Raport de cursa: WinterTri 2016

A doua mea participare la WinterTri, prima fusese in 2013, si a reprezentat primul si singurul meu triatlon. Inca sper ca nu si ultimul :)

Intrucat problema mea la triatlon ramane inotul (nu ca nu l-as face ci doar ca e extrem de lent, eu doar alunec incet in apa, nu inot :D ). am ramas la duatlon. Si cum in momentul in care am vrut sa fac inscrierea nu am mai prins locuri la individual, am agreat cu Cristi sa facem stafeta. Buuun, inscrierea facuta, platit, tot tacamul. Dupa care aflu ca se deschid iar locuri la duatlon individual. Am scrasnit putin din dinti, recunosc :))

Fata de editia la care am mai participat, aici era vorba de alt traseu de alergare, de data asta complet offroad, lucru pe care nu l-am calculat din start :) mi-am propus sa alerg cat mai bine prima tura si mai cu Doamne-ajuta pe a doua :D pe asfalt tin cu usurinta 5 km sub 5 min/km, asa ca mi-am facut un plan ambitios. Stiam ca la stafete e clasament Open si vazusem deja inscrise 3 echipe despre care stiam sigur ca erau mai bune decat a noastra, dar tot am vrut o clasare cat mai buna :)

Initial am vrut sa imi potrivesc drumurile sa iau kitul din Bucuresti, dar dupa ce am constatat ca oricum trebuia sa ajungem devreme sa lasam bicicleta, am ramas la a lua si kitul tot in dimineata cursei (probabil e si motivul pentru care am ramas fara bidoane, iar Cristi se baza pe bidonul din kit). Am plecat cam tarziu de acasa, am ajuns rezonabil, dar a trebuit sa parcam foarte in spate, la 1 km de zona de concurs. Na, sa ne fie invatatura de minte. Inteleg logica cu lasatul bicicletei, dar pe de alta parte pe mine ma incurca rau starturile luate in miezul zilei (daca eram atenta la detaliul asta nu cred ca ma mai inscriam), imi dau peste cap tot programul de masa / metabolism etc, practic ajung sa fac cursa rupta de foame, ca fix la ora aia mi s-ar potrivi masa iar corpul meu nu e obisnuit sa o ia inainte / dupa :)

M-am bagat si la restaurant in ideea de a manca ceva, am cerut meniu, am aflat ca tot meniul este "omleta" (care a venit la pachet cu 2 felii de cascaval si 2 de parizer), m-am milogit si de o rosie, am baut si un ceai ... na, asta a fost si masa cu vreo 2 ore inainte de start :)

Deci din greseala in greseala spre victoria finala :D am lasat copilul mare cu bagajele, copilul mic in bratele lui Cristi, si cand a venit vremea am facut putina incalzire, niste lansate, si  ... cand sa intru la start era cam plin. M-am inghesuit pana pe la mijlocul plutonului, eu voiam sa plec mai din fata ca voiam sa alerg pe la 4:50... m-am gandit ca nu-i bai, depasesc eu cand se intinde plutonul :D

Eh, alt calcul gresit :)) scurt dupa start se facea curba la stanga pe pamant, dar loc stramt, teren complet denivelat. La fel ca mine au mai gandit si niste concurenti din spate dar care nu s-au lasat deci m-am ales si cu niste coate pe sub coaste. Un alt concurent a calcat stramb (la propriu) pe langa mine si era gata sa ne prabuseasca pe toti in jur (l-a redresat o fata din spatele meu, eu am reusit sa il evit gratios), si cam asa... pana am intrat in padure. Prima linie dreapta a mers excelent, am reusit si eu sa tin sub 5, dar a venit kilometrul 3, cu noroaie. Din pozele afisate inainte de concurs ma asteptam sincer sa fie mai rau, dar ma asteptam si sa ma comport eu mai bine pe acel "rau" :) dar nu, ma simteam sfarsita, imi venea sa ma opresc la fiecare pas, ma simteam ca lovind celebrul zid de la maraton la fiecare metru de traseu :)) Dar cum programul de antrenament pe care lucrez pe traier imi aminteste din cand in cand sa fac diferenta intre A VREA sa ma opresc si A AVEA NEVOIE sa ma opresc, am hotarat sa vreau sa mai fac un pas, si inca unul, si inca unul, pana opritul va deveni nevoie, nu vointa. Si uite-asa am ajuns la ultima linie dreapta, din nou la liziera, auzeam microfonul, mi-au mai revenit suflul si sufletul (stiam ca scazusem ritmul destul de mult, apucasem sa vad si peste 5:30), si am accelerat spre schimbul de stafeta.

