum deja se facuse ora 15, am hotarat sa nu mai pierd vremea si in loc de autobuz pana la capatul RER-ului, sa iau un taxi. Suna colegul la taxi - refuz pe motiv ca "distanta e prea mica". Adica cei vreo 8 km (din partea mea putea sa ii faca si 10, numai sa fi ajuns la timp). Asa ca m-a dus repede la statia de autobuz.

Aici, alt ghinion - in mod normal autobuzul respectiv cicula la interval de 4-14 minute. Atunci a venit cam la 20 de minute de cand ajunsesem eu in statie. M-am uitat la ceas, da m-am relaxat si gandul ca RER-ul face 45 de minute, deci am timp berechet.

Ah, am uitat sa precizez - facusem check-in-ul online, aveam bilete in fata avionului la ambele zboruri. Doar ca n-am avut imprimanta sa le si scot pe hartie, si mi-am trimis codurile si pe mobil - ceea ce se cheama "mobile check-in", acceptat la ambele aerporturi cu care aveam treaba - Paris si Zurich (atentie, nu merge si la Otopeni :D). Speram totusi sa ajung la timp in aeroport sa imi scot ceva si pe suport de hartie, nu ma simteam suficient de confortabil doar cu codul pe mobil. Plus ca a trebuit sa imi activez si datele pe roaming ca sa le deschid. Plus ca prin Zurich am constatat ca mi se cam termina si bateria...

Eh, alt ghinion - filtre de trafic. Nu stiu ce s-a intamplat in zona in acea zi, dar era plin de Politie, controale, coborau oamenii din masini, autobuze etc. Au oprit alte 2 autobuze in fata noastra, si au trimis oamenii in autobuzul in care eram eu. De la un moment dat nu mai ajungeau oamenii nici macar de la usa la aparatul de taxat. Probabil ceva similar cu autobuzele bucurestene in zi cu ploaie la ora de varf :D sau cum era "Foamea" (acceleratul Timisoara-Iasi) pe vremea studentiei mele :D Plus ca era sa cobor la alta statie - avea acelasi nume cu statia mea de RER :) noroc ca m-a oprit un baiat, ca m-a vazut cu bagaj si a dedus ca vroiam la gara :D

Mi-a "consumat" autobuzul o ora. In loc de cele 20 de minute pe care le apreciasem initial. Tranzitul spre RER a fost 10 minute, cum am apreciat. Doar ca nu era RER-ul pe care mi-ar fi placut sa il prind - era unul care avea capat de linie mai devreme decat la aeroport, si oprea in mai multe statii. Am mers cu el cu gandul sa cobor la ultima statie si sa astept RER-ul de aeroport, apoi mi-am dat seama ca RER-ul pe care il vroiam eu nu oprea in aceasta ultima statie. Deci trebuia sa cobor mai devreme, la una din cele 2 statii mari ale metroului de Paris de pe linia respectiva (Gara de Nord sau Chatelet). Toate bune si frumoase, singura problema a fost ca era ora de varf, lumea se inghesuia peste inchiderea usilor, si de la un moment s-au defectat, trebuia sa mai stam in fiecare statie cam 20 de secunde cu usile inchise, ca sa poata fi deschise... cam incepeam sa ma uit urat la ceas, si sa ma gandesc ca ma multumesc cu codul de pe mobil pentru imbarcare :)

Intr-un final, am schimbat RER-ul. Cel de aeroport era la 3 minute in spate, deci n-am asteptat mult. Dar, culmea ironiei, era plin de oameni care intarziau la aeroport :) toti erau deja cu biletele in mana, cu ceasul sub ochi, si plini de nervi ca a intarziat tot ce putea intarzia si ei isi pierd zborurile... a fost momentul in care a inceput sa imi scada disperarea, probabil de multumire ca nu eram singura disperata :D dar eram deja pregatita sa anunt pe toata lumea ca pierd zborul.

