vineri, 29 iunie 2012

Raport de cursa: Skoda Velo Challenge 2012

Eh, de cand va tot amenint ca va povestesc cum a fost :) am hotarat ca pana imi fierb siropul si duleata de capsuni va povestesc si despre asta :D

Despre editia 2011 v-am povestit la vremea ei :) pentru 2012 m-am hotarat sa formez o echipa feminina, cu pretentii la podium. Si timp de un an de zile mi-am tot facut planuri, le-am tot schimbat... si pe cand ajunsesem la o potentiala formula de echipa, se apropia luna iunie si nu aveam vesti ca s-ar mai face concursul :)

Si dintr-o data, yupiii, anuntul ca s-au deschis inscrierile. In prima faza nu stiam daca avem suportul total al companiei, dar am hotarat sa ne inscriem chiar si individual, nu prin firma, in cel mai rau caz. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, ca de obicei, asa echipa bine calculata de mine era de fapt formata din mine, Andreea, si 2 locuri vacante :) pe Silvia am gasit-o repede pe listele de la Prima Evadare, dar pe Simona am gasit-o destul de greu :) Dar am reusit, si pe cand am format echipa am obtinut si sprijinul companiei :) si iata-ne inscrise :D

Cu o saptamana inainte de concurs am iesit impreuna (Andreea, Simona si eu) la o tura de recunoastere. Eu aveam probleme cu franele (inca aveam doar bicicleta veche, pe Bica), si am hotarat sa mergem mai incet, sa studiem traseul, dupa care imi duc si eu bicicleta la reglat. Pana la urma, cum au venit si baietii cu noi si au fost cam nerabdatori, am facut traseul mai repede decat planificat si l-am si gresit. Dar am zis ca na, n-are ce sa fie asa de rau in portiunea pe care n-am vazut-o :)

Cu cateva zile inainte de concurs s-a modificat si traseul - s-a scos bucata de noroaie. Din pacate. Ca mie mi-ar fi placut sa ramana, ca sa "filtreze" putin MTB-istii adevarati de ciclistii de asfalt :) traseul s-a lungit cu vreo jumatate de km, dar acum devenise mult mai rapid :)

Bineinteles, cum am tot visat la podium, am studiat si concurenta :D pe site-ul de rezultate de concursuri. Am descoperit astfel echipa Infinity despre care stiam ca are 2 fete bune... si am mai gasit inca vreo 2 echipe cu 1-2 fete (foarte) bune, dar restul nu apareau pe site (nu sunt toate concursurile incarcate acolo, iar lipsa unui nume de pe site nu inseamna ca nu se descurca pe traseu :D). Si dupa ce m-am tot perpelit pe tema asta, am hotarat sa mergem in ordinea: eu, Simona, Andreea, Silvia.

Surpriza mare a venit din partea lui Cristi, cu 4 zile inaintea cursei: o bicicleta noua :) Muuuult mai buna :) o cheama Fulger :) Stiu, nu e indicat sa faci concursul cu bicicleta noua, e bine sa fie cat de cat rodata, sa fii obisnuit cu ea... dar dupa vreo 3 iesiri scurte de acomodare am hotarat ca imi asum riscul si merg cu ea :) Ah, dupa tura de recunoastere, dupa ce am lasat bicicleta veche la service, mi s-a furat si telefonul, si tot Cristi m-a ajutat cu un telefon nou, cu GPS, deci puteam inregistra si cursa cu el :)

Dimineata cursei. Am mancat, am incarcat bicicleta in masina si am pornit spre start. Eram relaxata ca nu ma suna nimeni - am aflat la start ca fetele de fapt erau in culmea stresului ca nu imi suna telefonul :D deh, eroare de telefon si/sau retea :)

Eu am plecat destul de tarziu spre linia de start. Au fost cateva anunturi cam derutante privind momentul startului, iar pe cand m-am dus eu in zona n-am mai avut loc sa ma strecor mai in fata, cum imi planificasem. asa ca m-am strecurat unde am putut, si am hotarat sa depasesc pe toata durata cursei.

