Raport de cursa: Duatlon Buftea 2017

De la Gerar incoace s-au mai intamplat multe, doar ca n-am facut eu fata sa le mai trec pe hartie / ecran ;) Ca sa subliniez cateva, pe scurt:

- Am inceput de prin februarie sa lucrez cu Fane Oprina la alergare. Se vede evolutia pe antrenamente, s-ar fi vazut mai bine daca nu as fi avut episodul cu amorsa, descris putin mai jos :D

- Acelasi episod mi-a intrerupt putin si planul de antrenament de ciclism, dar par sa imi fi revenit si stiu sa il evit pe viitor :) asa ca sper sa realiniez iar planetele de saptamana viitoare.

- Am facut stafeta 2x5km la Uniqua 10k Bucuresti, impreuna cu Sorina :) din punct de vedere sportiv suntem foarte diferite, dar imi place relatia noastra overall :) de fapt intre timp am constatat ca pur sportiv sunt foarte diferita si comparativ cu Cristi :) Calculul era sa plec la 4:45 si sa termin la 4:30, din pacate deja avusesem niste episoade de rau (inca nu stiam de la ce), am plecat intr-adevar la 4:45 dar nu mi-a iesit si acceleratul, am terminat ~5k la medie de 4:47.

- Cateva zile mai tarziu am ajuns la Urgente (de fapt am mers sa fac niste analize la o clinica privata si mi-au chemat ambulanta cand si-au dat seama despre ce era vorba) - se pare ca nu tolerez niste compusi volatili cu clor. Stiam asta de la produsele de curatenie, de exemplu nu pot folosi Domestos, la cateva secunde de la inhalare dau afara ultima masa pe calea cea mai scurta :D Ce nu stiam e ca niste compusi similari (probabil) se gasesc si in amorsele folosite in constructii. Si cum lucram la compartimentat mansarda, am inhalat niste substante de-astea (fara sa stiu/ imi dau seama, nu m-a interesat niciodata vreo eticheta a vreunui produs folosit in constructii), si timp de aproape 2 saptamani nu a stat mancare in mine si ma simteam din ce in ce mai rau, cu dureri generalizate in tot corpul. Mi-am dat seama totusi la un moment dat ca era posibil sa fie ceva din casa, pentru ca ma simteam mai bine dupa ce plecam de acasa, si o luam de la capat seara cand ajungeam inapoi. La spital mi s-a confirmat ca nu era alta problema si mi s-a recomandat sa dorm in alta parte :) Nu prea am putut sa aplic recomandarea asta, dar uneori un somn pe saltea in baie, cu geamul larg deschis desi afara sunt 2 grade, e atat de binevenit :))

- Inca in plin tratament cu antivomitive, antibiotic si pansamente gastrice, am luat startul la Seciu (cred ca daca ma baga cineva la vreun test antidoping ar fi lesinat masinile de ce ar fi gasit in mine :D ). Ma pregatisem moral pentru tura lunga, desi antrenamentele le facusem cam de tura scurta, si din cauza starii de rau am ratat turele mai lungi care mi-ar fi prins bine, deci sincer ma asteptam la orice. M-am inteles cu Cristi sa ma ajute pe bucata de (fals) plat, apoi urcarea si coborarea sa le facem fiecare cum vrea si poate :) Prima bucata de plat au tras de mine atat Cristi cat si Simona - multumesc mult, altfel as fi ramas mult in urma inca din start, abia ma simteam in stare sa stau pe bicicleta. Apoi pana la prima urcare m-am incalzit, am urcat ok-ish dar pastrand energie stiind ca am de facut tura lunga, am coborat binisor, si hop a doua tura de fals plat. Desi am stat la plasa lui Cristi, la cum batea vantul nu simteam ca m-ar fi ajutat prea mult :)) dar am prins din urma cativa ciclisti si am rezistat cu chiu cu vai in spatele lui Cristi, desi pe final incepeam sa iau distanta :) dar cum se lipise de noi inca un baiat, m-a ajutat el sa il prind pe Cristi din nou. A doua urcare a mers rezonabil, dar la fel de economicos facuta precum prima :) tare Alex sus cand am oprit la alimentare, imi oferea antivomitive si antidiareice - mersi, eram deja plina de ele atat la interior cat si in buzunare :)) In schimb pe a doua coborare m-am lasat sa curg mai bine, a fost genul de moment in care m-am simtit una cu bicicleta si nu mi-a fost frica de viteza :) pe al doilea valonat m-au ajuns din urma si elitele, si Razvan Juganaru in masina de suport care m-a incurajat :) Si uite-asa am inceput al treilea tur, din nou in spatele lui Cristi. Din nou am ajuns cativa ciclisti din urma, dar de data asta s-au lipit si ei de noi si am inceput sa simtim ceea ce inseamna "pluton" - Multumim Cristi, you were the hero, practic ne-ai strans pe toti :) si asa, la adapostul unul pluton de 6-8 oameni, in sfarsit am reusit sa pedalez ceva mai relaxat, si am intrat in a treia urcare. Nici n-am dat bine cateva pedale - hop crampe sus spre incheietura / inghinal, ambele picioare. Zic - nu-i nimic, mai am gambele intregi, trag din ele :) asa ca am relaxat coapsele si am inceput sa urc tragand din gambe. Totul ok pana la o curba pe care am incercat sa o tai pe mijloc, si m-a ajuns din urma o ambulanta cu luminile aprinse, am dat sa eliberez drumul dar nu stiu cum am prins asfaltul si cum am tras de bicicleta, ca a trebuit sa pun piciorul drept jos. Si hop - crampa si la gamba dreapta. A fost un moment cheie in care mi-am dat seama ca va fi din ce in ce mai rau, si acolo am hotarat ca voi spune stop dupa tura 3. Cand am vazut ceasul la finish mi-am dat seama ca as mai fi putut chinui inca 2 tururi in timpul limita, dar cand m-am intrebat daca merita gradul de oboseala raportat la castig si la ce curse aveam in plan in urmatoarele saptamani - am zis nu. Asa ca am abandonat, practic in loc de tura lunga am facut-o pe cea scurta, in aprox 2h42. Detalii nu stiu, ceasul am uitat sa mi-l pornesc la start, l-am pornit doar inainte de a doua urcare, iar pe rezultatele oficiale apar DNF cu 2 tururi si fara niciun timp (come on guys, chiar am trecut linia aia de 3 ori).

- A mai urmat un week-end cu o iesire pe la Mizil, unde m-a carat Cristi pe niste catarari mai putin umblate. Mi-am dat seama cu ocazia asta ca sunt o puturoasa, ca as putea urca si mai bine dar mi-e lene :)) asa in urma lui am urcat pe pinioane mai mici decat as fi facut-o singura, si pe cuvant ca nu am simtit ca ma chinuiesc mai mult decat as fi facut-o singura :)) am facut cateva bucati chiar pe foaia mare, si fara sa imi sara inima din piept :D More to follow, sper ;)

Si am ajuns la zi - duatlon Buftea, care in acest an a tinut loc si de Campionat Balcanic. N-a fost cine stie ce prezenta straina, ma asteptam la mai mult, dar ... la categoria mea era treaba serioasa, stiam sigur ca erau cel putin 2 fete mai bune decat mine la ciclism dar nu stiam cum alearga... Mi-a trecut prin cap intr-adevar sa lupt pentru podium, si de fapt cu ideea asta am si luat startul.

Pregatirea echipamentului - am fost tare distrata la partea asta. Mi-am calculat ce si cand sa beau, m-am tot gandit si razgandit la imbracaminte - nu am ceva special pentru duatlon/triatlon, nu aveam de gand sa car ditamai bazonul de MTB la alergare, dar nu voiam nici sa mai stau sa trag bazonati peste pantaloni de alergare ... complicat :D la final am decis sa iau bluza de ciclism ca sa iau in buzunar un gel de luat la T1 si o pastila de luat la T2, si pantaloni de alergare pana sub genunchi, ca nu parea a fi prea cald. De fapt in dimineata cursei am curatat gheata de pe parbriz ca sa pot pleca din curte. La incaltaminte iar a fost clara treaba - am o singura pereche pt bicicleta, respectiv la alergare nu am apucat sa testez incaltarile de cursa, asa ca ramaneau doar cele de antrenament. Dar mi-am facut manichiura, sa dea bine la poze :))

Dimineata - trezit devreme de una singura inainte sa sune ceasul, mancat, dus bicicleta in zona de tranzitie. Nu stiam ca se mai deschide tranzitia ulterior, asa ca am ramas pe-acolo, am mai povestit cu alt sportivi, am mai stat si la soare ... si incet s-a facut timpul pentru incalzire.

Am pornit in alergare usoara - pornesc ceasul, imi simt coapsele grele ... ma uit la ritm - 6 min/km, chiar mai incet decat la ultima alergare usoara pe care o facusem cu cateva zile inainte... mai stau putin sa intru in ritm, dau pe puls - 162 - 164! Well, asta era prea mult :) eram la incalzire si deja paream obosita :) la fel a ramas pana am terminat alergarea de incalzire. Am rams in maneca scurta, am facut stretchingul, am mai prins 2 lansate, si am hotarat sa iau gelul pe care il pregatisem pentru T1 :) inca 2 guri de apa si m-am pus la start. Discutasem cu Alex inainte pt un baton de luat inainte de cursa, dar nu o gasisem pe Simona, asa ca ... asta era. 

Si start! Evident s-a plecat ca din pusca, eu ma plasasem la start in primele randuri. Am stat cu ochii pe ceas, in nici 300m m-am lamurit ca in dreptul meu se alerga cu ritm de 4:15 si chiar sub, ceea ce stiam sigur ca era prea tare pentru mine pentru acest duatlon, asa ca am incetinit, hotarata sa merg pe ce stiam eu ca pot duce. In timp ce incetineam au trecut pe langa mine cateva fete, printre care si Cecilia (stafeta) si Ioana Zlate, care stiam ca e la categoria mea :) nu m-am agitat, am zis ca daca chiar sunt mai buna le prind din urma mai incolo :)) La intoarcerea de la butoi m-am minunat de cate fete aveam in fata, cate fete alergau la 4:15, wow :) si am intrat in zona de parc, unde, surpriza, am trecut pe offroad. Well, eu nu luasem in calcul offroad si noroi cand mi-am calculat timpii de cursa, dar ... asta era. Pe portiunea respectiva am mai ajuns din urma cativa alergatori, printre care si Ioana si inca 2 fete, si mai spre final si pe Robert, care m-a recunoscut :) am stat cu el cateva sute de metri, apoi am vazut ca fetele din fata mea iau avans, asa ca l-am lasat in urma si m-am tinut de ele.

Si, mai incet decat as fi vrut, m-am apropiat de zona de tranzitie. Evident am uitat sa dau lap cand am trecut sub poarta, mi-am adus aminte abia cand am ajuns la bicicleta. Cu vreo 300m inainte de final mi-a strigat Cosmin ca sunt foarte in fata, ceea ce mi-a mentinut moralul si speranta ca pot prinde podium la categorie :)

Prima alergare: 4.6 km cu medie de 4:53/km. 

Tranzitia 1. Well, desi nu a fost prima mea tranzitie de acest gen, am reusit sa fac o lista lunga de greseli de incepator pe care, culmea, nu le facusem si la cursele anterioare de acelasi profil :)) Aveam clar in minte lista de actiuni pe care trebuia sa le fac, si am inceput sa bifez:

- Pusa casca pe cap. Stiu ca daca iau bicicleta din rastel fara sa am casca prinsa poate fi motiv de penalizare, asa ca asta e primul meu pas pentru tranzitie. Dau sa pun casca pe cap - o lasasem pe setarea stramta la reglajul din spate, si nu am reusit sa o indes peste coada mea impletita spic.Si evident cand am incercat sa o infig, am reusit sa mi-o si agat in impletitura de la coada deci n-am mai reusit nici sa o scot fara sa smulg niste suvite. Am tras vreo 2 vorbe nedemne de a fi mentionate, si m-am calmat, am desfacut reglajul, am scos casca, am largit-o de tot, am pus-o pe cap, am stramtat-o la loc, am inchis-o sub barbie - primul pas gata.

- Descaltarea de pantofii de alergare. Am incercat sa fortez asta inca din picioare in timp ce chinuiam casca, dar n-a mers. Pentru ca nu mi-a trecut prin cap nicio secunda ca aveam sireturi normale, desi stau cu xtenex-urile in sertar :)) asa ca treci in fund si dezleaga sireturi. Le-am dezlegat dar tot n-am reusit sa scot picioarele, a trebuit sa le si largesc. Alta pierdere de vreme si iata-ma, in sfarsit, desculta.

- Incaltarea in pantofii de ciclism. Alta greseala din partea mea, spiritul meu putin OCD m-a facut sa las pantofii inchisi, aliniati in perfecta ordine :)) deci cand sa bag picioarele - ia stai si desfa scaiurile, largeste pantofii... Pe dreptul l-am incaltat mai rapid, dar la stangul cand am largit am scos cu totul banda din gaica de plastic. Incalta, stai iar si potriveste benzile, dar intr-un final apoteotic am reusit sa ma incalt.

- Manusile - am renuntat sa le iau, nu era asa de frig incat sa merite sa mai pierd vremea cu ele, si cu pusul si ulterior si cu scosul.

- Gelul il luasem inainte de start, am si uitat de el oricum, nici daca l-as mai fi avut in buzunar nu l-as fi luat.

- Bautul din bidon. Era pas fundamental in calculele mele, asa ca am mai stat cateva secunde sa dau pe gat niste guri de ce aveam acolo. 

- Scos bicicleta din rastel. In sfarsit.

- Pornit in alergare spre linia de urcat pe bicicleta.