Eu aveam plecarea de la terminalul 1. RER-ul are 2 statii in aeroport - terminalele 1-3 si terminal 2. Am coborat la prima si am sperat cu toata fiinta mea sa fie acolo terminalul 1. Eh, era terminalul 3 si mai aveam de luat un tren pana la terminalul 1. Ca sa va faceti idee despre gravitatea situatiei, la ora 17:52 citeam anuntul ca trenul pentru terminalul 1 soseste in 3 minute, iar eu aveam ultima ora de imbarcare 18:05.

Am ajuns si la terminalul 1. Acolo efectiv am zburat. Am ajuns la coada de verificari bagaje, erau vreo 10 persoane in fata mea. M-am apucat de scos ce trebuia scos inca din mers - laptopul cu o mana, lichidele din geanta cu cealalta mana, esarfa, haina, cizmele... 2 doamne din fata mi-au citit disperarea in gesturi si m-au lasat in fata lor :) am aruncat totul pe banda, le-am luat rapid la capat, am daramat si o doamna care se incalta incet si tacticos sprijinita de banda si nu imi permitea sa imi iau bagajele (desolee, madame). Si de acolo fuga la maxim pana la terminal. Am ajuns la poarta avand niste lucuri in mana in loc de "in bagaj", transpirata toata si cu vreo 3 unghii rupte. Dar am ajuns la 18:04 :) Yupiiiii!

Am urcat rapid in avion, ne-am aranjat si apoi ... surpriza. Avionul n-a primit permisiunea de decolare. Asa ca am mai asteptat o vreme. 10 minute. 20. In coditiile in care aveam 45 de minute pentru tranzit la Zurich, avionul a decolat din Paris cu 31 minute intarziere. Aveam ultima ora de imbarcare 20:05, iar pe moitorul avionului s-a afisat frumos, la plecare, ora estimata de sosire: 19:59. Super.

Pana la urma avionul a recuperat ceva, asa ca am aterizat la 19:47, deci aveam din nou o sansa (stiam ca era posibil sa intarzie legatura sau sa mi se dea alt zbor, ca nu era vina mea, dar nu ma relaxa prea mult acest gand). Ah, primisem mesaj si de la Cristi sa ii caut o caciula lui Alex ca si-o uitase in microbuz. Evident duty free-ul de Paris l-am ratat complet, desi mai aveam o sansa in Zurich. Care parea sa se ruineze, si ea :) Terminalele de tranzit ni s-au anuntat inca din avion, deci stiam foarte bine unde aveam de ajuns (a scutit niste timp de stat si holbat la panouri). Deci mi-am luat iar picioarele in spinare si da-i si lupta :)

Am trecut din nou ca fulgerul prin verificarile de bagaje de la tranzit, si am ajuns la verificarea pasapoartelor. La ghiseul alaturat, domnul de la verificari tocmai ii explica doamnei ca a trecut ora de imbarcare a avionului pe care trebuia sa il ia. La care am auzit-o tipand efectiv ca e in tranzit si a intarziat avionul cu care a venit (totul urmat de o vorba romaneasca :D deci eram amandoua in aceeasi situatie). Domnul de la ghiseul meu s-a uitat cu mila la ea, la mine, si mi-a spus relaxat: "Your plane is still here" :) am trecut de ghiseu, si acolo am vazut un panou cu plecarile, iar la linia de Bucuresti scria "late arrival". Deci ne astepta :) si pana la ura s-a dovedit ca a mai asteptat inca niste timp dupa alt zbor, tot de Franta (din Lyon).

Buuun. M-am aruncat pe un scaun, am numarat alte vreo 3 unghii rupte, si in sfarsit am inceput sa ma calmez. Am vazut si cele 2 magazine din dreptul portii - m-am gandit sa ma uit la ceva de cumparat pentru baieti, si am constatat ca se plateste in franci elvetieni (dooh!). Mi-a picat totusi fisa la un moment dat ca as putea plati cu cardul, si i-am luat lui Alex un tricou (nu aveau mare lucru, celalalt magazin era de bauturi alcoolice).

