Raport de cursa: Duatlon Buftea 2017

De la Gerar incoace s-au mai intamplat multe, doar ca n-am facut eu fata sa le mai trec pe hartie / ecran ;) Ca sa subliniez cateva, pe scurt:

- Am inceput de prin februarie sa lucrez cu Fane Oprina la alergare. Se vede evolutia pe antrenamente, s-ar fi vazut mai bine daca nu as fi avut episodul cu amorsa, descris putin mai jos :D

- Acelasi episod mi-a intrerupt putin si planul de antrenament de ciclism, dar par sa imi fi revenit si stiu sa il evit pe viitor :) asa ca sper sa realiniez iar planetele de saptamana viitoare.

- Am facut stafeta 2x5km la Uniqua 10k Bucuresti, impreuna cu Sorina :) din punct de vedere sportiv suntem foarte diferite, dar imi place relatia noastra overall :) de fapt intre timp am constatat ca pur sportiv sunt foarte diferita si comparativ cu Cristi :) Calculul era sa plec la 4:45 si sa termin la 4:30, din pacate deja avusesem niste episoade de rau (inca nu stiam de la ce), am plecat intr-adevar la 4:45 dar nu mi-a iesit si acceleratul, am terminat ~5k la medie de 4:47.

- Cateva zile mai tarziu am ajuns la Urgente (de fapt am mers sa fac niste analize la o clinica privata si mi-au chemat ambulanta cand si-au dat seama despre ce era vorba) - se pare ca nu tolerez niste compusi volatili cu clor. Stiam asta de la produsele de curatenie, de exemplu nu pot folosi Domestos, la cateva secunde de la inhalare dau afara ultima masa pe calea cea mai scurta :D Ce nu stiam e ca niste compusi similari (probabil) se gasesc si in amorsele folosite in constructii. Si cum lucram la compartimentat mansarda, am inhalat niste substante de-astea (fara sa stiu/ imi dau seama, nu m-a interesat niciodata vreo eticheta a vreunui produs folosit in constructii), si timp de aproape 2 saptamani nu a stat mancare in mine si ma simteam din ce in ce mai rau, cu dureri generalizate in tot corpul. Mi-am dat seama totusi la un moment dat ca era posibil sa fie ceva din casa, pentru ca ma simteam mai bine dupa ce plecam de acasa, si o luam de la capat seara cand ajungeam inapoi. La spital mi s-a confirmat ca nu era alta problema si mi s-a recomandat sa dorm in alta parte :) Nu prea am putut sa aplic recomandarea asta, dar uneori un somn pe saltea in baie, cu geamul larg deschis desi afara sunt 2 grade, e atat de binevenit :))

- Inca in plin tratament cu antivomitive, antibiotic si pansamente gastrice, am luat startul la Seciu (cred ca daca ma baga cineva la vreun test antidoping ar fi lesinat masinile de ce ar fi gasit in mine :D ). Ma pregatisem moral pentru tura lunga, desi antrenamentele le facusem cam de tura scurta, si din cauza starii de rau am ratat turele mai lungi care mi-ar fi prins bine, deci sincer ma asteptam la orice. M-am inteles cu Cristi sa ma ajute pe bucata de (fals) plat, apoi urcarea si coborarea sa le facem fiecare cum vrea si poate :) Prima bucata de plat au tras de mine atat Cristi cat si Simona - multumesc mult, altfel as fi ramas mult in urma inca din start, abia ma simteam in stare sa stau pe bicicleta. Apoi pana la prima urcare m-am incalzit, am urcat ok-ish dar pastrand energie stiind ca am de facut tura lunga, am coborat binisor, si hop a doua tura de fals plat. Desi am stat la plasa lui Cristi, la cum batea vantul nu simteam ca m-ar fi ajutat prea mult :)) dar am prins din urma cativa ciclisti si am rezistat cu chiu cu vai in spatele lui Cristi, desi pe final incepeam sa iau distanta :) dar cum se lipise de noi inca un baiat, m-a ajutat el sa il prind pe Cristi din nou. A doua urcare a mers rezonabil, dar la fel de economicos facuta precum prima :) tare Alex sus cand am oprit la alimentare, imi oferea antivomitive si antidiareice - mersi, eram deja plina de ele atat la interior cat si in buzunare :)) In schimb pe a doua coborare m-am lasat sa curg mai bine, a fost genul de moment in care m-am simtit una cu bicicleta si nu mi-a fost frica de viteza :) pe al doilea valonat m-au ajuns din urma si elitele, si Razvan Juganaru in masina de suport care m-a incurajat :) Si uite-asa am inceput al treilea tur, din nou in spatele lui Cristi. Din nou am ajuns cativa ciclisti din urma, dar de data asta s-au lipit si ei de noi si am inceput sa simtim ceea ce inseamna "pluton" - Multumim Cristi, you were the hero, practic ne-ai strans pe toti :) si asa, la adapostul unul pluton de 6-8 oameni, in sfarsit am reusit sa pedalez ceva mai relaxat, si am intrat in a treia urcare. Nici n-am dat bine cateva pedale - hop crampe sus spre incheietura / inghinal, ambele picioare. Zic - nu-i nimic, mai am gambele intregi, trag din ele :) asa ca am relaxat coapsele si am inceput sa urc tragand din gambe. Totul ok pana la o curba pe care am incercat sa o tai pe mijloc, si m-a ajuns din urma o ambulanta cu luminile aprinse, am dat sa eliberez drumul dar nu stiu cum am prins asfaltul si cum am tras de bicicleta, ca a trebuit sa pun piciorul drept jos. Si hop - crampa si la gamba dreapta. A fost un moment cheie in care mi-am dat seama ca va fi din ce in ce mai rau, si acolo am hotarat ca voi spune stop dupa tura 3. Cand am vazut ceasul la finish mi-am dat seama ca as mai fi putut chinui inca 2 tururi in timpul limita, dar cand m-am intrebat daca merita gradul de oboseala raportat la castig si la ce curse aveam in plan in urmatoarele saptamani - am zis nu. Asa ca am abandonat, practic in loc de tura lunga am facut-o pe cea scurta, in aprox 2h42. Detalii nu stiu, ceasul am uitat sa mi-l pornesc la start, l-am pornit doar inainte de a doua urcare, iar pe rezultatele oficiale apar DNF cu 2 tururi si fara niciun timp (come on guys, chiar am trecut linia aia de 3 ori).

- A mai urmat un week-end cu o iesire pe la Mizil, unde m-a carat Cristi pe niste catarari mai putin umblate. Mi-am dat seama cu ocazia asta ca sunt o puturoasa, ca as putea urca si mai bine dar mi-e lene :)) asa in urma lui am urcat pe pinioane mai mici decat as fi facut-o singura, si pe cuvant ca nu am simtit ca ma chinuiesc mai mult decat as fi facut-o singura :)) am facut cateva bucati chiar pe foaia mare, si fara sa imi sara inima din piept :D More to follow, sper ;)

Si am ajuns la zi - duatlon Buftea, care in acest an a tinut loc si de Campionat Balcanic. N-a fost cine stie ce prezenta straina, ma asteptam la mai mult, dar ... la categoria mea era treaba serioasa, stiam sigur ca erau cel putin 2 fete mai bune decat mine la ciclism dar nu stiam cum alearga... Mi-a trecut prin cap intr-adevar sa lupt pentru podium, si de fapt cu ideea asta am si luat startul.

Pregatirea echipamentului - am fost tare distrata la partea asta. Mi-am calculat ce si cand sa beau, m-am tot gandit si razgandit la imbracaminte - nu am ceva special pentru duatlon/triatlon, nu aveam de gand sa car ditamai bazonul de MTB la alergare, dar nu voiam nici sa mai stau sa trag bazonati peste pantaloni de alergare ... complicat :D la final am decis sa iau bluza de ciclism ca sa iau in buzunar un gel de luat la T1 si o pastila de luat la T2, si pantaloni de alergare pana sub genunchi, ca nu parea a fi prea cald. De fapt in dimineata cursei am curatat gheata de pe parbriz ca sa pot pleca din curte. La incaltaminte iar a fost clara treaba - am o singura pereche pt bicicleta, respectiv la alergare nu am apucat sa testez incaltarile de cursa, asa ca ramaneau doar cele de antrenament. Dar mi-am facut manichiura, sa dea bine la poze :))

Dimineata - trezit devreme de una singura inainte sa sune ceasul, mancat, dus bicicleta in zona de tranzitie. Nu stiam ca se mai deschide tranzitia ulterior, asa ca am ramas pe-acolo, am mai povestit cu alt sportivi, am mai stat si la soare ... si incet s-a facut timpul pentru incalzire.

Am pornit in alergare usoara - pornesc ceasul, imi simt coapsele grele ... ma uit la ritm - 6 min/km, chiar mai incet decat la ultima alergare usoara pe care o facusem cu cateva zile inainte... mai stau putin sa intru in ritm, dau pe puls - 162 - 164! Well, asta era prea mult :) eram la incalzire si deja paream obosita :) la fel a ramas pana am terminat alergarea de incalzire. Am rams in maneca scurta, am facut stretchingul, am mai prins 2 lansate, si am hotarat sa iau gelul pe care il pregatisem pentru T1 :) inca 2 guri de apa si m-am pus la start. Discutasem cu Alex inainte pt un baton de luat inainte de cursa, dar nu o gasisem pe Simona, asa ca ... asta era. 

Si start! Evident s-a plecat ca din pusca, eu ma plasasem la start in primele randuri. Am stat cu ochii pe ceas, in nici 300m m-am lamurit ca in dreptul meu se alerga cu ritm de 4:15 si chiar sub, ceea ce stiam sigur ca era prea tare pentru mine pentru acest duatlon, asa ca am incetinit, hotarata sa merg pe ce stiam eu ca pot duce. In timp ce incetineam au trecut pe langa mine cateva fete, printre care si Cecilia (stafeta) si Ioana Zlate, care stiam ca e la categoria mea :) nu m-am agitat, am zis ca daca chiar sunt mai buna le prind din urma mai incolo :)) La intoarcerea de la butoi m-am minunat de cate fete aveam in fata, cate fete alergau la 4:15, wow :) si am intrat in zona de parc, unde, surpriza, am trecut pe offroad. Well, eu nu luasem in calcul offroad si noroi cand mi-am calculat timpii de cursa, dar ... asta era. Pe portiunea respectiva am mai ajuns din urma cativa alergatori, printre care si Ioana si inca 2 fete, si mai spre final si pe Robert, care m-a recunoscut :) am stat cu el cateva sute de metri, apoi am vazut ca fetele din fata mea iau avans, asa ca l-am lasat in urma si m-am tinut de ele.

Si, mai incet decat as fi vrut, m-am apropiat de zona de tranzitie. Evident am uitat sa dau lap cand am trecut sub poarta, mi-am adus aminte abia cand am ajuns la bicicleta. Cu vreo 300m inainte de final mi-a strigat Cosmin ca sunt foarte in fata, ceea ce mi-a mentinut moralul si speranta ca pot prinde podium la categorie :)

Prima alergare: 4.6 km cu medie de 4:53/km. 

Tranzitia 1. Well, desi nu a fost prima mea tranzitie de acest gen, am reusit sa fac o lista lunga de greseli de incepator pe care, culmea, nu le facusem si la cursele anterioare de acelasi profil :)) Aveam clar in minte lista de actiuni pe care trebuia sa le fac, si am inceput sa bifez:

- Pusa casca pe cap. Stiu ca daca iau bicicleta din rastel fara sa am casca prinsa poate fi motiv de penalizare, asa ca asta e primul meu pas pentru tranzitie. Dau sa pun casca pe cap - o lasasem pe setarea stramta la reglajul din spate, si nu am reusit sa o indes peste coada mea impletita spic.Si evident cand am incercat sa o infig, am reusit sa mi-o si agat in impletitura de la coada deci n-am mai reusit nici sa o scot fara sa smulg niste suvite. Am tras vreo 2 vorbe nedemne de a fi mentionate, si m-am calmat, am desfacut reglajul, am scos casca, am largit-o de tot, am pus-o pe cap, am stramtat-o la loc, am inchis-o sub barbie - primul pas gata.

- Descaltarea de pantofii de alergare. Am incercat sa fortez asta inca din picioare in timp ce chinuiam casca, dar n-a mers. Pentru ca nu mi-a trecut prin cap nicio secunda ca aveam sireturi normale, desi stau cu xtenex-urile in sertar :)) asa ca treci in fund si dezleaga sireturi. Le-am dezlegat dar tot n-am reusit sa scot picioarele, a trebuit sa le si largesc. Alta pierdere de vreme si iata-ma, in sfarsit, desculta.

- Incaltarea in pantofii de ciclism. Alta greseala din partea mea, spiritul meu putin OCD m-a facut sa las pantofii inchisi, aliniati in perfecta ordine :)) deci cand sa bag picioarele - ia stai si desfa scaiurile, largeste pantofii... Pe dreptul l-am incaltat mai rapid, dar la stangul cand am largit am scos cu totul banda din gaica de plastic. Incalta, stai iar si potriveste benzile, dar intr-un final apoteotic am reusit sa ma incalt.

- Manusile - am renuntat sa le iau, nu era asa de frig incat sa merite sa mai pierd vremea cu ele, si cu pusul si ulterior si cu scosul.