Am ajuns in zona de schimb si am intrat in panica pentru ca mi se parea ca drumul se infunda si e o mare de oameni si nu pot trece de ei :)) de fapt nu trebuia sa trec de ei ca erau stafetele, cu Cristi in prima linie :)) dar am tras niste priviri disperate si dezorientate cateva secunde pana l-am identificat :) am dat numarul, am luat copilul, Cristi s-a servit cu chipul, si a luat-o la sanatoasa cu bicicleta (cat a putut sa o ia neincalzit :( ). Mi s-a parut ca inca erau destul de multe biciclete in rastel in zona de duatlon, deci ajunsesem destul de ok :) de acolo speram sa mai recupereze Cristi ceva raportat la colegii de suferinta.

Am intrebat de masa de alimentare si m-am dus incolo, cu David in brate. Am alimentat una-alta, si pe mine si pe el :)) mi-a revenit suflul cat de cat dar ma cam apuca frigul :D ne-am tot invartit in picioare in zona de schimb stafete, am mai fost certati de organizatori ca nu stateam cuminti sub cort (da, aveau si ei dreptate, dar mila mi-era si de nerabdarea noastra :) ), Si dupa o vreme au inceput sa vina biciclistii. Am fost atenta la primii 3, dupa care atentia s-a cam dus, ca nu mai era vorba de podium, deci nu mai conta mare lucru :D

Intr-un final a venit si Cristi (evident mie mi s-a parut o vesnicie, el s-a grabit cat a putut, probabil acelasi sentiment l-a avut si el de 2 ori pana m-a asteptat din alergari :D ), am luat chipul si numarul, am predat copilul, am plecat in alergare.

Eeeeh, inceputul celei de-a doua alergari e ... priceless :D M-am simtit stoarsa inca din primii metri, ca sa nu mai spun de Garmin care a inceput sa tipe disperat ca nu m-am recuperar suficient dupa alergarea anterioara (really ?! ) :) cum nu mai conta pentru podium deja ma gandeam sa o las mai incet, poate sa iau si niste bucati la pas, dar dupa ce treceam de priviri si fotografi :D Pana l-am vazut langa mine pe Radu, care facea duatlon individual, si am vazut ca alerga cam in ritmul pe care il simteam eu la limita confortului meu. Asa ca l-am luat de iepure si m-am tinut de el cu dintii (la figurat, dar mi se parea foarte reala expresia asta). Si uite-asa, iar, pas cu pas, intrebandu-ma cat vreau si cat am cu adevarat nevoie sa ma opresc, am trecut liziera, apoi padurea, apoi am revenit la liziera ... si dupa ce am auzit iar microfonul mi-a revenit si ambitia :)) am incercat sa il stimulez putin si pe Radu care mi se parea ca incetineste fix cand mai aveam atat de putin :)) intre timp am fost ajunsa si din urma de un concurent (nu mai tin minte ce am depasit, eram prea concentrata pe suferinta mea) care s-a interpus intre noi, Am incercat sa il depasesc si sa revin in spatele lui Radu, nu am reusit. Cum imi simtea respiratia in ceafa, cum accelera. Am vazut rapid ca era numar de duatlon stafeta, deci concurenta directa :) asa ca i-am inteles actiunile :D

Am ramas mai la distanta de el pana la intrarea pe asfalt, cand iar am incercat sa acelerez - hop si el. Si cu niste zeci de metri inainte de finish am zis "acum ori niciodata" si am dat drumul la picioare in sprint.