- Urcatul pe bicicleta. Desi stiam ca trebuie sa trec complet linia inainte sa urc pe bicicleta, nu stiu de ce am calculat aiurea la fata locului, si pe cand eram cu piciorul in aer am vazut unul din arbitri tipand la mine si gata sa ma intepe cu steagul rosu :)) zicea ceva de linie, eu nu pricepeam, voiam doar sa urc pe bicicleta. Am ramas asa cu piciorul in aer pana m-am lamurit - nu trecusem cu toata bicicleta de linie. Atunci mi-am dat seama ca ma paste penalty, am retras piciorul, am trecut cu bicicleta bine de linie, si am urcat in sfarsit pe ea. Si din greseala in greseala spre victoria finala - godspeed pe traseul de ciclism :)

Fac curba la dreapta, si dau de ... vant puternic din fata. In seara dinaintea concursului, pe cand negociam cu Cristi daca merita sau nu sa iau rotile lui, ne-am uitat pe ceva site care potriveste traseul de cursa peste bataia vantului din ziua concursului, si acolo indica o bucata de vant din fata. Pe cand ma luptam cu el, mi-am adus aminte de imaginea de pe aplicatie - da, a avut dreptate :)

Planul meu de ciclism era sa... il fac ad-hoc, sa imi caut o trena potrivita, eram convinsa ca imi va fi imposibil sa nu gasesc. Well, realitatea e mai creativa decat imaginatia, si chiar nu am gasit :)) In plus, direct din prima curba m-am trezit si cu un catel in fata bicicletei, alt noroc de care mai am parte :D

Am mers tragand cat de tare puteam si cautand sa ma lipesc mereu de cel din fata mea, in speranta ca gasesc trena potrivita. M-am tot lipit de cate cineva dar toti mergeau cam incet fata de ce aveam eu de gand, asa ca depaseam si cautam trena mai in fata... si tot asa, pana pe intoarcerea de pe bucata lunga, cand m-a ajuns din spate Marian Frunzeanu, m-a salutat frumos cu mana :) multumesc, mi-a prins bine la moral :) imediat dupa asta hop ma trezesc cu Roxana Vatrici trecand in fata mea, asa ca m-am agatat de ea ... scurt dupa asta trece in fata mea si Andreea Ciolacu, si acolo am decis sa incercam sa mergem grupate si sa lucram impreuna cat se poate. De fapt cred ca ele deja statusera la plasa mea o vreme, doar ca eu nu am fost inspirata sa ma uit si in spate, ca vanam o trena buna in fata :) Si am trecut tot cu ele de bucla de la start, si tot cu ele a doua linie, m-am mai alternat cu Andreea la plasa Roxanei cand paream sa o pierdem, ne-am si incurajat reciproc. Daaar, a venit intoarcerea de la butoi, si intoarerile astea la punct fix spre stanga, alaturi de ne-bautul din bidon in mers, sunt clar punctele mele cele mai slabe. Am facut anul trecut niste antrenamente cu jaloane de am invatat sa fac intoarcerile astea mai bine, dar se pare ca le-am pierdut peste iarna deci e cazul sa fac de-astea din nou. Revenind - am ramas in urma la intoarcerea la butoi, am incercat sa accelerez sa le prind, dar am prins o pala zdravana de vant care m-a tinut mai in spate, plus un baiat cu MTB care m-a incurcat intercalandu-se intre noi ... mi-am dat seama dupa vreo 200m ca le-am pierdut si mi-e cam greu sa le ajung din nou, asa ca am ramas iar la vanatul de trena buna. Desi daca nu gasisem pana in acel moment, probabilitatea sa mai gasesc de acolo era mica. Si m-am plasat in spatele lui R Gomoescu. De fapt am vazut costumul cu numele pe el si nu imi venea sa cred ca l-as fi putut ajunge din urma, m-am gandit ca poate e altcineva cu costumul lui :)) oricum, am stat o bucata in spatele lui si mi-am tras sufletul dar mi-am dat seama ca mergea mai incet decat as fi mers eu, plus si el se simtea inconfortabil cu mine la plasa din cate am "citit", asa ca am trecut in fata lui luptandu-ma cu vantul sa prind urmatorul concurent din fata. Nu mai stiu acum exact, dar stiu ca la un moment dat pe cand ma zbateam sa prind pe cineva, unul din baietii pe care ii depasisem (Robert sau altcineva, chiar nu mai stiu), si-a dat seama ce fac, a trecut prin stanga mea, mi-a strigat un Bravo, hai! si m-a tras pana la un baiat din fata, apoi a ramas in spate si si-a vazut mai departe de cursa. Multumesc, mi-a prins bine si fizic si moral :) Din turul 3 nu tin minte mare lucru, decat ca am ajuns din urma o multime de concurenti, si trebuia sa le strig sa stea pe dreapta, ca toata lumea mergea pe stanga din cauza plombelor de pe drum. O concurenta cu MTB chiar mi s-a plans ca pe dreapta e prost drumul :)) Really?! erai cu MTB si amortizare, sa vezi cum se simte pe cursiera si fara bazon :D

O sa mentionez ca apreciez bunele intentii ale primarului, care declara ca a facut lucrari de imbunatatire ale drumului pe traseu. Nu stiu cum era traseul inainte, dar sigur nu mi-a placut traseul plombat :) "imbunatatire" se cheama cand asfaltezi toata bucata si o faci plana si lina, nu cu obstacole la fiecare cativa metri :) parerea mea. Dar poate era intr-adevar mai bun decat a fost inainte, repet - era prima mea tura pe traseul respectiv.

Catre final am prins in fata alt baiat care mergea cam incet dar deja ridicasem si eu un pinion ca sa maresc cadenta si sa odihnesc coapsele pentru alergare :) m-a cam enervat totusi pe ultima curba si inainte de tranzitie, cand a incetinit exagerat ca sa se descalte din mers - daca mergeai la viteza normala si desfaceai aricii in tranzitie ai fi castigat mai multe secunde, cred eu, poate analizezi ideea :)

Ciclism: 18.7 km cu medie de 29 km/ora.

Tranzitia 2: Si iata-ma din nou in tranzitie. De data asta nu mai aveam lista clara de pasi, dar oricum pasul 1 si cel mai important era sa scap de bicicleta din mana, si m-am chinuit sa o pun fix in dreptul numarului, pentru ca roata spate nimerea fix in dreptul unei bare verticale de la gardurile care margineau tranzitia, si nu reuseam sa o imping :D pana la urma am pus-o 2 cm mai la stanga :)) da, chiar asa de OCD sunt cateodata :D

Largit reglajul de la casca si data jos, descaltarea, incaltarea cu pantofii de alergare, dar iar pierdut vremea cu stransul de sireturi. Si cum deja analizasem la intoarceri situatia fetelor din fata mea si suspectam ca eram pe locul 4 la categorie, am pornit rapid in alergare. Am uitat sa beau din bidon cum planificasem, am uitat si sa iau pastila Nutrend pe care am carat-o in spate degeaba tot concursul. Am uitat complet, m-am concentrat doar pe ideea de a nu pierde timp, stiam ca Roxana si Andreea erau cu putin in fata mea si inca speram ca pot recupera din diferenta. La plecarea in alergare mi-a strigat si Alex Ciocan ca stateam foarte bine :) inca ceva ce mi-a picat bine la moral, desi in general simt locul 4 ca fiind mai degraba prost decat bine :)) multumesc pentru incurajarile de la fiecare tur, mi-au prins foarte bine :)

Si ultima alergare. Trecand peste speranta de a prinde podium, cerinta mea de la mine in cursa era sa reusesc sa scad sub 5 min/km la a doua alergare. Asta dupa ce anul trecut la nationalele de duatlon am facut praf si pulbere a doua alergare, am pierdut cateva pozitii din cauza ei. Acum stiam ca eram mult mai pregatita pentru asta. Am plecat cu ochii pe ceas, mi-a luat vreo 300m sa imi reglez ritmul, si eram pe la 4:50. Moment in care am simtit ca se cam termina energia si mi-e tot mai greu sa imping din picioare. A urmat coborarea, pe care am incercat sa fortez putin ritmul, apoi urcarea pe care am depasit bine 5 min/km ... m-am uitat in fata si in spate, n-am mai vazut nicio fata, si am inceput sa ma sabotez moral, ca nu mai conteaza asa mult ritmul cu care alerg, ca nu mai am nimic de castigat sau pierdut.

Toate astea pana spre intoarcere, cand am vazut in fata o fata imbracata in negru. Cum nu o vazusem pana atunci si nici la ciclism, am dedus ca e la stafete. M-am tot gandit si razgandit, daca mai are sens sa accelerez ca sa o prind sau nu ... si in timp ce tot calculam eu asta mi-am dat seama ca ma propiam de ea oricum :) deci da, merita macar sa mentin ritmul. Si imediat dupa intoarcerea de la butoi am ajuns-o, am confirmat cu ea ca e la stafeta, si am ramas pe langa ea ... asta pana cand am aruncat mai bine ochii in fata si am vazut un costum cunoscut - Andreea Ciolacu. Si cum inainte de intoarcere nu o avusesem sub ochi, mi-am dat seama ca am ritm mai bun decat al ei si ca as putea sa incerc sa o ajung :) a fost momentul in care am incetat sa ma uit la ceas, si am inceput sa trag de mine cu adevarat. De fapt asta se vede si pe puls, pana acolo avusesem puls pe la 175, de acolo am trecut in 180-185 :) cam tot pe atunci au trecut si Simona cu Alex pe partea cealalta la alergare si m-au incurajat, dar acolo chiar erma foarte bine montata psihic :) la fiecare pas vedeam doar cum reduc distanta fata de Andreea, inca putin, si inca putin, pe nesimtite ... si cand m-am apropiat de ea am intrat in zona cu public, si a inceput sa aiba sustinatori pe margine :) un domn care a facut-o sa constientizeze ca ma are in spate si a accelerat putin, am ajuns-o din nou, apoi un grup de tineri care au sustinut-o sa accelereze, si cumva mi s-a parut ca s-a speriat ca ma are in spate :) le-am strigat ca sunt la alta categorie, ca incepuse sa sune ca trenul in viteza si imi era sa nu cedeze fizic in vreun fel :) am lasat-o sa sprinteze, am incercat si eu sa schitez un sprint pe ultimii metri dar nu mi-a iesit atat de bine cat i-a iesit Andreei :) de fapt in dreptul cortului de penalty am incetinit ca sa verific daca nu imi apare numarul pe lista, din cauza fazei cu iesitul din T1, dar scapasem :) insa si asta mi-a mai taiat cel putin 2 secunde din timpul final. Dar am mers ultimele sute de metri la ritm de 4:30/km, ceea ce ma multumeste :) 

A doua alergare: 2,7 km la pace de 5:15 min/km.

La final, locul 7 la Open feminin amatori, la 7 minute de castigatoare, 1,5 minute de podiumul de la categorie, si o secunda de locul 6 general.

Stiu sigur ca am dat totul, am ratat podiumul visat, dar ... atat am putut. Mai am multe de imbunatatit, in primul rand la tranzitii si apoi la bicicleta, si inca mai pot avansa mult la alergare, inainte de problema medicala am avut niste alergari foarte bune care spun ca pot sa tin ritm semnificativ mai bun decat a iesit la concurs. Dar asta mai vedem pe viitor. Cum mi-a spus Fane, sunt abia la inceput cu antrenamentele structurate si inca mai am multe de spus in sport :)

Azi, duminica 23 aprilie, ar fi trebuit sa fiu la Ziua B, dar s-a amanat din cauza starii traseului. Iar urmatoarea cursa ... hm, nu mai stiu :) Am de ales intre o cursa de alergare de 10k in Bucuresti sau campionatul national de duatlon in Cluj, ma hotarasc zilele viitoare...

Pana atunci, sanatosi sa fim si sa avem spor la antrenamente! :)

Raport de cursa: Gerar 2017

Si a mai trecut jumatate de an in care n-am scris nimic pe blog. Poate pentru ca m-am apucat si de altele si blogul a ramas ultimul pe lista de prioritati? :D Oricum, daca e sa luam concursurile si activitatea sportiva, nici n-as mai avea mare lucru de scris - dupa Eroica am reusit o cursa de exceptie la 4 pedale, unde am prins impreuna cu Cristi locul 1 la nivelul 2. Apoi eu am cam lasat-o moale cu sportul, m-am ocupat mult de atelier, am mai avut 2 curse Riders Club la care am prins locuri 2-3 la general nivel 2, suficient incat la final de sezon sa termin in fruntea clasamentului de nivel 2. Astept acum sa vad ce inseamna asta, daca anul acesta oi trece la nivelul 1 sa ma razboiesc cu traseele epice :D

Intre timp, de prin decembrie m-am mobilizat si mi-am organizat niste antrenamente. Mai mult pe trainer si mai putin de alergare, a trecut si Trupa lui Fane la sala unde sunt locuri limitate, deci alergatul a ramas doar la week-end, fie ceva intervale lungi sambata fie un long run lejer duminica.

Gerarul - n-am ratat nicio editie, chiar daca la una am alergat doar crosul. Si cum in pragul inscrierilor m-am trezit cu surpriza de a fi deja formate echipele de fete fara mine, eram deja pregatita sufleteste de cros unde sa trag la podium, mai ales ca anul acesta implinesc 35 de ani si incep sa intru pe alte categorii la unele concursuri ;) Dar asa pe ultimul moment m-am aliat cu 2 baieti pentru o echipa de mixt, fara mari pretentii de clasament :)

Ordinea s-a rasturnat cand una din echipele de fete m-a solicitat in locul unei membre accidentate, si pana la urma totul e bine cand se termina cu bine, am completat atat echipa de fete cat si pe cea mixta din care am facut parte initial, asa ca am asteptat startul.

Editia de anul acesta a Gerar-ului a mers pe ideea #WeRunTheNight. Sa fiu sincera nu m-am interesat prea mult de subiect, era Gerar si atat, din principiu ma asteptam sa fie la fel ca in anii anteriori, pana am vazut ca erau niste diferente :) startul era sambata dupa-amiaza, starturi separate masculin / restul, iar noi prindeam intunericul si incepea sa se lase si frigul.