- Gelul il luasem inainte de start, am si uitat de el oricum, nici daca l-as mai fi avut in buzunar nu l-as fi luat.

- Bautul din bidon. Era pas fundamental in calculele mele, asa ca am mai stat cateva secunde sa dau pe gat niste guri de ce aveam acolo. 

- Scos bicicleta din rastel. In sfarsit.

- Pornit in alergare spre linia de urcat pe bicicleta.

- Urcatul pe bicicleta. Desi stiam ca trebuie sa trec complet linia inainte sa urc pe bicicleta, nu stiu de ce am calculat aiurea la fata locului, si pe cand eram cu piciorul in aer am vazut unul din arbitri tipand la mine si gata sa ma intepe cu steagul rosu :)) zicea ceva de linie, eu nu pricepeam, voiam doar sa urc pe bicicleta. Am ramas asa cu piciorul in aer pana m-am lamurit - nu trecusem cu toata bicicleta de linie. Atunci mi-am dat seama ca ma paste penalty, am retras piciorul, am trecut cu bicicleta bine de linie, si am urcat in sfarsit pe ea. Si din greseala in greseala spre victoria finala - godspeed pe traseul de ciclism :)

Fac curba la dreapta, si dau de ... vant puternic din fata. In seara dinaintea concursului, pe cand negociam cu Cristi daca merita sau nu sa iau rotile lui, ne-am uitat pe ceva site care potriveste traseul de cursa peste bataia vantului din ziua concursului, si acolo indica o bucata de vant din fata. Pe cand ma luptam cu el, mi-am adus aminte de imaginea de pe aplicatie - da, a avut dreptate :)

Planul meu de ciclism era sa... il fac ad-hoc, sa imi caut o trena potrivita, eram convinsa ca imi va fi imposibil sa nu gasesc. Well, realitatea e mai creativa decat imaginatia, si chiar nu am gasit :)) In plus, direct din prima curba m-am trezit si cu un catel in fata bicicletei, alt noroc de care mai am parte :D

Am mers tragand cat de tare puteam si cautand sa ma lipesc mereu de cel din fata mea, in speranta ca gasesc trena potrivita. M-am tot lipit de cate cineva dar toti mergeau cam incet fata de ce aveam eu de gand, asa ca depaseam si cautam trena mai in fata... si tot asa, pana pe intoarcerea de pe bucata lunga, cand m-a ajuns din spate Marian Frunzeanu, m-a salutat frumos cu mana :) multumesc, mi-a prins bine la moral :) imediat dupa asta hop ma trezesc cu Roxana Vatrici trecand in fata mea, asa ca m-am agatat de ea ... scurt dupa asta trece in fata mea si Andreea Ciolacu, si acolo am decis sa incercam sa mergem grupate si sa lucram impreuna cat se poate. De fapt cred ca ele deja statusera la plasa mea o vreme, doar ca eu nu am fost inspirata sa ma uit si in spate, ca vanam o trena buna in fata :) Si am trecut tot cu ele de bucla de la start, si tot cu ele a doua linie, m-am mai alternat cu Andreea la plasa Roxanei cand paream sa o pierdem, ne-am si incurajat reciproc. Daaar, a venit intoarcerea de la butoi, si intoarerile astea la punct fix spre stanga, alaturi de ne-bautul din bidon in mers, sunt clar punctele mele cele mai slabe. Am facut anul trecut niste antrenamente cu jaloane de am invatat sa fac intoarcerile astea mai bine, dar se pare ca le-am pierdut peste iarna deci e cazul sa fac de-astea din nou. Revenind - am ramas in urma la intoarcerea la butoi, am incercat sa accelerez sa le prind, dar am prins o pala zdravana de vant care m-a tinut mai in spate, plus un baiat cu MTB care m-a incurcat intercalandu-se intre noi ... mi-am dat seama dupa vreo 200m ca le-am pierdut si mi-e cam greu sa le ajung din nou, asa ca am ramas iar la vanatul de trena buna. Desi daca nu gasisem pana in acel moment, probabilitatea sa mai gasesc de acolo era mica. Si m-am plasat in spatele lui R Gomoescu. De fapt am vazut costumul cu numele pe el si nu imi venea sa cred ca l-as fi putut ajunge din urma, m-am gandit ca poate e altcineva cu costumul lui :)) oricum, am stat o bucata in spatele lui si mi-am tras sufletul dar mi-am dat seama ca mergea mai incet decat as fi mers eu, plus si el se simtea inconfortabil cu mine la plasa din cate am "citit", asa ca am trecut in fata lui luptandu-ma cu vantul sa prind urmatorul concurent din fata. Nu mai stiu acum exact, dar stiu ca la un moment dat pe cand ma zbateam sa prind pe cineva, unul din baietii pe care ii depasisem (Robert sau altcineva, chiar nu mai stiu), si-a dat seama ce fac, a trecut prin stanga mea, mi-a strigat un Bravo, hai! si m-a tras pana la un baiat din fata, apoi a ramas in spate si si-a vazut mai departe de cursa. Multumesc, mi-a prins bine si fizic si moral :) Din turul 3 nu tin minte mare lucru, decat ca am ajuns din urma o multime de concurenti, si trebuia sa le strig sa stea pe dreapta, ca toata lumea mergea pe stanga din cauza plombelor de pe drum. O concurenta cu MTB chiar mi s-a plans ca pe dreapta e prost drumul :)) Really?! erai cu MTB si amortizare, sa vezi cum se simte pe cursiera si fara bazon :D

O sa mentionez ca apreciez bunele intentii ale primarului, care declara ca a facut lucrari de imbunatatire ale drumului pe traseu. Nu stiu cum era traseul inainte, dar sigur nu mi-a placut traseul plombat :) "imbunatatire" se cheama cand asfaltezi toata bucata si o faci plana si lina, nu cu obstacole la fiecare cativa metri :) parerea mea. Dar poate era intr-adevar mai bun decat a fost inainte, repet - era prima mea tura pe traseul respectiv.

Catre final am prins in fata alt baiat care mergea cam incet dar deja ridicasem si eu un pinion ca sa maresc cadenta si sa odihnesc coapsele pentru alergare :) m-a cam enervat totusi pe ultima curba si inainte de tranzitie, cand a incetinit exagerat ca sa se descalte din mers - daca mergeai la viteza normala si desfaceai aricii in tranzitie ai fi castigat mai multe secunde, cred eu, poate analizezi ideea :)

Ciclism: 18.7 km cu medie de 29 km/ora.

Tranzitia 2: Si iata-ma din nou in tranzitie. De data asta nu mai aveam lista clara de pasi, dar oricum pasul 1 si cel mai important era sa scap de bicicleta din mana, si m-am chinuit sa o pun fix in dreptul numarului, pentru ca roata spate nimerea fix in dreptul unei bare verticale de la gardurile care margineau tranzitia, si nu reuseam sa o imping :D pana la urma am pus-o 2 cm mai la stanga :)) da, chiar asa de OCD sunt cateodata :D

Largit reglajul de la casca si data jos, descaltarea, incaltarea cu pantofii de alergare, dar iar pierdut vremea cu stransul de sireturi. Si cum deja analizasem la intoarceri situatia fetelor din fata mea si suspectam ca eram pe locul 4 la categorie, am pornit rapid in alergare. Am uitat sa beau din bidon cum planificasem, am uitat si sa iau pastila Nutrend pe care am carat-o in spate degeaba tot concursul. Am uitat complet, m-am concentrat doar pe ideea de a nu pierde timp, stiam ca Roxana si Andreea erau cu putin in fata mea si inca speram ca pot recupera din diferenta. La plecarea in alergare mi-a strigat si Alex Ciocan ca stateam foarte bine :) inca ceva ce mi-a picat bine la moral, desi in general simt locul 4 ca fiind mai degraba prost decat bine :)) multumesc pentru incurajarile de la fiecare tur, mi-au prins foarte bine :)

Si ultima alergare. Trecand peste speranta de a prinde podium, cerinta mea de la mine in cursa era sa reusesc sa scad sub 5 min/km la a doua alergare. Asta dupa ce anul trecut la nationalele de duatlon am facut praf si pulbere a doua alergare, am pierdut cateva pozitii din cauza ei. Acum stiam ca eram mult mai pregatita pentru asta. Am plecat cu ochii pe ceas, mi-a luat vreo 300m sa imi reglez ritmul, si eram pe la 4:50. Moment in care am simtit ca se cam termina energia si mi-e tot mai greu sa imping din picioare. A urmat coborarea, pe care am incercat sa fortez putin ritmul, apoi urcarea pe care am depasit bine 5 min/km ... m-am uitat in fata si in spate, n-am mai vazut nicio fata, si am inceput sa ma sabotez moral, ca nu mai conteaza asa mult ritmul cu care alerg, ca nu mai am nimic de castigat sau pierdut.

Toate astea pana spre intoarcere, cand am vazut in fata o fata imbracata in negru. Cum nu o vazusem pana atunci si nici la ciclism, am dedus ca e la stafete. M-am tot gandit si razgandit, daca mai are sens sa accelerez ca sa o prind sau nu ... si in timp ce tot calculam eu asta mi-am dat seama ca ma propiam de ea oricum :) deci da, merita macar sa mentin ritmul. Si imediat dupa intoarcerea de la butoi am ajuns-o, am confirmat cu ea ca e la stafeta, si am ramas pe langa ea ... asta pana cand am aruncat mai bine ochii in fata si am vazut un costum cunoscut - Andreea Ciolacu. Si cum inainte de intoarcere nu o avusesem sub ochi, mi-am dat seama ca am ritm mai bun decat al ei si ca as putea sa incerc sa o ajung :) a fost momentul in care am incetat sa ma uit la ceas, si am inceput sa trag de mine cu adevarat. De fapt asta se vede si pe puls, pana acolo avusesem puls pe la 175, de acolo am trecut in 180-185 :) cam tot pe atunci au trecut si Simona cu Alex pe partea cealalta la alergare si m-au incurajat, dar acolo chiar erma foarte bine montata psihic :) la fiecare pas vedeam doar cum reduc distanta fata de Andreea, inca putin, si inca putin, pe nesimtite ... si cand m-am apropiat de ea am intrat in zona cu public, si a inceput sa aiba sustinatori pe margine :) un domn care a facut-o sa constientizeze ca ma are in spate si a accelerat putin, am ajuns-o din nou, apoi un grup de tineri care au sustinut-o sa accelereze, si cumva mi s-a parut ca s-a speriat ca ma are in spate :) le-am strigat ca sunt la alta categorie, ca incepuse sa sune ca trenul in viteza si imi era sa nu cedeze fizic in vreun fel :) am lasat-o sa sprinteze, am incercat si eu sa schitez un sprint pe ultimii metri dar nu mi-a iesit atat de bine cat i-a iesit Andreei :) de fapt in dreptul cortului de penalty am incetinit ca sa verific daca nu imi apare numarul pe lista, din cauza fazei cu iesitul din T1, dar scapasem :) insa si asta mi-a mai taiat cel putin 2 secunde din timpul final. Dar am mers ultimele sute de metri la ritm de 4:30/km, ceea ce ma multumeste :) 

A doua alergare: 2,7 km la pace de 5:15 min/km.

La final, locul 7 la Open feminin amatori, la 7 minute de castigatoare, 1,5 minute de podiumul de la categorie, si o secunda de locul 6 general.

Stiu sigur ca am dat totul, am ratat podiumul visat, dar ... atat am putut. Mai am multe de imbunatatit, in primul rand la tranzitii si apoi la bicicleta, si inca mai pot avansa mult la alergare, inainte de problema medicala am avut niste alergari foarte bune care spun ca pot sa tin ritm semnificativ mai bun decat a iesit la concurs. Dar asta mai vedem pe viitor. Cum mi-a spus Fane, sunt abia la inceput cu antrenamentele structurate si inca mai am multe de spus in sport :)

Azi, duminica 23 aprilie, ar fi trebuit sa fiu la Ziua B, dar s-a amanat din cauza starii traseului. Iar urmatoarea cursa ... hm, nu mai stiu :) Am de ales intre o cursa de alergare de 10k in Bucuresti sau campionatul national de duatlon in Cluj, ma hotarasc zilele viitoare...

Pana atunci, sanatosi sa fim si sa avem spor la antrenamente! :)

Raport de cursa: Gerar 2017

Si a mai trecut jumatate de an in care n-am scris nimic pe blog. Poate pentru ca m-am apucat si de altele si blogul a ramas ultimul pe lista de prioritati? :D Oricum, daca e sa luam concursurile si activitatea sportiva, nici n-as mai avea mare lucru de scris - dupa Eroica am reusit o cursa de exceptie la 4 pedale, unde am prins impreuna cu Cristi locul 1 la nivelul 2. Apoi eu am cam lasat-o moale cu sportul, m-am ocupat mult de atelier, am mai avut 2 curse Riders Club la care am prins locuri 2-3 la general nivel 2, suficient incat la final de sezon sa termin in fruntea clasamentului de nivel 2. Astept acum sa vad ce inseamna asta, daca anul acesta oi trece la nivelul 1 sa ma razboiesc cu traseele epice :D

Intre timp, de prin decembrie m-am mobilizat si mi-am organizat niste antrenamente. Mai mult pe trainer si mai putin de alergare, a trecut si Trupa lui Fane la sala unde sunt locuri limitate, deci alergatul a ramas doar la week-end, fie ceva intervale lungi sambata fie un long run lejer duminica.

