Martisoare "de casa" :)

Anii trecuti am facut martisoare din diverse tipuri de pasta modelatoare. Anul acesta am "furat" o idee de la un atelier, al carui rezultat finit l-am vazut in niste poze pe Facebook :) Ideea m-a cucerit, mai ales ca aveam materia prima :)

Despre ce este vorba: inelusele/margelele din plastic colorat, de la Ikea. M-am mai jucat cu ele, dar n-am avut niciodata curajul sa pun fierul de calcat peste ele :D Ei bine, iata ca a venit si acest moment ;)

Ca sa nu mai lungesc prea mult la vorba, descriu procesul. Il insotesc si cu niste imagini, cu scuzele de rigoare, ca ni s-a stricat aparatul foto, asa ca am fost nevoita sa fac poze cu telefonul, care nu are blitz. Deci m-am chinuit cu poze facute pe palma, chiar sub bec :) Sper ca se vad rezonabil, asa incat sa va ajute daca vreti sa faceti si voi.

Ideal ar fi sa convingeti si un copil (sau mai multi :D) sa vi se alature. Dar prima conditie ar fi sa nu aveti televizorul pornit pe desene animate. In cazul in care se intampla asta, tot ajutorul dat de pitic va consta in alegerea culorilor de principiu, si un scurt CTC la fiecare bucata terminata :)

Forme - puteti face orice va trece prin cap. Noi am hotarat sa facem mai multe variante de Smiley - aceeasi forma, dar combinatii de culori diferite. Combinatii alese de Alex.

Inainte de toate, l-am rugat si pe Cristi sa caute pe la tarabele din oras niste fire de martisor :) si a gasit :D

Asa. Deci, luam inelusele

stabilim combinatia de culori, si le aranjam frumos pe forma pe care dorim sa lucram - exista patrate, cerc si inimioara, eu am lucrat pe cerc:

Ca sa integrez cat mai bine firul de martisor, si sa fiu sigura ca nu cade - am lasat 2 ineluse la sfarsit, prin care am strecurat firul (se poate si cu unul singur, eu am ales 2 din motive de simetrie :D):

dupa care le-am pus, ceva mai dificil, si pe ele pe placa :) trebuie tinute bine, altfel cam "sar".

Apoi se pune deasupra o folie (vine la pachet cu placutele) si se da cu fierul de calcat cald peste ele. Eu am tot pus fierul pe ele pana cand am avut o imagine plata, fara "gaurele":

Apoi se desprinde frumos de placa (atentie, ramane inca lipita de folie, ar fi bine sa puneti figurina pe o suprafata plata pana se raceste). Asa arata la sfarsit:

Apoi am legat firul intr-o fundita :)
Cateva exemple de martisoare:

Maine trec pe la librarie sa caut niste cartonase colorate, sa le taiem cu foarfeca zimtata (asta va fi placerea lui Alex) si sa le capsam :)

Daca va plac, spor la treaba! ;)

Raport de teatru: Arta

Am fost in week-end la teatru. Piesa: Arta.

Recomand piesa din toata inima :) in linii mari e vorba despre prietenie :)

N-o sa scriu prea multe, pentru ca fiecare isi trage concluziile lui :) cel putin eu am constatat ca am tras alte concluzii decat alte persoane prezente la aceeasi piesa. De fapt, e posibil ca vazand a doua oara aceeasi piesa, totusi sa ajung la alte concluzii decat la prima vizionare :D

Printre ideile pe care le consider de retinut si de rumegat, mentionez trei:

1. "Daca eu sunt eu fiindca eu sunt eu, iar tu esti tu fiindca tu esti tu, atunci eu sunt eu, si tu esti tu. Dar daca eu sunt eu fiindca tu esti tu, iar tu esti tu fiindca eu sunt eu, atunci eu nu sunt eu si tu nu esti tu."