Si s-a dat startul. M-am concentrat doar pe depasit. Stiam ca e bucata lunga de asfalt, plus prima padure - spatii foarte bune pentru depasit. Asa ca pe asta m-am concentrat, si am tot depasit :) Apoi partea de camp - acolo am avut o mica problema pe portiunea pe care nu se prea putea depasi, un concurent orgolios si foarte hotarat sa nu recunoasca nicio forma de suprematie feminina ;) nu m-a lasat sub nicio forma sa il depasesc :D pana la urma a venit intrarea in a doua padure, unde am reusit sa trec de el si sa prind din nou viteza. Ah, inainte de start mi se stricase si ciclometrul, deci habar n-aveam ce viteza am, ce distanta am parcurs etc. Organizatorii pusesera pe copaci niste afise cu numarul de km ramasi, dar eu nu le-am observat pana la ultimii 4 km :) practic, am vazut doar 3 afise: 4km, 2km, 1km :) si asta pentru ca abia pe acolo mi s-a eliberat traseul in fata si am inceput si eu sa fiu atenta cu adevarat la el. Pana acolo am fost concentrata exclusiv pe pedalat si depasit :)

La bariera a fost un moment psihologic - in primul rand acolo gresisem traseul la recunoastere, si eu eram gata sa o iau pe unde "recunoscusem". Dar arbitrii mi-au aratat directia, si am luat cea mai proasta varianta posibila pe acea directie :) am pierdut secunde pretioase pana am reusit sa intru ca lumea pe traseu... asta sa imi fie invatatura de minte pentru urmatoarele recunoasteri - se fac cum trebuie, altfel nu ajuta la nimic :)) si tot atunci mi s-a spus ca eram a 4-a fata, ceea ce m-a ambitionat sa pedalez la maxim, in speranta ca mai prind vreo fata din fata...

Mi-au alunecat de vreo 3 ori si picioarele de pe pedale - deh, bicicleta noua si combinatie de foi/pinioane nepotrivita cu viteza mea de invartit picioare :)) dar am reusit sa nu cad pana aproape de finish, cand un alt concurent m-a impins intr-o balta semi-uscata, de am lipit niste noroi de pantaloni si de scaunul de la bicicleta :) in rest, pot sa spun ca totul a mers bine :) pe ultimii 2 km am tras tare, la un moment dat incepusem sa simt nevoia sa ma indrept pe bicicleta ca sa respir cat am nevoie :)

A venit intr-un final si iesirea la asfalt, unde am reusit sa prind viteza marisoare, am mai depasit vreo 2-3 concurenti, si am ajuns la finish.

Eh, aici o parte amuzanta - trebuia sa cobor de pe bicicleta si sa alerg pana in zona echipei. Mi-am calculat muuulta vreme care ar fi partea cea mai potrivita pentru a cobori de pe bicicleta - de obicei cobor pe dreapta, dar bicicleta in stanga ar fi stanjenit mutarea cipului, pe de alta parte coborarea pe stanga incomoda curba de la capatul liniei de alergare... si pe cand strangeam de frane si ma intrebam pe care parte sa cobor... am coborat la nimereala :)) pe stanga :) Andreea a mutat repede cipul, eu am mai balbait putin borseta cu spray-ul de pana, dar am reusit intr-un final sa i-o prind Simonei si sa ii dau startul ;)

Apoi, a urmat pentru mine complet alta perspectiva decat la cursa de anul trecut - incercam sa numar cate fete B ajung inaintea noastra, apoi cate fete C... la un moment dat mi-am dat seama ca nu mai stiam care dintre echipe erau feminine si care mixte, deci toata numaratoarea nu m-a mai ajutat la nimic. Ceea ce mai stiam sigur era ca a doua concurenta din echipa Inifinity ajunsese inaintea Simonei... dar Andreea a ajuns inaintea celei de-a treia concurente. In momentul in care am vazut in departare tricoul Andreei fara sa vad vreo urma de Inifinity C am inceput sa topai de bucurie, de se uita toata lumea ciudat la mine :)) eh, asa ma bucur eu - topai :D