Studiind putin echipele, am stiut din start ca erau 3 echipe feminine bune. Poate in momente de forma maxima aveam sanse sa ne apropiem de echipa trupei lui Fane, dar fetele ma informasera deja ca nu erau in acea forma :D Eu habar n-aveam in ce forma as fi, ca nemaifacand intervale si alergand doar de capul meu si mai ales doar pe frig si zapada in ultima vreme, nu e usor sa intuiesti ce mai faci pe asfalt :))

M-am echipat in lana :) primul concurs in care am testat lanitza - sosete de lana (MP), colanti de lana 100% (Davex), bluza de corp 80%lana 20% poliester (Davex), bluza cu fermoar din lana boucle (parca Name It). Luasem cu mine un buff sa-l pun la gat, ca ma asteptam sa folosesc caciula din kit. Well, am invatat la editia asta o lectie - nu te baza niciodata pe produsele din kit :)) cand am vazut sapcuta n-am stiut daca sa rad sau sa plang :D asa ca am lasat-o pentru la vara si/sau pentru altii (eu nu suport cozoroc), am pus buff-ul pe cap, am tras de fermoarul bluzei cat am suportat de sus (nu suport nici fermoar pe gat) si am ales sa alerg gat golas de Transilvania :)

Desi luasem de acasa un gel cu care stiu ca ma impac bine, am luat cu mine gelul din kit ca statea mai bine in buzunarul bluzei :D O sa revenim mai tarziu la lectia de mai sus :))

Bun, ne-am apropiat de start. Pe acolo mai o vorba, mai o poza, mai un cunoscut, de-astea, am ratat (cred) anunturile privind asezarea la start. Pana ne-am prins unde trebuie sa mergem etc era deja numaratoarea inversa pe la 5, asa ca am apucat sa plecam mai din spate si am pierdut o gramada de timp si energie la start sa depasim echipe. Am zis ca pornim pe la 5:30-5:40 si vedem pe parcurs cum stam si cum acceleram sau nu :D dar toata faza asta ne-a dat niste ruperi de ritm neplanificate. La un moment dat totusi ne-am stabilizat, cand m-am uitat la ceas am vazut ca eram intre 5:15 - 5:30, le-am facut semn fetelor sa nu se grabeasca mai mult de atat. Sa fiu sincera ambele au PR-uri mai bune decat al meu, cand am vazut ca se duc si la 5:10 incepusem sa am emotii ca n-o sa pot tine ritmul, dar am zis sa duc cat pot si om vedea mai incolo :)

Turul 1 a trecut pe nesimtite, inca mai era ceva lumina si am apucat sa invat asfaltul, gropile si baltile din zona cu zapada.
Turul 2 a trecut in acelasi stil, aceeasi viteza, fetele zmeoaice. M-am uitat la pulsul meu, era binisor peste 170. Stiam ca o sa termin carbohidratii cam in 1h15 la ritmul respectiv, am calculat sa iau gelul pe finalul turului 3. La final de tur, Rodica ne spune ca eram pe locul 4, la aprox 1 minut si jumatate de echipa de pe locul 3.

A fost momentul in care m-am activat eu. Daca pana atunci am zis ca oi face ce oi putea, atunci mi-am dat seama ca daca eliminam pierderea de la start rezulta ca avem cam acelasi ritm, deci daca am grabi ritmul si doar cu cateva secunde pe km, am ajunge la situatia de a le avea sub ochi si de acolo altfel se pune problema de moral si mobilizare. Asa ca am inceput sa trag eu putin de fete, subtil. Entuzuasmul m-a tinut vreo 500m, cand a strigat Adina sa raman mai incet. A fost momentul in care mi-am dat seama ca mai sus de locul 4 nu vom termina cursa asta, si a devenit important doar sa securizam pozitia :)

Pe finalul turului 3 am oprit la apa, am scos gelul, am luat un pahar de isotonic, si le-am dat in graba pe gat in jos. Fetele pornisera grabite de la masa de alimentare, eu as mai fi luat un pahar de apa dar am mers dupa ele, l-am lasat pe turul urmator :) Chiar inainte de masa de alimentare, Rodica ne anunta ca diferenta fata de locul 3 devenise 2h30. Pierdusem 1 minut pe tur iar fetele nu dadeau semne ca ar mai fi putut tine ritmul din primele 2 tururi, deci ... asta era. :)

Noah, momentul de cumpana pentru mine a fost turul 4. Dupa coborare, am simtit dintr-o data ca ma taie ceva pe interior, in zona diafragmei, si mi-a stricat respiratia. Eram deja la puls aproape de 180, aveam nevoie de respiratia din diafragma, dar incepuse sa nu mai iasa bine. Parca nu mai puteam trage de ea in nicio directie, ceea ce ma afecta si moral. M-am ascuns in spatele fetelor si m-am lasat la ritmul lor, din fericire si ele incepusera sa incetineasca. A venit si zona cu zapada si balti unde au alergat chiar incet, iar in tot timpul asta m-am straduit sa imi gestionez revolta interna si sa imi recuperez respiratia :) Am mai patit ceva similar, tot dupa ce alimentasem, la CN Duatlon 2016 si la semimaratonul Bucuresti 2015, de fiecare data am ramas la pas pentru ca efectiv nu am reusit sa gestionez situatia nicicum. De data asta am zis ca fac cumva sa reusesc, impacta prea mult echipa :)

Din fericire incetineala mi-a prins bine, mi-a scazut pulsul, si am reluat treptat respiratia asa cum o voiam, si am ajuns si la intoarcerea de la Splai. Acolo mi-am dat seama ce mi se intamplase tot turul - well, nu m-am impacat cu gelul din kit, care a strabatut rapid sistemul digestiv si incepea sa bata la usa de iesire, la fel de repede si in aceeasi textura in care intrase :)) Pff, si inca mai aveam 7 km din cursa. (dupa ce am ajuns acasa Cristi mi-a adus aminte ca am mai patit acelasi lucru de la acelasi tip de gel, cand m-oi invata si eu minte? :D )

Din acest punct efectiv nu m-am mai uitat la ceas, la viteza, la numar de kilometri. Incercam doar sa merg cat mai repede, aveam nevoie sa terminam cursa repede ca sa imi vad de ale mele :) nu stiu daca a fost vreo toaleta pe traseu, nici nu mi-a trecut prin cap sa caut sau sa intreb, eram su gandul doar la cea din interior de la Rectorat. Adina obosise, Cristina ne-a informat ca o doare un genunchi. Deci au incetinit. Eu as fi accelerat :)) Imi venea sa le iau in spate numai sa terminam mai repede :D

Ultimele 2 tururi m-am straduit doar sa ma pastrez cat mai relaxata, ca sa am controlul muschilor de care aveam cea mai mare nevoie in acel moment :)) oricum, deja ritmul scazuse la 5:40 si chiar mai jos, imi scazuse si mie pulsul pe la 160. La un moment dat chiar imi inchipuiam ca imi fac revenirea :) pe ultimul tur Adica deja ne certa daca i-o luam in fata si cu jumatate de pas :) Relax Adinus, cativa pasi diferenta nu conteaza, nu ne descalifica. Stiu ca atunci cand esti la limita de efort parca nu mai suporti nici sa se respire pe langa tine, stiu foarte bine starea respectiva :D cred ca si Cristina abia astepta sa termine, fremata pe ultimul km :)

Am accelerat ultimii vreo 200m, am prins-o pe Adina de maini sa fim sigure ca ramane cu noi :) si un finish in 1:57, cu 2 minute mai bine decat anul trecut, pe locul 4, dar la 7 minute de locul 3 :) totusi, de data asta din vreo 20 de echipe feminine, incepe sa se miste treaba si in clasamentele feminine, si un loc 4 sa valoreze din ce in ce mai mult, moral :)

Mi-am luat medalia si am dat fuga sa rezolv problema stringenta care m-a stresat jumatate de cursa :D pe drum ma oprea toata lumea sa ma intrebe despre cursa :)) a fost ok, dar chiar trebuia sa fug, sorry :D

Apoi, ajunsa la vestiar, vad mesajul lui Cristi ca David facuse febra, asa ca n-am mai stat la premiere. Pentru o familie cu copii, o cursa de seara nu e cea mai potrivita alegere. Oricum, pana am ajuns acasa Cristi gestionase situatia iar David era deja adormit si incepea sa transpire. Am ajuns prea tarziu sa fac si briosele promise cu Alex, dar mi-am luat revansa azi dimineata :) zice ca pe o scara de la 1 la 10, imi da nota 20 pentru ele :))

Echipa mixta din care am facut parte initial au fost si ei viteji la inceput si au incetinit pe parcurs, au terminat in putin peste 2 ore :) nu ne-am vazut pe traseu, ar fi fost dragut sa alergam impreuna si cu ei ;)

Multumesc fetelor pentru echipa, multumesc organizatorilor si voluntarilor. Spiritul Gerar ramane :) chiar daca eu personal am avut urcusuri si coborasuri in decursul timpului privind participarea la acest concurs. Il folosesc pentru motivare pe timp de iarna, cumva by default. Stiu ce inseamna organizarea lui, intr-o vreme am fost si eu acolo, uneori unele decizii mi-au placut mult iar pe altele nu le-am inteles :) Cand o sa am rabdare o sa fac o lista cu toate. Nu azi :)

P.S. Am auzit la "Bravo" cat in 10 ani :D nu se mai foloseste nici macar la copii :) multumesc Alina U. pt informare cand ii ziceam eu asta lui David acum vreo 2 ani :D Serios, cautati si alte cuvinte, de la un moment dat imi venea sa tip dupa toata lumea care striga continuu bravo bravo bravo :)

Urmatorul concurs: posibil Winter Tri, proba de duatlon, peste 3 saptamani. Inca sunt putin nehotarata in privinta lui, nu imi pica prea grozav pe programul de antrenament, dar ar fi o ocazie sa mai ies pe-afara si cu bicicleta :)

Raport de cursa - Campionatul National de Duatlon 2016

M-am inscris tarziu si cam pe negandite, fara vreun target anume, fara antrenament specific, si doar pentru ca mi se potrivea frumos in calendar si reprezenta o mobilizare pentru a ma urca pe cursiera :) si pentru a vedea cum stau pe ea raportat la celelalte fete :)

Venea si la o zi dupa Urban Trail XCC, unde am dat tot ce am putut, deci din start nu eram in cea mai odihnita forma :) s-a mai schimbat si ora deci se pune si o ora dormita mai putin ;) dimineata m-am mobilizat tarziu, si pana m-am invartit prin casa... pe drum am constatat ca luasem pantaloni pt alergare (deci nu bazon), nu luasem manusi, dar macar luasem casca :)) si pantofii care trebuie, desi nu apucasem sa verific daca ii curatasem suficient de bine dupa tura din ziua anterioara incat sa clipseze usor. Faza asta mi-a adus aminte de Trofeul Chindiei 2013, unde la plecarea de acasa am incurcat niste genti, si am ajuns sa fac cursa in niste pantaloni luati sa fie comozi la condus, si pantofii de trail running :)

Am ajuns cam la limita pentru ridicarea kitului, apoi am dus bicicleta in zona de tranzitie. Acolo m-am simtit pierduta rau :) mi-am dat seama si ca uitasem bidonul in masina si nu mai aveam cum sa reintru in zona de tranzitie (cred; adica logic era sa las casca acolo si nu aveam acces fara casca pe cap, n-am incercat sa ies cu casca pe cap :) ); am gasit totusi un masina o pereche de manusi, le-am pus si pe ele langa bicicleta, cu gandul ca oi vedea eu cum oi face cu ele. Nu imi era clar cum sa stau imbracata, am ramas cu un windstopper subtire pe mine, m-am gandit ca as putea sa fac alergarea cu el si apoi sa il dau jos la T1.

Am iesit din zona de tranzitie, am prins startul 1, apoi m-am dus de m-am incalzit in masina putin :)) am mai rontait niste biscuiti (nu mancasem acasa), am mai baut din bidon, am mai butonat telefonul ... apoi am revenit, voiam neaparat sa prind startul 3, unde erau baietii buni :D

Pana la startul 3 a aparut si Cristi, asa ca m-am reorganizat si eu cu hainele si cu ce voiam sa iau cu mine. Am ramas totusi fara bidon, nu mai aveam cum sa fac cu el. Pana la urma am facut curse si mai lungi fara hidratare, deci nu as suferi asa rau :)

Am urmarit foarte implicata cursa baietilor :) am fost foarte curioasa cat poate reupera Alex Ciocan la ciclism ;) cred sincer ca daca ataca mai devreme lua avans suficient incat sa ramana in podium la final :) la Cip ma asteptam sa ia avans, semnele de intrebare erau la locurile 2-3 ;)

Dupa ce au terminat primii vreo 10 m-am apucat si eu de incalzire ... nu m-am simtit foarte "cuplata" la eveniment, oricum nu venisem cu pretentii. M-am asezat la start cu windstopperul pe mine ca ma incalzesc mai greu, dar i-am suflecat totusi manecile :) Si start!

Prima alergare a mers binisor, desi ma simteam destul de stoarsa dupa ziua anterioara. Ah, cum ceasul meu trece prin niste aventuri nebanuite in speranta ca ajunge totusi pentru un service, n-am avut cum sa inregistrez cursa cu el, si am inregistrat-o cu Endomondo, folosind telefonul, pe care la prima alergare l-am tinut in tricoul de ciclism, in buzunar la spate. Avand geaca peste el, stiam ca nu cade. Analizand la final rezultatele, am alergat cu sub 5 min/km (teoretic telefonul trebuia sa imi spuna ritmul la fiecare 500m, dar nu stiu ce am setat prost de a tacut ca un peste). Deci la fata locului nu aveam idee despre ritm. Totusi, am intrat in T1 imediat dupa Adriana Ceausescu, atunci mi-am dat seama ca nu alergasem tocmai rau :)

(Multumesc Cristina pentru foto)

A urmat prima tranzitie. In care dupa ce mi-am pus casca si mi-am luat pantofii, mi-am adus aminte sa las totusi geaca jos :D si cum vazusem ca baietii plecasera fara manusi, am lasat acolo si manusile :) Vestea buna e ca la iesirea din zona de tranzitie, pantofii au clipsat din prima. Am avut mici emotii la prima curba, chiar la intrarea pe traseu, dar am luat-o in cel mai larg mod posibil :)) si am dat bice. Pierdusem deja in tranzitie vreo 3 locuri castigate cu greu cu vantul in fata pe ultimii 200m de alergare.

Ei, am pornit eu cu bicicleta, dar contra vantului. Tin sa precizez ca a fost a doua mea iesire cu Firutza, iar cu vantul acela eram complet nesigura pe ea. Motiv pentru care am si flituit-o pe o concurenta care incerca sa se tina langa mine - sorry, dar daca era sa cad preferam sa cad singura, fara sa trag pe cineva dupa mine. Vestea buna e ca totusi am simtit ca fac fata vantului destul de bine, am reusit sa tin controlul bicicletei binisor. Dar am ramas pe foaia mica, am pedalat prea putin pe ea pe foaia mare pana in acest moment, si am hotarat ca nu era cazul sa risc tocmai atunci :) eventual imi faceam planuri sa trec pe foaia mare pe ultimele 3 ture, dar dupa ce s-a intetit vantul fix pe acele ultime 2 ture, am hotarat ca foaia mica e rusinoasa dar sanatoasa :)

(Multumesc Cristina pentru foto)

La prima intoarcere am avut emotii, era spre stanga, si asta nu e deloc partea mea favorita, v-am explicat deja ca traficul ma ajuta spre dreapta, dar nu prea apuc sa exersez si stanga :) asa ca am incetinit destul de tare, au ras putin arbitrele (inca sper ca nu de mine totusi :D ), dar am ajuns ok pe celalalt sens, Am accelerat treptat, nu m-am simtit suficient de stapana incat sa fac chestii bruste :)

Linia cu vantul din spate mergea ok. Da, acolo as fi putut trece pe foaia mare. N-am facut-o, acum ma simt putin lasa din cauza asta :) am ajuns totusi la viteze de 36-39 pe foaia mica :)) dar mai mult de atata n-as fi putut scoate. Mai mult o sa scot la ture normale, de acomodare, parca nu era un CN momenul potrivit pentru experimente :) pe liniile cu vant din fata am tinut 23-24 km/ora.