Treaba asta cu sprintul final e foarte relativa. Am mai incercat de cateva ori, pe final de cursa, eram sigura ca a si reusit :) pana m-am vazut intr-o filmare si m-a apucat initial rasul si apoi aproape plansul :) cand am constientizat cum arata de afara "sprintul" meu interior :) De data asta insa l-am descatusat frumos (Garminul zice ca sub 3 min/km, deci putem sa il nimim sprint, da?), imi pare doar rau ca n-am avut curaj sa il pornesc mai devreme, ca l-as fi putut tine inca vreo... 10 metri :D totusi, a sprintat si colegul, la fel de bine ca mine, si la linia de finish a trecut inaintea mea cu niste fractiuni de secunda - sau asa au fost trunchiurile, ca poate am avut eu chipul pe piciorul din fata iar el pe cel din spate, sau am plecat din spatele lui la start la prima tura ... ideea e ca in clasament am eu niste fratiuni de secunda in fata :)

La final, loc 9 din 24 de stafete, prima stafeta mixta :) Mi-a iesit alergarea pe la 5:15 in medie, total de 10 km, facuti din 2 bucati cu vreo 27 de minute intre ele cu tot cu alergarile lui Cristi prin tranzitie.

A fost o cursa destul de bine organizata, doar ca nu mi se potriveste mie in totalitate :) mai vedem cu participarile in anii care urmeaza, mai vedem si cand mi-oi face iar curaj sa ma bag la un triatlon (nu inainte sa ajung sa imi folosesc cu adevarat si membrele la inot :D ), Sunt multumita de ce a iesit, putin neimpacata cu ratarea participarii la duatlon individual unde cred sincer ca aveam sanse de podium. Dar pana la urma nu au intrat zilele / concursurile / editiile in sac, e loc si timp pentru toate :)

Urmatoarea competitie: Urban Trail XCC, prima mea participare la concurs care pune accent pe indemanare si manuirea bicicletei, capitol la care nu excelez, dimpotriva. Dar vedem ce iese ;)

Multumesc Bogdan pentru poza :)

Raport de cursa: Maratonul International Bucuresti 2011

Istoricul meu legat de aceasta cursa e urmatorul:
2009: maraton (de fapt a fost primul meu maraton)
2010: semimaraton (venea la 2 saptamani dupa MPC; am incercat sa scot un PB, am fortat, si dupa 15 km in care alergasem in ritm de aprox 2:05, am facut intinderi de ligamente la ambii genunchi si l-am terminat aproape in lacrimi, la pas, in 2:15)
2011: ma inscrisesem initial la semimaraton, cu speranta ca daca nu fortez si daca ma incalzesc corespunzator inainte de cursa, nu repet istoria de cu un an inainte. Si cu vreo saptamana inainte m-a sunat Ana ca mai avea nevoie de o fata intr-o stafeta. Mi-a suras ideea, mai ales ca diferenta de la MPC era de doar o saptamana. Deci, s-a batut in cuie: stafeta.

Cum aveam si alte treburi in acelasi week-end, am hotarat ca alerg ultima, ca sa pot ajunge mai tarziu la locul de start. Si am ajuns cand era pe traseu Adriana (stafeta nr 2), Ana terminase, Claudia se pregatea de incalzire.
A fost ciudat pentru mine sa trec pe langa alergatori, e ciudat pentru mine sa privesc cursa din perspectiva statului pe margine :) mereu am alergat, si mai mereu am ales probelele care implicau cele mai mare suferinte, pardon, distante :) eram mereu cea incurajata, intarziata pe traseu, nu mi s-a intamplat sa ii vad pe ceilalti de pe margine.

Am ajuns cumva la standul Ro Club Maraton, unde era Ana, care terminase prima parte din stafeta. Tot drumul pana acolo m-am intrebat ce timp as putea sa scot. Si cand am ajuns acolo m-am hotarat sa incerc sa scot sub o ora. Dar totusi, cu grija sa nu imi stric genunchii din nou.

Pana m-am mai invartit cu una-alta pe-acolo, a plecat si Claudia. Eu eram destul de derutata, nu stiam la ce ora s-a luat startul, la ce ora a plecat Claudia, la ce ora sa merg la punctul de schimb al stafetelor. Si cum nu mai aveam stare, m-am dus la punctul de schimb, destul de devreme.