Gerarul - n-am ratat nicio editie, chiar daca la una am alergat doar crosul. Si cum in pragul inscrierilor m-am trezit cu surpriza de a fi deja formate echipele de fete fara mine, eram deja pregatita sufleteste de cros unde sa trag la podium, mai ales ca anul acesta implinesc 35 de ani si incep sa intru pe alte categorii la unele concursuri ;) Dar asa pe ultimul moment m-am aliat cu 2 baieti pentru o echipa de mixt, fara mari pretentii de clasament :)

Ordinea s-a rasturnat cand una din echipele de fete m-a solicitat in locul unei membre accidentate, si pana la urma totul e bine cand se termina cu bine, am completat atat echipa de fete cat si pe cea mixta din care am facut parte initial, asa ca am asteptat startul.

Editia de anul acesta a Gerar-ului a mers pe ideea #WeRunTheNight. Sa fiu sincera nu m-am interesat prea mult de subiect, era Gerar si atat, din principiu ma asteptam sa fie la fel ca in anii anteriori, pana am vazut ca erau niste diferente :) startul era sambata dupa-amiaza, starturi separate masculin / restul, iar noi prindeam intunericul si incepea sa se lase si frigul.

Studiind putin echipele, am stiut din start ca erau 3 echipe feminine bune. Poate in momente de forma maxima aveam sanse sa ne apropiem de echipa trupei lui Fane, dar fetele ma informasera deja ca nu erau in acea forma :D Eu habar n-aveam in ce forma as fi, ca nemaifacand intervale si alergand doar de capul meu si mai ales doar pe frig si zapada in ultima vreme, nu e usor sa intuiesti ce mai faci pe asfalt :))

M-am echipat in lana :) primul concurs in care am testat lanitza - sosete de lana (MP), colanti de lana 100% (Davex), bluza de corp 80%lana 20% poliester (Davex), bluza cu fermoar din lana boucle (parca Name It). Luasem cu mine un buff sa-l pun la gat, ca ma asteptam sa folosesc caciula din kit. Well, am invatat la editia asta o lectie - nu te baza niciodata pe produsele din kit :)) cand am vazut sapcuta n-am stiut daca sa rad sau sa plang :D asa ca am lasat-o pentru la vara si/sau pentru altii (eu nu suport cozoroc), am pus buff-ul pe cap, am tras de fermoarul bluzei cat am suportat de sus (nu suport nici fermoar pe gat) si am ales sa alerg gat golas de Transilvania :)

Desi luasem de acasa un gel cu care stiu ca ma impac bine, am luat cu mine gelul din kit ca statea mai bine in buzunarul bluzei :D O sa revenim mai tarziu la lectia de mai sus :))

Bun, ne-am apropiat de start. Pe acolo mai o vorba, mai o poza, mai un cunoscut, de-astea, am ratat (cred) anunturile privind asezarea la start. Pana ne-am prins unde trebuie sa mergem etc era deja numaratoarea inversa pe la 5, asa ca am apucat sa plecam mai din spate si am pierdut o gramada de timp si energie la start sa depasim echipe. Am zis ca pornim pe la 5:30-5:40 si vedem pe parcurs cum stam si cum acceleram sau nu :D dar toata faza asta ne-a dat niste ruperi de ritm neplanificate. La un moment dat totusi ne-am stabilizat, cand m-am uitat la ceas am vazut ca eram intre 5:15 - 5:30, le-am facut semn fetelor sa nu se grabeasca mai mult de atat. Sa fiu sincera ambele au PR-uri mai bune decat al meu, cand am vazut ca se duc si la 5:10 incepusem sa am emotii ca n-o sa pot tine ritmul, dar am zis sa duc cat pot si om vedea mai incolo :)

Turul 1 a trecut pe nesimtite, inca mai era ceva lumina si am apucat sa invat asfaltul, gropile si baltile din zona cu zapada.
Turul 2 a trecut in acelasi stil, aceeasi viteza, fetele zmeoaice. M-am uitat la pulsul meu, era binisor peste 170. Stiam ca o sa termin carbohidratii cam in 1h15 la ritmul respectiv, am calculat sa iau gelul pe finalul turului 3. La final de tur, Rodica ne spune ca eram pe locul 4, la aprox 1 minut si jumatate de echipa de pe locul 3.

A fost momentul in care m-am activat eu. Daca pana atunci am zis ca oi face ce oi putea, atunci mi-am dat seama ca daca eliminam pierderea de la start rezulta ca avem cam acelasi ritm, deci daca am grabi ritmul si doar cu cateva secunde pe km, am ajunge la situatia de a le avea sub ochi si de acolo altfel se pune problema de moral si mobilizare. Asa ca am inceput sa trag eu putin de fete, subtil. Entuzuasmul m-a tinut vreo 500m, cand a strigat Adina sa raman mai incet. A fost momentul in care mi-am dat seama ca mai sus de locul 4 nu vom termina cursa asta, si a devenit important doar sa securizam pozitia :)

Pe finalul turului 3 am oprit la apa, am scos gelul, am luat un pahar de isotonic, si le-am dat in graba pe gat in jos. Fetele pornisera grabite de la masa de alimentare, eu as mai fi luat un pahar de apa dar am mers dupa ele, l-am lasat pe turul urmator :) Chiar inainte de masa de alimentare, Rodica ne anunta ca diferenta fata de locul 3 devenise 2h30. Pierdusem 1 minut pe tur iar fetele nu dadeau semne ca ar mai fi putut tine ritmul din primele 2 tururi, deci ... asta era. :)

Noah, momentul de cumpana pentru mine a fost turul 4. Dupa coborare, am simtit dintr-o data ca ma taie ceva pe interior, in zona diafragmei, si mi-a stricat respiratia. Eram deja la puls aproape de 180, aveam nevoie de respiratia din diafragma, dar incepuse sa nu mai iasa bine. Parca nu mai puteam trage de ea in nicio directie, ceea ce ma afecta si moral. M-am ascuns in spatele fetelor si m-am lasat la ritmul lor, din fericire si ele incepusera sa incetineasca. A venit si zona cu zapada si balti unde au alergat chiar incet, iar in tot timpul asta m-am straduit sa imi gestionez revolta interna si sa imi recuperez respiratia :) Am mai patit ceva similar, tot dupa ce alimentasem, la CN Duatlon 2016 si la semimaratonul Bucuresti 2015, de fiecare data am ramas la pas pentru ca efectiv nu am reusit sa gestionez situatia nicicum. De data asta am zis ca fac cumva sa reusesc, impacta prea mult echipa :)

Din fericire incetineala mi-a prins bine, mi-a scazut pulsul, si am reluat treptat respiratia asa cum o voiam, si am ajuns si la intoarcerea de la Splai. Acolo mi-am dat seama ce mi se intamplase tot turul - well, nu m-am impacat cu gelul din kit, care a strabatut rapid sistemul digestiv si incepea sa bata la usa de iesire, la fel de repede si in aceeasi textura in care intrase :)) Pff, si inca mai aveam 7 km din cursa. (dupa ce am ajuns acasa Cristi mi-a adus aminte ca am mai patit acelasi lucru de la acelasi tip de gel, cand m-oi invata si eu minte? :D )

Din acest punct efectiv nu m-am mai uitat la ceas, la viteza, la numar de kilometri. Incercam doar sa merg cat mai repede, aveam nevoie sa terminam cursa repede ca sa imi vad de ale mele :) nu stiu daca a fost vreo toaleta pe traseu, nici nu mi-a trecut prin cap sa caut sau sa intreb, eram su gandul doar la cea din interior de la Rectorat. Adina obosise, Cristina ne-a informat ca o doare un genunchi. Deci au incetinit. Eu as fi accelerat :)) Imi venea sa le iau in spate numai sa terminam mai repede :D

Ultimele 2 tururi m-am straduit doar sa ma pastrez cat mai relaxata, ca sa am controlul muschilor de care aveam cea mai mare nevoie in acel moment :)) oricum, deja ritmul scazuse la 5:40 si chiar mai jos, imi scazuse si mie pulsul pe la 160. La un moment dat chiar imi inchipuiam ca imi fac revenirea :) pe ultimul tur Adica deja ne certa daca i-o luam in fata si cu jumatate de pas :) Relax Adinus, cativa pasi diferenta nu conteaza, nu ne descalifica. Stiu ca atunci cand esti la limita de efort parca nu mai suporti nici sa se respire pe langa tine, stiu foarte bine starea respectiva :D cred ca si Cristina abia astepta sa termine, fremata pe ultimul km :)

Am accelerat ultimii vreo 200m, am prins-o pe Adina de maini sa fim sigure ca ramane cu noi :) si un finish in 1:57, cu 2 minute mai bine decat anul trecut, pe locul 4, dar la 7 minute de locul 3 :) totusi, de data asta din vreo 20 de echipe feminine, incepe sa se miste treaba si in clasamentele feminine, si un loc 4 sa valoreze din ce in ce mai mult, moral :)

Mi-am luat medalia si am dat fuga sa rezolv problema stringenta care m-a stresat jumatate de cursa :D pe drum ma oprea toata lumea sa ma intrebe despre cursa :)) a fost ok, dar chiar trebuia sa fug, sorry :D

Apoi, ajunsa la vestiar, vad mesajul lui Cristi ca David facuse febra, asa ca n-am mai stat la premiere. Pentru o familie cu copii, o cursa de seara nu e cea mai potrivita alegere. Oricum, pana am ajuns acasa Cristi gestionase situatia iar David era deja adormit si incepea sa transpire. Am ajuns prea tarziu sa fac si briosele promise cu Alex, dar mi-am luat revansa azi dimineata :) zice ca pe o scara de la 1 la 10, imi da nota 20 pentru ele :))

Echipa mixta din care am facut parte initial au fost si ei viteji la inceput si au incetinit pe parcurs, au terminat in putin peste 2 ore :) nu ne-am vazut pe traseu, ar fi fost dragut sa alergam impreuna si cu ei ;)

Multumesc fetelor pentru echipa, multumesc organizatorilor si voluntarilor. Spiritul Gerar ramane :) chiar daca eu personal am avut urcusuri si coborasuri in decursul timpului privind participarea la acest concurs. Il folosesc pentru motivare pe timp de iarna, cumva by default. Stiu ce inseamna organizarea lui, intr-o vreme am fost si eu acolo, uneori unele decizii mi-au placut mult iar pe altele nu le-am inteles :) Cand o sa am rabdare o sa fac o lista cu toate. Nu azi :)

P.S. Am auzit la "Bravo" cat in 10 ani :D nu se mai foloseste nici macar la copii :) multumesc Alina U. pt informare cand ii ziceam eu asta lui David acum vreo 2 ani :D Serios, cautati si alte cuvinte, de la un moment dat imi venea sa tip dupa toata lumea care striga continuu bravo bravo bravo :)

Urmatorul concurs: posibil Winter Tri, proba de duatlon, peste 3 saptamani. Inca sunt putin nehotarata in privinta lui, nu imi pica prea grozav pe programul de antrenament, dar ar fi o ocazie sa mai ies pe-afara si cu bicicleta :)

Raport de cursa: WinterTri 2013

A trecut si primul meu triatlon. Impresiile mele dupa el sunt destul de amestecate. In primul rand, probabil ca am prins ceea ce Alex Ciocan numeste "forma sportiva" cu o saptamana in urma, si eram in etapa de scadere :) altfel nu imi explic de ce m-as fi simtit extenuata dupa primul km alergat in 6:30, in conditiile in care cu o saptamana in urma ma descurcam excelent [zic eu] la Municipale. Un alt motiv ar putea fi alimentatia mai putin corecta din ultima saptamana, in care am cam lucrat de acasa pazindu-l pe Alex bolnav de varicela (bine ca scapam si de beleaua asta :D). Una peste alta, in rezumat, m-am simtit obosita inca de la start, dar am reusit sa duc cursa la bun sfarsit in cele sub 2 ore despre care stiam ca era timpul limita (pana la urma am inteles ca era de fapt limita pentru proba de ciclism, si ca inotul era permis si dupa cele 2 ore).

Sa o luam cu inceputul - un oarecare minus organizatoric mi s-a parut lipsa de explicatii privitoare la organizarea lucrurilor personale. Plus sedinta tehnica cu jumatate de ora inainte de start, pe durata a 20 de minute - a compromis incalzirea. Mi-am pus toate lucrurile personale in sacul negru primit de la organizatori, si l-am lasat in masina. Apoi m-am invartit si am intrebat in stanga si in dreapta ce fac cu sacul, unde il pun. O prima varianta a fost "la bicicleta", dar am constatat ca nu prea era loc de saci pe-acolo. Apoi "la vestiar" si mi s-a parut mai rezonabil, asa ca m-am lasat la bicicleta incaltamintea de ciclism si restul le-am dus in vestiarul de la bazin (inclusiv spray-ul de pana :D noroc ca n-am avut nevoie de el).

Sedinta tehnica a fost ok, a clarificat si sensul de mers pentru probele de alergare si ciclism. Eu eram convinsa ca sensul era indicat de sageata mare alba (deci sensul acelor de ceasornic pentru ambele probe), pe cand era vorba de fapt de sagetile colorate de pe traseu - o proba in sensul acelor de ceasornic si una in sens trigonometric.