2. "In materie de prietenie, toleranta este cea mai rea"

3. E de fapt un sir de intrebari [retorice, dar mi-ar placea sa aflu si eu niste raspunsuri]: Ce vezi intr-un tablou de 1,6x1,2 complet alb (adica, o simpla panza alba de acele dimensiuni :)? ai da bani pe el - daca da, cati? l-ai pune pe perete? te-ai lauda in fata prietenilor cu el? :) ar conta daca e "creat" de un autor celebru sau nu? :) ce i-ai spune celui mai bun prieten care si-a cumparat un astfel de tablou, cheltuind o suma considerabila de bani? :)

Si edit la sugestia publicului :) 3': Cat de mult ti-ai compromite parerile pentru a nu compromite relatiile cu cei mai buni prieteni? Si invers - cat si pe cine esti dispus sa superi pentru a-ti sustine convingerile? :)

Si cat esti de afectat/te lasi influentat atunci cand prietenii nu sunt de acord cu ideile/faptele tale? :)



Pana una-alta, multumesc celor care au facut posibila prezenta noastra la piesa. Adica Multumim Florina, Teo, Ama, Iuliu, Alex (ca a stat cuminte sub supravegherea altcuiva decat a noastra :D), Tudor, Thea, Puiu, Oana :) Daca stau sa ma gandesc bine, a fost prima data cand am iesit cu Cristi la teatru :)

Raport de concert: Pasarea Colibri

Mi-au placut dintotdeauna, inca de la primele piese, chiar daca eu eram o pitica in scoala generala. I-am prins o data in concert in studentie, in Cluj, pe platoul Salii Sporturilor, si tin minte ca pe la jumatatea concertului s-a pornit o vijelie, o furtuna de vara... ei si-au strans tot ce era electric, si cum sistemul de scurgere a apei a fost depasit de situatie iar noi, spectatorii, nu dadeam semne ca am pleca spre casa, ne-am refugiat toti in incinta Salii Sporturilor. Ploaia s-a potolit repede, si am revenit toti afara, si a continuat si concertul, desi apa inca ne era pe la glezne. Era totusi mai bine, fata de nivelul "la genunchi" dinainte de intrarea in sala :) amintiri tipic studentesti... :)

Apoi, l-am mai vazut pe Mircea Vintila, tot in Cluj, intr-un mini-concert intr-o seara folk, intr-un local ceva mai exclusivist. Si atat. Am continuat sa le ascult cantecele, le-am indragit enorm ultimul album, apoi am aflat ca s-ar fi despartit.

Acum vreo luna, am vazut anunt de concert Pasarea Colibri. N-am ezitat nicio secunda :)

Frumos :) piese care merg direct la suflet :) chiar daca atmosfera intre cei doi solisti parea mai degraba una de "business" decat de grup plin de prietenie, cum se presupune ca ar trebui sa fie o astfel de formatie, mai ales cand se cunosc de atatia ani... :) Au rulat pe un ecran si imagini cu Florian Pittis - nu m-am asteptat, mi s-a parut un gest foarte frumos. In fond si la urma urmei, inca face parte din "sufletul" formatiei.

Am mai avut ocazia sa fac comparatie intre piesele cantate atat de Pasarea Colibri, cat si de Phoenix. Pot spune ca la Pasarea Colibri suna mai ... "soft" si poate putin mai comercial, pe cand la Phoenix se simt cantate mai "din suflet". Poate asta a dat si diferenta de locuri pline in sala - la Pasarea Colibri sala a fost plina pana la refuz, in timp de la Phoenix era, dupa aprecierea mea, undeva la 75%. Si asta la aceleasi preturi, nu pretul a facut diferenta.

Oricum, per total a fost un concert frumos, m-as bucura sa mai sustina concerte impreuna. Mi-a parut rau ca nu au cantat "2000 de ani" sau "Lantul coliviilor"... sper, poate, la un concert urmator...

Pana una-alta, sa ascultati ceva frumos: Pasarea Colibri - 2000 de ani