Mi-am facut acolo o incalzire usoara, am incurajat alergatorii cat am putut, desi unii, in special cei aflati la ultima tura, nu prea sunt convinsa ca auzeau/vedeau/simteau ce se intampla in jurul lor :) mi s-a parut ca am vazut multe priviri in gol, multe urechi care nu auzeau nimic, multe corpuri desprinse de simturi (sau simturi desprinde de corp? :D).
La un moment dat m-a strigat cineva - Claudia, care ajungea in Piata Alba Iulia pentru prima data. Stiam ca de acolo mai avea 2 intoarceri, si stiam ca mai erau cam 2 km (de fapt mai erau 2.5). Am intetit incalzirea, si o asteptam pe Claudia sa apara in orice minut. Acele minute mi s-au parut nesfarsite :) sunt convinsa ca si Claudiei, care alerga repede relativ la situatia in care se afla, si mie, aflata in asteptare, mi se parea ca ar fi putut sa alerge mai repede :)) cine n-a facut stafeta niciodata sa incerce, e o perspectiva complet diferita :)

Si a venit Claudia, am luat repede chipul, si am pornit la drum. Inca dinainte de pornire mi-a fost teama ca o sa o iau prea tare pe primii km. M-am straduit sa ma temperez putin, dar ma simteam excelent. M-a incurajat si Sergiu de pe margine, probabil si el era uimit de ritmul meu. Cand am ajuns la borna cu km1, mi-am dat seama de ce: 4:45. Ups :D Am hotarat sa mai reduc ritmul, am incetinit putin. La km 2 aveam 9:45, deci incetinisem 15 sec/km :)

A dat bine la moral faptul ca am depasit. Cand am preluat stafeta, mai erau foarte putine stafete la punctul de schimb (eu am numarat vreo 7 :D). Si am hotarat sa depasesc cat pot, sa imi iau mereu reper persoana din fata mea si sa ma gandesc cum recuperez distanta pana la ea. A functionat perfect. Doar ca am ajuns din urma multi oameni de la maraton full, pe care sper ca nu i-am demoralizat (prea tare) :) mi-ar fi placut sa reusesc sa "lipesc" de mine un maratonist si sa ii fiu iepure, dar nu s-a tinut nimeni de mine :(

La km 5 aveam vreo 28 min. La km 6 aveam 33:45 :) abia in acest punct mi-am dat seama cat am mers de repede fata de ritmul cu care eram obisnuita, si am inceput sa am o strangere de inima (asta imi face mereu rau, ar trebui sa nu mai iau ceas cu mine ca sa nu incetinesc fortat) si am incetinit din nou. Am mai mers ok pana la km 8, unde mi s-a terminat energia.

Stiu, e o cursa mai scurta, teoretic n-ar trebui sa se puna problema "zidului". Poate n-a fost asta, dar poate inca nu ma incarcasem suficient dupa MPC, sau poate consumasem prea mult cu alergarea rapida de pana in acel moment. Oricum, cert e ca ... m-am terminat :) si am incetinit cam mult. Prima intoarcere a fost ok, ca a fost scurta, dar a doua mi s-a parut interminabila. Mi se parea ca pe ultima intoarcere organizatorii au lungit kilometrul :) m-am gandit atunci la nerabdarea mea, cand o asteptam pe Claudia, care probabil simtise exact ce simteam eu in acel punct :)

Vedeam poarta in fata, dar parca pe cat ma straduiam sa ajung la ea, ea la randul ei se indeparta de mine :) am tras cat am putut, si cumva am terminat, cu 55 de secunde mai tarziu decat as fi vrut :) medie: 5'51"/km (prima mea cursa cu medie sub 6 min/km)

Acum, partile bune:
1. Pot alerga si repede :) o sa caut un cros de 3 km, sa vad cat pot pastra ritmul de 4:45 cu care am alergat primul km :) poate, cu un sprint la sfarsit, ies chiar in timp decent :D Am facut febra musculara (pfuai, n-am crezut ca mi se poate intampla dupa o cursa relativ scurta) la spate (am alergat mai dreapta decat de obicei) si la picioare la niste muschi implicati in viteza (deci chiar am alergat repejor, macar prima parte)
2. Nu am avut probleme cu articulatiile [yupiiiiiiii]
3. Pana la urma, chiar daca mai scurta, a fost o cursa frumoasa, fetele s-au descurcat excelent, si am terminat pe un loc rezonabil :) sa ne fie de bine! :)

Concursuri

Activitati sportive ramase pentru 2011:

1. Duatlon Cetatea Brasovului - voi face stafeta cu Ana, de data asta la Profi. Eu voi face partea de bicicleta. Dupa calculele mele, ma voi incadra in timpul limita. In rest, Doamne-ajuta! :)