Fix cand ma hotarasem ca intram in ultimele 2 ture si era cazul sa incerc si foaia mare, am avut surpriza sa se inteteasca vantul. Sau asa mi s-a parut mie. Atunci am inceput sa lucrez si la pozitie, sa stau mai ghemuita, sa sparg vantul mai usor. Cu toate astea, nu am avut curaj sa trec mainile pe pozitia de jos. Desi pe trainer lucrez foarte bine in pozitia respectiva, nu prea ajung la frane, si asta m-a inhibat. Desi la o adica, daca voiam sa reduc viteza, nu era nevoie decat sa reduc cadenta, ca oricum ma frana vantul suficient de mult (frana de motor, cum s-ar spune :D ). Dar n-am avut atunci prezenta de spirit sa imi dau seama de acest detaliu :)) revenind, cand am simtit vantul mai tare, mi s-a taiat si curajul de foaie mare, asa ca am ramas la fel pana la final.

In partea de ciclism am mai si ajuns din urma, am fost si ajunsa din urma chiar mai mult decat am ajuns eu, am mai fost depasita si de fete pe care le mai depasisem eu ... am pierdut sirul oricum destul de repede :)

A urmat T2. Stiam de la singurul meu duatlon anterior ca alergarea dupa ciclism e destul de crunta :) sau cel putin primele sute de metri, cand se acomodeaza corpul la alt tip de miscare :D surpriza insa a fost sa constat ca simteam furnicaturi in mana stanga, imi era semi-amortita. De la ce - nu stiu, probabil de la inclestarea cu care am tinut de bicicleta contra vantului. In plus, imi simteam gambele cam terminate, ceea ce nu mi s-a mai intamplat de mult :)

A doua alergare a fost cam chinuita, desi m-am straduit sa tin un zambet pe fata tot timpul :) Am facut si greseala sa opresc la punctul de alimentare, unde am bagat rapid 2 pahare de apa. Cred ca 1 ar fi fost suficient, dar 2 mi-au cam stricat respiratia, parca plamanul drept mi se blocase pe jumatate. Din cate am vazut ulterior am depasit cu brio 6 min/km. Sper totusi ca la Viena sa nu ajung la viteze asa halucinante inainte de km 35 :)) Am mai pierdut 2 pozitii la general pe aceasta bucata.

(Multumesc EventsPhotographer pentru foto si incurajari, 

pentru voi am zambit in mod special aici)

La final - bazandu-ma pe ce a inregistrat telefonul meu, timpul e probabil putin peste 1h20, dar astept rezultatele oficiale, eu l-am pornit inainte de start si l-am oprit mult dupa. A fost o cursa care mi-a prins bine, mi-am consolidat relatia cu bicicleta, am vazut cum merg si alte fete :)) si am mai prins curaj in diverse abordari - de exemplu acum nu ma mai sperie vantul asa cum m-a speriat inainte de cursa :) ii pot face fata fara sa pierd controlul bicicletei :) si la iesirea viitoare promit sa fie foaia mare :) Notez si o febra musculara crunta la spate si gat (clar de la pozitie) si, surprinzator, la gambe, la asta nu ma asteptam :)

Urmeaza 2 saptamani lejere, tapering, pregatirea mai mult psihica pentru Maratonul Viena. Cand m-am inscris speram sa merg pentru un timp de 4 ore. Acum am mici dubii ca mi-ar iesi, dar am incredere ca fizic sunt capabila sa nu depasesc 4:10 - 4:15. Mai vedem la fata locului, in functie si de cum reusesc sa ma mobilizez :)

Felicitari campionilor de duatlon, poate candva voi prinde si eu un loc pe podium, cred sincer ca am potential ;)

Raport de cursa: Gerar 2016

Dupa 3 ani de loc 4 in echipa Fluturaselor :) si un an 2015 in care am alergat doar crosul de 10 km, era cazul sa spargem cumva lantul si sa iesim ori pe 3 ori pe 5, numai sa nu mai vedem 4 in fata ochilor :)

Dupa ce anul trecut am pierdut startul la inscrieri, ceea ce a si dus la "spargerea" echipei, anul acesta sistemul de inscrieri a fost ceva mai permisiv si am reusit sa prindem un loc. De data asta insa Dana a hotarat ca nu ne insoteste (ne-a sustinut de pe margine, multumim Danuta :) ), asa ca am ramas cu Adina in cautarea unei colege de echipa. Am gasit-o repede pe Andreea, care propunea un 1:55, timp care imi facea cu ochiul si mie :) ba chiar ma gandeam ca poate reusim sa tragem si putin sub acest timp :D Si ne-am inscris. Datorita sistemului nou de inscrieri si de desfasurare (starturi decalate masculin respectiv mixt si feminin), am avut si placerea de a avea concurenta serioasa, au fost 19 echipe feminine inscrise :)

Decembrie a trecut pentru mine cu 2 alergari importante - crosul de 1 Decembrie si Semimaratonul Baneasa. La primul mi-am atins targetul, la al doilea am iesit din el destul de mult, sau asa mi s-a parut la acel moment. Dar am ramas cu convingerea ca pot scoate sub 1:55 la Gerar, in conditii optime de vreme - fara zapada, multe grade sub minus sau vant puternic.

Ne-am strans si la o alergare de echipa, cu 3 saptamani inaintea concursului, ne-am propus 4 ture si-o urcare :) La nivel teoretic se lansase chiar ideea de a incerca un 1:50, dar dupa primii 2 km la ritm de 5:15 Adina a decretat ca nu va rezista toata distanta la ritmul respectiv. Am continuat atunci in jurul unui 5:30 vreo 3 ture, dupa care am scazut, rezultand o medie pe la 5:40. Deci timp de 2h pe semimaraton. Era un punct de plecare rezonabil, mai ales ca mi-ar fi dat PB oficial :)

In rest, fiecare si-a continuat antrenamentele conform programului propriu, eu mai mult pe trainer decat pe picioare :) Si am tot discutat de strategie - sa pornim incet si sa acceleram pe parcurs, evident, ca orice semimaratonist calculat :D

Tot evident, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Am studiat concurenta, stiam ca pe alergatoarele montane le vom vedea doar la start (eh, m-am inselat, le-am mai vazut o data cand ne-au ajuns din urma :D ), dar voiam sa ne batem pentru podium, asa ca am hotarat sa incercam sa stam cat de aproape posibil de echipa Ioanei :) Eh, aici incep sa se bata cap in cap strategiile, ca nu poti si sa tii un ritm scazut pe primii km dar si sa te tii aproape de cineva care alearga mai repede decat tine :))

La start ne-am asezat langa echipa Ioanei :) si ... start!

Eh, mi-am dat seama rapid ca s-a plecat, evident :) , prea tare :D cand am vazut ritm in jur de 5 minute pe km am inceput sa trag de fete sa stea mai incet. Ele in schimb urmareau sapcuta si tricourile albastre :) am incercat sa le explic ca putem sa le lasam sa ia avans, nu prea am avut cu cine :)) dadeam din maini incercand sa le tin mai in spate, am ramas si eu mai in spate in speranta ca nu se pierd de mine... Greu :) pe km 2 am avut ritm sub 5 min/km, atunci mi-am dat seama ca o sa ne arda rau ultima tura :))

Primul moment psihologic important a fost pe finalul primei ture, cand intram pe linia dintre Splai si Rectorat, acolo poti vedea pe cine ai in fata si in spate :) ne-am lamurit repede ca aveam alergatoarele montane cu vreo 800m in fata, si ... am urmarit echipa cu echipa - Ioana pe loc 2, noi pe loc 3. Ioana avea un avans de vreo 300m, cam atat aveam si noi avans fata de echipa feminina din spatele nostru.

In acel moment am hotarat sa las fetele la ritm de 5:15-5:20, in ideea de a ne tine cat de aproape putem de locul 2 si sa luam cat avans putem de locul 4 :) Pana la urma, in partea importanta a clasamentului, nu se puteau intampla decat 2 lucruri - echipa Ioanei sa reziste la acel 5:15 la care plecasera, caz in care nu aveam cum sa le mai ajungem ca stiam clar ca nu putem tine acel ritm; sau puteau sa cedeze in a doua jumatate a cursei, ceea ce era clar ca vom face si noi :D si sa vedem care din echipe ar fi cedat mai mult :))

La tura 3 in schimb a inceput oboseala, echipa Ioanei luase avans, dar am luat si noi vreo 700m fata de echipa din spate. Tura 4 a trecut si ea repejor, dar incepusem sa impartim pastilute de Nutrend, ca se simtea (si nu in bine :D ) exagerearea de entuziasm de pe primele 2 ture :)

Ultimele 2 in schimb au fost grele. Desi eu puteam clar mai mult, nu au fost usoare nici pentru mine :) Adina alerga doar din vointa :)) incepuse si Andreea sa piarda din vitalitate :D eu incercam sa ma prefac sigura pe ce se intampla si sa le incurajez :)) insa eram tot cu ochii pe ceas, ca incepeam sa vad si 6: in fata ochilor si mi se parea ca incetinim prea mult si mi-ar fi parut rau sa pierdem iar locul 3 :)

La finalul turei 5 a fost al doilea moment psihologic - incepusem sa ajungem si noi din urma echipe de fete, si la linia "de verificare" am remarcat o echipa nu mult in spatele nostru, pe care nu mai tineam minte daca am ajuns-o din urma sau nu :D parca le-am fi ajuns, dar parca si alergau prea repede ca sa fie cu o tura in urma :) asta dupa ce ne relaxasem ca aveam avans de peste 800m inaintea echipei urmatoare. Atunci am mai accelerat vreo 2 km, in ideea de a mari distanta fata de fetele zarite in urma, dar ne cam ciondaneam cu privire la a fi sau a nu fi pericol :)

Ultima tura am incercat sa o incurajez pe Adina, sa o "trag" moral. Nu stiu cat mi-a iesit si cat se putea mai bine :)) niste cursuri de psihologie prind bine mereu in momente de-astea :)) incercam sa ii fac numaratoarea inversa, incepusem sa numar si in sute de metri nu doar in kilometri, stiu ca e important sa spargi distanta in bucati cat mai mici si mai usor de "digerat" psihologic :) Am aruncat cateva priviri si in urma, sa ma asigur ca nu ne ajunge vreo alta echipa, mai ales ca se daduse startul si la cros si nu mai stiam cine ce cauta pe langa noi :))

Pe ultimii vreo 200m ne-am prins de mana si am accelerat, oricum se recomanda trecerea liniei de sosire in formula "compacta":) si ma bucur ca fetele au mai avut putere sa zambeasca pentru pozele de finish :)

In sfarsit, locul 3, 1:59:18 :) calculat, muncit, dorit, suferit ... fericit :)) dupa cum am intuit, Ioana a tinut ritmul de aprox 5:15 pana la sfarsit, ceea ce le-a adus un avans de vreo 9 minute :) iar noi am prins vreo 6 minute inaintea urmatoarei echipe (care btw sunt fete aflate la primul lor semimaraton. Felicitari fetelor si la mai mare! :) ). Alergatoarele montane ne-au ajuns cu o tura din urma si ne-au intrecut cu vreo 28 de minute :) Scump, dincolo era mai ieftin :) dar sunt bune, ce mai, nici nu puneam problema sa ne orientam dupa ele :D (desi ajunsul din urma cu o tura ma cam loveste in orgoliu :D )

Acum, stand si judecand la rece, nu stiu daca as fi putut scoate 1:50, poate daca ar fi tras cineva de mine :) dar am mare incredere intr-un sub-1:55 :) la jumatatea cursei aveam 53 de minute, nu as fi rezistat si a doua jumatate la acelasi ritm dar nu cred ca as fi pierdut mai mult de 3 minute fata de prima parte. Ceea ce imi da incredere ca as fi in grafic pentru Maratonul Viena, pe care il voi alerga pe 10 aprilie.

Multumesc fetelor, si felicitari! :) si, de ce nu, la mai mare! ;)

Urmatoarea cursa pentru mine va fi parte dintr-un duatlon de familie, la Winter Tri :) voi avea de alergat vreo 9 km sparti in 2 bucati, cu o pauza intermediara de ... 12 km pedalati de Cristi :) Sa vedem ce iese.


Later edit: povestea Andreei e aici: https://andreeabra.wordpress.com/2016/02/01/buna-sunt-andreea/

Raport de cursa: SkyRun 2016

Alergare pe scari. N-am facut asa ceva niciodata, de asta nici nu m-am inscris la nicio editie pana acum :) nici acum n-as fi facut-o, mai ales ca era planificata la o saptamana inainte de Gerar unde vreau sa dau ce am mai bun :D dar s-au facut inscrieri prin firma, si cum stiam ca banii merg pentru cauze caritabile, am hotarat sa incerc si eu cursa, asa, la ritm lejer, sa nu imi periclitez genunchii si implicit Gerarul :)

Am vazut ca s-au organizat antrenamente in ultimele 2 saptamani. Ei, eu nu cred ca in ultimele 2 saptamani mai poti antrena ceva, mai degraba poti obosi degeaba :) asa ca n-am participat. Ar fi fost utila totusi o recunoastere in ideea de a sti cat de inalte/adanci sunt treptele, cat de sus balustrada/"mana curenta" etc. N-am facut-o, mi-am asumat asta, oricum nu mergeam cu pretentii :)

Am urcat totusi pe scari la birou in ultima saptamana inainte de concurs, si de asemenea am luat metroul cu schimb in loc sa merg pe jos tot drumul, tocmai ca sa am niste scari de urcat zilnic :D am constatat ca nu prea gafai pe ele, dar na, vorbeam de maxim 30 de trepte, nu de 34 de etaje :)

34 de etaje.
680 de trepte.
Nicio asteptare din partea mea :)

Tin minte urcarea la cetatea Poenari, care m-a terminat acum niste ani :) in rest, mai urcam 9 etaje in timpul facultatii cand aveam treaba prin caminul 16 Hasdeu :D si am stat intr-o vara la etajul 7 in caminul 17. In rest, nu prea multe scari pentru mine.

