marți, 28 februarie 2012

O data, de 2 ori...

Alex: Pot sa ma joc si cu tati? [un joc de genul Nu te supara frate]
Eu: Da, cheama-l pe tati si joaca-te cu el, o singura data.
Alex: Tatiiiii, hai sa ne jucam, de 2 ori!
=))

luni, 27 februarie 2012

Martisoare "de casa" :)

Anii trecuti am facut martisoare din diverse tipuri de pasta modelatoare. Anul acesta am "furat" o idee de la un atelier, al carui rezultat finit l-am vazut in niste poze pe Facebook :) Ideea m-a cucerit, mai ales ca aveam materia prima :)

Despre ce este vorba: inelusele/margelele din plastic colorat, de la Ikea. M-am mai jucat cu ele, dar n-am avut niciodata curajul sa pun fierul de calcat peste ele :D Ei bine, iata ca a venit si acest moment ;)

Ca sa nu mai lungesc prea mult la vorba, descriu procesul. Il insotesc si cu niste imagini, cu scuzele de rigoare, ca ni s-a stricat aparatul foto, asa ca am fost nevoita sa fac poze cu telefonul, care nu are blitz. Deci m-am chinuit cu poze facute pe palma, chiar sub bec :) Sper ca se vad rezonabil, asa incat sa va ajute daca vreti sa faceti si voi.

Ideal ar fi sa convingeti si un copil (sau mai multi :D) sa vi se alature. Dar prima conditie ar fi sa nu aveti televizorul pornit pe desene animate. In cazul in care se intampla asta, tot ajutorul dat de pitic va consta in alegerea culorilor de principiu, si un scurt CTC la fiecare bucata terminata :)

Forme - puteti face orice va trece prin cap. Noi am hotarat sa facem mai multe variante de Smiley - aceeasi forma, dar combinatii de culori diferite. Combinatii alese de Alex.

Inainte de toate, l-am rugat si pe Cristi sa caute pe la tarabele din oras niste fire de martisor :) si a gasit :D

Asa. Deci, luam inelusele
stabilim combinatia de culori, si le aranjam frumos pe forma pe care dorim sa lucram - exista patrate, cerc si inimioara, eu am lucrat pe cerc:
Ca sa integrez cat mai bine firul de martisor, si sa fiu sigura ca nu cade - am lasat 2 ineluse la sfarsit, prin care am strecurat firul (se poate si cu unul singur, eu am ales 2 din motive de simetrie :D):
dupa care le-am pus, ceva mai dificil, si pe ele pe placa :) trebuie tinute bine, altfel cam "sar".
Apoi se pune deasupra o folie (vine la pachet cu placutele) si se da cu fierul de calcat cald peste ele. Eu am tot pus fierul pe ele pana cand am avut o imagine plata, fara "gaurele":




Apoi se desprinde frumos de placa (atentie, ramane inca lipita de folie, ar fi bine sa puneti figurina pe o suprafata plata pana se raceste). Asa arata la sfarsit:
Apoi am legat firul intr-o fundita :)
Cateva exemple de martisoare:
Maine trec pe la librarie sa caut niste cartonase colorate, sa le taiem cu foarfeca zimtata (asta va fi placerea lui Alex) si sa le capsam :)

Daca va plac, spor la treaba! ;)

duminică, 26 februarie 2012

Covrigi de casa

In zilele de izolare in Bucuresti in Saptamanile inghetate, am circulat cu metroul. Si asa am redescoperit covrigii :) Eu ca eu, dar Alex e innebunit dupa ei. Asa ca, o data reveniti acasa, m-a tot batut la cap sa ii fac covrigi cu mac. Eu vreau o prajitura cu mac, dar asta probabil va fi alta postare :)

Revenind la covrigi: initial m-am gandit ca merg cu un aluat de paine. Apoi mi-am dat seama ca interiorul painii, respectiv al covrigilor, nu au aceeasi textura. Iar pe de alta parte, coaja covrigilor e diferita...

Am cautat retete pe net, am luat-o pe cea care mi-a inspirat cea mai multa incredere :) am observat in mai multe retete un proces de oparire a covrigului inainte sa fie pus la copt - initial am ezitat, dar pana la urma am hotarat sa fac si eu trebusoara asta :)

Deci, pe scurt, reteta zice asa:

Pentru aluat:
500g faina
1 plic drojdie
1 lingurita zahar
30 ml unt/ulei
270 ml apa calduta
1 lingurita sare

Pentru oparit:
1 litru apa
6 lingurite bicarbonat de sodiu
2 lingurite sare

Eu am hotarat sa fac doar jumatate din cantitate, cu gandul ca, daca nu ies bine, macar nu arunc prea mult ;) Asa ca am luat jumatate din cantitatile necesare pentru aluat si le-am pus in masina de paine pe programul de aluat, evident, in ordinea ceruta de masina de paine (intai lichidele).

N-a fost o alegere prea inspirata, am constatat ca masina de paine are nevoie de o cantitate minima - un "prag critic" de aluat pentru a-l putea framanta, iar mie imi iesea mai putin decat acel prag. Asa ca, dupa ce am constatat ca stric ingredientele daca nu fac altceva, am luat aluatul in maini si l-am framantat cu mana pe durata programului de framantat al masinii :) am ajuns la concluzia ca totusi mainile sunt mai eficiente decat masina :D

Apoi am pus aluatul inapoi in masina si l-am lasat pe restul programului (cam o ora), la crescut. Si a crescut frumos.