2. Maraton Piatra Craiului - sper sa mergem toti, poate vrea si Alex sa alerge la cursele de copii :) Momentan sunt ceva probleme cu inscrierile, n-am primit nicio confirmare. Dar banuiesc ca totusi nu sunt probleme si voi fi acceptata :) Sper sa termin semnificativ mai bine decat anul trecut :)

3. Maratonul International Bucuresti. Aici sper sa particip cu Alex sambata, la cursa de prescolari, si duminica, la stafeta sau semimaraton. Ar trebui sa ma decid repede, stiu :)

Si poate niste crosuri - gen crosul Petrom, Campionii Sanatatii (cu Alex, evident)...

Ma mai gandesc la cupa Orca, daca se tine vreo editie de toamna/iarna in week-endul 3-4 decembrie, ca sa facem o vacanta mai lunga prin Cluj :) ramane de vazut, daca si cand se organizeaza :D

Pentru 2012 am ales deocamdata Connemarathon, unde sper sa iasa o excursie frumoasa in familie :) restul, vom vedea atunci :)

Raport de cursa - Skoda Velo Challenge

Ne-am inscris 4 colegi de birou intr-o echipa, prin firma la care lucram. De fapt e o competitie dedicata companiilor, care isi trimit angajatii sa faca putina miscare. Prinde bine :)

Ne-am "trezit" cu putina presiune inca dinainte de cursa. Noi ne inscrisesem mai mult pentru amuzament, unul din colegi nici nu avea bicicleta, si am constatat ca de fapt totul era luat mult mai serios, cu parcurgerea traseului inainte de concurs, cu strategii de schimbare a chipului, cu strategii de echipa :) eh, noi ne facusem strategia noastra si am mers asa cum am stiut mai bine.

In seara dinainte am ajuns de la Tusnad abia dupa ora 10. M-am bagat in pat, urma sa ma trezesc devreme. Cand am ajuns eu ploua, asa ca urma o noua batalie gen Mocirloasa, am totusi incredere ca mai rau decat Prima Evadare de anul asta nu se poate :) Dimineata am ajuns in Baneasa, m-am intalnit cu colegii si cu celelalte echipe. Se facuse recunoasterea traseului, se stiau deja trunchiurile cazute la pamant si baltile mai mari, prin care e de trecut si care e de ocolit :)

Noi hotarasem ordinea de echipa inca de cand ne-am inscris: Cristi, Andreea, Dorian, si eu :) eu imi pusesem toata increderea in Cristi, care avea sa plece printre primii si sa prinda un loc bun inca de la inceput ;)

S-a dat startul. Am asteptat cuminti ceva mai bine de 20 de minute, timp in care ne-am impartit cine sa mute chipurile in fiecare echipa. Se anunta venirea primului concurent - surpriza, un coleg de-al nostru! Nu pot sa explic cata presiune a pus pe noi toti sosirea lui. Am intrat in priza, a crescut adrenalina la maxim. La scurt timp, apare si Cristi al nostru, si pleaca Andreea. Apoi au schimbat si celelalte 2 echipe de-ale noastre. la finalulul schimbului 2, colegii nostri inca erau pe primul loc :) s-a schimbat ordinea intre celelalte 3 echipe de-ale noastre. A venit Andreea, a plecat Dorian, care a frematat vreo 10 minute inainte, nu mai avea stare (nu are stare nici in conditii normale, e greu de explicat cum era cu adrenalina la maxim :D). La finalul turului 3, colegii mei inca erau un frunte, din pacate au ajuns sa fie depasiti chiar in ultimul tur, si au terminat la 20 de secunde de castigatori. Oricum, felicitari maxime! :)