Ma gandesc totusi ca se pune si escalada facuta anul trecut :D

Ziua cursei. Dimineata trebuia sa il duc si pe Alex la un curs, dar cum aveam startul tarziu, la 13:49, aveam timp de toate :) singura parte care nu mi-a iesit a fost mancatul, am reusit sa mananc doar o "chestie" din avocado zdrobit cu furculita, o ceapa taiata marunt, niste bucatele de rosii in suc propriu si sare/piper :) buna, dar nu indeajuns cantitativ :)) dupa ce m-am intors cu copiii acasa am constatat ca ar fi bine sa plec din timp ca erau lucrari pe drumul pe care voiam sa merg.

Am ajuns pe la 13:15, am parcat masina, m-am schimbat la masina, am lasat totul acolo, am plecat spre cursa doar cu cheile la mine :) nu ceas (uitat acasa), nu telefon, deci nicio forma de timing/cronometru.

Imi stabilisem deja si o strategie :) sa urc relaxat cate 2 trepte timp de 5 etaje, dupa care un etaj sa urc "de odihna" cate o singura treapta. Ma mai gandisem ca daca la etajul 20 as fi sub 3 minute sa accelerez restul cursei in ideea in care aveam o probabilitate de podium, dar cum n-aveam ceas am abandonat ideea :) Mai aveam in plan respiratii adanci si lungi, de cand cu programul de training de la ciclism am constatat ca functioneaza foarte bine :)) si respiratia cat mai sincronizata cu pasii. Desi ma folosesc in general foarte bine de balustrada, citisem ca e posibil sa ma incurc de alti alergatori care se agata de ele, asa ca am scos aproape complet balustradele din plan. Ah, si am mai luat o pastila "de putut"de la Nutrend cu vreo 3 minute inainte sa incep :) In rest, targetul era doar sa ajung sus fara dureri de genunchi.

M-am aranjat frumos la coada, si am luat startul impecabil in secunda anuntata in planificare. Super organizare. Am pornit cum am calculat, colegul de langa mine a luat-o rapid in alergare, eu am plecat incet :) inca de la primul etaj am constatat un avantaj al cladirii fara de scarile de la birou - cele 20 de trepte dintre etaje erau dintr-o bucata, fara intoarcere. E o diferenta uriasa, si mi-as fi stabilit strategia altfel daca as fi stiut :) Am mers exact cum am calculat, nu mi s-a taiat respiratia nicio secunda, am fost mereu foarte in controlul miscarilor si al respiratiei :)

Eh, abia dupa 15-16 etaje mi-am dat seama ca eram deja cam la jumatate si prea odihnita :)) asa ca de acolo am inmultit numarul de etaje urcate fara odihna, si cred ca m-am mai odihnit doar de 1 sau 2 ori pana sus. In zona etajelor 22-28 am ajuns din urma si am depasit cateva fete, am luat mereu culoarul din mijloc, si de acolo incepusem si sa imi sprijin mainile pe genunchi ca sa ma ajut in urcare.

Si uite-asa s-a facut etajul 31 si abia acolo mi-am dat seama ca se termina, asa ca m-am prins de balustrada in ideea de a accelera :)) si hop, am ajuns sus :D

O sa recunosc ca "ma tineau" putin cvadricepsii cand am ajuns sus, si ca parca imi ardeau plamanii :)) cu toate astea, consider ca am mers lejer, m-am odihnit prea mult :) si ca daca faceam un scop in sine din cursa si aveam si macar o recunoastere facuta inainte, ieseam semnificativ mai bine.

Am mai ramas pe sus pana mi-am recuperat respiratia, m-am invartit aiurea pe acolo cautand un cunoscut cu telefon ca sa vad rezultatele :) am discutat putin si cu colegul plecat dupa mine, care facuse 5:20 si care nu ma ajunsese din urma, l-am auzit mereu cam la aceeasi distanta in spatele meu, deci am banuit ca as fi scos si eu cam acelasi timp. Atunci mi-a trecut prin cap ca daca am putin peste 5 minute, am sansa si de podium :D

Pana la urma am coborat la masina, am verificat telefonul, si ... timp 5min24s, loc 3 general si 1 la categorie la Corporate, la 8-10 secunde de fetele din fata, secunde pe care sigur sunt capabila sa le "scot" :) am aflat ca premierea se tinea in parcare, la -4, dupa startul echipelor de 24h Challenge, asa ca m-am luat rapid un hanorac si am coborat.

Acum, sa va spun putin si despre echipe - fiecare alearga pentru o cauza caritabila, si insumeaza 24 de ore de urcat pe scari. Au cam 6 membri, si ii admir cu toata fiinta mea :) Si le tin pumnii, inca putin si termina cursa. Eu nu ma simt inca in stare sa incerc asa ceva :)

Cam asta a fost cursa mea din acest an. Poate incerc si editiile viitoare, daca mi se potrivesc mai bine in calendarul competitional :)

Pana atunci, Gerar, here I come, poate anul asta reusim sa spargem "blestemul" locului 4 pe care l-am ocupat in diverse componente de echipa la toate editiile la care am participat :))

Raport de cursa: Baneasa Trail Run 2015

E o cursa pe care am adaugat-o in calendar ca pe un fel de antrenament - verificare pentru Gerar, unde a(ve)m un target clar si destul de ambitios :)
Veneam dupa cursa de cros de la MRNR, la care reusisem un timp mult visat, la propriu si la figurat :) asa ca acum aveam in plan o cursa la 2 ore, macar o secunda sub 2 ore :)

Din pacate socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, din cateva motive, si am tras si cateva concluzii importante:
- Niste antrenamente pentru distanta asta chiar prind bine :D in ultima vreme m-am cam limitat la 10k.
- Sa nu mai raman niciodata fara geluri si alte de-astea prin casa :) nu mai aveam nimic si am uitat sa completez stocul, asa ca m-am bazat pe mesele de alimentare. N-a fost cea mai fericita alegere.
- In mod normal eu nu prea trebuie sa fac "arogante" in saptamana dinaintea cursei, ci trebuie sa ma pastrez cat mai odihnita si sa fac carboloadingul cum trebuie (il fac greu si se duce repede :D ). Ei, miercuri mi s-a potrivit in program zborul cu parapanta, pentru care am tras vreo 3 ore de urcare pe munte, pe crusta de zapada. N-a fost nici asta o idee prea grozava pentru cursa de azi.
- Ieri am alergat de ici colo si n-am apucat sa carboload, am ajuns sa mananc somon cu legume. Nici asta nu se face :)
- Am subestimat noroiul. Am luat incaltarile de asfalt, pentru ca ma simt mai bine in ele decat in cele de trail. Trailul nu e asfalt, totusi, oricat ar fi de uscat, si nici macar uscat n-a fost. A trebuit sa fiu extra-atenta si am si alunecat de cateva ori. Am nevoie de incaltari noi de trail :) Ar merge unele noi si de sosea, de fapt ;)
- Mi s-au desfacut sireturile :)) Mda, musai sa trec la Xtenex, am pierdut un minut intreg la km 7 sa leg sireturile, sa le fixez sa nu se mai desfaca, plus alimentarea in sine.
- Stiind ca nu am geluri la mine, am invatat bine pozitiile punctelor de alimentare. Din pacate in mers l-am ratat complet pe cel de la km 10, si dupa ce la 7 oprisem cam pe fuga (deh, m-am concentrat pe siret) ma bazam mult pe el. Am cazut moral destul de rau dupa 12 km, cand am vazut ca nu e nicio masa... Plus, retinusem masa la km 17, si a fost la aproape 18, am oprit de vreo 3 ori si in acel kilometru, descumpanita :( si deshidratata, si mancata prost.
- Multumesc celor 3 alergatori care m-au incurajat, asa am continuat / reluat alergarea :) Si in mod special Adrianei, care m-a cules demoralizata cu vreo 3 km inainte de finish, si ne-am tras una pe cealalta pana la capat.

La final - 2:06, loc 15 la categorie, 23 la feminin din 119, general 260 din 503. Se putea si mai bine.
Puls mediu 180, maxim 191 :D

Am stat in grafic 12 km, dupa care toate cele de mai sus combinate m-au facut sa incetinesc si sa o iau si la pas pe alocuri. Cu toate astea, ma simt in grafic pentru Gerar, dar mai am nevoie de niste kilometri pe picioare...

Raport de cursa: WinterTri 2013

A trecut si primul meu triatlon. Impresiile mele dupa el sunt destul de amestecate. In primul rand, probabil ca am prins ceea ce Alex Ciocan numeste "forma sportiva" cu o saptamana in urma, si eram in etapa de scadere :) altfel nu imi explic de ce m-as fi simtit extenuata dupa primul km alergat in 6:30, in conditiile in care cu o saptamana in urma ma descurcam excelent [zic eu] la Municipale. Un alt motiv ar putea fi alimentatia mai putin corecta din ultima saptamana, in care am cam lucrat de acasa pazindu-l pe Alex bolnav de varicela (bine ca scapam si de beleaua asta :D). Una peste alta, in rezumat, m-am simtit obosita inca de la start, dar am reusit sa duc cursa la bun sfarsit in cele sub 2 ore despre care stiam ca era timpul limita (pana la urma am inteles ca era de fapt limita pentru proba de ciclism, si ca inotul era permis si dupa cele 2 ore).

Sa o luam cu inceputul - un oarecare minus organizatoric mi s-a parut lipsa de explicatii privitoare la organizarea lucrurilor personale. Plus sedinta tehnica cu jumatate de ora inainte de start, pe durata a 20 de minute - a compromis incalzirea. Mi-am pus toate lucrurile personale in sacul negru primit de la organizatori, si l-am lasat in masina. Apoi m-am invartit si am intrebat in stanga si in dreapta ce fac cu sacul, unde il pun. O prima varianta a fost "la bicicleta", dar am constatat ca nu prea era loc de saci pe-acolo. Apoi "la vestiar" si mi s-a parut mai rezonabil, asa ca m-am lasat la bicicleta incaltamintea de ciclism si restul le-am dus in vestiarul de la bazin (inclusiv spray-ul de pana :D noroc ca n-am avut nevoie de el).

Sedinta tehnica a fost ok, a clarificat si sensul de mers pentru probele de alergare si ciclism. Eu eram convinsa ca sensul era indicat de sageata mare alba (deci sensul acelor de ceasornic pentru ambele probe), pe cand era vorba de fapt de sagetile colorate de pe traseu - o proba in sensul acelor de ceasornic si una in sens trigonometric.

Incalzirea am facut-o cam prost, si am resimtit acest lucru. Ne-am apropiat de start, am reusit sa imi pornesc Endomondo, si ... start!

Alergarea

Buluceala mare la start, si am aflat rapid si motivul - niste zeci de metri de namoleala zdravana. La pornirea in alergare am mai zarit si petice de iarba, dar pana la intoarcerea de la ciclism n-are rost sa va mai povestesc cum era :) Apoi am intrat pe asfalt. Mi-am simtit picioarele grele din start. Am zis sa nu trag tare, sa vad la 1 km ce ritm am avut si apoi sa ma reglez spre 5:30. La 1 km insa a venit socul - 6:30! Ups, hai sa accelerez. Mai aveam niste fete pe langa mine, dar habar n-aveam daca de la stafete sau de la individual. Am accelerat, le-am lasat in urma. Al doilea km l-am facut in 5:41, dupa care m-am cam chinuit sa mentin un 6 min/km. Organizatorii anuntasera aproximativ 5 km de alergare, in unele locuri era mentionat 5-6km. Pe la km 4 m-am gandit chiar sa accelerez, dar mi-am dat seama ca inca nu intrasem le ultima linie dreapta a buclei. Si s-au facut apoi 5 km. Lumea cam incepuse sa accelereze, cu gandul ca or mai fi cateva sute de metri. Si s-au facut si 6 km si inca zona de tranzitie era departe :) am inceput sa "pomenesc" diverse prin gand, dar cumva am zarit zona de namol in departare, asa ca m-am linstit. In momentul in care am ajuns la bicicleta Endomondo mi-a strigat vesel "7 km", si ultimul alergat in 6:33!! Nu mai erau multe biciclete la rastel, asa ca am reperat-o usor pe a mea :D mi-am schimbat incaltamintea, mi-am pus casca si am dat bice. Multumesc Florin, Ana si Marian pentru incurajari (si celorlalti, dar pe voi v-am "reperat"mai bine) :)

Ciclismul

Singurul lucru de care sunt totusi mandra la ciclism e ca n-am coborat de pe bicicleta in zona de namol :) in rest, asa cursa obosita n-am mai avut de mult :( abia am reusit sa tin un aproximativ 20 km/ora in medie, in conditiile in care in toamna tineam 25 lejer pe offroad! Am prins vreo 2 rafale zdravene de vant, au fost si niste gropi, au fost si mici diferente de nivel - nu semnificative, dar destul cat sa ma enerveze :d de fapt ceea ce ma enerva mai tare era ca nu le simtisem drept coborari la alergare, sa imi fi dat drumul la picioare (am alergat in sens invers, remember)? :) in prima tura m-a ajuns multa lume din spate, dar a doua tura am facut-o cam singurica. Per total m-a ajuns in urma o fata, am depasit eu 2, una din ele m-a ajuns inapoi... habar n-aveam pe ce pozitie eram (ma interesa doar "feminin"-ul), dar era clar ca la cat eram de singura, nu eram in fata :( Pana la urma am ajuns inapoi in zona de tranzitie, am lasat bicicleta, si am luat-o la fuga spre bazin.