Si pe cand trebuia sa inceapa imbarcarea, cu tot cu intazierea anuntata - apare un domn tragand dupa el un ghiseu pe roti, si apare alt anunt - verificare suplimentara pasapoarte catre Bucuresti. Damn. Eu aveam doar cartea de identitate, care e suficienta pentru calatorie in mod normal, dar in caz de verificari de genul acesta stiam ca au dreptul sa te retina sa faca nu stiu ce fel de verificari suplimentare si exista riscul de a pierde zborul. Si asta tocmai cand ma relaxasem ca nu mai aveam ce zbor sa pierd.

Ma duc si eu frumos la coada la ghiseu. Din tot avionul, doar eu n-aveam pasaport (de fapt era in curs de schimbare, fapt care dureaza 2 saptamani). S-a uitat putin mai stramb la mine de vreo 2-3 ori, dar pana la urma mi-a cerut biletul sa imi puna stampila. Ha ?! alta belea, ca eu n-aveam nimic pe hartie, iar treaba era clara - fara stampila aceea uriasa nu puteam urca in avion. S-a uitat la mine inca o data stramb, si m-a intrebat cum sa imi puna stampila pe telefon :D pana la urma a facut rost de o hartie, mi-a pus stampila pe ea si mi-a inmanat-o. Cand m-am uitat la bine - era ceva formular de emigrare prin UK :D Dar stati linistiti, mi l-au confiscat si l-au rupt bucati bucatele dupa ce am trecut de turnichetul de imbarcare... deci nu emigrez in UK :)

Si in sfarsit m-am asezat relaxata pe scaun. Pentru cei care traiesc viata (si astfel de evenimente) la maxim - stiti cum se simte momentul in care scade adrenalina dupa un stres puternic? De te ia o senzatie de maxima oboseala, de-ti vine sa te arunci oriunde ca sa dormi - asa m-a luat si pe mine. Nu stiu cum au trecut cele vreo 2 ore de zbor, dar stiu ca la aterizare m-a luat o durere de cap sa imi venea sa urlu. Parca impulsurile electrice din capul meu ar fi intrat in rezonanta cu ceva de la avion, simteam cum imi zvacnea totul puternic si regulat. Mi-am revenit brusc dupa ce avionul a atins solul.

Si cum totul e bine cand se termina cu bine, mi-am regasit masina (o lasasem cam prea pe margine in parcare :D) si am ajuns cu bine acasa, chiar daca am prins radar la iesirea din Otopeni - politistul s-a apropiat de marginea drumului, dar n-a ridicat mana sa ma opreasca - e adevarat si ca l-am vazut si eu din timp si am incetinit suficient cat sa ma lase in pace :) Si am ajuns si acasa, cu niste ore bune de intarziere. Si probabil acum, dupa inca o saptamana, incep sa imi revin din oboseala acelei calatorii :D

Urmeaza, miercuri, zborul spre Irlanda :) macar e zbor direct, n-o sa avem emotii de tranzit :) Sa vedem cum vor sta lucurile la intoarcere, ca zborul pleaca la ora 10 din Dublin, si noi vom sta in Gallway, la vreo 3 ore cu busul de Dublin :) ceva pronosticuri? :)

vineri, 1 martie 2013

De-ale lui Alex

Va era dor? :) Am mai pierdut multe, n-am fost pe faza sa le scriu. Dar oricum, se vede o evolutie, la aproape 6 ani are alt nivel la perlute ;)

1. Din seria "Alex negociator"

A: Mami, ai bani?
Eu: Am, dar trebuie sa ii dau si lui tati...
A: Si cati iti raman?
Eu: Hm, vreo 30...
A: Ah, atunci ne ajung!
Eu: Pentru  ce?
A: Pentur masinuta rosie [a cumparat zilele trecute una neagra, si i-a mai placut una rosie]! Costa doar 6 lei!
Eu: Dar ... nu o cumperi din banii tai? [are o oarecare suma de care tine cu dintii]
A: Din banii mei?! Niciodata!
Eu: De ce din banii tai niciodata?
[o pauza de 20-30 de secunde]
A: Pentru ca nu-i am la mine! :)

[si dupa inca vreo 10 secunde]
A: Si mergem maine sa cumparam masina rosie? Sau poimaine?