Dupa care l-am chemat pe Alex si ne-am apucat de modelat covrigi :) am facut si formele clasice de covrigi, dar si unele "la cerere" :) ne-au iesit 8 covrigi din aluatul pe care l-am avut. Ah, aluatul a fost destul de elastic, dar cum intindeam de el, asa si revenea inapoi :) deci din snururile care in maini pareau lungi, pana le- am impletit au ramas doar covrigei :) nu prea mari.

Oparitul a mers usor - ingredientele puse la fiert, si dupa ce a dat in clocot, am pus fiecare covrig pe o paleta gaurita, am pus paleta in apa, si am lasat-o scufundata pana s-a ridicat covrigul de pe ea (cam 15-20 de secunde). Apoi covrigul pus in tava de copt, si presarat - fie cu mac + sare, fie cu susan, fie lasati simpli. Tot la cerere :)

Apoi, pusa tava la copt, 20 de minute, la 220-200 grade.






Au iesit bine. Aspectul, textura si comportamentul - aproximativ de covrigi cumparati :) Gustul - cred ca mergea mai multa sare, mie mi s-au parut destul de dulci :) Dar un lucru e cert - o sa repet reteta, cu ceva mai multa sare (de asta am si notat-o pe blog :D). Ah, neaparat trebuie mancati in maxim 3-5 ore, altfel se usuca prea tare... :D

Spor la treaba! :)

Perlute

De azi-dmineata:

1. Din seria declaratiilor de dragoste :)
[...]
Alex: Te iubesc ... pana in spatiu!
Eu: Eu te iubesc pana in spatiu si inapoi!
Alex: Eu te iubesc pana in spatiu si inapoi... in spatiu!
Mda...

2. Ne mai jucam noi in patul mare, in dormitorul nostru (al parintilor). La un moment dat:
Alex: Acum hai sa ne jucam de-a statuia! Eu ies, si cand intru inapoi, tu te prefaci ca esti statuie.
Eu: Bine.
Alex iese, lipseste vreo 20 de secunde, apoi strecoara un cap pe usa. Eu "inghet", prefacandu-ma statuie.
Alex trece incet pe langa pat, strecurand prin spatele lui o punga de pufarini, si spunand incet:
Alex: Tu nu spui nimic, tu nu vrei nimic, tu esti statuie...

Pana la urma a trebuit sa incheiem jocul de-a statuia, ca a constatat ca nu putea desface punga singur =)) dar oricum, m-a fentat :D

vineri, 24 februarie 2012

Concursuri viitoare

Incep cu o veste mai putin buna: din diverse motive, in principal financiare (deh, evenimentele recente lasa totusi niste urme :D) nu mai particip la Ultramataronul Connemara. Il aman pentru 2013. Dar, din solidaritate cu Laura, promit sa alerg distanta respectiva, la data respectiva, de la ora la care ar fi trebuit sa alerg in Irlanda :) n-o sa fie chiar acelasi lucru, dar ... asta pot sa fac :) Dupa calculele mele, inseamna cam pornire de la statuia Charles de Gaulle, 10 ture de Herastrau, si revenire la statuie. Mda, n-o sa fie simplu, asta e sigur :)

Apoi, vestile mai bune:

1. Voi participa pe 19 mai la Velocompass, a doua editie. Impreuna cu Iuliana. Eh, avem un titlu de aparat! :)

2. Pe 26 mai voi participa la Corporate Games, la 5000m individual, si impreuna cu inca 3 colegi la o stafeta 4*1600m. Sa vedem ce iese :)

joi, 23 februarie 2012

Masina recuperata :)

Aseara m-am dus sa iau masina. Domnul de la service cam grabit, abia astepta sa o taie spre casa, mi-a zis scurt: Doamna, aveati cablul de frana blocat, l-am deblocat, am schimbat placutele, le aveti pe cele vechi in portbagaj, mergeti la magazin sa platiti si gata :D

Dupa ce am mai facut un ocol cu autobuzul pana la birou si inapoi la service, ca imi uitasem talonul si nu aveam curaj sa plec fara el (am prins controale in Balotesti de mi s-a acrit), am pornit masina.

Eeeeei, alta viata :) in primul rand nu mai suna nimic. Niciun scartait, niciun metal frecat... Plus, se simte altfel la franare - nu ne mai arunca in fata (jur ca franez la fel ca inainte, dar feelingul e altul), si parca intreg comportamentul masinii e mai "lin", inainte simteam mici "bruscari" - ar fi mai greu de explicat. Plus, pare sa accelereze din nou normal, pot sa accelerez fara sa o stresez prea mult chiar si pe urcarile de la pasaje, nu mai trebuie neaparat sa "iau avant" ca sa nu imi scada viteza pe ele :D

Despre consum - inca nu stiu sa zic, ieri dimineata am facut plinul, am setat kilometrajul la 0, si sa vedem daca ajung macar la 500... asta, vom vedea peste vreo 10-12 zile :)

miercuri, 22 februarie 2012

Masina in service

Avem din nou masina in service.
Problema: placutele de frana de pe partea stanga, distruse complet - a ramas doar metalul din ele.

Ultima data au fost schimbate acum mai putin de 3 luni, din aceeasi cauza. Atunci nu s-a identificat de la ce s-au distrus asa, dar na, le aveam de vreo 3 ani...

Daca aveti vreo idee de la ce se pot distruge asa in timp scurt, va rog sa imi spuneti. Daca identific eu un raspuns, promit sa anunt si aici :)

Deocamdata, tot ce mi-a putut spune service-ul actual e ca "depinde si de calitatea placutelor". Da, de asta sunt convisa, dar totusi, 3 luni...

marți, 21 februarie 2012

Parcare in Bucuresti pe timp de iarna

Ca sa intelegeti din start ansamblul: de obicei merg cu masina pana la gradinita, am un loc al meu pe care parchez de cand merge Alex la gradinita acolo, eu merg la serviciu cu autobuzul... iar seara, invers - serviciu - autobuz - gradinita - masina - acasa.