Incalzirea am facut-o cam prost, si am resimtit acest lucru. Ne-am apropiat de start, am reusit sa imi pornesc Endomondo, si ... start!

Alergarea

Buluceala mare la start, si am aflat rapid si motivul - niste zeci de metri de namoleala zdravana. La pornirea in alergare am mai zarit si petice de iarba, dar pana la intoarcerea de la ciclism n-are rost sa va mai povestesc cum era :) Apoi am intrat pe asfalt. Mi-am simtit picioarele grele din start. Am zis sa nu trag tare, sa vad la 1 km ce ritm am avut si apoi sa ma reglez spre 5:30. La 1 km insa a venit socul - 6:30! Ups, hai sa accelerez. Mai aveam niste fete pe langa mine, dar habar n-aveam daca de la stafete sau de la individual. Am accelerat, le-am lasat in urma. Al doilea km l-am facut in 5:41, dupa care m-am cam chinuit sa mentin un 6 min/km. Organizatorii anuntasera aproximativ 5 km de alergare, in unele locuri era mentionat 5-6km. Pe la km 4 m-am gandit chiar sa accelerez, dar mi-am dat seama ca inca nu intrasem le ultima linie dreapta a buclei. Si s-au facut apoi 5 km. Lumea cam incepuse sa accelereze, cu gandul ca or mai fi cateva sute de metri. Si s-au facut si 6 km si inca zona de tranzitie era departe :) am inceput sa "pomenesc" diverse prin gand, dar cumva am zarit zona de namol in departare, asa ca m-am linstit. In momentul in care am ajuns la bicicleta Endomondo mi-a strigat vesel "7 km", si ultimul alergat in 6:33!! Nu mai erau multe biciclete la rastel, asa ca am reperat-o usor pe a mea :D mi-am schimbat incaltamintea, mi-am pus casca si am dat bice. Multumesc Florin, Ana si Marian pentru incurajari (si celorlalti, dar pe voi v-am "reperat"mai bine) :)

Ciclismul

Singurul lucru de care sunt totusi mandra la ciclism e ca n-am coborat de pe bicicleta in zona de namol :) in rest, asa cursa obosita n-am mai avut de mult :( abia am reusit sa tin un aproximativ 20 km/ora in medie, in conditiile in care in toamna tineam 25 lejer pe offroad! Am prins vreo 2 rafale zdravene de vant, au fost si niste gropi, au fost si mici diferente de nivel - nu semnificative, dar destul cat sa ma enerveze :d de fapt ceea ce ma enerva mai tare era ca nu le simtisem drept coborari la alergare, sa imi fi dat drumul la picioare (am alergat in sens invers, remember)? :) in prima tura m-a ajuns multa lume din spate, dar a doua tura am facut-o cam singurica. Per total m-a ajuns in urma o fata, am depasit eu 2, una din ele m-a ajuns inapoi... habar n-aveam pe ce pozitie eram (ma interesa doar "feminin"-ul), dar era clar ca la cat eram de singura, nu eram in fata :( Pana la urma am ajuns inapoi in zona de tranzitie, am lasat bicicleta, si am luat-o la fuga spre bazin.

Inotul

Cand mi-am lasat sacul la vestiar, imi aranjasem lucrurile intr-un anume fel. Am ochelari de inot cu dioptrii diferite, deci mi-i aranjasem deasupra cu lentina stanga spre stanga. Imi pregatisem casca etc. Pe cand am intrat la bazin, dupa ce mi s-au aburit ochelarii, am constatat si ca cineva imi cam impinsese sacul si imi daduse peste cap toate aranjamentele. M-am enervat. Pana la urma am reusit sa dau jos de pe mine ce aveam de dat jos, mi-am regasit forma ochelarilor (nu radeti, e extrem de important pentru mine :D) si m-am chinuit cam un minut (nu exagerez) sa conving casca sa imi stea pe cap. Aveam degetele inca inghetate dupa ciclism (n-am manusi cu degete lungi) si capul/parul transpirat, si imi sarea casca intr-o veselie :D am intors-o si pe fata si pe dos din greseala de vreo 2 ori... pana la urma am reusit sa mi-o indes pe cap, am facut un dus destul de lung ca sa imi curat namolul "castigat" la ciclism si am iesit la bazin. Aici, alti nervi - zona de acces de la vestiarul de fete (situat in dreptul punctului de alimentare) pana la start (exact de cealalta parte a bazinului) era plina de concurenti care terminasera si stateau la o poveste, o banana, o maslina, un pahar cu apa si nu mai stiu ce. Abia mi-am gasit drum printre ei, nu puteam alerga, alunecam rau etc. Am ajuns pana la urma la capat, si am mai stat probabil vreun minut sa imi fac curaj sa intru in apa. Plus ca inca aveam pulsul mare si clar nu mi-as fi gasit respiratia pe craul. M-am aventurat in apa si, evident, m-am intors pe spate inca din prima, la fel ca la UltraSwim. Chiar si asa, mi-a fost greu sa respir regulat. Plus ca nu mai reuseam sa misc umerii (sa va pun sa ghiciti pe unde am febra musculara azi?). Mi-a trecut atunci prin cap ca probabil e vreun rost din cauza caruia se incepe in mod normal cu inotul si se continua cu bicicleta. Acum, dupa ce statusem cu umerii inclestati sa tin bine de ghidonul bicicletei, nu mai reuseam sa ii "declestez" ca sa inot cu ei :) Am facut probabil primii 50m in 3-4 minute, abia ma miscam si vedeam clar ca inaintez extrem de greu. Urmatorii 50m au fost aproape la fel. Apoi am inceput totusi sa reusesc sa maresc cadenta bratelor, dar inaintam tot ca o testoasa pe uscat. La fiecare capat de bazin ma opream cateva secunde, si ma straduiam sa imi inchipui ca incurajarile din public erau pentru mine :)) Pe la 300m am incercat sa mai maresc ritmul, si am inceput sa simt cum imi joaca chip-ul pe picior - aveam senzatia ca o sa il pierd. Motiv pentru care am incetinit la loc, am zis ca mai bine sa ajung mai tarziu decat fara chip :) ultimii 100m i-am facut singura pe culoar, cam atunci mi-a fost clar ca eram ultima, ca ma ajunsese din urma si ma intrecuse si Adriana :)
Am iesit cu greu din bazin si am alergat spre finish, timp 1:57. Stiam ca intrasem in bazin la 1:2x, deci era clar ca statusem vreo 30 de minute la inot. Mult, dom'le, muuuuuult...

In rezumat - nu cred ca stau chiar asa de prost in mod normal :) cred ca pot semnificativ mai bine, daca sunt hranita corect si in forma :) Motiv pentru care am hotrat sa mai incerc un triatlon, tot cu inot in bazin. Fie in august (daca se organizeaza) fie la anul tot WinterTri. Pana atunci imi vad de ale mele, fiecare sport in parte :D

Diverse (amuzante sau lectii de viata)

In ordine cronologica:

1. Pe cand ma perindam eu cu sacul negru dupa mine sa imi las lucrurile (aveam in el inclusiv haine de schimb sa la imbrac dupa incheierea concursului) - opresc la bicicleta sa imi las incaltamintea. Scot intaltamintea din sac, o aranjez frumos sub bicicleta, o acopar cu punga sa nu cumva sa ploua si sa se ude la interior etc. Pe cand ma ridic sa plec spre bazin, constat ca o data cu incaltamintea "zburasem" pe-afara si una bucata piesa lenjerie dantelata :D era plin de baieti prin zona si era clar ca depasisem "regula de 3 secunde"... tot ce puteam sa sper era ca au fost prea ocupati cu ale lor :D sau ca "sunt sportivi" si se aplica punctul 3 de mai jos :D

2. In timp ce ma ajungea din urma lumea la ciclism, m-a ajuns si una din concurentele de la feminin, care tipa efectiv isteric la toata lumea sa ii faca loc, asta intr-o zona in care toti se chinuiau sa nu ia niste gropi. Evident, nici concurenta respectiva nu era dispusa sa le "incalte", asa ca tipa la toata lumea din toti rarunchii. Acum, rugaminte - daca vreodata ma veti auzi pe mine tipand in asemenea hal de isterie, va rog sa ma trageti de urechi si sa ma puneti sa iau o pauza. Mi-am promis ca nu vreau sa ajung asa, si ca vreau ca sportul sa provoace bucurie si relaxare (mie si celor din jur) si nu stres si nervi (mie si celor din jur) :)

3. La vestiar, dupa proba de inot - evident dusuri, imbracat etc. La un moment dat una din fetele de la dus constata ca usa spre bazin era deschisa larg (pentru cine nu stie, dusurile sunt "deschise"). A urmat un soi de "girl's talk", la care voi face un rezumat scurt:
- Voi ati observat ca usa e deschisa?
- Acum asta e, suntem sportivi...
- Dar acolo sunt barbati...
- Da, dar si ei sunt sportivi =))
Deci, dragi barbati sportivi, mi-a trecut prin cap urmatoarea intrebare: daca sunteti la un concurs de MTB prin padure, noroiala, namoleala etc, si undeva intr-o parte apare o femeie goala, intoarceti capul dupa ea sau ramaneti concentrati la concurs? :D

4. La festivitatea de premiere, eram la masa langa niste baieti de la o stafeta, si se da premiu pentru ultimul sosit (un premiu pe care ma bucur totusi ca l-am ratat) :D inainte de a se anunta "castigatorul", unul dintre baieti spune:
- Ah, probabil era fata de pe culoarul 1, inota pe spate, incet-incet, blap, blap [inchipuiti-va o miscare foarte lenta a mainii prin care explica el cat de incet s-a inotat].
Eh, acea fata eram eu :)) au incercat apoi sa dreaga busiocul, dar prea s-au potrivit toate ca sa nu fiu convinsa ca de mine era vorba :)) Testoasa ce sunt :)

5. Tot la festivitatea de premiere, un gest frumos - toate fetele am fost invitate si am primit cate o floare la ghiveci, cu ocazia apropierii zile de 1 Martie. Acolo, cu floarea in mana, fata din stanga mea imi sopteste:
- Te-am vazut la inot, chiar ma intrebam "Oare fata asta mai poate?"
Na, nu mai puteam, dar ce aveti oameni buni, chiar asa de evident a fost? =))

Si cu asta s-a incheiat episodul primului meu triatlon. Urmeaza, peste 2 saptamani, Campionatele Nationale de Sala, unde vreau sa scot un rezultat bun la 3000m. Sa-mi tineti pumnii, va rog ;)

Raport de curse: Campionate Municipale

Stiam ca in aceasta perioada au loc campionatele municipale si nationale de sala. Eu n-am intrat niciodata intr-o sala de atletism, asa ca prea mult nu m-au entizuasmat intr-o prima faza. In plus, data concursurilor s-a tot modificat, asa incat nici nu le-am mai luat in plan.

Pana la urma, aflu ca proba de 3000m sala nimereste tocmai intr-o sambata in care nu aveam ceva anume programat. De fapt, aveam pe planul de antrenament pentru Connemara un long run, dar m-am gandit ca merge sa il fac dupa concursul de 3000m. Fane m-a intrebat si daca nu cumva vreau sa merg si la concursul de cros de duminica (la o zi dupa proba de la sala), dar cum stiam ca am de facut long run-ul, am zis pas.

Am stat cuminte toata saptamana dinaintea cursei. M-am odihnit, m-am hranit bine :) aveam deja 3 week-end-uri consecutive de efort destul de intens, asa ca n-am mai insistat cu antrenamente. Si a venit si ziua de sambata.

Vreau sa mentionez clar cateva lucruri. De exemplu, am aflat cu aceasta ocazie ca in Romania exista doar 2 (doua! deci n-am uitat nicio cifra) sali de atletism - una in Bucuresti (pista de 180m) si una in Bacau (din cate am inteles ar fi de 400m). Si cu aceasta ocazie mi s-a spulberat orice sansa de a ajunge din greseala (v-am zis ca ma orientez prost? :D) din alta sala decat trebuie :D Ce mi s-a mai parut interesant - dat fiind ca e tura scurta "ovala" si se alearga in viteza, pe laturile mici pista e inclinata - poate ati vazut curse de ciclism de pista - ceva de acel gen :) daca prinzi culoarul de pe interior nu simti mare diferenta, dar daca iei un culoar din margine (mi-am facut incalzirea pe ultimul culoar) simti cum urci si cobori de 2 ori per tura :) ciudat.

Sambata dimineata am ajuns sa sala, impreuna cu Ilariana si Csabi. Am facut apelul, am platit ce era de platit (seniorii si veteranii platesc pentru aceste concursuri - suma oarecum modica, 10 lei, dar vorbim de principiu aici :D), si m-am pregatit de incalzire.

Startul era programat pentru ora 14. Nu stiu ce s-a tot intamplat, eu mi-am facut incalzirea pentru ora 14, dar nu parea sa se organizeze ceva pentru noi la acea ora. In aceeasi zi in sala aveau loc si diverse probe de juniori, asa ca era destul de mare "debandada" pe-acolo ;)

Hotarasem sa tin 4min30sec per kilometru cat mai mult timp - acesta era planul :D stiam ca pot sa tin acest ritm aprox 2 km, dar nu stiam cum o sa ma comport dupa. Deh, lipsa antrenamentelor pe aceasta distanta... Dupa cum m-a sfatuit Fane, mi-am impartit frumos distanta la lungimea pistei, si mi-a iesit ca ar trebui sa "tin" cam 51 secunde per tura - aveam de facut in total 16 ture si 120m.