Deci a trecut de la intrebari deschise la inchise si alternative :) acum sa vad cum mai scot camasa :D

p.s. dupa ce a urcat si Cristi in masina l-a luat si pe el la intrebari:
A: Mergem la magazin?
C: Pentru?
A: Pai m-a surprins masinuta rosie...


2. Tot in seara asta in masina:
A: Mami, eu nu ma mai uit la desene!
Eu: De ce?
A: Ca ma uit la fotbal! Ca imi place fotbalul.
Eu: Bine, ne uitam la fotbal, ne place si mie si lui tati...
A: Si vreau sa vad cum joaca Steaua, cum lupta Steaua!
[...] [mentionez ca nu am discutat cu el pe teme microbistice :D]
A: Azi la scoala am jucat fotbal, si am fost Steaua... si vreau sa castige Steaua! :)
Stia ca Steaua joaca cu Chelsea, dar nu stiu de ce era convins ca meciul ar fi in seara asta, ne-a zorit rau ca nu cumva sa piarda meciul :D

p.s. si pana acum imi placea profa' lor de sport, dar acum chiar m-a dat pe spate =))

[la afterschool a desenat 2 steaguri - unul al Romaniei si unul cu toate culorile - sa reprezinte faptul ca Romania a castigat impotriva tuturor celorlalte tari ale lumii :D]


miercuri, 27 februarie 2013

Intrebari ciudate la interviuri

Am gasit acest articol, m-am amuzat bine, si m-am hotarat sa raspund si eu :) Cine mai vrea sa incerce? :)

1. Daca ai putea exclude un stat din SUA, care ar fi acesta si de ce? (Forrester)

Hm. probabil statul degeaba :) din motive evidente :D Bine, raspunsul n-ar avea acelasi farmec daca ar trebui sa "exclud" un judet din Romania...

2. Cate vaci sunt in Canada? (Google)
Hm, cam cat lapte beau canadienii? Si cata branza mananca? :)
Raportam totul la 4 picioare... restul sunt calcule :D

3. [De] Cate monezi[monede] de 25 de centi ai avea nevoie pentru ca inaltimea coloanei de banuti sa fie cat Empire State Building? (JetBlue)

Pai depinde - consideram monedele puse orizontal sau vertical? :D
Probabil intrebarea ar fi mai interesanta cu bancnote puse in plan paralel cu solul ;)

4. Un pinguin intra pe usa cu un sombrero pe cap. Ce spune si de ce e aici? (More Clark Construction Group)

Probabil va spune Buna ziua/dimineata -  depinde de moment :) si sigur e aici ca sa ma distreze pe mine :)

5. Ce muzica descrie cel mai bine etica ta de lucru? (Dell)

Pfuai, asta e grea. Probabil suieratul vantului :))

6. Jeff Bezon intra in biroul tau si-ti da un milion de dolari, ca sa realizezi cel mai bun plan de afaceri. Care ar fi acesta? (Amazon)
Eh, asta chiar as fi o fapta buna :) intrucat am deja 2 planuri pregatite pentru o astfel de situatie [ipotetica], mi-as freca mainile, as dispune 150.000 catre un plan [el cere mai putin, dar na, daca tot as dispune de bani as creste calitatea], inca vreo 500.000 catre celalalt plan [chiar cere suma asta], iar restul i-as tine pentru spagile necesare functionarii infloritoare :D Deci, vine cineva cu banutii? :D

7. La ce te gandesti cand stai singur intr-o masina? (Gallup)
La condus. Clar si in cel mai serios mod posibil. Ca nu stau singura in masina pe loc :)

8. Cum ti-ai evalua memoria? (Marriot)

Cu atentie :)

9. Numeste trei premianti de Nobel. (BenefitsCONNECT)
Marie Curie, Maica Tereza, Gabriel Garcia Marquez, Rontgen. Sunt primii care mi-au trecut prin cap, dar daca mai sap putin prin memoria evaluata cu atentie, mai gasesc :)

10. Poti sa rostesti o frantura de limba si in acelasi timp sa vinzi o masina de spalat? (Mastercard)

Mie sincer intrebarea mi se pare adresata cu o frantura de limba - n-am inteles-o :) daca as si cumpara o masina de spalat in acelasi timp, inseamna ca exista cineva care poate face asta :D

11. Daca as veni la tine acasa la cina, ce mi-ai gati? (Trader Joe’s)

Cina :) as stabili pe loc detaliile...