Buun. De cand a dat zapada, evident, s-a redus drastic numarul locurilor de parcare in zona stradutelor unde e gradinita. Eu, ca omul gospodar, mi-am luat lopata in masina, hotarata sa imi curat loc de parcare. In prima zi de ninsoare zdravana m-am pus pe treaba, am eliberat vreo 8 mp (deh, am ditamai masinoiul de peste 4 metri) si am pus masina frumos. Ba chiar, mi-a fost teama ca am curatat prea mult, ca mai incapea un ceva gen Tico sau Matiz si imi putea bloca iesirea :D Catre sfarsitul zilei am aflat ca ni se inchide accesul spre casa, asa ca am luat masina si ne-am dus acasa, unde am ramas pedepsiti 2 zile...

Cand am revenit - evident, locul plin de zapada. OK, mai putina decat in rest, dar tot suficient de multa incat sa nu pot urca masina peste ea. Asa ca iau voiniceste lopata si dau sa ma apuc de treaba. Eroare - lopata de plastic nu sparge gheata :D Pe de alta parte, daca tot era zapada mai mica acolo, locuitorii gospodari ai strazii au hotarat ca acolo ar fi cel mai bun loc sa isi arunce gunoaiele. Ei le-au aruncat in pungi/saci, dar cainii strazii au avut niste obiectii, ca le-a mirosit ceva bine inauntru. Am mai aruncat cateva priviri si am hotarat sa imi parasesc mult iubitul loc...

Si cum nu prea aveam de ales, am hotarat sa las masina chiar in intersectie, langa poarta cuiva, asa incat sa se poata circula prin spatele meu, prin lateral, si sa poata si iesi oamenii din curte. Parchez asa de cateva zile - n-am primit obiectii :)

Buun. Ieri seara il iau pe Alex sa il duc spre casa. Cum peste zi mi se terminase lichidul de parbriz, pe cand sa pornesc motorul am hotarat sa coboram si sa mergem la un magazin sa luam lichid de parbriz - zapada se cam topise peste zi, era apa pe jos, si asta inseamna mazga pe parbriz, deci fara lichid am probleme :)

Asa ca mergem la magazinul de cartier, luam un litru de lichid cu 10 lei (mda), il urc pe Alex inapoi in masina, deschid capota si torn lichidul. Dau putin pe langa - ma mai si enervez, ca la banii aia nu prea era de dat pe jos... termin de turnat, dar aud ceva curgand... asa, un fir subtire de lichid. Zic - gata, mi s-a spart rezervorul de lichid de parbriz, de-aia mi s-o fi terminat azi. Ma apuc de pipait rezervorul - umed de la ce am varsat, nu mi-am dat seama daca chiar curgea ceva. Ma mai uit la ce mai aveam pe-acolo, rezervoare cu lichide. Verific, testez, pipai - nimic. Mai ascult o data - inca se auzea. Zic - hm, e ceva cu volum destul de mare, daca mai curge si-acum...

Pana la urma imi iau inima in dinti si bag capul sub masina, sa vad pe unde curge. Si am vazut. Si m-a apucat un ras... parcasem peste o gura de canal (cand am parcat n-am vazut, din cauza zapezii/ghetii, care peste zi se topise...

Deci nu, n-am nimic spart la masina. Dar fiti pe faza cand parcati peste guri de canal :))

luni, 20 februarie 2012

"Am si eu doua maini"

Era o lectie care se chema asa, prin clasa 1 cred :) era o fetita care batea cu tacamurile in masa, strigand la mama ei sa termine mai repede... :)

Ieri, Alex:
A: Mami, hai sa te joci cu mine cu cartile!
Eu: Alex, vin dupa ce termin de taiat ciupercile astea...
Alex arunca un ochi sa vada ce fac, pleaca din bucatarie, se intoarce dupa 1-2 minute:
A: Mami, hai sa te joci cu mine, te rog frumos...
Eu: Da, vin, in momentul in care am terminat de taiat ciupercile...

La care Alex ofteaza putin, se duce la sertar, scoate un cutit de la seturile de masa (cu care nu prea are cum sa isi taie degetele, il mai las sa le foloseasca), isi trage un scaun langa mine, si incepe sa taie si el ciuperci...

Apoi chiar m-am jucat cu el :)

duminică, 19 februarie 2012

Profesorii de pe vremea mea :)

 Pornind de la o discutie pe Facebook, am rememorat cateva idei de-ale profesorilor mei, pe care le-am retinut, din diverse motive. Nu vreau sa spun ca au fost bune sau rele, sau ca s-ar aplica sau nu pe sistemul actualde invatamant, cu doar sa expun niste modele care din punctul meu de vedere au fost atipice, si pe mine m-au marcat, intr-un fel sau altul :)
Inainte de toate - scoala generala si liceul le-am facut in orasul natal - Tarnaveni; facultatea am facut-o in Cluj; Masterul l-am facut jumatate in Cluj, iar jumatate ca student Erasmus in Metz (Franta).