Din diverse motive, fetele ma tot rugau sa nu pornesc tare :D nu mi-a fost clar motivul temerilor lor :) oricum, Florentina anuntase ca vrea sa tina peste 50 sec/tura, deci m-am gandit ca ar fi ok sa stau pe langa ea la inceput, si apoi sa vad ce fac in functie de cum ma simt. De asemenea, mai calculasem ca de la punctul de start pana la primul cronometru ar fi trebuit sa fac cam 12-13 secunde.

Buuun. Startul ca de obicei la aceste campionate m-a luat prin surprindere. E un fel de "Pe locuri, start!" intr-o succesiune foarte rapida :) Am plecat impreuna cu niste juniori despre care stiam ca alearga tare, asa ca i-am lasat sa se duca :D Oana a luat-o si ea inainte, Florentina la fel... eu in spatele Florentinei. Ajungem spre primul cronometru - vad 8 secunde in loc de 12. Zic - stop, prea tare. Incetinesc. Tura continua, fetele se tot departeaza de mine, Florentina ajunge la linia de start (deci termina prima tura) - ma uit la cronometru - 43 secunde. Zic - nu, nu pot tine viteza asta, mai incet. Si am lasat pe toata lumea sa se duca oricum s-or duce, eu stiam ca nu trebuie sa scad sub 50 secunde per tura, asa ca acolo m-am limitat :) dupa cateva ture (vreo 4) am ajuns-o din urma pe Florentina, si pana la finalul cursei am mai facut 2 depasiri. Evident, si eu am fost depasita - juniorii si Oana :) primele vreo 8 ture am reusit sa imi tin bine calculul secundelor per tura, dupa care la un moment dat am pierdut sirul calculelor. Asa ca am avut vreo 3 ture in care banuiesc eu ca m-am cam apropiat de 60 de secunde, ca mi se parea ca vad la fiecare tura aceeasi cifra la zecile de secunde :) pana la urma am reusit sa accelerez putin, Oana ma ajunsese deja din urma cu o tura... dar dupa ce ca pierdusem calculul cronometrului, pierdusem si numarul de ture (in mintea mea erau 2 elemente perfect sincronizate :D). La finish era un aparat care numara turele, dar turele primului :D si cum ma ajunsese din urma, era clar ca eu mai aveam niste ture in plus, dar cum nu am fost atenta de cate ori m-au ajuns, nu stiam nici cate ture mai aveam. In plus, nici arbitrii nu m-au ajutat, ca ridicau mereu din umeri cand era vorba sa imi spuna cate ture mai am.

La un moment dat calculez eu ca as mai avea 3 ture. Calculul timpului il pierdusem de mult, cam renuntasem sa mai mai uit la cronometru, incercam totusi sa prind la linia de start de fiecare data o cifra mai mica la zecile de secunde decat cifra retinuta din tura anterioara :) Si pe cand calculam eu ca mai am 3 ture, trec de finish, arbitrii ridica din umeri, si apoi aud strigand in spate dupa mine: Patru! Eram destul de terminata, si singurul lucru care imi tinea energia pe linia de plutire era ideea ca mai am doar 3 ture :d asa ca m-am cam lovit in psihic acest numar :D am continuat tura hotarata ca data viitoare cand trec pe langa ei sa le spun ca eu am numarat ca as mai ramane doar cu 2, cand ... trece Oana din nou pe langa mine si ii suna clopotelul.

Clopotelul indica ultima tura. Deci, facand un calcul simplu, Oana ma ajunsese de 2 ori, plus mai avea o tura - clar eu mai aveam 3, deci arbitrii avusesera dreptate. Nu mai tin minte foarte clar cum au trecut acele ture, dar m-au terminat :) am reusit totusi sa o accelerez pe ultima :) Timp final: 14:45.78 :)

A doua per total la veterani, prima la categoria mea de varsta (de fapt si singura inscrisa in aeasta categorie). Timpul slab, dar sper ca la nationale (care vor fi pe 9 martie) sa reusesc sa gestionez ceva mai bine cursa. Macar sa nu pierd sirul "secundelor", ca sa ma pot orienta dupa ele. Ma voi declara multumita daca voi reusi sa tin ritmul de 4:30 pana la capat.

Dupa cursa vroiam sa merg in Herastrau sa imi fac long run-ul programat. Am oprit totusi inainte sa mancam ceva. In acest timp imi suna telefonul - Fane ma ruga sa renunt la long run si sa merg duminica (a doua zi) la Campionatele Municipale de Cros, 5000m, ca sa intregesc echipa (e nevoie de 4 membri pentru a intra si in clasamentul pe echipe). M-am gandit, m-am socotit... stia ca facusem cursa de 3000 deci imi era clar ca nu avea foarte mari asteptari de la mine :D plus ca, de aceasta data, era vorba de curse de seniori (adica sub 30 de ani) si imi era clar ca in astfel de clasamente n-am sanse sa ma plasez foarte onorabil :D

Pana la urma zic - hai, fie, pentru echipa :) asa ca m-am dus frumusel acasa si m-am hidratat, hranit si odihnit :) m-am dat peste cap sa fac rost si de un gel, cu gandul ca poate n-o sa am destula energie pentru cursa de 5000. Pana la urma am uitat sa-l iau :D

Duminica - m-am prezentat din nou la sala. Noroc ca m-a sunat Fane, ca eu credeam ca apelul se face in acelasi loc unde se facuse sambata, si ramaneam pe-afara :D deci pana la urma am facut apelul si am iesit la incalzire. Am discutat cu Lidia, a zis ca pleaca la 5 minute si ceva - la nationalele de pista in vara ma intrecuse cu aproape o tura de pista, stiu ca a terminat undeva pe la 27 min. M-am gandit ca e un ritm numai bun pentru inceput, asa ca am hotarat sa ma lipesc de ea prima tura (aveam de facut 3 ture si ceva) si apoi sa vad ce fac in functie de cum ma simt.

Si start! am ramas incet, impreuna cu Dana si Lidia. Dana ne mai spunea din candin cand ritmul :) am ramas cu ele pana cand am auzis un 5:26. Atunci am hotarat ca pot si mai repede, asa ca am luat-o inainte. Probabil nu cu mult, ca le-am auzit inca multa vreme pasii si respiratiile in spate :) Si mi-am ascultat telefonul - pornisem Endomondo si imi indica pace-ul dupa fiecare kilometru. Am mers cam cum am simtit, am vrut sa ma incadrez intre 5-5:15, si speram sa pot accelera putin pe ultimii vreo 300m. Si treaba a mers de data asta exact cum am calculat-o :) Urmarind inregistrarile dupa GPS, am avut cam 5:15 pe primul km, apoi am scazut la 5:09-5:06, pentru ca ultimii 800m sa ii fac in ritm de 4:50 (telefonul meu n-a ajuns la 5000m :) ). Pana la urma, locul 3 seniori cu timp oficial 25:00. Iar echipa a prins locul 1 :)

Acest pozitii reflecta de fapt starea atletismului feminin romanesc la tineret/seniori. Avem locul 1 pentru ca am fost singura echipa completa la fete - toate peste 30 de ani, una racita, 2 cu curse de 3000 facute in ziua anterioara. Echipa formata ad-hoc. La individual, la tineret a fost o singura inscriere, la seniori tot o singura inscriere sub 30 de ani, plus noi, cele 4 de 30+ (dintre care 3 de 35+, eu sunt cea mai tanara :D). Apoi, avem doar 2 sali de atletism in tara - cam pe unde vrem sa se antreneze cei de la care avem atatea asteptari la olimpiade si campionate europene/mondiale?

Ar fi foarte multe de spus, dar sunt convinsa ca nu e nevoie sa le spun eu :)

Pana una-alta, sambata asta voi participa la primul triatlon (sper :D), iar peste inca 2 saptamani urmeaza nationalele de sala, unde vreau din nou proba de 3000m :) Va rog sa-mi tineti pumnii! :)

Raport de cursa: Semimaraton Gerar 2013

Si uite-asa au inceput concursurile de 2013. Pana nu demult iarna nu se intampla mai nimic (sau cel putin nu stiam eu sa se intample ceva), acum parca dintr-o data au rasarit evenimentele de iarna ca ciupercile dupa ploaie :) Semimaraton Gerar (ajuns deja la a 3-a editie), WinterTri (a doua editie), UltraSwim (un eveniment caritabil, voi reveni cu detalii intr-o postare ulterioara), cursa de ciclism in salina (din pacate in aceeasi zi cu WinterTri)... Sincera sa fiu chiar ma bucur, ca incerc sa ma mentin in forma (de fapt chiar sa imbunatatesc forma :D) pentru Connemarathon, unde sunt inscrisa la ultra.

Revenind la Gerar - in a doua jumatate a lunii decembrie am reluat discutiile cu colegele de echipa de anul trecut, sa mentinem echipa si sa ne imbunatatim timpul. Visul era pe la 2 ore, dar de la un moment dat, eu cel putin, mi-am dat seama ca era destul de greu realizabil.

Am reluat (dupa o pauza de vreo 2 luni) antrenamentele in perioada sarbatorilor. Mi-am dat seama ca in 2012 am inceput sa alerg mai repede, dar am pierdut din partea de anduranta - practic, mai repede, dar mai putin. Plus ca, din cauza pauzei, nu mai reuseam sa alerg distante mai mari fara sa fac pauze de 1-2 minute la cativa km.

Am reusit, totusi, si un antrenament de 10 km in 53:46. Dar era clar ca nu pot, sub nicio forma, sa mentin viteza pe o distanta mai mare...

Am iesit la niste alergari si cu fetele. Din pacate pentru ele si pentru echipa, prima alergare venea dupa o "aroganta" de-a mea de a inota 2000m (revin cu detalii :D) si n-am prea tinut pasul cu ele, iar a doua n-a fost prea lunga ca era deja cu o saptamana inainte de concurs si mai vroiam si sa inot putin (ma inscrisesem deja la UltraSwim).

Cu o zi inainte am fost la pregatiri, ca orice voluntar interesat sa iasa concursul bine :) am luat si kitul, in care am gasit lucrusoare dragute si utile :) In dimineata cursei cam aveam emotii, dar eram si relativ relaxata stiind ca ma odihnisem si facusem destul de bine si carboloadingul (aici am eu cea mai mare problema :D).

Si - start! Dana avea ceasul, Adina hotarase sa se lase la ritmul nostru. Dana propusese sa pornim la ritm de 6 si apoi sa acceleram, dar am pornit, evident, cu multimea, la vreo 5:15 :D Adina vazuse in fata niste echipe de fete, si cum tuturor ne cam zbura gandul spre un loc 3, a pornit in depasire si noi am urmat-o fara sa cartim :D dar era clar ca strategia "pornim cu 6" se dusese de rapa inca dinainte sa inceapa :) Am urmarit si echipele din fata cand am avut posibilitatea, si am numarat cele 2 echipa despre care stiam deja ca erau mai bune decat noi, dar n-am mai vazut vreo alta echipa feminina in fata noastra. Mai stiam ca am depasit 2 echipe si ca inca mai era una in spatele nostru, si cele 6 echipe feminine pe care le stiam inscrise aveau, in mintea mea, o ordine clara :D

Primele 2 ture au mers destul de bine. Am incetinit pe urcari, ne-am "dat drumul la picioare" la vale :) pe la jumatatea primei ture m-am trezit, ca orice alergator prost, cu un siret desfacut - l-am legat la masa de alimentare, dar oprirea aplecata (ghemuita chiar) mi-a cam taiat respiratia si ritmul, mi-a mai luat ulterior aproape un kilometru sa reintru in ritmul fetelor.