12. Cum ar comunica oamenii intr-o lume ideala? (Novell)
 Excelent :)


13. Cum pregatesti un sendvis cu ton? (Astron Consulting)
 Cu mainile. Si cu ton, bineinteles :)

14. Sotia si cu mine mergem in vacanta. Ce loc ne-ai recomanda? (PrincewaterhouseCoopers)
Pai depinde ce vreti - cald, racoare, umezeala, plaja, ski, sport, vestigii istorice, muzee etc...

15. Esti bucatarul-sef al unui restaurant, iar echipa ta este selectata intr-o competitie culinara. Cum ti-ai pregati echipa pentru marea provocare? (Accenture)

Probabil cu umor, data fiind probabilitatea sa se intample asta...

16. Ce crezi, cam cate ferestre sunt in New York? (Bain & Company)

Cu cateva mai putin, ca sigur s-au mai spart de cand mi-a fost adresata intrebarea pana sa apuc sa raspund :)

17. Care e piesa ta preferata? Ne-o canti? (LivingSocial)

O cant fara emotii :) dar mai calculam cel putin un geam spart la intrebarea anterioara.

18. Calculeaza unghiul dintre cele doua aratatoare cand ceasul arata ora 11:50. (Bank of America)

Depinde de ceas (cat deplaseaza orarul in functie de minutar) - dar as zice ca intre 30 si 60 de grade, probabil vreo 50... :D

19. Ai furat vreodata un pix de la locul de munca? (Jiffy Software)
 Luatul din greseala se cheama furt? :D dar le-am dus inapoi, cu dobanda chiar :D

20. Alege doua vedete pe care ti i-ai putea inchipui ca parinti. (Urban Outfitters)

Nu-mi inchipui sa am parinti vedete :) probabil daca as reusi sa gasesc 2 astfel de vedere, as fugi de-acasa :))

21. Ce accesoriu de bucatarie ti-ai dori sa fii? (Bandwidth.com)

Oscilez intre polonic, blender si manerul frigiderului, dar n-as putea sa explic nici de ce le-am ales tocmai pe ele, nici de ce oscilez...

22. Sa presupunem ca ti-ai pus telefonul pe mut, dar aparatul incepe totusi sa sune tare. Ce mi-ai spune? (Kimberly-Clark)

In primul rand n-are cum sa sune tare, am maaaare grija de acest aspect :) Dar daca chiar s-ar intampla, mi-as cere simplu scuze, as respinge apelul si as inchide telefonul.
Bine, mi s-a intamplat si sa astept in sala persoana cu care aveam interviu si sa imi vibreze telefonul iar eu sa il ignor - tocmai persoana ma apela, ca nu stia ca eram in sala :D

23. Ce punctaj mi-ai acorda, de la 1 la 10, pentru acest interviu? (KraftFood)
Daca m-ai ales deja - clar 100, nu puteai face o alegere mai buna :D

24. Daca ai putea fi altcineva, cine ai vrea sa fii? (Salesforce.com)
Tot eu :)

25. Cum ai invata pe cineva sa prepare o omleta? (PETCO).
Prin puterea exemplului :)

Clar, nu prea as putea ramane serioasa la asemenea intrebari :)

duminică, 24 februarie 2013

Raport de cursa: WinterTri 2013

A trecut si primul meu triatlon. Impresiile mele dupa el sunt destul de amestecate. In primul rand, probabil ca am prins ceea ce Alex Ciocan numeste "forma sportiva" cu o saptamana in urma, si eram in etapa de scadere :) altfel nu imi explic de ce m-as fi simtit extenuata dupa primul km alergat in 6:30, in conditiile in care cu o saptamana in urma ma descurcam excelent [zic eu] la Municipale. Un alt motiv ar putea fi alimentatia mai putin corecta din ultima saptamana, in care am cam lucrat de acasa pazindu-l pe Alex bolnav de varicela (bine ca scapam si de beleaua asta :D). Una peste alta, in rezumat, m-am simtit obosita inca de la start, dar am reusit sa duc cursa la bun sfarsit in cele sub 2 ore despre care stiam ca era timpul limita (pana la urma am inteles ca era de fapt limita pentru proba de ciclism, si ca inotul era permis si dupa cele 2 ore).