Inotul

Cand mi-am lasat sacul la vestiar, imi aranjasem lucrurile intr-un anume fel. Am ochelari de inot cu dioptrii diferite, deci mi-i aranjasem deasupra cu lentina stanga spre stanga. Imi pregatisem casca etc. Pe cand am intrat la bazin, dupa ce mi s-au aburit ochelarii, am constatat si ca cineva imi cam impinsese sacul si imi daduse peste cap toate aranjamentele. M-am enervat. Pana la urma am reusit sa dau jos de pe mine ce aveam de dat jos, mi-am regasit forma ochelarilor (nu radeti, e extrem de important pentru mine :D) si m-am chinuit cam un minut (nu exagerez) sa conving casca sa imi stea pe cap. Aveam degetele inca inghetate dupa ciclism (n-am manusi cu degete lungi) si capul/parul transpirat, si imi sarea casca intr-o veselie :D am intors-o si pe fata si pe dos din greseala de vreo 2 ori... pana la urma am reusit sa mi-o indes pe cap, am facut un dus destul de lung ca sa imi curat namolul "castigat" la ciclism si am iesit la bazin. Aici, alti nervi - zona de acces de la vestiarul de fete (situat in dreptul punctului de alimentare) pana la start (exact de cealalta parte a bazinului) era plina de concurenti care terminasera si stateau la o poveste, o banana, o maslina, un pahar cu apa si nu mai stiu ce. Abia mi-am gasit drum printre ei, nu puteam alerga, alunecam rau etc. Am ajuns pana la urma la capat, si am mai stat probabil vreun minut sa imi fac curaj sa intru in apa. Plus ca inca aveam pulsul mare si clar nu mi-as fi gasit respiratia pe craul. M-am aventurat in apa si, evident, m-am intors pe spate inca din prima, la fel ca la UltraSwim. Chiar si asa, mi-a fost greu sa respir regulat. Plus ca nu mai reuseam sa misc umerii (sa va pun sa ghiciti pe unde am febra musculara azi?). Mi-a trecut atunci prin cap ca probabil e vreun rost din cauza caruia se incepe in mod normal cu inotul si se continua cu bicicleta. Acum, dupa ce statusem cu umerii inclestati sa tin bine de ghidonul bicicletei, nu mai reuseam sa ii "declestez" ca sa inot cu ei :) Am facut probabil primii 50m in 3-4 minute, abia ma miscam si vedeam clar ca inaintez extrem de greu. Urmatorii 50m au fost aproape la fel. Apoi am inceput totusi sa reusesc sa maresc cadenta bratelor, dar inaintam tot ca o testoasa pe uscat. La fiecare capat de bazin ma opream cateva secunde, si ma straduiam sa imi inchipui ca incurajarile din public erau pentru mine :)) Pe la 300m am incercat sa mai maresc ritmul, si am inceput sa simt cum imi joaca chip-ul pe picior - aveam senzatia ca o sa il pierd. Motiv pentru care am incetinit la loc, am zis ca mai bine sa ajung mai tarziu decat fara chip :) ultimii 100m i-am facut singura pe culoar, cam atunci mi-a fost clar ca eram ultima, ca ma ajunsese din urma si ma intrecuse si Adriana :)
Am iesit cu greu din bazin si am alergat spre finish, timp 1:57. Stiam ca intrasem in bazin la 1:2x, deci era clar ca statusem vreo 30 de minute la inot. Mult, dom'le, muuuuuult...

In rezumat - nu cred ca stau chiar asa de prost in mod normal :) cred ca pot semnificativ mai bine, daca sunt hranita corect si in forma :) Motiv pentru care am hotrat sa mai incerc un triatlon, tot cu inot in bazin. Fie in august (daca se organizeaza) fie la anul tot WinterTri. Pana atunci imi vad de ale mele, fiecare sport in parte :D

Diverse (amuzante sau lectii de viata)

In ordine cronologica:

1. Pe cand ma perindam eu cu sacul negru dupa mine sa imi las lucrurile (aveam in el inclusiv haine de schimb sa la imbrac dupa incheierea concursului) - opresc la bicicleta sa imi las incaltamintea. Scot intaltamintea din sac, o aranjez frumos sub bicicleta, o acopar cu punga sa nu cumva sa ploua si sa se ude la interior etc. Pe cand ma ridic sa plec spre bazin, constat ca o data cu incaltamintea "zburasem" pe-afara si una bucata piesa lenjerie dantelata :D era plin de baieti prin zona si era clar ca depasisem "regula de 3 secunde"... tot ce puteam sa sper era ca au fost prea ocupati cu ale lor :D sau ca "sunt sportivi" si se aplica punctul 3 de mai jos :D

2. In timp ce ma ajungea din urma lumea la ciclism, m-a ajuns si una din concurentele de la feminin, care tipa efectiv isteric la toata lumea sa ii faca loc, asta intr-o zona in care toti se chinuiau sa nu ia niste gropi. Evident, nici concurenta respectiva nu era dispusa sa le "incalte", asa ca tipa la toata lumea din toti rarunchii. Acum, rugaminte - daca vreodata ma veti auzi pe mine tipand in asemenea hal de isterie, va rog sa ma trageti de urechi si sa ma puneti sa iau o pauza. Mi-am promis ca nu vreau sa ajung asa, si ca vreau ca sportul sa provoace bucurie si relaxare (mie si celor din jur) si nu stres si nervi (mie si celor din jur) :)

3. La vestiar, dupa proba de inot - evident dusuri, imbracat etc. La un moment dat una din fetele de la dus constata ca usa spre bazin era deschisa larg (pentru cine nu stie, dusurile sunt "deschise"). A urmat un soi de "girl's talk", la care voi face un rezumat scurt:
- Voi ati observat ca usa e deschisa?
- Acum asta e, suntem sportivi...
- Dar acolo sunt barbati...
- Da, dar si ei sunt sportivi =))
Deci, dragi barbati sportivi, mi-a trecut prin cap urmatoarea intrebare: daca sunteti la un concurs de MTB prin padure, noroiala, namoleala etc, si undeva intr-o parte apare o femeie goala, intoarceti capul dupa ea sau ramaneti concentrati la concurs? :D

4. La festivitatea de premiere, eram la masa langa niste baieti de la o stafeta, si se da premiu pentru ultimul sosit (un premiu pe care ma bucur totusi ca l-am ratat) :D inainte de a se anunta "castigatorul", unul dintre baieti spune:
- Ah, probabil era fata de pe culoarul 1, inota pe spate, incet-incet, blap, blap [inchipuiti-va o miscare foarte lenta a mainii prin care explica el cat de incet s-a inotat].
Eh, acea fata eram eu :)) au incercat apoi sa dreaga busiocul, dar prea s-au potrivit toate ca sa nu fiu convinsa ca de mine era vorba :)) Testoasa ce sunt :)

5. Tot la festivitatea de premiere, un gest frumos - toate fetele am fost invitate si am primit cate o floare la ghiveci, cu ocazia apropierii zile de 1 Martie. Acolo, cu floarea in mana, fata din stanga mea imi sopteste:
- Te-am vazut la inot, chiar ma intrebam "Oare fata asta mai poate?"
Na, nu mai puteam, dar ce aveti oameni buni, chiar asa de evident a fost? =))

Si cu asta s-a incheiat episodul primului meu triatlon. Urmeaza, peste 2 saptamani, Campionatele Nationale de Sala, unde vreau sa scot un rezultat bun la 3000m. Sa-mi tineti pumnii, va rog ;)

Raport de curse: Campionate Municipale

Stiam ca in aceasta perioada au loc campionatele municipale si nationale de sala. Eu n-am intrat niciodata intr-o sala de atletism, asa ca prea mult nu m-au entizuasmat intr-o prima faza. In plus, data concursurilor s-a tot modificat, asa incat nici nu le-am mai luat in plan.

Pana la urma, aflu ca proba de 3000m sala nimereste tocmai intr-o sambata in care nu aveam ceva anume programat. De fapt, aveam pe planul de antrenament pentru Connemara un long run, dar m-am gandit ca merge sa il fac dupa concursul de 3000m. Fane m-a intrebat si daca nu cumva vreau sa merg si la concursul de cros de duminica (la o zi dupa proba de la sala), dar cum stiam ca am de facut long run-ul, am zis pas.

Am stat cuminte toata saptamana dinaintea cursei. M-am odihnit, m-am hranit bine :) aveam deja 3 week-end-uri consecutive de efort destul de intens, asa ca n-am mai insistat cu antrenamente. Si a venit si ziua de sambata.

Vreau sa mentionez clar cateva lucruri. De exemplu, am aflat cu aceasta ocazie ca in Romania exista doar 2 (doua! deci n-am uitat nicio cifra) sali de atletism - una in Bucuresti (pista de 180m) si una in Bacau (din cate am inteles ar fi de 400m). Si cu aceasta ocazie mi s-a spulberat orice sansa de a ajunge din greseala (v-am zis ca ma orientez prost? :D) din alta sala decat trebuie :D Ce mi s-a mai parut interesant - dat fiind ca e tura scurta "ovala" si se alearga in viteza, pe laturile mici pista e inclinata - poate ati vazut curse de ciclism de pista - ceva de acel gen :) daca prinzi culoarul de pe interior nu simti mare diferenta, dar daca iei un culoar din margine (mi-am facut incalzirea pe ultimul culoar) simti cum urci si cobori de 2 ori per tura :) ciudat.

Sambata dimineata am ajuns sa sala, impreuna cu Ilariana si Csabi. Am facut apelul, am platit ce era de platit (seniorii si veteranii platesc pentru aceste concursuri - suma oarecum modica, 10 lei, dar vorbim de principiu aici :D), si m-am pregatit de incalzire.

Startul era programat pentru ora 14. Nu stiu ce s-a tot intamplat, eu mi-am facut incalzirea pentru ora 14, dar nu parea sa se organizeze ceva pentru noi la acea ora. In aceeasi zi in sala aveau loc si diverse probe de juniori, asa ca era destul de mare "debandada" pe-acolo ;)

Hotarasem sa tin 4min30sec per kilometru cat mai mult timp - acesta era planul :D stiam ca pot sa tin acest ritm aprox 2 km, dar nu stiam cum o sa ma comport dupa. Deh, lipsa antrenamentelor pe aceasta distanta... Dupa cum m-a sfatuit Fane, mi-am impartit frumos distanta la lungimea pistei, si mi-a iesit ca ar trebui sa "tin" cam 51 secunde per tura - aveam de facut in total 16 ture si 120m.

Din diverse motive, fetele ma tot rugau sa nu pornesc tare :D nu mi-a fost clar motivul temerilor lor :) oricum, Florentina anuntase ca vrea sa tina peste 50 sec/tura, deci m-am gandit ca ar fi ok sa stau pe langa ea la inceput, si apoi sa vad ce fac in functie de cum ma simt. De asemenea, mai calculasem ca de la punctul de start pana la primul cronometru ar fi trebuit sa fac cam 12-13 secunde.

Buuun. Startul ca de obicei la aceste campionate m-a luat prin surprindere. E un fel de "Pe locuri, start!" intr-o succesiune foarte rapida :) Am plecat impreuna cu niste juniori despre care stiam ca alearga tare, asa ca i-am lasat sa se duca :D Oana a luat-o si ea inainte, Florentina la fel... eu in spatele Florentinei. Ajungem spre primul cronometru - vad 8 secunde in loc de 12. Zic - stop, prea tare. Incetinesc. Tura continua, fetele se tot departeaza de mine, Florentina ajunge la linia de start (deci termina prima tura) - ma uit la cronometru - 43 secunde. Zic - nu, nu pot tine viteza asta, mai incet. Si am lasat pe toata lumea sa se duca oricum s-or duce, eu stiam ca nu trebuie sa scad sub 50 secunde per tura, asa ca acolo m-am limitat :) dupa cateva ture (vreo 4) am ajuns-o din urma pe Florentina, si pana la finalul cursei am mai facut 2 depasiri. Evident, si eu am fost depasita - juniorii si Oana :) primele vreo 8 ture am reusit sa imi tin bine calculul secundelor per tura, dupa care la un moment dat am pierdut sirul calculelor. Asa ca am avut vreo 3 ture in care banuiesc eu ca m-am cam apropiat de 60 de secunde, ca mi se parea ca vad la fiecare tura aceeasi cifra la zecile de secunde :) pana la urma am reusit sa accelerez putin, Oana ma ajunsese deja din urma cu o tura... dar dupa ce ca pierdusem calculul cronometrului, pierdusem si numarul de ture (in mintea mea erau 2 elemente perfect sincronizate :D). La finish era un aparat care numara turele, dar turele primului :D si cum ma ajunsese din urma, era clar ca eu mai aveam niste ture in plus, dar cum nu am fost atenta de cate ori m-au ajuns, nu stiam nici cate ture mai aveam. In plus, nici arbitrii nu m-au ajutat, ca ridicau mereu din umeri cand era vorba sa imi spuna cate ture mai am.

La un moment dat calculez eu ca as mai avea 3 ture. Calculul timpului il pierdusem de mult, cam renuntasem sa mai mai uit la cronometru, incercam totusi sa prind la linia de start de fiecare data o cifra mai mica la zecile de secunde decat cifra retinuta din tura anterioara :) Si pe cand calculam eu ca mai am 3 ture, trec de finish, arbitrii ridica din umeri, si apoi aud strigand in spate dupa mine: Patru! Eram destul de terminata, si singurul lucru care imi tinea energia pe linia de plutire era ideea ca mai am doar 3 ture :d asa ca m-am cam lovit in psihic acest numar :D am continuat tura hotarata ca data viitoare cand trec pe langa ei sa le spun ca eu am numarat ca as mai ramane doar cu 2, cand ... trece Oana din nou pe langa mine si ii suna clopotelul.

Clopotelul indica ultima tura. Deci, facand un calcul simplu, Oana ma ajunsese de 2 ori, plus mai avea o tura - clar eu mai aveam 3, deci arbitrii avusesera dreptate. Nu mai tin minte foarte clar cum au trecut acele ture, dar m-au terminat :) am reusit totusi sa o accelerez pe ultima :) Timp final: 14:45.78 :)

A doua per total la veterani, prima la categoria mea de varsta (de fapt si singura inscrisa in aeasta categorie). Timpul slab, dar sper ca la nationale (care vor fi pe 9 martie) sa reusesc sa gestionez ceva mai bine cursa. Macar sa nu pierd sirul "secundelor", ca sa ma pot orienta dupa ele. Ma voi declara multumita daca voi reusi sa tin ritmul de 4:30 pana la capat.

Dupa cursa vroiam sa merg in Herastrau sa imi fac long run-ul programat. Am oprit totusi inainte sa mancam ceva. In acest timp imi suna telefonul - Fane ma ruga sa renunt la long run si sa merg duminica (a doua zi) la Campionatele Municipale de Cros, 5000m, ca sa intregesc echipa (e nevoie de 4 membri pentru a intra si in clasamentul pe echipe). M-am gandit, m-am socotit... stia ca facusem cursa de 3000 deci imi era clar ca nu avea foarte mari asteptari de la mine :D plus ca, de aceasta data, era vorba de curse de seniori (adica sub 30 de ani) si imi era clar ca in astfel de clasamente n-am sanse sa ma plasez foarte onorabil :D

Pana la urma zic - hai, fie, pentru echipa :) asa ca m-am dus frumusel acasa si m-am hidratat, hranit si odihnit :) m-am dat peste cap sa fac rost si de un gel, cu gandul ca poate n-o sa am destula energie pentru cursa de 5000. Pana la urma am uitat sa-l iau :D

Duminica - m-am prezentat din nou la sala. Noroc ca m-a sunat Fane, ca eu credeam ca apelul se face in acelasi loc unde se facuse sambata, si ramaneam pe-afara :D deci pana la urma am facut apelul si am iesit la incalzire. Am discutat cu Lidia, a zis ca pleaca la 5 minute si ceva - la nationalele de pista in vara ma intrecuse cu aproape o tura de pista, stiu ca a terminat undeva pe la 27 min. M-am gandit ca e un ritm numai bun pentru inceput, asa ca am hotarat sa ma lipesc de ea prima tura (aveam de facut 3 ture si ceva) si apoi sa vad ce fac in functie de cum ma simt.