Apoi a plecat si Silvia, am asteptat-o si pe ea cu nerabdare. Am incercat sa numar totusi fetele D, cu gandul ca echipele mixte nu prea trimit fata pe ultima tura :) Am vazut o singura fata D, apoi a venit Silvia. Pe drum i s-a spus ca era a 3-a fata D, asa ca incepusem sa avem emotii ca am fi prins locul 3 :) Am stat in emotii multa vreme, rezultatele s-au afisat foarte tarziu... si surpriza, aveam locul 2! :)



Multumesc colegelor de echipa, felicitari si ... la mai mare! :) Andreea mai are ceva experienta, dar pentru Silvia a fost al doilea concurs, iar pentru Simona primul :) la cat mai multe! ;)

Ah, povestea Andreei este aici :)

Asteptam editia a 3-a! :)

marți, 26 iunie 2012

Evenimente/concursuri viitoare

Si listuta periodica de evenimente la care am de gand sa particip in viitorul (relativ) apropiat:

1. Kilometrul verde, sambata 30 iunie. Ideea e foarte interesanta - timp de cateva ore, biciclistii vor avea acces pe viitoarea autostrada (pe portiunea Bucuresti - Ploiesti). Sunt curioasa cati biciclisti se vor strange :) Initial am fost foarte entuziasmata, apoi am constatat ca e un eveniment facut foarte mult pentru media, si destul de putin pentru biciclisti in sine, asa ca mi-a scazut entuziasmul pana aproape de a fi gata sa renunt. Pana la urma, totusi, Cristi vrea neaparat sa mearga, iar eu vreau neaparat sa mergem impreuna cu bicicletele undeva, asa ca il voi insoti :) Sa ne vedem cu bine la kilometrul verde, si sper ca actiunea sa aiba macar unul din rezultatele scontate, ca degeaba constientizam si aprobam ca bicicleta e un mijloc foarte bun de deplasare, daca nu facem nimic in privinta asta :)

2. Surmont Mountain Bike Challenge, 8 iulie. M-am lasat oarecum convinsa de colegii cu care am fost la Skoda Velo Challenge (ah, am uitat sa va povestesc despre acest concurs, poate reusesc deseara daca am net), si pana la urma am zis ca mi-ar prinde foarte bine un antrenament montan inainte de 7500 Bucegi. Ceea ce m-a convins si m-a cucerit de fapt a fost categoria de Feminin 30-39 ani, pe care n-o intalnesc des la concursuri :))


3. Maratonul Vinului, 15 iulie. L-am pandit de mult, e aproape de noi, speram sa vrea sa vina si Cristi. Pana la urma se pare ca nu vine, asa ca voi face eu traseul lung cu bicicleta noua. Deja am emotii :)


4. 7500 Bucegi, Hobby, 21 iulie. Ana vrea neaparat sa mearga si m-am trezit oarecum in fata faptului implinit. Am emotii mari pentru ca (simt ca) nu mai am antrenament - nici montan, nici de anduranta. Eu sper din toata inima sa ne ambitionam sa terminam totusi mai bine decat anul trecut...


Si gata, ca voi fi super obosita la sfarsitul lunii. Pentru august mi-am planificat doar maratonul Geiger (MTB), daca ma voi simti in stare (chiar si asta e inca sub semn de intrebare) :) ramane de vazut mai incolo :)

Transferul masinii pe alta localitate

Na, ca uitasem sa pun si liniuta asta pe postarea anterioara :)
Dat fiind ca m-am vazut nevoita sa intru in legalitate o data cu inscrierea lui Alex la scoala (si pana la urma a ajuns tot la o scoala din afara razei de domiciliu :D dar am avut nevoie de adresa corecta pentru evaluare), mi-am facut carte de identitate pe domiciliul real. Si de acolo au inceput toate problemele :)