Sa o luam cu inceputul - un oarecare minus organizatoric mi s-a parut lipsa de explicatii privitoare la organizarea lucrurilor personale. Plus sedinta tehnica cu jumatate de ora inainte de start, pe durata a 20 de minute - a compromis incalzirea. Mi-am pus toate lucrurile personale in sacul negru primit de la organizatori, si l-am lasat in masina. Apoi m-am invartit si am intrebat in stanga si in dreapta ce fac cu sacul, unde il pun. O prima varianta a fost "la bicicleta", dar am constatat ca nu prea era loc de saci pe-acolo. Apoi "la vestiar" si mi s-a parut mai rezonabil, asa ca m-am lasat la bicicleta incaltamintea de ciclism si restul le-am dus in vestiarul de la bazin (inclusiv spray-ul de pana :D noroc ca n-am avut nevoie de el).

Sedinta tehnica a fost ok, a clarificat si sensul de mers pentru probele de alergare si ciclism. Eu eram convinsa ca sensul era indicat de sageata mare alba (deci sensul acelor de ceasornic pentru ambele probe), pe cand era vorba de fapt de sagetile colorate de pe traseu - o proba in sensul acelor de ceasornic si una in sens trigonometric.

Incalzirea am facut-o cam prost, si am resimtit acest lucru. Ne-am apropiat de start, am reusit sa imi pornesc Endomondo, si ... start!

Alergarea

Buluceala mare la start, si am aflat rapid si motivul - niste zeci de metri de namoleala zdravana. La pornirea in alergare am mai zarit si petice de iarba, dar pana la intoarcerea de la ciclism n-are rost sa va mai povestesc cum era :) Apoi am intrat pe asfalt. Mi-am simtit picioarele grele din start. Am zis sa nu trag tare, sa vad la 1 km ce ritm am avut si apoi sa ma reglez spre 5:30. La 1 km insa a venit socul - 6:30! Ups, hai sa accelerez. Mai aveam niste fete pe langa mine, dar habar n-aveam daca de la stafete sau de la individual. Am accelerat, le-am lasat in urma. Al doilea km l-am facut in 5:41, dupa care m-am cam chinuit sa mentin un 6 min/km. Organizatorii anuntasera aproximativ 5 km de alergare, in unele locuri era mentionat 5-6km. Pe la km 4 m-am gandit chiar sa accelerez, dar mi-am dat seama ca inca nu intrasem le ultima linie dreapta a buclei. Si s-au facut apoi 5 km. Lumea cam incepuse sa accelereze, cu gandul ca or mai fi cateva sute de metri. Si s-au facut si 6 km si inca zona de tranzitie era departe :) am inceput sa "pomenesc" diverse prin gand, dar cumva am zarit zona de namol in departare, asa ca m-am linstit. In momentul in care am ajuns la bicicleta Endomondo mi-a strigat vesel "7 km", si ultimul alergat in 6:33!! Nu mai erau multe biciclete la rastel, asa ca am reperat-o usor pe a mea :D mi-am schimbat incaltamintea, mi-am pus casca si am dat bice. Multumesc Florin, Ana si Marian pentru incurajari (si celorlalti, dar pe voi v-am "reperat"mai bine) :)

Ciclismul

Singurul lucru de care sunt totusi mandra la ciclism e ca n-am coborat de pe bicicleta in zona de namol :) in rest, asa cursa obosita n-am mai avut de mult :( abia am reusit sa tin un aproximativ 20 km/ora in medie, in conditiile in care in toamna tineam 25 lejer pe offroad! Am prins vreo 2 rafale zdravene de vant, au fost si niste gropi, au fost si mici diferente de nivel - nu semnificative, dar destul cat sa ma enerveze :d de fapt ceea ce ma enerva mai tare era ca nu le simtisem drept coborari la alergare, sa imi fi dat drumul la picioare (am alergat in sens invers, remember)? :) in prima tura m-a ajuns multa lume din spate, dar a doua tura am facut-o cam singurica. Per total m-a ajuns in urma o fata, am depasit eu 2, una din ele m-a ajuns inapoi... habar n-aveam pe ce pozitie eram (ma interesa doar "feminin"-ul), dar era clar ca la cat eram de singura, nu eram in fata :( Pana la urma am ajuns inapoi in zona de tranzitie, am lasat bicicleta, si am luat-o la fuga spre bazin.