La turele 3 si 4 am inceput sa resimt ritmul rapid din prima tura. Am facut totusi 10 km in putin sub 1h, dar mai aveam inca pe-atata de facut. Si plus 1 km bonus, la 20 alergati :)) La mesele de alimentare am incercat sa combin izotonic cu ceai, si am mancat si cateva bucatele de mar (stiam sigur ca nu pot manca banana). Am luat si o bucatica de glucoza, dar tare greu se mesteca in conditii de "gerar" :)

Turele 5 si 6 - greu. Cel putin pentru mine. Au inceput si niste dureri diverse. De la un moment dat am intrat in starea de "pilot automat", nu mai gandeam bine, se cam dusesera carbohidratii si incepeam sa simt picioarele grele, dar au disparut si durerile :) simteam in picioare orice diferenta de nivel, oricat de mica - pff, grea a fost portiunea din zona portii de start/finish :D in conditii normale n-as simti ca era urcare foarte usoara, dar pe ultimele 2 ture mi se parea versant montan de-a dreptul :))

Pana la urma am trecut linia de finish in 2h11. Mai bine cu 15 minute decat anul trecut, dar nu suficient de bine cat sa urcam pe podium (au fost 3 echipe inaintea noastra). Evident, acelasi sentiment de frustrare de anul trecut, cand unul din arbitrii ne-a spus toata cursa ca am fi pe locul 3, si la sfarsit am constatat ca eram pe 4 :)) de data asta n-am mai intrebat arbitrii, am numarat noi, dar ... n-am numarat bine :))

Evident, digestia mea s-a revoltat pe combinatiile incercate, asa ca probabil pe viitor raman la vesnica mea limonada cu miere, pe care va trebui sa mi-o prepar de acasa :D asta e. La Connemara de exemplu ni se da voie cu ce vrem, in 3 puncte pe traseu (pe care le alegem noi), si cum temperatura va fi rezonabila (adica nu s-ar "strica" o limonada), parca m-ar bate gandul sa imi pregatesc bidonase de limonada asa cum imi trebuie mie :)

Ma bucur totusi ca Adina inca vrea sa mentinem echipa si pentru anul viitor :) dar cu speranta ca ne antrenam impreuna mai din timp, nu doar in ultimele 2 saptamani :) Da, I'm in :D dar daca si la anul iesim tot pe 4, ma las de semimaraton si ma bag la cros, macar nu mai incurc pe nimeni :))

Saptamana de dupa cursa - oaresce febra musculara la picioare, si o foame de lup. Da'  de lup de'ala mare :D si inca nu mi-a trecut :))

Multumesc fetelor pentru echipa, multumesc organizatorilor Gerar-ului si RoClubMaraton, multumesc voluntarilor :) sa ne vedem cu bine si la editia urmatoare! :)

Raport de voluntar - Maratonul International Bucuresti 2012

Anul trecut glumeam, intrucat in cadrul acestui eveniment am alergat asa:

2009 - maraton
2010 - semimaraton
2011 - stafeta

Urma 2012 cursa populara si apoi in ordine descrescatoare cursele de copii :D

N-a fost chiar asa. A fost mai rau :P Intrucat sambata am biciclit la Romanian Corporate Sports - MTB, am hotarat ca duminica va fi zi de pauza de efort, si am ales sa stau la standul Ro Club Maraton in cadrul Expo Maraton.

A fost o perspectiva complet noua pentru mine - e pentru prima data cand nu vad nimic de pe traseu :) si pentru prima data cand chiar sunt sigura ca nu ma voi gasi in vreo poza de pe traseu :D (nu ma gasesc de obicei pentru ca nu sunt prea fotogenica, mai ales in conditii de efort, dar ma caut mereu plina de emotie :D) dar ma bucur ca am putut oferi suport "administrativ" alergatorilor :) din club sau din afara lui.

Ar fi 2 lucruri de mentionat, cred ca au fost ambele premiera la aceasta editie:

- pacemakerii :) eu am beneficiat de aprijinul lor la Roma in 2012, si mi-au prins tare bine :) Poate as fi putut sa ma bag la 5h, intrucat am 2 maratoane in ultimii ani alergate sub 5h :)

- punctele mobile de hidratare - pe biciclete - asta mi-ar fi placut si mai mult decat pacemakerii. Dar na, deja alesesem sa stau la stand, si nu se oferise nimeni sa-mi ia locul :) am beneficiat de un astfel de ajutor in 2011 la Maratonul International Cluj, si de atunci mi-a ramas in gand sa-mi iau "revansa" si sa ajut si eu pe cineva la fel cum am fost ajutata. N-a iesit acum, dar pandesc alta ocazie ;)

Felicitari tuturor participantilor - finalisti sau temerari :) si la mai mare! ;)

Raport de cursa - Romanian Corporate Sports MTB 2012

Am aflat de aceasta cursa in vara, cand inca eram la Romtelecom. Si pana la urma am facut echipa cu Andreea, eu ca invitat, in combinatia Romtelecom - CVT / SII Romania.

Antrenamente nu prea am facut. Acum vreo luna am iesit cu Cristi la o cursa care s-a vrut de vreo 35 km, dar s-a dovedit pana la urma sub 30 :) Bineinteles, abia am reusit sa ma tin dupa el (nu v-am spus ca si-a luat un 29-er, nu? dupa ce mi-a rupt schimbatorul :D pai numai din marimea rotilor castiga cativa cm la fiecare rotatie fata de mine, unde mai punem diferenta clasica intre masculin si feminin ;) Intre timp am mai alergat, si week-endul trecut am hotarat sa dezghet bicicleta intr-o plimbare prin Bucuresti. Plimbarea respectiva s-a dovedit pana la urma a fi un total de vreo 60 km ciclism (pe sosea cu MTB-ul), plus vreo 6 de alergare, plus vreo 40 de minute in bazin, unde printre altele am facut si vreo 250m legati (dupa care a trebuit sa fug ca aveam programare la coafor :D). Da, stiu, nebuna zi ;)

Si cu aceste antrenamente in picioare, m-am prezentat ieri dimineata la start. N-am facut o recunoastere a traseului, dar la cum stiu eu Baneasa, nu am simtit-o ca un pericol prea mare. Motiv pentru care chiar m-a uimit faptul ca organizatorii asteptau primii sositi in 2h30 - eu imi calculasem ca pana si noi vom termina sub acel timp :D

Dimineata, inainte de start. In primul rand mi-am luat un fel de mustruluiala de la un domn aflat intr-o masina, m-a intrebat de ce am parcat pe spatiu verde daca tot merg cu bicicleta. Oarecum m-a blocat, nu din cauza ca n-as fi avut nimic sa ii raspund, ci pentru ca aveam prea multe si nu mai reuseam sa le ordonez :D da, nu e frumos sa parchezi pe un spatiu verde, dar pur si simplu acolo stiam ca era loc (tot acolo am parcat si la Prima Evadare si la Skoda Velo Challenge, a devenit un fel de loc al meu de parcare la cometitiile de ciclism din Baneasa :D). Pe langa asta, mi se parea cam ciudat domnul lup moralist, care imi spunea mie toate astea stand intr-o masina, la relanti. A plecat satisfacut, cu o atitudine specifica "nu e nevoie sa raspundeti". Asta e, ce mai pot spune... promit sa mai pun un petic de iarba in plus pe undeva ca sa-mi compensez parcarea...

Am recuperat-o si pe Andreea, si impreuna si cu Andrei si colegul lui ne-am asezat in plutonul de start. Am incercat sa cautam un loc cam la 1/3 de linia de start - eu ma simteam cam asa de rapida, desi Andreea ma avertizase oarecum ca nu e sigura ca poate tine mai mult de 15 km/ora medie pe acea distanta. Putin m-a debusolat (eu voiam ceva mai mult), dar in fond si la urma urmei eram o echipa, si trebuia sa tinem cont una de alta. Am hotarat sa merg eu inainte, si daca o iau prea tare, mai incetinesc sa o astept, si tot asa...

Si s-a dat startul. Intrucat nu participasem la sesiunea de incalzire coordonata de organizatori, am hotarat ca prima tura sa nu o tragem prea tare, ca sa nu avem nici probleme fizice, si sa fim si sigure ca ducem cursa pana la capat intr-un mod rezonabil. Ne stabilisem ca strategie inainte sa nu ne oprim deloc, iar alimentarea/hidratarea sa le facem din mers, la o viteza ceva mai mica.

Ar fi fost bine sa facem niste ture de recunoastere impreuna. Asta, pentru ca n-aveam idee la ce viteza sa o "trag" pe Andreea :) am vazut totusi ca reuseste sa se tina dupa mine la un 17-18 km/ora, si am incercat sa merg cat mai constant la viteza respectiva asa incat sa nu o pierd :) bineinteles, eram intrecute in general de baieti, dar pana la jumatatea primei ture am ajuns si noi si am intrecut 2 echipe feminine.

La un moment dat, o fata m-a avertizat din spate ca vrea sa ma depaseasca pe stanga. M-am tras pe partea dreapta a cararii sa ii fac loc. Totusi, cand a ajuns langa mine, din diverse motive s-a intamplat ca ghidonul ei sa se suprapuna peste al meu, si sa zburam amandoua - ea spre stanga, eu spre dreapta. Am tras un tipat pe care probabil l-au auzit si baietii mei (care alergau de zor la cursa copiilor la MIB), dar am reusit sa ma mentin in sa, desi am iesit de pe traseu printre pomi. Domnisoara respectiva a cazut putin, dar s-a ridicat repede. Am inteles ca a spus in spate ca eu as fi tras de ghidon stanga - nope, am suficienta experienta sa nu fac asa ceva :) poate ca totusi poteca serpuia stanga acolo si eu as fi urmat poteca, dar in mod cert am stat pe partea dreapta a potecii. E o diferenta...

Pana la urma, pe ultimii km de pe traseu, am prins liber in fata, asa ca am marit putin viteza, cu strigate periodice de asigurare ca n-am pierdut-o pe Andreea in urma. Si am ajuns sa terminam prima tura, si sa facem intoarcerea pe traseu. Abia la punctul de alimentare (la km 12) am avut o revelatie - nu imi era sete, si de fapt nici nu prea transpirasem, si abia simteam ca m-as fi incalzit :D ce mai stiu sigur este ca la iesirea pe asfalt mi s-a spus ca aveam 44 minute, si atunci mi-a incoltit ideea unui negative split :D

Andreea a luat si un pahar cu apa, l-a baut din mers, si am bice spre tura a 2-a. De data asta fara inghesuiala, dar cum inca aveam in cap viteza de 15 km/ora pe care m-o daduse Andreea inainte de start, imi era teama sa dau bice prea tare inainte. Totusi, undeva pe la 1/3 din tura 2, Andreea mi-a strigat din spate ca pe poteca dreapta pot sa dau mai tare ca se poate tine dupa mine :) Nu va pot spune cum mi-a crescut inima cand am auzit-o, si am hotarat atunci sa imi iau cu adevarat in serios rolul de iepure :) n-am fortat totusi prea tare, ca nu stiam sigur cum poate duce Andreea distanta, si nu aveam de gand sa clacheze pe tura 3 :)

Traseul - sa fiu sincera nu mi s-a parut dificil deloc. La o adica, e facut pentru zona Corporate. M-a uimit prin potecile alese - la o inghesuiala de peste 500 de persoane pe traseu ma asteptam la poteci mai late :) ceea ce mi-a placut totusi foarte mult a fost "serpuiala" cararii alese - la celelalte concursuri parca au fost mai drepte si cu unghiuri de 90 de grade :)) eh, la atata serpuiala printre pomi m-am ales si cu oaresce febra musculara la spate :D

Dar sa revenim. Dupa cum ne-am inteles inca de la start, pe finalul turei 2 am incetinit pentru ca Andreea sa manance un baton energizant (eu nu simteam nevoia de ceva energizant), si la punctul de alimentare a mai baut un pahar de apa. Am baut si eu cateva guri din limonada pe care am pregatit-o de acasa, am plimbat-o toata cursa si pana la urma am baut-o dupa finish :) La iesirea pe asfalt la finalul turei 2, un baiat arbitru ne-a intrebat la ce tura suntem - i-am spus ca 2 (nu cu mult in urma ne ajunsesera din spate baietii castigatori), iar Andreea a intrebat daca mai sunt fete in fata - ni s-a spus ca nu :) totusi, la intoarcerea spre tura 3, am vazut spre sosire o echipa de fete din cele depasite de noi pe tura 1, deci... am hotarat ca avem un loc de pastrat, oricare ar fi fost el :) Motiv pentru care pe tura 3 am hotarat sa trag(em) la maxim, ca oricum nu mai conta pastrarea energiei :)

Si am mai crescut un pinion, iar pe portiunile drepte am trecut pe foaia mare :) Am constatat ca Andreea se tinea eroic dupa mine :D si asta mi-a dat curaj sa trag intreaga tura asa. Am incetinit de 2-3 ori cand simteam ca am luat-o prea mult inainte, dar deja eram mandra de cum se tinea dupa mine, dat fiind ca deja trecusem de 30 de km si reuseam sa mentinem o viteza semnificativ peste cea propusa la start ;)

Si pas cu pas si pedala cu pedala ne-am indreptate spre finish. Cu vreo 2 km inainte de finish am intalnit o echipa de fete despre care am banuit ca sunt cu o tura in urma noastra. Am trecut de ele, si am ajuns la linia de finish. Inainte de cursa ii propusesem Andreei sa trecem linia de finish tinandu-ne de mana, asa ca am lasat-o mai moale cu viteza si am intins mana spre ea cu gandul ca mi-o prinde. Am uitat de factorul oboseala - Andreea a zburat pur si simplu pe langa mine fara sa aiba vreo treaba cu mana mea :)) La iesirea pe asfalt, baiatul care ne intrebase inainte la ce tura eram ne-a spus ceva de genul - "un castig foarte frumos", iar la ultima curba am auzit un arbitru spunand "prima echipa de fete", asa ca, in acel moment, ne-a incoltit ideea ca poate chiar am terminat primele :))

A mai durat o vreme pana sa se afiseze rezultatele ... si primele eram! :) Echipa de fete pe care o vazusem in spatele nostru la finalul turei 2 a ajuns la mai putin de 2 minute dupa noi, deci bine am facut ca am tras tare pe ultima tura (scuze Andreea, dar vezi ca pana la urma ai reusit :D) Am obtinut un timp de 2:15 intre start si finish, ceea ce duce la aprox 45 minute/tura - poate n-a fost negative split, dar sigur a fost cel putin constant :) daca am rabdare intr-o zi sa calculez datele din Endomondo per tura, o sa aflu si asta (desi pe alocuri a pierdut din semnal si a mai pus "de la el", nu stiu pe ce principii) :D oricum, viteza medie e peste 16 km/ora, asta e sigur :D

A urmat o premiere foarte frumoasa, in special prin oamenii care au facut-o :) campioni in ciclism, dintre care cel mai important (pentru mine) - Eduard Novak :) categoric, faptul de a-mi pune el medalia dupa gat (nici n-ar fi contat ce scria pe ea) e cel mai frumos lucru care se putea intampla in viata mea de sportiv amator :) De asemenea, a mai fost si Razvan Juganaru - de fapt el s-a ocupat de intreaga parte tehnica a concursului.