1. Scoala generala
Profesoara de biologie avea un principiu: media de sfarsit de trimestru (asa era pe vremea mea :D puteti inlocui cu semestru) trebuie sa reflecte cunostintele din materia predata in acel trimestru. Asa ca, daca vroiai sa ai o medie mai mare, la sfarsit de trimestru te asculta o ora intreaga din materia trimestrului, si te alegeai cu media care reprezenta nivelul cunostintelor tale. Adica, daca eu aveam un 8 si un 10, media ar fi fost 9, dar daca raspundeam la sfarsit de trimestru perfect, imi dadea si 2 note de 10, sa imi iasa media 10.
Am profitat de asta de 2-3 ori, mai ales ca era destul de greu sa iei nota maxima in timpul trimestrului :) M-a ajutat in primul rand la increderea in mine, ca de fapt asta era mai importanta decat suma cunostintelor - important era sa iti asumi curajul de a pasi in fata clasei si de a primi o ora intreaga intrebari din toata materia :D

Mi-a placut atat de mult ideea, incat am "negociat-o" si cu alti profesori - uneori a functionat, alteori nu :) o parte buna este ca dupa o astfel de incercare reusita cu profesorul de geografie, m-a si inscris la olimpiada :D

2. Liceu

2.1 Matematica
Hm. Un profesor exceptional.Nu verifica temele decat rar, si doar prin sarite (cand i se nazarea alegea aleator cateva persoane din clasa, carora le verifica tema) - pentru asta, rar il prindea pe careva ora de matematica fara tema scrisa :D De asemenea, mai scotea, tot aleator, persoane la tabla si le intreba de diverse formule. Le stiai - scapai o vreme :D Ne-a anuntat de cele cateva lucruri pe care le considera "sfinte", si pe care trebuia sa i le stim si proaspat treziti din somn - pe alea chiar trebuia sa le stii :) Altfel - te alegeai cu "ascultat". Dar nu asa, o problema, nota si-ai scapat :) Cateva ore, din fiecare domeniu de matematica, pana isi facea o parere suficient de clara de nivelul tau per ansamblu. Amenintarea permanenta era de "nota 2, ca 1 se da doar pentru copiat :D", dar nu imi amintesc sa fi dat 2 decat in 1 sau 2 situatii...
In rest - destul de clasic - lucrari de control anuntate in prealabil, si organizate asa incat sa iei un 5-6 daca ai fost atent la ora, un 7-8 daca ti-ai facut si temele cu atentie, 9-10 daca ai muncit cu foarte mare atentie :) Insa, lasand latura matematica, pentru mine cel putin a avut un rol hotarator in formarea mea ca om. Am avut mereu (si inca mai am) probleme la capitolul "incredere in mine" - e una din persoanele care a observat asta si s-a straduit sa ma ajute. Am vazut ca acum e responsabil pe "consiliere si orientare" in liceu - ma bucur, e facut pentru asta :)

2.2 Fizica
Intr-o vreme: ca sa ne fie mai usor cu invatatul, si sa nu ajungem sa ne dam peste cap si sa stam nopti sa invatam pentru cate o lucrare anuntata, ne dadea, la fiecare inceput de ora, o lucrarita de cateva minute (parca 5 minute) cu ceva din lectia predata in ora anterioara. La 3 lucrarite se facea o medie - nota in catalog. Pentru mine cel putin a fost mult mai relaxant decat sistemul clasic, cu lucrari periodice anuntate.


2.3 Chimie
In primul rand - la primele ore am invatat sistemul periodic. Teoretic il stiam din scoala generala. Practic - ne-a dat o metoda mai aparte - asocierea fiecare grupe principale cu cate o fraza usor de memorat. La fiecare inceput de ora aveam test  sa scriem grupele principale, simbol-nume, in mai putin de 7 minute. Si am repetat testul pana cand toata clasa a fost capabila sa faca asta :) Daca tin eu bine minte, recordul meu e de aprox 4:30 :D Incercati si voi ;)
In al doilea rand - lucrarile de control. Anuntate din timp, dar facute intr-un sistem aparte. Cerinta destul de lunga - in medie cam o pagina de caiet dictando, impartita in cateva puncte - cam 6-9. Punctele se legau in general de cele de mai sus, deci daca nu reuseai sa faci punctul 1, putin mai puteai face din restul testului.Se puncta aproape orice (era bine sa scrii cam tot ce stiai la subiect, daca nu erai chiar pe subiect, puncta orice se potrivea :D) cu cate 5-10-15-20-chiar 25 de puncte. Suma totala a testului era 650 puncte. Luai un 5 cam de la 50 de puncte (daca erai atent in clasa cam puteai obtine asta), apoi cred ca 6 de pe la 110 puncte, 7 de la peste 200... 10 de pe la 630. Nu am identificat exact intervalele, apreciezs doar in baza a ce am luat eu ;) Am avut toata gama de note, de la 5 la 10 :D
Cand am vrut marire de nota ne-a pus pe noi sa formulam o astfel de problema. Sincer, mi-a luat un week-end intreg, si cand am ajuns sa o expun mi-a gasit vreo 3 necorelari :) era destul de dificil chiar si sa formulezi cerinta...

3. Facultate
Pentru asta pastrez un post separat, e prea mult de povestit :)

4. Master
Vreau sa va povestesc de o metoda interesanta a unui profesor din Franta. Pentru cine nu stie, acolo sistemul de notare e 0-20. Nota de trecere e 10. Dar cu un amanunt interesant: acest 10 trebuie sa fie media notelor din semestru, medie proportionala functie de numarul de credite al materiilor. Adica - daca te interesau cu adevarat doar 2 materii din 4, aveai tot dreptul sa le pici pe celelalte 2, dar la cele pe care te interesau trebuia sa iei nota suficient de mare incat sa ai media semestriala peste 10. La prima vedere pare simplu, la a doua vedere - daca in Romania doar "10 e al profesorului", acolo nota maxima care se acorda era cam 15-16. Trebuia sa faci ceva cu adevarat extraordinar ca sa iei mai mult...