Inotul

Cand mi-am lasat sacul la vestiar, imi aranjasem lucrurile intr-un anume fel. Am ochelari de inot cu dioptrii diferite, deci mi-i aranjasem deasupra cu lentina stanga spre stanga. Imi pregatisem casca etc. Pe cand am intrat la bazin, dupa ce mi s-au aburit ochelarii, am constatat si ca cineva imi cam impinsese sacul si imi daduse peste cap toate aranjamentele. M-am enervat. Pana la urma am reusit sa dau jos de pe mine ce aveam de dat jos, mi-am regasit forma ochelarilor (nu radeti, e extrem de important pentru mine :D) si m-am chinuit cam un minut (nu exagerez) sa conving casca sa imi stea pe cap. Aveam degetele inca inghetate dupa ciclism (n-am manusi cu degete lungi) si capul/parul transpirat, si imi sarea casca intr-o veselie :D am intors-o si pe fata si pe dos din greseala de vreo 2 ori... pana la urma am reusit sa mi-o indes pe cap, am facut un dus destul de lung ca sa imi curat namolul "castigat" la ciclism si am iesit la bazin. Aici, alti nervi - zona de acces de la vestiarul de fete (situat in dreptul punctului de alimentare) pana la start (exact de cealalta parte a bazinului) era plina de concurenti care terminasera si stateau la o poveste, o banana, o maslina, un pahar cu apa si nu mai stiu ce. Abia mi-am gasit drum printre ei, nu puteam alerga, alunecam rau etc. Am ajuns pana la urma la capat, si am mai stat probabil vreun minut sa imi fac curaj sa intru in apa. Plus ca inca aveam pulsul mare si clar nu mi-as fi gasit respiratia pe craul. M-am aventurat in apa si, evident, m-am intors pe spate inca din prima, la fel ca la UltraSwim. Chiar si asa, mi-a fost greu sa respir regulat. Plus ca nu mai reuseam sa misc umerii (sa va pun sa ghiciti pe unde am febra musculara azi?). Mi-a trecut atunci prin cap ca probabil e vreun rost din cauza caruia se incepe in mod normal cu inotul si se continua cu bicicleta. Acum, dupa ce statusem cu umerii inclestati sa tin bine de ghidonul bicicletei, nu mai reuseam sa ii "declestez" ca sa inot cu ei :) Am facut probabil primii 50m in 3-4 minute, abia ma miscam si vedeam clar ca inaintez extrem de greu. Urmatorii 50m au fost aproape la fel. Apoi am inceput totusi sa reusesc sa maresc cadenta bratelor, dar inaintam tot ca o testoasa pe uscat. La fiecare capat de bazin ma opream cateva secunde, si ma straduiam sa imi inchipui ca incurajarile din public erau pentru mine :)) Pe la 300m am incercat sa mai maresc ritmul, si am inceput sa simt cum imi joaca chip-ul pe picior - aveam senzatia ca o sa il pierd. Motiv pentru care am incetinit la loc, am zis ca mai bine sa ajung mai tarziu decat fara chip :) ultimii 100m i-am facut singura pe culoar, cam atunci mi-a fost clar ca eram ultima, ca ma ajunsese din urma si ma intrecuse si Adriana :)
Am iesit cu greu din bazin si am alergat spre finish, timp 1:57. Stiam ca intrasem in bazin la 1:2x, deci era clar ca statusem vreo 30 de minute la inot. Mult, dom'le, muuuuuult...