Si start! am ramas incet, impreuna cu Dana si Lidia. Dana ne mai spunea din candin cand ritmul :) am ramas cu ele pana cand am auzis un 5:26. Atunci am hotarat ca pot si mai repede, asa ca am luat-o inainte. Probabil nu cu mult, ca le-am auzit inca multa vreme pasii si respiratiile in spate :) Si mi-am ascultat telefonul - pornisem Endomondo si imi indica pace-ul dupa fiecare kilometru. Am mers cam cum am simtit, am vrut sa ma incadrez intre 5-5:15, si speram sa pot accelera putin pe ultimii vreo 300m. Si treaba a mers de data asta exact cum am calculat-o :) Urmarind inregistrarile dupa GPS, am avut cam 5:15 pe primul km, apoi am scazut la 5:09-5:06, pentru ca ultimii 800m sa ii fac in ritm de 4:50 (telefonul meu n-a ajuns la 5000m :) ). Pana la urma, locul 3 seniori cu timp oficial 25:00. Iar echipa a prins locul 1 :)

Acest pozitii reflecta de fapt starea atletismului feminin romanesc la tineret/seniori. Avem locul 1 pentru ca am fost singura echipa completa la fete - toate peste 30 de ani, una racita, 2 cu curse de 3000 facute in ziua anterioara. Echipa formata ad-hoc. La individual, la tineret a fost o singura inscriere, la seniori tot o singura inscriere sub 30 de ani, plus noi, cele 4 de 30+ (dintre care 3 de 35+, eu sunt cea mai tanara :D). Apoi, avem doar 2 sali de atletism in tara - cam pe unde vrem sa se antreneze cei de la care avem atatea asteptari la olimpiade si campionate europene/mondiale?

Ar fi foarte multe de spus, dar sunt convinsa ca nu e nevoie sa le spun eu :)

Pana una-alta, sambata asta voi participa la primul triatlon (sper :D), iar peste inca 2 saptamani urmeaza nationalele de sala, unde vreau din nou proba de 3000m :) Va rog sa-mi tineti pumnii! :)

Raport de cursa: Semimaraton Gerar 2013

Si uite-asa au inceput concursurile de 2013. Pana nu demult iarna nu se intampla mai nimic (sau cel putin nu stiam eu sa se intample ceva), acum parca dintr-o data au rasarit evenimentele de iarna ca ciupercile dupa ploaie :) Semimaraton Gerar (ajuns deja la a 3-a editie), WinterTri (a doua editie), UltraSwim (un eveniment caritabil, voi reveni cu detalii intr-o postare ulterioara), cursa de ciclism in salina (din pacate in aceeasi zi cu WinterTri)... Sincera sa fiu chiar ma bucur, ca incerc sa ma mentin in forma (de fapt chiar sa imbunatatesc forma :D) pentru Connemarathon, unde sunt inscrisa la ultra.

Revenind la Gerar - in a doua jumatate a lunii decembrie am reluat discutiile cu colegele de echipa de anul trecut, sa mentinem echipa si sa ne imbunatatim timpul. Visul era pe la 2 ore, dar de la un moment dat, eu cel putin, mi-am dat seama ca era destul de greu realizabil.

Am reluat (dupa o pauza de vreo 2 luni) antrenamentele in perioada sarbatorilor. Mi-am dat seama ca in 2012 am inceput sa alerg mai repede, dar am pierdut din partea de anduranta - practic, mai repede, dar mai putin. Plus ca, din cauza pauzei, nu mai reuseam sa alerg distante mai mari fara sa fac pauze de 1-2 minute la cativa km.

Am reusit, totusi, si un antrenament de 10 km in 53:46. Dar era clar ca nu pot, sub nicio forma, sa mentin viteza pe o distanta mai mare...

Am iesit la niste alergari si cu fetele. Din pacate pentru ele si pentru echipa, prima alergare venea dupa o "aroganta" de-a mea de a inota 2000m (revin cu detalii :D) si n-am prea tinut pasul cu ele, iar a doua n-a fost prea lunga ca era deja cu o saptamana inainte de concurs si mai vroiam si sa inot putin (ma inscrisesem deja la UltraSwim).

Cu o zi inainte am fost la pregatiri, ca orice voluntar interesat sa iasa concursul bine :) am luat si kitul, in care am gasit lucrusoare dragute si utile :) In dimineata cursei cam aveam emotii, dar eram si relativ relaxata stiind ca ma odihnisem si facusem destul de bine si carboloadingul (aici am eu cea mai mare problema :D).

Si - start! Dana avea ceasul, Adina hotarase sa se lase la ritmul nostru. Dana propusese sa pornim la ritm de 6 si apoi sa acceleram, dar am pornit, evident, cu multimea, la vreo 5:15 :D Adina vazuse in fata niste echipe de fete, si cum tuturor ne cam zbura gandul spre un loc 3, a pornit in depasire si noi am urmat-o fara sa cartim :D dar era clar ca strategia "pornim cu 6" se dusese de rapa inca dinainte sa inceapa :) Am urmarit si echipele din fata cand am avut posibilitatea, si am numarat cele 2 echipa despre care stiam deja ca erau mai bune decat noi, dar n-am mai vazut vreo alta echipa feminina in fata noastra. Mai stiam ca am depasit 2 echipe si ca inca mai era una in spatele nostru, si cele 6 echipe feminine pe care le stiam inscrise aveau, in mintea mea, o ordine clara :D

Primele 2 ture au mers destul de bine. Am incetinit pe urcari, ne-am "dat drumul la picioare" la vale :) pe la jumatatea primei ture m-am trezit, ca orice alergator prost, cu un siret desfacut - l-am legat la masa de alimentare, dar oprirea aplecata (ghemuita chiar) mi-a cam taiat respiratia si ritmul, mi-a mai luat ulterior aproape un kilometru sa reintru in ritmul fetelor.

La turele 3 si 4 am inceput sa resimt ritmul rapid din prima tura. Am facut totusi 10 km in putin sub 1h, dar mai aveam inca pe-atata de facut. Si plus 1 km bonus, la 20 alergati :)) La mesele de alimentare am incercat sa combin izotonic cu ceai, si am mancat si cateva bucatele de mar (stiam sigur ca nu pot manca banana). Am luat si o bucatica de glucoza, dar tare greu se mesteca in conditii de "gerar" :)

Turele 5 si 6 - greu. Cel putin pentru mine. Au inceput si niste dureri diverse. De la un moment dat am intrat in starea de "pilot automat", nu mai gandeam bine, se cam dusesera carbohidratii si incepeam sa simt picioarele grele, dar au disparut si durerile :) simteam in picioare orice diferenta de nivel, oricat de mica - pff, grea a fost portiunea din zona portii de start/finish :D in conditii normale n-as simti ca era urcare foarte usoara, dar pe ultimele 2 ture mi se parea versant montan de-a dreptul :))

Pana la urma am trecut linia de finish in 2h11. Mai bine cu 15 minute decat anul trecut, dar nu suficient de bine cat sa urcam pe podium (au fost 3 echipe inaintea noastra). Evident, acelasi sentiment de frustrare de anul trecut, cand unul din arbitrii ne-a spus toata cursa ca am fi pe locul 3, si la sfarsit am constatat ca eram pe 4 :)) de data asta n-am mai intrebat arbitrii, am numarat noi, dar ... n-am numarat bine :))

Evident, digestia mea s-a revoltat pe combinatiile incercate, asa ca probabil pe viitor raman la vesnica mea limonada cu miere, pe care va trebui sa mi-o prepar de acasa :D asta e. La Connemara de exemplu ni se da voie cu ce vrem, in 3 puncte pe traseu (pe care le alegem noi), si cum temperatura va fi rezonabila (adica nu s-ar "strica" o limonada), parca m-ar bate gandul sa imi pregatesc bidonase de limonada asa cum imi trebuie mie :)

Ma bucur totusi ca Adina inca vrea sa mentinem echipa si pentru anul viitor :) dar cu speranta ca ne antrenam impreuna mai din timp, nu doar in ultimele 2 saptamani :) Da, I'm in :D dar daca si la anul iesim tot pe 4, ma las de semimaraton si ma bag la cros, macar nu mai incurc pe nimeni :))

Saptamana de dupa cursa - oaresce febra musculara la picioare, si o foame de lup. Da'  de lup de'ala mare :D si inca nu mi-a trecut :))

Multumesc fetelor pentru echipa, multumesc organizatorilor Gerar-ului si RoClubMaraton, multumesc voluntarilor :) sa ne vedem cu bine si la editia urmatoare! :)

Raport de voluntar - Maratonul International Bucuresti 2012

Anul trecut glumeam, intrucat in cadrul acestui eveniment am alergat asa:

2009 - maraton
2010 - semimaraton
2011 - stafeta

Urma 2012 cursa populara si apoi in ordine descrescatoare cursele de copii :D

N-a fost chiar asa. A fost mai rau :P Intrucat sambata am biciclit la Romanian Corporate Sports - MTB, am hotarat ca duminica va fi zi de pauza de efort, si am ales sa stau la standul Ro Club Maraton in cadrul Expo Maraton.

A fost o perspectiva complet noua pentru mine - e pentru prima data cand nu vad nimic de pe traseu :) si pentru prima data cand chiar sunt sigura ca nu ma voi gasi in vreo poza de pe traseu :D (nu ma gasesc de obicei pentru ca nu sunt prea fotogenica, mai ales in conditii de efort, dar ma caut mereu plina de emotie :D) dar ma bucur ca am putut oferi suport "administrativ" alergatorilor :) din club sau din afara lui.

Ar fi 2 lucruri de mentionat, cred ca au fost ambele premiera la aceasta editie:

- pacemakerii :) eu am beneficiat de aprijinul lor la Roma in 2012, si mi-au prins tare bine :) Poate as fi putut sa ma bag la 5h, intrucat am 2 maratoane in ultimii ani alergate sub 5h :)

- punctele mobile de hidratare - pe biciclete - asta mi-ar fi placut si mai mult decat pacemakerii. Dar na, deja alesesem sa stau la stand, si nu se oferise nimeni sa-mi ia locul :) am beneficiat de un astfel de ajutor in 2011 la Maratonul International Cluj, si de atunci mi-a ramas in gand sa-mi iau "revansa" si sa ajut si eu pe cineva la fel cum am fost ajutata. N-a iesit acum, dar pandesc alta ocazie ;)

Felicitari tuturor participantilor - finalisti sau temerari :) si la mai mare! ;)

Update :)

N-am mai scris de mult, dar am lipsit oarecum motivat :) si ca sa va explic cum sta treaba:

1. Pe 21 iulie am terminat cursa Hobby de la 7500 Bucegi. Tot impreuna cu Ana, ca anul trecut :) desi intentia mea era sa terminam pe lumina, ne-a prins intunericul aproape de final, dupa care am mai ratacit aiurea vreo 45 de minute pe ultimii km. Pana la urma am terminat cu vreo ora mai bine decat anul trecut, si cu complet alte sentimente :) Ma bucur ca am rezistat mai bine decat anul trecut (genunchii) si nu m-am simtit chiar asa "praf" la final :) totusi, la finish m-am ales cu un carcel serios, dupa care am tot continuat cu carceii inca vreo 2 saptamani... abia acum par sa imi revin, in sensul ca nu mai simt nici ca "ar urma" o contractie musculara.

2. Pe 23 iulie am luat avionul spre Paris. Unde am stat 3 saptamani, intr-un training pentru noua firma la care lucrez :) N-am stat chiar in Paris, si ajungeam la hotel seara cam rupta de oboseala, plus ca m-am refacut mai greu dupa 7500 ... pe scurt n-am alergat deloc. Dar in cele 2 week-enduri petrecute pe-acolo m-am plimbat muuuult pe jos - Versailles, Paris, Fountainbleu, Luvru. Cate cel putin 15 km in fiecare zi :D (si ma intreb de ce nu mi s-au oprit carceii :D)

3. Ieri am iesit la alergat, dupa practic o luna de pauza. Viteza mai mica decat as fi vrut - am inceput bine dar am pierdut pe parcurs - si distanta mai mica - pe la km 5,5 a inceput sa ma doara genunchiul de care eram mandra ca rezistase la 7500. Si am decis sa ma opresc la km 6, am hotarat ca mai bine mai putin decat sa ajung sa ma accidentez.

4. Am hotarat sa fac din nou maratonul intreg la MIB. Ca deh, am la activ mai multe maratoane montane decat de sosea, si chiar nu sunt fan maratoane montane :) deci urmeaza maratonul [de alergare] nr 8 al carierei mele :)

Si cam atat :)

Evenimente/concursuri viitoare

Si listuta periodica de evenimente la care am de gand sa particip in viitorul (relativ) apropiat:

1. Kilometrul verde, sambata 30 iunie. Ideea e foarte interesanta - timp de cateva ore, biciclistii vor avea acces pe viitoarea autostrada (pe portiunea Bucuresti - Ploiesti). Sunt curioasa cati biciclisti se vor strange :) Initial am fost foarte entuziasmata, apoi am constatat ca e un eveniment facut foarte mult pentru media, si destul de putin pentru biciclisti in sine, asa ca mi-a scazut entuziasmul pana aproape de a fi gata sa renunt. Pana la urma, totusi, Cristi vrea neaparat sa mearga, iar eu vreau neaparat sa mergem impreuna cu bicicletele undeva, asa ca il voi insoti :) Sa ne vedem cu bine la kilometrul verde, si sper ca actiunea sa aiba macar unul din rezultatele scontate, ca degeaba constientizam si aprobam ca bicicleta e un mijloc foarte bun de deplasare, daca nu facem nimic in privinta asta :)

2. Surmont Mountain Bike Challenge, 8 iulie. M-am lasat oarecum convinsa de colegii cu care am fost la Skoda Velo Challenge (ah, am uitat sa va povestesc despre acest concurs, poate reusesc deseara daca am net), si pana la urma am zis ca mi-ar prinde foarte bine un antrenament montan inainte de 7500 Bucegi. Ceea ce m-a convins si m-a cucerit de fapt a fost categoria de Feminin 30-39 ani, pe care n-o intalnesc des la concursuri :))


3. Maratonul Vinului, 15 iulie. L-am pandit de mult, e aproape de noi, speram sa vrea sa vina si Cristi. Pana la urma se pare ca nu vine, asa ca voi face eu traseul lung cu bicicleta noua. Deja am emotii :)


4. 7500 Bucegi, Hobby, 21 iulie. Ana vrea neaparat sa mearga si m-am trezit oarecum in fata faptului implinit. Am emotii mari pentru ca (simt ca) nu mai am antrenament - nici montan, nici de anduranta. Eu sper din toata inima sa ne ambitionam sa terminam totusi mai bine decat anul trecut...