Si revenind la prof'ul nostru: era luxemburghez, facea naveta pentru cursul nostru. A pus intreg cursul in 5 saptamani (o zi*6 ore/zi, total 30 de ore), apoi a lasat o pauza de 2 saptamani pentru aprofundarea materiei, a mai facut o ora de discutii pe marginea materiei, si examenul final. Asta la partea teoretica. Laboratorul a fost 2 zile intregi - 8-18 (cu binecunoscuta pauza franceza intre 12-14). Examenul de laborator - o zi intreaga :)

La laborator - ne-a scris tema pe tabla, ne-a dat cate un calculator proaspat instalat, si am avut de indeplinit cerintele, asa incat la sfarsit sa se obtina un laborator intreg instalat intr-un anume fel (eu parca am prins serverul de DHCP, dar eram client pentru alte servere pe care le aveau de instalat altii). Timp de lucru 8 ore, dar eu am terminat in vreo 5. A venit, a verificat, si mi-a zis: foarte bine, excelent, nota 16 :)) [eu am avut un soc, abia atunci am aflat cum e cu nosta maxima, a profesorului :))]

La teorie - aici vine partea interesanta cu adevarat: am avut un test grila, 10 intrebari. Oricate variante de raspuns, oricate corecte. Pe langa alegerea variantelor corecte, mai aveam un chenar, in care trebuia sa desenam un smiley:
- un smiley care rade, daca eram siguri pe raspuns. In cazul in care raspunul era corect, aveam +2 puncte pentru intrebare; daca raspunsul era gresit, aveam... -3 puncte pentru intrebarea respectiva!!
- un smiley care nici nu rade, nici nu plange (gura dreapta) daca nu eram siguri pe raspuns. Daca era corect, aveam +1, iar daca era incorect, era -1.
- un smiley suparat, daca renuntam la intrebare, caz in care nu aveam nimic in plus, dar nici in minus daca era gresit raspunsul :D adica primeam 0 puncte pentru intrbare.
Evident, daca raspundeai corect la toate si erai si sigur pe raspunsuri, luai nota maxima: 20 :)
Ne-a sfatuit chiar si sa ne cautam strategie - puteai de exemplu sa inveti impecabil doar cateva capitole (aveam cate o intrebare din fiecare capitol), sa fii foarte sigur pe raspunsurile din ele, si sa renunti la celelalte intrebari. Greu, totusi :)

Eu stiu sigur ca am renuntat la 2 intrebari (n-am inteles bine cerinta, si n-am riscat sa bifez vreo prostie), iar din restul am avut parca 5 sigure si 3 nesigure :) nu stiu exact ce nota am luat, ca pana la urma mi-a ridicat putin media si am venit in tara cu un 19 obtinut in Franta, cea mai mare nota din grupa :) a dat bine pe langa celelalte note - un 10 [echivalat la noi cu 5], un 12,5 [echivalat la noi cu 6] si un 17,5 [echivalat la noi cu 8!! eu speram sa fie echivalat cu 9] :) pe langa media de 10 din primul semestru, parca as fi lenevit toata ziua, dar pe cuvant ca am tras acolo mult mai mult decat la noi :)

Oricum, mi-a placut ideea enorm - e o metoda geniala sa te asiguri ca nota la un test grila nu e obtinuta "din intamplare" :D


Voi, cam ce idei interesante de-ale profesorilor ati retinut? :)

Cuvinte magice

Alex: Mami, imi amesteci cartile astea?
Eu: "Te rog frumos"...
A: Te rog frumos, imi amesteci cartile astea?
Eu: Da... [si in timp ce muncesc la carti] stii ca "te rog frumos" sunt cuvinte magice? Ce alte cuvinte magice mai stii? [in speranta ca spune "multumesc"]
A [fara sa iti ia timp de gandire]: Abracadabra, Hocus-pocus...

vineri, 17 februarie 2012

Motivatia suprema anti-obezitate :)

Aseara tarziu, Alex:

A: Azi am vazut un domn foarte gras... avea o burta de ... un milion de mare!
[e intr-o faza in care il pasioneaza numerele mari, si are tendinta de a cuantifica si necuantificabilul folosindu-se de ele :D]
E: Mda... pai nu e sanatos sa ai burta mare... respiri greu, abia poti sa te apleci sa iti pui sosetele, sau sa te incalti...
A: ... da, si mai poti si sa lovesti oamenii cu burta!




Si ca sa nu le pierd, notez si ce imi mai amintesc din saptamanile fara acces la calculator:

Alex, stropindu-se pe fata in timp ce facea baie: Mami, cum arat: dus de val, sau dus de nas? =))


Alex: mi-e sete de foame! :)


Aseara, Alex, privind un gard metalic cu ceva impletituri: Gardul asta sta cu bratele incrucisate si face pe stalpul!

miercuri, 15 februarie 2012

Saptamanile inghetate :)

Dupa Marea noapte alba, as fi zis ca lucrurile pe iarna asta ar fi trebuit sa se aseze, aveam deja ceva de povestit la nepoti, si restul zilelor o sa mearga struna pana la primavara.

Dar se pare ca iarna avea alte ganduri pentru noi.Pana sa aflu asta, m-am implicat cat am putut in organizarea Semimaraton Gerar. La a doua editie, cursa iernii, eveniment care sa te scoata din fotoliu si sa te stimuleze sa te mai misti peste iarna, ca sa incepi primavara in forma (alta forma decat rotunda :D).
Si asa, sambata, pe 29 ianuarie, ma aflam eu pe holurile Rectoratului Politehnicii Bucuresti, facand diverse - de la taiat elastice pentru numere la aranjat mesele pentru kituri, si apoi m-am infiintat frumos la impartit kituri (deh, treaba mea consacrata de voluntar).