In rezumat - nu cred ca stau chiar asa de prost in mod normal :) cred ca pot semnificativ mai bine, daca sunt hranita corect si in forma :) Motiv pentru care am hotrat sa mai incerc un triatlon, tot cu inot in bazin. Fie in august (daca se organizeaza) fie la anul tot WinterTri. Pana atunci imi vad de ale mele, fiecare sport in parte :D

Diverse (amuzante sau lectii de viata)

In ordine cronologica:

1. Pe cand ma perindam eu cu sacul negru dupa mine sa imi las lucrurile (aveam in el inclusiv haine de schimb sa la imbrac dupa incheierea concursului) - opresc la bicicleta sa imi las incaltamintea. Scot intaltamintea din sac, o aranjez frumos sub bicicleta, o acopar cu punga sa nu cumva sa ploua si sa se ude la interior etc. Pe cand ma ridic sa plec spre bazin, constat ca o data cu incaltamintea "zburasem" pe-afara si una bucata piesa lenjerie dantelata :D era plin de baieti prin zona si era clar ca depasisem "regula de 3 secunde"... tot ce puteam sa sper era ca au fost prea ocupati cu ale lor :D sau ca "sunt sportivi" si se aplica punctul 3 de mai jos :D

2. In timp ce ma ajungea din urma lumea la ciclism, m-a ajuns si una din concurentele de la feminin, care tipa efectiv isteric la toata lumea sa ii faca loc, asta intr-o zona in care toti se chinuiau sa nu ia niste gropi. Evident, nici concurenta respectiva nu era dispusa sa le "incalte", asa ca tipa la toata lumea din toti rarunchii. Acum, rugaminte - daca vreodata ma veti auzi pe mine tipand in asemenea hal de isterie, va rog sa ma trageti de urechi si sa ma puneti sa iau o pauza. Mi-am promis ca nu vreau sa ajung asa, si ca vreau ca sportul sa provoace bucurie si relaxare (mie si celor din jur) si nu stres si nervi (mie si celor din jur) :)

3. La vestiar, dupa proba de inot - evident dusuri, imbracat etc. La un moment dat una din fetele de la dus constata ca usa spre bazin era deschisa larg (pentru cine nu stie, dusurile sunt "deschise"). A urmat un soi de "girl's talk", la care voi face un rezumat scurt:
- Voi ati observat ca usa e deschisa?
- Acum asta e, suntem sportivi...
- Dar acolo sunt barbati...
- Da, dar si ei sunt sportivi =))
Deci, dragi barbati sportivi, mi-a trecut prin cap urmatoarea intrebare: daca sunteti la un concurs de MTB prin padure, noroiala, namoleala etc, si undeva intr-o parte apare o femeie goala, intoarceti capul dupa ea sau ramaneti concentrati la concurs? :D

4. La festivitatea de premiere, eram la masa langa niste baieti de la o stafeta, si se da premiu pentru ultimul sosit (un premiu pe care ma bucur totusi ca l-am ratat) :D inainte de a se anunta "castigatorul", unul dintre baieti spune:
- Ah, probabil era fata de pe culoarul 1, inota pe spate, incet-incet, blap, blap [inchipuiti-va o miscare foarte lenta a mainii prin care explica el cat de incet s-a inotat].
Eh, acea fata eram eu :)) au incercat apoi sa dreaga busiocul, dar prea s-au potrivit toate ca sa nu fiu convinsa ca de mine era vorba :)) Testoasa ce sunt :)

5. Tot la festivitatea de premiere, un gest frumos - toate fetele am fost invitate si am primit cate o floare la ghiveci, cu ocazia apropierii zile de 1 Martie. Acolo, cu floarea in mana, fata din stanga mea imi sopteste:
- Te-am vazut la inot, chiar ma intrebam "Oare fata asta mai poate?"
Na, nu mai puteam, dar ce aveti oameni buni, chiar asa de evident a fost? =))

Si cu asta s-a incheiat episodul primului meu triatlon. Urmeaza, peste 2 saptamani, Campionatele Nationale de Sala, unde vreau sa scot un rezultat bun la 3000m. Sa-mi tineti pumnii, va rog ;)