La finalul premierii ni s-a luat si un interviu - dar nu stiu cine - organizatorii sau vreo televiziune, si am senzatia ca am dat niste raspunsuri atat de stupide (eu recunosc ca nu prea imi functioneaza creierul imediat dupa efort), incat ... multumesc pentru intentie, scuze daca v-am dat de lucru ca sa iasa un montaj cat de cat ... :D asta e, data viitoare intrebati-ma la inceput ca sa am timp sa si gandesc inainte sa raspund :))

Multumesc fotografilor, si deocamdata 4 poze - 2 de-ale mele si doua de la FreeRider.ro :

 

 P.S. sa nu uitam, si Alex a avut o zi sportiva - a alergat (impreuna cu Cristi) 500m la Cursa Copiilor in cadrul Maratonului International Bucuresti:

Cam asta a fost. E probabil incununarea de succes a anului meu sportiv 2012, ca nu mai am planificat nimic important :)

Si un Later Edit, ca nu se poate sa nu ramana in istorie: cam de vreo jumatate de viata, de cand am inceput sa ma uit pe la cursele de Formula 1, unul din marile mele vise a fost sa urc pe un podium, sa primesc o sampanie, si sa "alcoolizez" cu ea pe toata lumea din jur. Sambata am avut aceasta ocazie - am urcat pe podium, am primit sampania, si ... n-am reusit sa o desfac. Si ca sa nu fiu penibila pana la capat, la un moment dat am renuntat sa mai incerc :) asta e, musai sa mai castig un concurs, ca (si) acest vis se vrea implinit ;)

Si later edit 2: pana la urma am aflat si care era treaba cu filmul - e pe site-ul organizatorilor :)

Update :)

N-am mai scris de mult, dar am lipsit oarecum motivat :) si ca sa va explic cum sta treaba:

1. Pe 21 iulie am terminat cursa Hobby de la 7500 Bucegi. Tot impreuna cu Ana, ca anul trecut :) desi intentia mea era sa terminam pe lumina, ne-a prins intunericul aproape de final, dupa care am mai ratacit aiurea vreo 45 de minute pe ultimii km. Pana la urma am terminat cu vreo ora mai bine decat anul trecut, si cu complet alte sentimente :) Ma bucur ca am rezistat mai bine decat anul trecut (genunchii) si nu m-am simtit chiar asa "praf" la final :) totusi, la finish m-am ales cu un carcel serios, dupa care am tot continuat cu carceii inca vreo 2 saptamani... abia acum par sa imi revin, in sensul ca nu mai simt nici ca "ar urma" o contractie musculara.

2. Pe 23 iulie am luat avionul spre Paris. Unde am stat 3 saptamani, intr-un training pentru noua firma la care lucrez :) N-am stat chiar in Paris, si ajungeam la hotel seara cam rupta de oboseala, plus ca m-am refacut mai greu dupa 7500 ... pe scurt n-am alergat deloc. Dar in cele 2 week-enduri petrecute pe-acolo m-am plimbat muuuult pe jos - Versailles, Paris, Fountainbleu, Luvru. Cate cel putin 15 km in fiecare zi :D (si ma intreb de ce nu mi s-au oprit carceii :D)

3. Ieri am iesit la alergat, dupa practic o luna de pauza. Viteza mai mica decat as fi vrut - am inceput bine dar am pierdut pe parcurs - si distanta mai mica - pe la km 5,5 a inceput sa ma doara genunchiul de care eram mandra ca rezistase la 7500. Si am decis sa ma opresc la km 6, am hotarat ca mai bine mai putin decat sa ajung sa ma accidentez.

4. Am hotarat sa fac din nou maratonul intreg la MIB. Ca deh, am la activ mai multe maratoane montane decat de sosea, si chiar nu sunt fan maratoane montane :) deci urmeaza maratonul [de alergare] nr 8 al carierei mele :)

Si cam atat :)

Invitatie: Campionatul National de Seniori 2012

Preiau si eu invitatia lui Gabi, de a aduce zilele astea in prim plan Campionatul National de Seniori la atletism. Asta pentru ca... m-am saturat de fotbal :) Hai, anul asta suntem mai norocosi, cu Olimpiada, luna asta cu Turul Frantei etc. Dar per ansamblu, daca luati un set de stiri sportive, majoritatea covarsitoare au tangenta cu fotbalul. Ah, asta nu inseamna neaparat ca sunt stiri despre fotbal, decat ca ... au tangenta. Ca de exemplu cum si-a schimbat culoarea parului o sotie de fotbalist nu cred ca e stire sportiva "adevarata" :)

Revenind, vorba cuiva, la mutoanele noastre, Gabi ne propune sa devenim "jurnalistii alergatorilor". Imi place ideea, asa ca voi face tot posibilul sa ajung si eu pe stadionul Dinamo, joi sau vineri seara (dupa serviciu) si sa "transmit" de la fata locului macar o parere :) Mai ales ca, dupa cum bine a observat Gabi, pe acelasi stadion am alergat si eu la Corporate Games :)

Programul campionatului este aici. Intrucat inca nu stiu exact la ce ora sau in care zi reusesc sa ajung, nu pot sa promit o anume proba. Imi plac in general stafetele de alergare, atat de 4x100 cat si de 4x400, care sunt seara destul de tarziu, una joi iar cealalta vineri :) Totusi, intrucat "jurnalisti ai alergatorilor" s-au declarat deja mai multi - Gabi, Marian, Oana, eu cred ca voi incerca sa fiu un "jurnalist al saritorilor" - lungime, triplusalt, inaltime, prajina :) Mai ales ca tocmai zilele trecute ma uitam la TV la Campionatele Europene de la Helsinki, si am mai "prins" una-alta si despre saritura cu prajina si saritura in lungime :)

Cine mai vine? :)

Raport de cursa: Skoda Velo Challenge 2012

Eh, de cand va tot amenint ca va povestesc cum a fost :) am hotarat ca pana imi fierb siropul si duleata de capsuni va povestesc si despre asta :D

Despre editia 2011 v-am povestit la vremea ei :) pentru 2012 m-am hotarat sa formez o echipa feminina, cu pretentii la podium. Si timp de un an de zile mi-am tot facut planuri, le-am tot schimbat... si pe cand ajunsesem la o potentiala formula de echipa, se apropia luna iunie si nu aveam vesti ca s-ar mai face concursul :)

Si dintr-o data, yupiii, anuntul ca s-au deschis inscrierile. In prima faza nu stiam daca avem suportul total al companiei, dar am hotarat sa ne inscriem chiar si individual, nu prin firma, in cel mai rau caz. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, ca de obicei, asa echipa bine calculata de mine era de fapt formata din mine, Andreea, si 2 locuri vacante :) pe Silvia am gasit-o repede pe listele de la Prima Evadare, dar pe Simona am gasit-o destul de greu :) Dar am reusit, si pe cand am format echipa am obtinut si sprijinul companiei :) si iata-ne inscrise :D

Cu o saptamana inainte de concurs am iesit impreuna (Andreea, Simona si eu) la o tura de recunoastere. Eu aveam probleme cu franele (inca aveam doar bicicleta veche, pe Bica), si am hotarat sa mergem mai incet, sa studiem traseul, dupa care imi duc si eu bicicleta la reglat. Pana la urma, cum au venit si baietii cu noi si au fost cam nerabdatori, am facut traseul mai repede decat planificat si l-am si gresit. Dar am zis ca na, n-are ce sa fie asa de rau in portiunea pe care n-am vazut-o :)

Cu cateva zile inainte de concurs s-a modificat si traseul - s-a scos bucata de noroaie. Din pacate. Ca mie mi-ar fi placut sa ramana, ca sa "filtreze" putin MTB-istii adevarati de ciclistii de asfalt :) traseul s-a lungit cu vreo jumatate de km, dar acum devenise mult mai rapid :)

Bineinteles, cum am tot visat la podium, am studiat si concurenta :D pe site-ul de rezultate de concursuri. Am descoperit astfel echipa Infinity despre care stiam ca are 2 fete bune... si am mai gasit inca vreo 2 echipe cu 1-2 fete (foarte) bune, dar restul nu apareau pe site (nu sunt toate concursurile incarcate acolo, iar lipsa unui nume de pe site nu inseamna ca nu se descurca pe traseu :D). Si dupa ce m-am tot perpelit pe tema asta, am hotarat sa mergem in ordinea: eu, Simona, Andreea, Silvia.

Surpriza mare a venit din partea lui Cristi, cu 4 zile inaintea cursei: o bicicleta noua :) Muuuult mai buna :) o cheama Fulger :) Stiu, nu e indicat sa faci concursul cu bicicleta noua, e bine sa fie cat de cat rodata, sa fii obisnuit cu ea... dar dupa vreo 3 iesiri scurte de acomodare am hotarat ca imi asum riscul si merg cu ea :) Ah, dupa tura de recunoastere, dupa ce am lasat bicicleta veche la service, mi s-a furat si telefonul, si tot Cristi m-a ajutat cu un telefon nou, cu GPS, deci puteam inregistra si cursa cu el :)

Dimineata cursei. Am mancat, am incarcat bicicleta in masina si am pornit spre start. Eram relaxata ca nu ma suna nimeni - am aflat la start ca fetele de fapt erau in culmea stresului ca nu imi suna telefonul :D deh, eroare de telefon si/sau retea :)

Eu am plecat destul de tarziu spre linia de start. Au fost cateva anunturi cam derutante privind momentul startului, iar pe cand m-am dus eu in zona n-am mai avut loc sa ma strecor mai in fata, cum imi planificasem. asa ca m-am strecurat unde am putut, si am hotarat sa depasesc pe toata durata cursei.

Si s-a dat startul. M-am concentrat doar pe depasit. Stiam ca e bucata lunga de asfalt, plus prima padure - spatii foarte bune pentru depasit. Asa ca pe asta m-am concentrat, si am tot depasit :) Apoi partea de camp - acolo am avut o mica problema pe portiunea pe care nu se prea putea depasi, un concurent orgolios si foarte hotarat sa nu recunoasca nicio forma de suprematie feminina ;) nu m-a lasat sub nicio forma sa il depasesc :D pana la urma a venit intrarea in a doua padure, unde am reusit sa trec de el si sa prind din nou viteza. Ah, inainte de start mi se stricase si ciclometrul, deci habar n-aveam ce viteza am, ce distanta am parcurs etc. Organizatorii pusesera pe copaci niste afise cu numarul de km ramasi, dar eu nu le-am observat pana la ultimii 4 km :) practic, am vazut doar 3 afise: 4km, 2km, 1km :) si asta pentru ca abia pe acolo mi s-a eliberat traseul in fata si am inceput si eu sa fiu atenta cu adevarat la el. Pana acolo am fost concentrata exclusiv pe pedalat si depasit :)

La bariera a fost un moment psihologic - in primul rand acolo gresisem traseul la recunoastere, si eu eram gata sa o iau pe unde "recunoscusem". Dar arbitrii mi-au aratat directia, si am luat cea mai proasta varianta posibila pe acea directie :) am pierdut secunde pretioase pana am reusit sa intru ca lumea pe traseu... asta sa imi fie invatatura de minte pentru urmatoarele recunoasteri - se fac cum trebuie, altfel nu ajuta la nimic :)) si tot atunci mi s-a spus ca eram a 4-a fata, ceea ce m-a ambitionat sa pedalez la maxim, in speranta ca mai prind vreo fata din fata...

Mi-au alunecat de vreo 3 ori si picioarele de pe pedale - deh, bicicleta noua si combinatie de foi/pinioane nepotrivita cu viteza mea de invartit picioare :)) dar am reusit sa nu cad pana aproape de finish, cand un alt concurent m-a impins intr-o balta semi-uscata, de am lipit niste noroi de pantaloni si de scaunul de la bicicleta :) in rest, pot sa spun ca totul a mers bine :) pe ultimii 2 km am tras tare, la un moment dat incepusem sa simt nevoia sa ma indrept pe bicicleta ca sa respir cat am nevoie :)

A venit intr-un final si iesirea la asfalt, unde am reusit sa prind viteza marisoare, am mai depasit vreo 2-3 concurenti, si am ajuns la finish.

