duminică, 27 noiembrie 2011

Raport de concert: Pasarea Colibri

Mi-au placut dintotdeauna, inca de la primele piese, chiar daca eu eram o pitica in scoala generala. I-am prins o data in concert in studentie, in Cluj, pe platoul Salii Sporturilor, si tin minte ca pe la jumatatea concertului s-a pornit o vijelie, o furtuna de vara... ei si-au strans tot ce era electric, si cum sistemul de scurgere a apei a fost depasit de situatie iar noi, spectatorii, nu dadeam semne ca am pleca spre casa, ne-am refugiat toti in incinta Salii Sporturilor. Ploaia s-a potolit repede, si am revenit toti afara, si a continuat si concertul, desi apa inca ne era pe la glezne. Era totusi mai bine, fata de nivelul "la genunchi" dinainte de intrarea in sala :) amintiri tipic studentesti... :)

Apoi, l-am mai vazut pe Mircea Vintila, tot in Cluj, intr-un mini-concert intr-o seara folk, intr-un local ceva mai exclusivist. Si atat. Am continuat sa le ascult cantecele, le-am indragit enorm ultimul album, apoi am aflat ca s-ar fi despartit.

Acum vreo luna, am vazut anunt de concert Pasarea Colibri. N-am ezitat nicio secunda :)

Frumos :) piese care merg direct la suflet :) chiar daca atmosfera intre cei doi solisti parea mai degraba una de "business" decat de grup plin de prietenie, cum se presupune ca ar trebui sa fie o astfel de formatie, mai ales cand se cunosc de atatia ani... :) Au rulat pe un ecran si imagini cu Florian Pittis - nu m-am asteptat, mi s-a parut un gest foarte frumos. In fond si la urma urmei, inca face parte din "sufletul" formatiei.

Am mai avut ocazia sa fac comparatie intre piesele cantate atat de Pasarea Colibri, cat si de Phoenix. Pot spune ca la Pasarea Colibri suna mai ... "soft" si poate putin mai comercial, pe cand la Phoenix se simt cantate mai "din suflet". Poate asta a dat si diferenta de locuri pline in sala - la Pasarea Colibri sala a fost plina pana la refuz, in timp de la Phoenix era, dupa aprecierea mea, undeva la 75%. Si asta la aceleasi preturi, nu pretul a facut diferenta.

Oricum, per total a fost un concert frumos, m-as bucura sa mai sustina concerte impreuna. Mi-a parut rau ca nu au cantat "2000 de ani" sau "Lantul coliviilor"... sper, poate, la un concert urmator...

Pana una-alta, sa ascultati ceva frumos: Pasarea Colibri - 2000 de ani


joi, 10 noiembrie 2011

Muzee...

Treceam ieri dimineata pe la Piata Presei. Alex, cu o figura admirativa, catre Casa Presei:
A: Moaaaama, ce muzeeeeu!

Eu sunt de acord: il declar muzeul mirosurilor dubioase :) am intrat o singura data in cladire, am iesit afara de vreo 3 ori ca mi s-a facut rau de la miros, si am hotarat sa nu mai calc in viata mea pe-acolo :)

Si un bonus, ca tot veni vorba de muzee: prin primavara, prin fata Muzeului de Geologie, tot Alex:
A: Moaaaama, ce bolovaaaan!

marți, 8 noiembrie 2011

joi, 3 noiembrie 2011

Raport de voluntar: Crosul Aripi Deschise

V-am mai povestit despre el, acum voi face doar rezumatul muncii mele de voluntar :)

Ar fi trebuit sa fiu la "locul faptei" inca de la ora 7:15, dar nu mi-a iesit chiar cum as fi vrut :) am ajuns totusi pe la un 7:35, suficient cat sa ma pun la punct cu liniile mari ale regulilor de la inscriere. Nu stiu daca stiti, la majoritatea curselor la care am voluntariat, am fost responsabila, intr-un fel sau altul, de ceva de la inscrieri si ridicarea kiturilor. Asa ca a devenit oarecum subinteles rolul meu de voluntar :)

M-am incadrat frumos intre pungile de kituri, gata pregatite. Felicit munca celui/celor care au aranjat totul in pungi, si au avut rabdarea sa noteze toate detaliile pe fiecare punga :)

Spre ora 8 au aparut primii nerabdatori, si cum inca nu aveam mesele, ne-am cam balbait cu completarea declaratiilor pe proprie raspundere - ba "da-mi un carton", "da-mi un pix", "da-mi rest la banii astia" :) Lectia 1 invatata pentru viitor: mesele trebuie sa vina primele :)