S-a intors si Dorian, am plecat si eu. Inca din primul km am simtit cursa de cu o zi inainte (inainte sa urc pe bicicleta nu prea ma resimtisem). Imi simteam picioarele grele, parca aveam niste pietre de moara agatate de ele. M-au depasit vreo 3 concurenti pe bucata de asfalt. Nu m-am lasat, dupa vreo 2 km in care am reusit sa imi revin i-am ajuns din urma. Am mers mult mai bine prin padure decat pe asfalt :) a fost totul ok pana la o curba spre dreapta, in care urma o balta mare de noroi. Am intrat in ea cu bicicleta prea inclinata, si n-am mai reusit sa ma redresez, asa incat am cazut pe partea dreapta, si mi-am infipt si un ghidon in genunchi :D am urcat repede inapoi si am continuat. Imi pusesem target sub 40 minute :) am mai depasit vreo 2 concurenti, m-a mai depasit si pe mine cineva :) de la un moment dat mi se umpluse bicicleta de noroi, si n-am mai reusit sa trec pe foaia mare, chiar daca simteam ca as fi putut impinge din picioare mai mult decat ma lasa combinatia de viteze pe care o aveam. Am ajuns si in zona plina de noroaie de dupa km 8, unde am impins bicicleta vreo 200m. Greu :) ma tragea noroiul, imi lipea incaltamintea, desi dupa experienta de la Prima Evadare imi luasem adidasii de trail, ca sa fiu sigura ca macar la impins bicicleta nu alunec :) cumva am iesit si din noroaie, am urcat inapoi pe bicicleta si am dat tare la pedale. A sarit noroiul in toate partile, ceea ce a curata-o putin, si la reintrarea pe asfalt am reusit sa trec din nou pe foaia mare si sa iau putina viteza :)

Am terminat, peste cele 40 de minute targetate :) Final: locul 34 din 57 la categoria mixt, in conditiile in care marea majoritate a echipelor mixte din fata noastra au avut o singura fata, si 3 baieti :) noi am fost practic a 8-a echipa 2+2 :)

Felicitari tuturor, si in primul rand colegilor mei, am fost o echipa pe cinste, ne-am simtit bine, si ne-am descurcat foarte bine raportat la experientele noastre pe 2 roti! La anul sigur scoatem rezultate si mai bune! ;)

Raport de cursa: Semimaraton si stafeta Tusnad 2011

Cu o saptamana intarziere, dar abia acum am reusit sa imi fac niste timp pentru asta:

Totul a inceput cu stangul; cu o saptamana inainte de cursa nu mai eram sigura ca pot merge; apoi s-a rezolvat problema mea, n-a mai putut merge colegul care ne asigura transportul; a aparut o alta masina, in ziua plecarii avea un far spart; asa incat in dupa-amiaza plecarii am hotarat ca mergem 3 persoane, cu masina mea; cum nu ma pregatisem in nici un fel pentru condus drum lung, am dar o raita seara si pe-acasa cat sa iau cu mine ceea ce ma stresa ca n-aveam (lichidul de parbriz, cricul :) ). Si am iesit la DN1 vineri seara la ora 8.

Din fericire, drumul a decurs fara probleme; ne-au ajutat Ana si Marian cu ridicarea kiturilor de concurs; la ora 12 noaptea eram in Sf. Gheorghe, unde ne-am oprit la un restaurant si am mancat, si in final am ajuns in Baile Tusnad dupa ora 1 :) eu stiu ca am adormit pe la 1:30.

Sambata dimineata, m-am trezit in jurul orei 6:30. N-am putut sa dorm mai mult. Nu ma simteam neaparat obosita, desi imi cam picau ochii in gura :) Am pornit spre start destul de tarziu, i-am dat Anei numarul pe care il uitase in plicul meu, si am vazut cateva miscari de incalzire. Intrucat stiam ca la tura intreaga nu aveam cine stie ce sanse de afirmare, am hotarat sa trag cat pot pana la predarea stafetei, apoi sa continui mai incet, mai ales ca vroiam sa pastrez niste energie si pentru Skoda Velo Challenge, la care urma sa particip ziua urmatoare :)

S-a dat startul. Dupa experienta de la Crosul Padurii, am hotarat sa nu mai plec din spate; pentru mine e ceva psihologic, alerg cu viteza celor de langa mine :) si daca plec foarte din spate, nu mai trag, desi as putea (dovada sunt sprinturile care imi reusesc pe ultimele sute de metri). Am plecat si de data asta mai din fata :) Asa incat am putut sa am evidenta celorlalte stafete de fete :)