Eh, aici o parte amuzanta - trebuia sa cobor de pe bicicleta si sa alerg pana in zona echipei. Mi-am calculat muuulta vreme care ar fi partea cea mai potrivita pentru a cobori de pe bicicleta - de obicei cobor pe dreapta, dar bicicleta in stanga ar fi stanjenit mutarea cipului, pe de alta parte coborarea pe stanga incomoda curba de la capatul liniei de alergare... si pe cand strangeam de frane si ma intrebam pe care parte sa cobor... am coborat la nimereala :)) pe stanga :) Andreea a mutat repede cipul, eu am mai balbait putin borseta cu spray-ul de pana, dar am reusit intr-un final sa i-o prind Simonei si sa ii dau startul ;)

Apoi, a urmat pentru mine complet alta perspectiva decat la cursa de anul trecut - incercam sa numar cate fete B ajung inaintea noastra, apoi cate fete C... la un moment dat mi-am dat seama ca nu mai stiam care dintre echipe erau feminine si care mixte, deci toata numaratoarea nu m-a mai ajutat la nimic. Ceea ce mai stiam sigur era ca a doua concurenta din echipa Inifinity ajunsese inaintea Simonei... dar Andreea a ajuns inaintea celei de-a treia concurente. In momentul in care am vazut in departare tricoul Andreei fara sa vad vreo urma de Inifinity C am inceput sa topai de bucurie, de se uita toata lumea ciudat la mine :)) eh, asa ma bucur eu - topai :D

Apoi a plecat si Silvia, am asteptat-o si pe ea cu nerabdare. Am incercat sa numar totusi fetele D, cu gandul ca echipele mixte nu prea trimit fata pe ultima tura :) Am vazut o singura fata D, apoi a venit Silvia. Pe drum i s-a spus ca era a 3-a fata D, asa ca incepusem sa avem emotii ca am fi prins locul 3 :) Am stat in emotii multa vreme, rezultatele s-au afisat foarte tarziu... si surpriza, aveam locul 2! :)

Multumesc colegelor de echipa, felicitari si ... la mai mare! :) Andreea mai are ceva experienta, dar pentru Silvia a fost al doilea concurs, iar pentru Simona primul :) la cat mai multe! ;)

Ah, povestea Andreei este aici :)

Asteptam editia a 3-a! :)

Evenimente/concursuri viitoare

Si listuta periodica de evenimente la care am de gand sa particip in viitorul (relativ) apropiat:

1. Kilometrul verde, sambata 30 iunie. Ideea e foarte interesanta - timp de cateva ore, biciclistii vor avea acces pe viitoarea autostrada (pe portiunea Bucuresti - Ploiesti). Sunt curioasa cati biciclisti se vor strange :) Initial am fost foarte entuziasmata, apoi am constatat ca e un eveniment facut foarte mult pentru media, si destul de putin pentru biciclisti in sine, asa ca mi-a scazut entuziasmul pana aproape de a fi gata sa renunt. Pana la urma, totusi, Cristi vrea neaparat sa mearga, iar eu vreau neaparat sa mergem impreuna cu bicicletele undeva, asa ca il voi insoti :) Sa ne vedem cu bine la kilometrul verde, si sper ca actiunea sa aiba macar unul din rezultatele scontate, ca degeaba constientizam si aprobam ca bicicleta e un mijloc foarte bun de deplasare, daca nu facem nimic in privinta asta :)

2. Surmont Mountain Bike Challenge, 8 iulie. M-am lasat oarecum convinsa de colegii cu care am fost la Skoda Velo Challenge (ah, am uitat sa va povestesc despre acest concurs, poate reusesc deseara daca am net), si pana la urma am zis ca mi-ar prinde foarte bine un antrenament montan inainte de 7500 Bucegi. Ceea ce m-a convins si m-a cucerit de fapt a fost categoria de Feminin 30-39 ani, pe care n-o intalnesc des la concursuri :))


3. Maratonul Vinului, 15 iulie. L-am pandit de mult, e aproape de noi, speram sa vrea sa vina si Cristi. Pana la urma se pare ca nu vine, asa ca voi face eu traseul lung cu bicicleta noua. Deja am emotii :)


4. 7500 Bucegi, Hobby, 21 iulie. Ana vrea neaparat sa mearga si m-am trezit oarecum in fata faptului implinit. Am emotii mari pentru ca (simt ca) nu mai am antrenament - nici montan, nici de anduranta. Eu sper din toata inima sa ne ambitionam sa terminam totusi mai bine decat anul trecut...


Si gata, ca voi fi super obosita la sfarsitul lunii. Pentru august mi-am planificat doar maratonul Geiger (MTB), daca ma voi simti in stare (chiar si asta e inca sub semn de intrebare) :) ramane de vazut mai incolo :)

Raport de cursa: Campionii Sanatatii Mai 2012

Daca tot ploua si am timp de blogguit (plange gradina dupa mine, dar pana ploua nu prea am ce-i face), mai scriu cate ceva... acum: despre Campionii Sanatatii etcitia a 4-a, Mai 2012.

Am participat la aceasta cursa din dubla perspectiva: ca organizator, si ca participant, alaturi de Alex - cum Cristi a fost plecat week-endul trecut, mi-a revenit mie rolul de a alerga cu el. Din pacate, cand fugi dupa 2 iepuri ... o sa intelegeti imediat :)

Prima mare lectie invatata dpdv al organizarii: faptul ca ceva a mers perfect la editia trecuta nu e o garantie ca va merge la fel si la editia curenta :D Asta, nici macar cand lucrezi cu aceiasi voluntari la aceleasi roluri, daramite cu alti voluntari si/sau alte roluri :) De obicei eu ma ocup de ce trebuie la masa de inscrieri. Cum la editia trecuta treaba a mers aproape perfect, la editia asta am "corectat" ce a mers mai prost inainte, dar n-am mai insistat pe restul aspectelor. Din pacate, s-a vazut - am avut momente in care am fost am aerieni :( Plus, cum nu puteam sa il trezesc pe Alex cu noaptea in cap, am ajuns tarziu, n-am mai prins niciun fel de "breefing" inainte sa dam drumul la inscrieri, si fiecare s-a descurcat cum a crezut.

Alex ne-a ajutat cum a putut, mai ducea fise de inscrieri la zona de scris diplome, dar, ca un copil veritabil ce este, mai petrecea timp si prin spatiul de joaca de langa zona de inscrieri :)

O ezitare pe care sper sa nu o repetam - n-am anuntat clar ora de terminare a inscrierilor. Asa ca au inceput starturile, si noi inca inscriam :D eu am renuntat la inscrieri doar in momentul in care s-a dat startul fetelor din grupa de varsta a lui Alex, moment in care trebuia sa ne aliniem si noi la start.

Am prins loc cam in linia a treia :) toata lumea s-a inghesuit in fata, eu am mers pe premisa ca daca suntem mai buni, depasim :) Eh, socoteala de acasa nu se potriveste mereu, asa ca am fi vrut sa depasim, dar n-am reusit din pricina legaturilor (se alearga in cupluri parinte-copil, legati de maini cu o panglica). Pana la urma am luat-o eu putin in fata ca sa fac "culoar", iar Alex m-a urmat. Pana la locul de intoarcere am depasit destul de mult :) pe intoarcere insa Alex a incetinit, asa ca am ramas si eu la ritmul lui. N-am pierdut locuri, dar nici n-am mai depasit. Din pacate, fiind atenta mai mult la el decat la ce se intampla in jur, am trecut de zona de biletele de finish :) ne-am intors si am luat biletul cu nr 13, dar judecand dupa cine a fost in fata noastra, Alex a trecut de linia de finish al 10-lea :)

Sunt mandra de el, atat de rezultat, cat si de faptul ca nu s-a smiorcait ca n-a ajuns primul (aveam oarecare emotii pe tema asta, era foarte pornit sa termine primul). Si-a luat diploma si punguta cadou care s-a dat tuturor participantilor, si a fost foarte multumit cu acest "premiu" :)

Mi-am reluat si rolul de organizator, am notat liste de ordine si am strigat diplome. Din pacate multi participanti n-au mai ramas sa isi ia diplomele, chiar daca vremea a fost buna.

Si cum Alex mai vrea sa alergam impreuna, sper sa facem o pereche frumoasa la crosurile pentru copii din cadrul Semimaratonului International Bucuresti, pe 3 iunie :)

Si, bineinteles, si la urmatoarele editii Campionii Sanatatii.

Si filmuletul concursului, aparem si noi pe la min 4:30 :)

Raport de cursa: Velocompass Mai 2012

Am asteptat cu mult drag acest concurs :) mi-a placut mult editia 2011, asa ca am pornit cu ganduri mari spre editia 2012 :)

O modificare majora a organizatorilor a fost perioada - iar luna mai e cam capricioasa din punct de vedere al vremii. Dupa ce saptamana trecut am "ratat" o evadare pe vreme excelenta, saptamana asta a plouat in fiecare zi. Am zis ca totusi, mai rau ca la Prima Evadare 2011 n-are cum sa fie, asa ca am saltat bicicleta in masina si m-am prezentat la start. Apoi, am convins-o si pe Iuliana sa mi se alature, ca doar ploaia incetase :D

Pentru cine nu stie - la o astfel de competitie starturile sunt decalate, echipele pleaca una dupa alta, la o anumita diferenta de timp. Programul fusese stabilit, se pleca la 3 minute diferenta, noi eram programate pentru putin dupa ora 12. Pana la urma, cum o parte din echipe nu s-au prezentat, am pornit mai devreme, aproape ultimele, confom ordinii din planificare. Si, ca un facut, nici n-am pornit bine, ca s-a pornit si o ploaie torentiala :) chiar m-am razvratit putin atunci, baietii prinsesera aproape o ora fara ploaie :D

In mod normal, ploaia nu ma sperie :) dar... am ochelari, Iuliana la fel. Doar persoanele care poarta ochelari imi pot intelege nervii pe ploaie :) ca picaturile se pun pe ochelari si incep sa vezi aiurea, plus ca ochelarii se mai si aburesc si nu mai vezi nimic :D si pe langa toate celelalte chestii la care trebuie sa fii atent, mai vine si chestiunea asta in plus :) Pentru urmatoarele concursul o sa imi iau lentile de contact :) Dixit!

Apoi, o alta dificultate pe ploaie (dar de care am suferit toti :D) -  crengile lasate ale pomilor, plantele inclinate etc. Pe de o parte iti impiedica vizibilitatea, te uiti de 3 ori - o fi sau n-o fi poteca aici, oare se continua sau se infunda (am trecut de vreo 2 ori pe langa postul 2 asa, eram convinse ca se infunda cararea, cand se fapt nu se infunda :D), pe de alta parte le "iei" din plin cu fata sau cu casca - mi-am si agatat casca in pomi de vreo 3 ori :D si cum era prinsa bine de cap, era sa raman agatata cu totul :))

Alt aspect - daca esti al doilea - crengile care se agata in cel din fata ta vin cu putere peste tine :)) primele le-am cam luat in plina figura, apoi am prins strategia - aplecam capul ca sa le "iau" in casca, dar asta afecteaza faptul ca nu mai vezi drumul pe care ar trebui sa il iei cu bicicleta, deci am mai luat si balti si zone de namol pe care n-as fi vrut sa le iau :))

Apoi - baltile si namolul. Te concentrezi cum sa le abordezi, si "ratezi" potecile de pe langa drum :) Strategii de genul "a treia poteca la stanga" devin extrem de nesigure :)) - "o luam pe asta; o fi a treia, poate e a 4-a, poate cea dinainte nu era poteca" :))

Iar ca totul sa fie complet, mi s-a stricat si ciclometrul inca dupa primii 20 de metri, asa ca nu mai aveam idee de distanta parcursa :) anul trecut ne-a ajutat mult, "o poteca la stanga peste 300m" era o chestie clara, dar acum n-a mai functionat :D iar ochiometric nu prea ne-a iesit, intrucat pe portiuni mergeam mai repede iar pe altele impingeam bicicleta, deci nu mai puteam aprecia nici macar o viteza medie...

Consecinta - am gasit punctul 1 dupa o mica ezitare, am gasit punctul 2 dupa 2 ezitari, 3,4,5 si 6 fara probleme :) apoi am ratacit rau spre punctul 7, si am reusit sa iesim major in afara hartii :)) iar dupa un total de vreo 3 ore apoteotice de pedalat pe ploaie torentiala, am hotarat sa abandonam.

Am primit sfatul "mergeti spre sud", si am iesit pe o straduta din comuna Voluntari, departe rau de unde ar fi trebuit sa fim :) de acolo am luat-o pe asfalt, si pana la punctul de start am mers vreo 6 km :D Ah, e super tare sa mergi cu bicicleta pe asfalt pe un drum cu canalizare/scurgere proasta :D aveam portuni de drum cu apa si de peste 10 cm - evident, am stropit tot in jur, in special pe noi :))

Partea buna e ca s-au spalat si bicicletele :) cand am iesit cu ele din padure ne-am distrat copios - eu aveam o creanga intreaga prinsa intre butucul rotii din fata si frana fata (auzeam eu ceva "frecand" la frana, dar n-am dibuit ce pana n-am iesit la lumina), iar Iuliana avea niste plante gen iedera infasurate elegant peste caseta de pinioane :)) noroc ca n-a incercat sa schimbe viteza :D

Cam asta a fost povestea noastra de la Velocompass 2012. Acum, daca stau bine sa ma gandesc, intre urzicile de iulie de anul trecut, si ploaia de mai de anul asta, aleg fara drept de apel urzicile :))

Sa ne vedem cu bine la editia urmatoare, asta e, pentru mine, inca o cursa de razbunat! :))