Apoi, dupa ce ne-am intrat putin in mana, treaba a mers struna :) sunt destul de multumita de cum au mers inscrierile. Poate totusi era mai bine sa fim ceva mai rasfirati, ca nu stiu cum se face, dar mereu lumea se inghesuie in acelasi loc, la aceeasi coada, chiar daca e vizibil ca ar putea fi deserviti de mai multe persoane :)

Eu personal am ramas cam tot timpul in zona de inscrieri. Am auzit startul de la fiecare cursa, dar n-am vazut cursele efectiv. Oricum, ii felicit pe toti participantii, si le multumesc pentru implicarea in campania noastra.

Dupa ce s-au terminat inscrierile a venit al doilea job: scrierea diplomelor. Pe masura ce primeam foile de sosire, scriam frumos si diplomele... ma bucur ca n-a plouat, ca la prima mea experienta de acest gen mi s-a intins markerul pe toata diploma din cauza ploii, si nu mai stiam cum sa dau cu servetelul sa se mai inteleaga totusi ceva :)) imi cer scuze pe aceasta cale celui la care a ajuns diploma respectiva :)

Apoi, pregatirea premiilor. Aici a doua lectie: ar fi bine sa ne organizam mai din timp si cu acest task. Oricum, de la aceasta activitate am cea mai frumoasa poza din istoria mea de voluntar :)





Si premierea, si un scurt dans al voluntarilor, de incalzire. Va spun eu, e mult mai bine sa alergi cand sunt doar cateva grade afara :)

Multumesc colegilor pentru initiativa si implicare, sponsorilor, partenerilor media, voluntarilor, alergatorilor. Astept de la colegi vestea cu suma pe care am reusit sa o strangem, si echipamentele pe care le putem cumpara pentru copiii suferind de cancer de la spitalul Fundeni. Au atata nevoie...

Cum se numesc... (2)

Si, azi, continuarea discutiei de ieri:

Am descoperit in primul rand secretul dispozitivului (un girofar desprins de pe o masinuta de plastic): reprezinta o clepsidra.
Iar oamenii care pot manevra timpul cu acea clepsidra sunt... ati ghicit, clepsidari. Iar Alex este unul dintre ei :)

miercuri, 2 noiembrie 2011

Cum se numesc...

Azi, cand sa-l iau pe Alex de la gradinita, imi arata un girofar, probabil rupt de pe vreo masinuta de politie :)

A: Stii ce e asta?
Eu: Ce e?
A: Cu astaaaaa pot sa dau timpul inapoi! Si intr-o parte! Uite-asa,,, [si inclina girofarul spre dreapta]
[putina pauza, probabil pana a reusit timpul sa ia curba...]
A: Stii cum se numesc oamenii care au timp?
Eu: Cum?
A: Timpari! Si tot asa au si ei unul de-asta, si tot asa fac, ca sa dea timpul...

Acum, sa ridice mana cine se simte timpar :))

Later edit: Si sa vedem si continuarea... :)

marți, 1 noiembrie 2011

Forme...

Discutie surprinza azi in autobuz, intre o fetita de vreo 4 ani (cu o tunsoare medie, putin deasupra umerilor) si mama ei (tunsa mai scurt decat fetita):

Fetita: Si mi-au luat spray de cap?
Mama: Nu e spray de cap, e un spray pentru descurcatul parului.
F: Aaaah, si daca te dai cu spray-ul ala, iti creste parul ca la printese.
M: Da, dar iti dai seama cat se piaptana la parul lung?
F: Cat?
M: Pai e lung... tu abia stai la fâța asta de par pe care o ai. Cand vine doamna sa ma tunda, ii spun sa te tunda si pe tine.

F: Dar eu nu vreau sa imi taie parul.
M: Ei, o sa taie putin.
F: Da, o sa taie putin.
M: Cat sa ii dea o forma.
F: Da, sa ii dea o forma...
[pauza scurta, in timp ce se indreptau catre usa, urmau sa coboare. Dintr-o data]:
F: Ce forma?
M: [pauza]
F: Ce fel de forma??
M: [pauza]
Ceva i-a raspuns in timp ce coborau, si n-am mai auzit. Dar oricum, e bestial modul in care compileaza copiii, mai ales cand le spui cate o expresie care tie ti se pare extrem de clara... :)