Si pe cand ma hotarasc eu sa plec - mai aveam ceva treaba, de cautat un cadou, ca a doua zi dupa cursa urma sa mergem la un eveniment - suna telefonul. Ma uit - Cristi. Zic - hm, arde de nerabdare, sigur ma bodogane putin ca am stat toata ziua pe-aici. Raspund - ce-mi spune ma loveste direct in moalele capului: s-a terminat gazul!

Ca sa intelegeti cum sta treaba - noi, la casa noastra, avem sistem GPL. Adica, un rezervor in curte (de 2750 litri), in care vine periodic o masina de la furnizor, si ne pune in rezervor atata gaz lichid cat ne permitem noi sa platim :) dar neaparat minim 800 litri, ca pentru mai putin nu-si misca dosul... pardon, masina de 10 tone... Si, daca se termina minunatia asta, dureaza cateva zile pana sa facem rost de gaz - ca programare, ca plata anticipata, ca pana intra banii din transfer bancar etc.

Si culmea, chiar cu vreo saptamana inainte de asta, ne calculasem noi cam cat trebuie sa ne mai ajunga gazul pe care il pusesem in decembrie - sigur terminam si luna martie cu el, frig prea mare n-a fost, daca nici nu vin conditii grele poate prindem si aprilie cu gazul asta. Si uite, surpriza, nu s-a terminat nici ianuarie, ca imi spune Cristi ca e gata gazul, centrala nu mai poate tine flacara aprinsa.

Vin si eu intr-un suflet (vreo 2 ore de drum) acasa. Am uitat sa va spun, cu cateva zile inainte incepuse ninsoarea, era ditamai zapada. La noi in sat - primar gospodar, trimite plugurile la dezapezit, atat incat sa poata iesi toti oamenii din sat cu masinile. Adica, daca la noi se poate ajunge pe 3 cai, e dezapezita una singura, cea care ajuta cat mai multi oameni sa poata iesi :) Din pacate, masina de gaz prefera alta cale (drum mai lat), care nu era curatata...

Deci, acasa. Verific si eu - centrala pas. Aragazul mai mergea. Zic - nu-i nimic, ne strangem in dormitorul nostru (ca avem usa la el :D), pornim un convector, si luni la prima ora dam comanda de gaz, de banii pe care ii aveam pregatiti pentru canapea (de fapt noroc ca a venit zapada ca nu ne-am mai dus sa luam canapeaua, ca altfel sambata dimineata am fi dat banii pe canapea, si pana veneam inapoi acasa vedeam si lipsa gazului si era mult mai grav :D). Buuun.

Cu incalzitul ne-am descurcat (am luat si un al doilea convector, inca speram sa putem incalzi 2 camere, dar n-a meritat efortul), ne-am strans in dormitor, mai fugeam rapid la baie, ca incepuse sa se raceasca prin casa. Mai grav era ca nu aveam apa calda, iar improvizarile merg doar pe termen scurt (spalat cu apa incalzita la microunde, de exemplu :D).

Luni dimineata - la prima ora, dau comanda de gaz. Dupa vreo 2 zile ne spun ca ne trimit masina, sa fim acasa. Joi - Cristi prezent acasa, vine masina, dar ... nuuuu, nu intra in zapada aia, nu se poate. Ma suna Cristi si-mi spune ca masina nu poate intra - sa caut o solutie. Eu ma si enervez - ce solutie sa caut eu daca tu esti acolo? :)) Ma lamureste pana la urma - gandeste-te ca masina nu poate intra, zapada de pe calea pe care intra masina nu se poate misca cu lopata, deci gandeste-te la o solutie ca nu mai putem sta in casa pana nu se face ceva cu zapada asta, in cel mai rau caz pana la primavara.

Pff. M-a lovit rau. Fierbeam in mine, pur si simplu, pentru ca eu sunt genul care, la fata locului, lupta pana la ultima picatura ca sa rezolve treaba, si mi se parea ca Cristi renuntase prea usor. Nu stiam ce era acolo, dar eram convinsa ca nu era imposibil sa se faca ceva. Nu stiam ce, dar ceva :)

Pana la urma m-am linistit, mi-am dat seama ca masina de gaz oricum plecase deja de la noi si noi tot fara gaz eram, asa ca am sunat niste prieteni si i-am rugat sa ne gazduiasca pentru cateva zile, pana reuseam sa gasim o solutie sa punem gazul. Si le multumim din toata inima :)

Joi seara ne-am dus in locatia temporara, toti 3. Dimineata, Cristi a hotarat ca nu mai poate dormi cu Alex in pat (recunosc, e aproape imposibil sa dormi o noapte intreaga cu Alex in pat), asa ca ne-am impartit - eu si Alex acolo, unde aveam caldura si apa calda, iar el acasa, sa caute solutii.

Vineri dimineata colegii imi dau o idee, asa ca sun la primarie sa ii rog sa curete cumva drumul pe care intra masina. Imi raspunde o doamna foarte amabila, care imi spune ca viceprimarul se ocupa de asta si ca momentan e plecat, dar ii transmite, si vor face tot ce se poate ca sa ne putem incalzi casa (evident, i-am dat toate explicatiile necesare). Intre timp a vorbit si Cristi cu vecinii nostri, care ii cunosteau pe soferii de pe utilaje - puse toate astea cap la cap, vineri dupa-amiaza, cu plug, cu freza, cu buldozer - drumul era curatat, drept ca-n palma, putea veni masina linistita. Asa ca sun din nou la furnizorul de gaz si ii rog sa reprogrameze, ca am curatat drumul. De asemenea, cu rugamintea sa ne anunte cu o zi inainte, ca sa programam si utilajele primariei sa fie la faza locului in caz ca o mai fi nevoie de ele.