Si gata, ca voi fi super obosita la sfarsitul lunii. Pentru august mi-am planificat doar maratonul Geiger (MTB), daca ma voi simti in stare (chiar si asta e inca sub semn de intrebare) :) ramane de vazut mai incolo :)

Raport de curse - Corporate Games Bucuresti 2012

Am primit in urma cu vreo 3-4 luni  mesaj de la firma pentru inscrierea la Corporate Games. E prima editie organizata la Bucuresti, si din cate inteleg mai urmeaza si in anii urmatori - din fluturasii primiti la inscriere mai rezulta un fel de campionat de fotbal in toamna, jocuri de iarna anul viitor prin februarie, o noua editie in Bucuresti anul viitor in mai. Sa vedem :)

Dupa ce ca mi-a placut ideea mult, am tot oscilat intre sporturi. Prima alegere ar fi fost ciclismul (cu parere de rau pentru colegii alergatori, am constatat ca ma simt mai bine dpdv al andurantei pe bicicleta decat pe jos :D), dar nu s-a facut si proba de ciclism la noi la aceasta editie (banuiesc ca n-au gasit traseu de 60 km suficient de bun :D). Apoi am oscilat intre alergare si karting, muuulta vreme. Eram convinsa ca am sanse la podium la oricare din ele :) si cum nu aveam voie sa particip decat la un singur sport, am stat si am cantarit sansele vreo saptamana :) dar oscilam mai mult catre karting decat catre alergare, dara fiind experienta din toamna.

Pana la urma treaba s-a aranjat de la sine - inscrierea la karting costa mai mult decat la alte sporturi si nu aveam buget suplimentar alocat, asa ca a picat. Deci am ales alergarea, de nevoie :) si dupa inscriere am constatat ca s-a hotarat sa fie aceeasi taxa la toate sporturile, deci s-au facut inscrieri si la karting - prea tarziu pentru mine :)

La alergare aveam de ales intre 1000m si 5000m. Si acolo am oscilat mult - pe de o parte nu sunt vitezista :) in liceu aveam cele mai mici note la viteza - eram undeva in jurul notei 8, dar reuseam sa "ma scot" cu celelalte probe (baschet, rezistenta, sarituri in lungime - de pe loc sau cu elan - cam astea erau favoritele si ma descurcam excelent la ele). Si niciun profesor din scoala nu mi-a explicat efectiv ce pot face ca sa imi cresc viteza - profesorul din liceu (care pana la urma m-a convins ca sunt buna de alergatoare :D) imi sugera sa alerg mai des, dar cam atat, nu un program clar, care sigur m-ar fi ajutat. Deci la 1000 am considerat ca am sanse mici. Pe de alta parte, nici 5000 nu e proba mea favorita - e suficient de scurta incat sa iti trebuiasca niste viteza, suficient de lunga incat sa obosesti, si insuficient de lunga incat sa oboseasca bine adversarii :))

Totusi, dat fiind ca aveam antrenament mai bun de anduranta decat de viteza, am ramas la 5000. In plus, mi-am gasit si colegi pentru o stafeta, 4x1600 (cel putin asta scria in acte). Trebuiau 2 fete si 2 baieti pentru stafeta, si eram doar 2 fete din firma inscrise pentru atletism, asa ca n-am avut foarte mult de ales :) am plecat cu "ce-o fi, o fi" :)

Antrenamente pe 5000m nu prea am facut. Dupa cum am spus mai sus, la distante mari mai simt mai bine pe bicicleta decat pe jos, asa ca am facut curse lungi cu bicicleta si am mai facut ceva antrenamente de intervale, si de 1500-1800m (in speranta ca ma ajuta la stafeta, mi-am pus toata speranta in stafeta, mai ales ca stiam ca aveam baieti buni :D). Cum n-am un stadion cu distante clar masurate in apropiere, si nici un ceas performant, antrenamentele le-am facut foarte "ochiometric", atat ca distanta cat si ca timp :) si cum nu imi plac intervalele lungi, am facut intervale de 200 si 350m, aproximativ :) si am incercat curse mai rapide pe 1000-1500-1800m (atata are o bucla de langa casa mea :D).

Cu vreo 2 zile inainte de cursa a venit prima surpriza - stafeta era de fapt 4x400, nu 4x1600. Pe de o parte m-am bucurat, ca aveam intervale facute pe aprox acea distanta, pe de alta parte m-am enervat pentru ca m-am axat pe distante sub 2000, cand puteam sa mai insist pentru 5000. Dar na, asta era, zarurile erau aruncare, nu mai puteam ingrasa porcul in 2 zile :)

Si... ziua concursului. Dupa ce ca am adormit tarziu seara, m-am trezut si devreme dimineata, trebuia sa mai ajung intr-un loc (pregatesc o surpriza :D va anunt cand e totul gata). Am ajuns inapoi acasa gata obosita, as fi dormit vreo 2-3 ore, dar nu mai aveam timp. Am convins baietii ca nu ploua, asa ca au venit cu mine, ca suport :) si le multumesc din toata inima, mi-a prins foarte bine prezenta lor acolo :) Alex la randul lui a fost foarte incantat sa fie pe un stadion, a facut si el cateva alergari pe-acolo, cred ca m-a depasit ca distanta insumata :))

Inainte de cursa mi-am facut tot felul de scenarii despre ce tactica sa adopt, si pana la urma mi-am dat seama ca sunt prea multe variante - poate toate mai slabe decat mine, poate toate mai bune decat mine, poate doar 1-2 mai buna/e decat mine etc. Asa ca am hotarat sa imi aleg strategia la fata locului :) partea buna la o cursa de 5000 este ca ai si timp sa faci asta :))

Buuun. In primul rand am hotarat sa o luam pe Tunari, am prins bariera prin Pipera, am stat sa treaca un marfar... si am ajuns mai tarziu decat am planificat. Mi-am gasit rapid colegii, mi-am cunoscut si colega de stafeta, am luat numarul si am coborat pe pista. N-am apucat sa fac incalzirea ca lumea - damn, fac eu cum fac si mereu am problema asta. Plus ca nici nu mancasem cum trebuia - din pacate corpul meu in situatie de efort elibereaza stomacul, asa ca am mereu probleme la acest capitol - nu pot nici sa alerg nemancata, dar nici mancata nu mi-e bine :)

Si ne-am strans si ne-am pregatit pentru start. Din cate stiam de la inscrieri, ar fi trebuit sa fim 11. Dar una din ele era inscrisa gresit la 5000 in loc de 1000, asa ca nu s-a prezentat. Ne-am aliniat pe culoare, si s-a dat startul.

Am pornit in ritmul meu de "forma perfecta" :) una din fete mi-a luat-o putin inainte, dar cam la aceeasi viteza ca mine - am hotarat sa ma straduiesc sa ma tin dupa ea, in speranta ca poate oboseste mai repede decat mine pana la final :D celelalte fete s-au aliniat frumos in spatele meu - prima dintre ele am retinut ca avea un tricou alb :) Cam o tura am mers asa, deci am hotarat in timpul acelei ture sa ma tin dupa prima, si sa mentin distanta fata de a treia concurenta :)

Socoteala de la prima tura nu se potriveste cu toata cursa - pe finalul turei 1, concurenta din fata mea a fost incurajata de pe margine si i s-a spus ca poate si sa accelereze, ca poate sa termine cursa la viteza putin mai mare. Ups, eu nu puteam asta, eram la limita superioara la care puteam duce cursa de 5000. Asa incat strategia s-a schimbat - am hotarat sa o las pe locul 1 in pace cu cursa ei, iar eu sa iau distanta fata de locul 3 :)

Cateva ture (am uitat sa precizez, totul s-a desfasurat pe stadionul Dinamo, in ture de cate 400m, deci aveam de facut 12,5 ture) strategia a mers struna :) de fapt, pe finalul turei 3, Razvan m-a incurajat de pe margine spunandu-mi ca locul 1 se cam stramba si nu prea mai are aer, deci sa incerc sa ma tin mai aproape de ea ca inca am sanse sa o ajung. Asa ca am accelerat putin. Cu toate astea, Boroka (am aflat ulterior cum o chema pe "Locul 1" :) si-a revenit in curand, eu n-am mai ajuns-o, dar am reusit sa iau avans cam o jumatate de tura fata de bluza alba de pe locul 3 :) si am continuat in ritm constant, convinsa ca daca pastrez ritmul nu mai am cum sa pierd locul 2.

De la un moment dat am ajuns fetele din urma cu o tura, am mai depasit... si pe la tura 7 sau 8, pe cand arunc eu un ochi in stanga sa ma asigur ca mi-am pastrat jumatatea de tura avans fata de "bluza alba", am o surpriza - la vreo 100m in spatele meu vad o bluza roz. Mintea mea a inceput sa miste rotitele - oare am depasit-o, parca totusi n-am depasit nimic roz, repede deruleaza filmul cursei - concluzia: ups, cineva isi calculase "negative split" - concurenta care fusese a 4-a sau a 5-a (nu stiu exact, n-am fost atenta la ea) a crescut viteza dupa jumatatea cursei. Vreme de vreo 2 tururi am cam intrat in panica, nu ma simteam in stare sa maresc ritmul, dar nu vroiam nici sa imi pierd pozitia. O data chiar mi-a trecut prin cap ca nici locul 3 n-ar fi rau, dar m-am scuturat repede de acest gand. Si am hotarat ca vreau locul 2 si nu vreau emotii pe ultima linie dreapta, asa ca era cazul sa fac ceva. Si la inceputul turei 11 am inceput sa accelerez, si m-am straduit sa pastrez ritmul mai alert.

Si treaba a mers struna, desi ultima linie am facut-o cam cu ochii inchisi, dar am reusit sa cresc avansul fata de ea atat incat sa nu am emotii pentru loc :) Deci "Sosire locul 2" - subsemnata :) Timp - 27 minute si ceva - partea amuzanta e ca nu aveam ceas, iar pe cel oficial l-am vazut pentru prima data abia cand mai aveam 5 ture de facut, si aveam deja 17 minute. Am facut rapid un calcul - 2 minute per tura, ori 5 ture - inseamna ca termin in 27 - asa a fost :) Boroka a terminat inaintea mea cam cu 3 minute (astept totusi simpii oficiali, ca n-am vazut-o cand a terminat, eram prea ocupata sa iau avans fata de locul 3 :D).Deci toate aprecierile mele au fost bazate pe cum ma simteam eu si ce stiam ca pot duce, n-am avut deloc notiunea timpului :)

Dupa cursa a urmat o balbaiala incredibila a organizatorilor - ne-am plimbat intre stadion si bazin, ca ba e premierea, ba startul la stafeta, ba nu ca premierea, ba totusi startul la stafeta etc. Pana la urma startul la stafeta s-a dat la ora 4 conform programarilor, iar premierea a avut loc dupa, si noi am ajuns la fix pentru categoria mea, cat am aruncat lucrurile din mana pe o banca si am sarit pe podium :) Evident, in toata tevatura asta, n-am apucat sa mananc nimic, m-am chinuit sa evit un inceput sa carcel la gamba dreapta, am baut totusi niste apa. Cam putina :)

Pana la urma, la ora 4 ne-am aliniat pentru startul la stafete. Intrucat Ralucai (colega mea) i se facuse rau la cursa de 5000, am hotarat sa alerge ea a 2-a, ca sa avem timp sa recuperam ceva, daca era cazul :D Deci - a pornit Valentin, a ajuns al treilea, a preluat Raluca. Din pacate, desi primii 50-100m i-a pornit bine, a ramas la ritmul ei de 5000m, si a cam pierdut niste locuri, a ajuns a 8-a, si de acolo am preluat eu. Am pornit destul de tare (in ritm de 200 :D) pentru ca am vrut neaparat sa recuperez un loc - fata in mov din fata mea :) am ajuns-o, am intrecut-o cam in 100m, am reusit sa mentin ritmul inca 100m (v-am zis ca era ritm de 200, da? :D atat m-a si tinut) si apoi am pierdut putina viteza, si mi-am dat seama ca nu am sanse sa ii ajung si pe cei 2 din fata mea. Dupa inca vreo 100m am auzit o gafaiala in spate - hop, bluza mov se straduia sa isi recupereze pozitia. Am hotarat ca nu, am dat-o in ritmul deja anaerob, mi s-a cam taiat respiratia, dar am reusit sa predau stafeta a 7-a :) iar Razvan a reusit sa ajunga pe cineva din fata lui, deci pana la urma am terminat pe locul 6. Totusi, echipa de pe locul 1 nu respectase regulile (trebuiau 2 fete + 2 baieti, ei au fost 3 baieti + o fata), asa ca au fost descalificati, deci in final avem punctaj de locul 5. Cred :)

Am ajuns si la premiere, exact la fix, asa ca am si poza pe podium :) e primul meu loc 2 (pana acum am prins doar locuri 3 pe podium :D). Deci teoretic urmeaza in curand si un loc 1 :) sau mai multe :) eu ma pregatesc ;)

N-am idee cat am facut pe cei 400m, si nici nu stiu daca vom primi timpii per alergator sau doar per total. Ceea ce pot sa spun este ca mi-au trebuit vreo 15 minute ca sa imi recuperez respiratia normala :) parca diafragma era o sarma ghimpata care se tot infigea in plamanii mei :) plus ca lipsa de aer nu prea face bine, ma luase cu ameteli, nu mai stiam de mine... asa incat am hotarat sa sar peste parada (pff, cum au putut organiza parada dupa/in timpul competitii(lor)?), am facut niste cumparaturi scurte in magazinul in parcarea caruia lasasem masina, si am taiat-o catre casa. Unde am stat intinsa pe pat vreo jumatate de ora, incapabila sa fac altceva :) iar acum evident am oaresce febra musculara ;)

Nu stiu daca la karting as fi facut mai bine, dar ma bucur ca lucrurile s-au aranjat in asa fel incat am prins podium :)

Felicitari tuturor participantilor, astept formularul de feedback de la organizatori (din pacate au fost destul de multe lacune), si sper sa mai ajung si la editiile viitoare :)