Inca din primul kilometru, am lasat in urma cel putin 3 fete de stafeta; acum, puteau fi stafete de fete, puteau fi stafete mixte :) stiam sigur ca am o stafeta feminina in fata, dar nu stiam daca mai am alte fete de stafeta intre mine si respectiva stafeta. Am alergat o vreme impreuna cu Elena. ne-am apropiat de Bixad aproape pe nesimtite :) acolo stiam ca e o panta "ucigasa", dar si primul punct de alimentare. Am tras prima urcare, cea de pe DN. A mers ok, dar m-a taiat rau :) N-am stat prea mult nici la punctul de alimentare, de teama ca nu cumva sa ma ajunga vreo alta stafeta de fete :) dar restul urcarii din Bixad am facut-o la pas alert, oricum nici in alergare n-as fia vut viteza mai mare :)) si dupa iesirea din sat vad in departare punctul de predare a stafetei.

Am vazut-o pe Ana, i-am dat repede chipul, am intrebat-o cate stafete de fete au schimbat deja :) n-a vrut sa imi raspunda ("Conteaza?") :) dar dupa ce am aruncat o privire in jur si am vazut inca multe fete asteptandu-si stafeta, mi-am dat seama ca multe n-au trecut ;) erau cam 44 minute de la start.

De acolo, Ana mi-a luat-o rapid inainte, eu am ramas ma incet, sa imi revin putin; oricum, din acel punct nu ma mai grabeam :) singurul meu target era sa termin cursa cu bine, si pe cat posibil in timp mai bun decat anul trecut. Am ramas la un moment dat singura, nu mai aveam alergatori nici in fata, nici in spate. Ceea ce mi-a dat de gandit - adica, eu alerg tot mai bine, si tot printre ultimii raman :) am gasit 2 explicatii: 1. ca si ceilalti alearga din ce in ce mai bine (ceea ce e un lucru foarte bun), si 2. ca nu mai exista incepatori care sa alerge mai prost decat mine; iar aici, ori exista incepatori care alerga din start mai bine decat mine (ceea ce iar e un lucru bun), ori nu mai exista deloc incepatori (ceea ce nu e un lucru bun), ori exista incepatori, dar nu se arunca chiar ca mine cu capul inainte in astfel de curse (aici ar putea fi si ceva bun :D). Oricum, am ajuns intr-o ora la punctul 2 de schimbare a stafetei, unde am prins din urma cativa alergatori.

N-am stat prea mult nici la acest punct (nu mai fac greseala asta, de acum incolo ma hranesc si ma hidratez cum trebuie). Am pornit impreuna cu ceilalti; ne-am tachinat, tras, depasit, ajutat reciproc pana in varful urcarii :) unde, desi pana in acel punct m-am simtit excelent, si aveam 2:28 de la start, ceva s-a intamplat si n-am mai putut sa respir (poate sa fi fost de la bronsita pe care o aveam de fapt?). A trebuit sa ma opresc, am lasat sa treaca pe langa mine multi alergatori, pe unii chiar ii depasisem pe urcari. A durat ceva pana sa imi revin la o respiratie care sa ma lase macar sa merg la pas. La un moment dat chiar ma panicasem ca n-o sa imi mai revin si ma intrebam de ce nu am luat telefonul cu mine sa chem o Salvare (aveam in minte si imaginile cu domnul de anul trecut care a avut probleme pe finalul cursei). Au trecut pe langa mine si vreo 3 stafete de fete, dar am avut incredere maxima in Ana si Mihaela ca au facut treaba buna ;)

Intr-un final, am reusit sa ma misc. N-am facut niciodata asa incet niste km de coborare. Nu puteam sa fac nici un pas prea mare sau prea alert, ca mi se taia respiratia. Am ajuns la finish in 2:58:59. Multumesc Anei, lui Marian si cine a mai fost pe langa mine si m-a ajutat sa imi revin. A durat ceva :) Am vrut sa ma duc sa ma schimb pentru premiere (eram convinsa ca urcam pe podium), dar Ana mi-a spus ca inaintea noastra au schimbat 2 stafete si apoi a mai depasit-o o stafeta, asa incat nu are incredere ca urcam pe podium :)

A venit si momentul premierii. Surpriza, la stafete, locul 2: K-girls! Nu ne-a venit sa credem :) s-a dovedit ca 2 din stafetele ajunse inaintea noastra de fapt au fost stafete mixte :) Yu-huuu, podium! cel mai bun rezultat al meu de pana acum :) Multumesc fetelor, si la mai mare! ;)