Cum nu fac oamenii livrari in week-end, ne-am calculat noi ca ne-ar programa pe marti sau miercuri. Si cum experienta ne spune ca NU ne anunta din timp cand vin (ne trezim cu telefoane "ajunge masina intr-o ora"), Cristi a hotarat sa stea pe-acasa, sa astepte masina, si sa mai curete zapada.

Numai bine, peste week-end a mai venit o tura de ninsoare si viscol. Curatarea drumului devenise munca de Sisif. Pe langa asta, se inchisesera niste drumuri, si se pusesera restrictie pentru masinile de mare tonaj pe alte drumuri, asa incat era clar ca nu mai vedeam gaz curand.

Nu ne-am dat batuti (v-am zis ca lupt pana la ultina picatura? :D) - iar telefoane la primarie, la furnizor, la vecini, la toata lumea :) din pacate raspunsul furnizorului de gaz era invariabil - sunt restrictii de circulatie. Am ajuns sa ma interesez si la politia rutiera despre restrictii, si sa ma cert cu furnizorii ca pe ruta care ma interesa pe mine nu erau restrictii. Desi eram constienta ca ei "cupleaza" mai multe livrari dintr-o zona si nu veneau doar pe ruta mea. Dar asta era cartea mea si am insistat pe ea :)

Intre timp, Cristi facea turturi in casa - temperatura din casa (exceptand camera incalzita) ajunsese la 5-6 grade. El statea in camera incalzita, pe care a hotarat sa nu o imparta si cu pisoii, care nu erau deloc multumiti de temperatura caloriferelor pe care se rasfata de obicei :)

Joi  aflam ca peste week-end mai vine o tura de ninsoare si viscol. Zicem - gata, azi si maine reprezinta singura noastra sansa sa mai incalzim casa pana la primavara. Asa ca iar incep cu pisalogeala la furnizor :) Dau sa sun si la primarie sa ii rog sa curete - nu suna. Intre timp ma suna si vecinul - vezi ca nu ne merg telefoanele, nu merge netul (noi impartim netul cu vecinul, ca inca n-am reusit sa ne instalam unul al nostru :D), nu merge nimic. Ups. Zic - suna la suport, vezi ce zic. Ma suna inapoi - cica ceva bai cu centrala, din cauza Enel. Aha, acum se explica si de ce nu pot suna eu la primare.

Eu fierbeam rau in suc propriu, ma si vedeam in locatia temporara pana la primavara. Grr, nu :) Adica, nu. Chiar nu. Si cum intamplarea a facut ca o prietena (care lucreaza la Enel) sa ma roage sa o ajut cu ceva, am prins-o si pe ea la inghesuiala (scuze, Oana!) si m-am descarcat de toata frustrarea cu centrala telefonica din sat - de fapt pentru ca nu puteam suna la primarie sa curete drumul, ca n-aveam alte numere decat cele de fix, care nu erau functionale, si ma vedeam iar in situatia in care ar fi venit masina de gaz si n-ar fi putut intra, apoi ma temeam ca nu ne-ar mai fi programat pana la primavara... scenariul cel mai prapastios posibil :)

Pana la urma, spre seara, s-a rezolvat si problema (nu cred ca de la descarcarile mele nervoase :D), asa ca m-am linistit cu gandul ca vineri dimineata macar pot suna la primarie. Am mai facut o incercare la furnizor - a ramas acelasi raspuns invariabil - nu se fac programari pentru ca exista restrictii pentru masinile de mare tonaj.

Vine si ziua de vineri. Incepusem deja sa ma impac cu situatia, se faceau 2 saptamani de cand ramasesem "la rece". Am tras adanc aer in piept, si am hotarat sa nu mai sun nicaieri. La gaz nu, ca daca nu ne programasera pana atunci nu aveam sanse sa ne mai livreze pana saptamana urmatoare, cand era previzionat cod portocaliu - deci orice speranta era ruinata. Si am renuntat sa mai sun si la primarie, ca n-avea rost sa curete, din nou, drumul degeaba, pentru ca ceilalti n-ar fi binevoit sa vina. Si am inceput sa calculez cat mai aveam pana la primavara, si cum sa il ispitesc pe Cristi sa se intoarca sa doarma cu noi :)

Vineri seara, pe la ora 17 - suna telefonul. Raspund - furnizorul de gaz: Stiti, acum pregatim o masina, sunteti acasa in 1.5-2 ore? Sa innebunesc. Si de bucurie, si de amaraciune - nah, nu sunasem la primarie sa curete, deci iar n-ar fi putut intra masina. Zic: stati sa sun, sa vad daca puteti intra. Il sun pe Cristi - zice: acum pornesc incolo, stai sa vorbesc cu Ionut, sa ii roage pe soferi sa intervina... Pe la 17:20 sun inapoi la furnizor - haideti, ca pana atunci se descurca utilajele cu curatatul. Zic oamenii: ok, masina e pregatita dar inca n-a pornit, va punem pe lista. Buuun.

Si plec de la serviciu sa il iau pe Alex. Pe la 19, suna iar telefonul, tot furnizorul: un baiat cam incurcat: stiti, masina nu mai ajunge... Huh? Pai, s-a intamplat ceva la partea electrica a masinii, acum e pe DN1, n-are faruri, si incearca sa improvizeze soferul ceva ca sa se poata intoarce macar la garaj pentru reparatie. Dar o sa ajunga maine dimineata la ora 9.

Hai ca-i tare. Zic - ok, nu mai ajunge acum. Dar maine e sambata, si stiu ca nu faceti livrari in week-end. Baiatul: Da, dar de data asta chiar trebuie sa facem livrarile, vedeti si dumneavoastra cum e situatia... Oh da, stiam foarte bine cum era situatia :) Il anunt pe Cristi - imi zice: chiar mai bine ca nu ajunge masina, ca utilajele n-ar fi terminat de curatat in seara asta :) uneori, raul chiar e spre bine :D

Sambata dimineata - cel mai frumos moment al acestei ierni (deocamdata :D) - a ajuns masina, soferul a intrat pe drum fara cel mai mic comentariu, ne-a livrat gazul, si a plecat in treburile lui. Asa ca duminica am dezghetat si eu masina, si dupa o rataceala majora prin Bucuresti, am ajuns cu bine acasa.

Acasa :) nici nu va dati seama cat inseamna pentru mine acest "acasa" :)

Intre timp - stiti situatia - alta serie de ninsoare, avem curtea ridicata cu vreo 70 de cm, pe alocuri cu cate un metru, bradutul ingropat aproape complet in zapada viscolita, si o freza de zapada, cumparata impreuna cu vecinul, ca nu aveam sanse sa mai facem fata doar cu lopetile.  Eh, asta e iarna din 2012 :) inca mai sper ca asa ceva se intampla doar o data-n viata :)

Si cam asta a fost a doua poveste de spus la nepoti, din iarna asta. Eu zic ca ar trebui sa ajunga, sa mai lasam si pe alte ierni :)

Lectii invatate:
0. Nu recomand sistemul GPL (noi l-am preluat o data cu casa) :) Din cel putin 3 motive - pret, oboseala pentru incarcare, spatiu ocupat in curte.
1. Nivelul gazului trebuie verificat des :) chiar daca avem dubii serioase ca indicatorul ar functiona corect. Dar daca arata sub 5%, e rost de alta incarcare, indiferent cat gaz ar mai fi in el. Doar pentru siguranta :)
2. Anul asta - ar fi bine sa tragem gaz de la conducta :) e CAPEX-ul mare, dar OPEX semnificativ mai mic :D intr-un an ne recuperam investitia :)
3. Tot anul asta - ar fi de preferat sa tragem un gard mai inchis si mai inalt in partea dinspre lac. Ar trebui sa scuteasca o gramada de zapada viscolita...
4. Ceva sistem de back-up la incalzire :) aici mai e de gandit...
5. Lectie de invatat pentru altii: Enel avea avarie si nu putea interveni din cauza zapezii; primaria ar fi intervenit bucuroasa sa curete pana la zona cu avaria, daca i-ar fi anuntat cineva. Eu i-as fi anuntat, daca ar fi mers telefoanele, sau daca as fi avut si ceva mobil de contact :) Ideea pe scurt - multe lucruri s-ar putea rezolva printr-o simpla comunicare si colaborare, daca nu ne-ar fi asa de lene... :)

Voi, cum ati petrecut ultimele 2-3 saptamani? :))

luni, 13 februarie 2012

M-am intors :)

Hellooooo,

va era dor de mine? mie imi era dor de calculatorul meu :) iar diverse evenimente m-au tinut departe de el vreo 2 saptamani. Dar m-am intors, in forta, si cu multe de povestit. Pe scurt:

1. Am alergat Semimaratonul Gerar, pe 29 ianuarie (povestea, in curand)
2. Am ramas fara gaz (avem sistem GPL), iar conditiile meteo au tinut cisterna departe de rezervorul nostru fix 2 saptamani :D (povestea, tot in curand)
3. Ne-am instalat si masina de spalat vase (primele impresii/experiente/sfaturi, in curand)
4. Mi-am facut un mic stoc de seminte de flori. Inca nu stiu cum sa procedez cu ele, dar cumva, ceva, oi face. Detalii ceva mai tarziu, dupa ce trece zapada :)

Pana atunci, cateva cuvinte - ieri dupa-amiaza am ajuns acasa, dupa vreo 10 zile prin casele altora (multumim pentru gazduire). Mi-a fost totusi dor de casuta mea, de pisoii mei, de satul meu, de linistea lui, de lacul din spatele casei, de mirosul de lemn ars, de zapada curata de la noi. Chiar, (mai) stiti cum se vede zapada, multa si curata, in "lumina" noptii (lunii)? :) asa, in starea naturala, fara iluminare stradala... Mirific.

Si, ca sa citez pe cineva :) Iubesc iarna. Iubesc chiar si iarna asta, cu toate evenimentele prin care am trecut pana acum (si prin care vom mai trece pana la primavara :D). Ma gandesc ca totusi, astfel de ieri se intalnesc doar o data in viata. Hai, poate de 2 ori... :)

vineri, 3 februarie 2012

Cand oi mai creste...

Ma plimbam cu Alex prin supermarketul nostru preferat, care inca mai are ceva campanie de bijuterii la pret redus. Alex admira bijuteriile, si imi arata un inel destul de mare si lat:
A: Mami, ai putea sa iti cumperi inelul asta!
Eu: Hm... da, as putea sa il cumpar, dar e cam mare pentru mine...
A: Pai, il cumperi acum, si ti-l pui dupa ce mai cresti... sau i-l poti da lui tati, ca el e mai mare, si sigur ii vine bine...
:D

miercuri, 1 februarie 2012

Ca nou!

Cristi, incercand costumul pe care tocmai si l-a cumparat. Alex il vede si da fuga repede la mine: 
Mami, tati ... arata ... ca nou! :))