Pentru cei care n-au trecut prin aceste furci caudine, sa fie clar: schimbarea cartii de identitate (daca e vorba de alt judet e si mai complicat) mai inseamna:
- transferul autoturismului - implicit schimbare talon, care are pe el adresa de domiciliu
- transferul dosarului de alocatie a copilului - s-ar putea sa nu trebuiasca daca domiciliul se schimba in cadrul aceluiasi judet, dar la mine fiind alt judet e necesar.
- schimbare pasaport - la schimbare de judet, ca e trecut in el judetul de domiciliu
- schimbare permis de conducere - aici inca nu mi-e clar, am permis nou si nu am adresa pe el, dar nu sunt sigura ca mi se accepta alt emitent decat restul actelor (emitent e judetul vechi)
- notificari pe la toate bancile, cu copie dupa noua CI, ca altfel nu mai seamana datele cu cele pe care le au prin computer si va puteti trezi ca nu va dau banii din cont (am patit-o si pe-asta :D)
- notificati pe unde mai aveti contracte - gen telefon mobil. Bine, la operatorul meu voi ramane pentru tot restul vietii "lipita" de adresa pe care mi-am facut abonamentul acum vreo 10 ani, chiar daca am schimbat-o si notificat-o de vreo 3 ori intre timp... ce sa fac, atata poate :) nici macar parintii mei nu mai stau la adresa respectiva :D
- bineinteles, notificare la angajator :)
- notificare la medicul de familie

Cam atat stiu eu, cand ma mai lovesc de cate o problema din cauza ca am schimbat cartea de identitate, mai adaug :)

Si ca sa le luam pe rand pe cele mai complicate, incepem cu masina.
Am pornit de la experienta colegilor de birou, care si-au cumparat masini si au obtinut numarul in 2-3 ore :) adica, scurt - "te duci, iti da un formular, il stampilezi la primarie, si in 2-3 ore ai numarul".
Eh, zis si facut. N-am gasit nicaieri pe net exact ce acte imi trebuie, asa ca am luat actele masinii (talon si carte de identitate), le-am facut cate o copie xerox, si m-am prezentat la inmatriculari.

Acolo m-am invartit putin prin cladire cautand lista cu acte necesare - am gasit ceva intr-un final, pe spatele unui stalp, dar erau doar actele pentru inmatriculare. Pe cand a mea era inmatriculata, o vroiam doar transferata. Asa ca imi iau frumos numar de ordine si ma plasez la coada (nu era lunga) sa intreb exact ce si cum.

Ajunsa la ghiseu, un domn foarte eficient, scurt si la obiect imi smulge foile din mana, le aranjeaza intr-un mod doar de el inteles, si imi da o foaie si imi spune - "acolo, stampila de la primarie, completati si declaratia asta si reveniti".

Buuun, yupiii, multumita ca scap usor, am urcat din nou in masina si - cale intoarsa, la primarie. Ajung acolo, se uita doamnele la mine - dar foaia de la primaria veche unde e? Eu: ha? pai la inmatriculari mi-au zis sa imi puneti stampila aici... da, se pune stampila, dar dupa ce vine dosarul de la primaria veche. Pai, contractul de vanzare-cumparare unde e? Eu: da' la ce mai trebuie? masina e inmatriculata, vreau doar sa o mult de pe judetul X pe judetul Y. Eh, asa sunt regulile, le trebuie dosarul de la vechiul domiciliu.

Am plecat bosumflata, am sunat-o pe mama lui Cristi, i-am explicat. S-a dus la primarie - trebuia sa trimit o cerere de mana, copii dupa actele masinii si dupa CI noua si se rezolva. Buuun, pregatesc pachetul, il trimit acolo (a razbatut decat tara in diagonala)... suna telefonul - paaai, intr-o luna ajunge dosarul in localitatea de domiciliu.

Pff, am ramas paralizata. O luna ?!?! da, atat dureaza sa trimita dosarul de la o primarie la alta. Eu cam aveam emotii sa mai astept atat, vroiam sa plec la drum lung cu masina si imi era ca poate vreun politist zelos imi retine talonul daca nu are adresa din CI. Asa ca mama lui Cristi s-a dus in audienta si a cerut urgentare. A reusit :) asa ca intr-o saptamana aveam dosarul :)

M-am prezentat cu el la primarie; eu insistam sa imi stampileze foaia primita de la inmatriculari - nu si nu, ca stampila trebuie pe foaia de la primaria veche - aveam intr-adevar o foaie similara in dosar :) asa ca mi-au stampilat-o pe aceea, si m-am dus, iar cu emotii, la inmatriculari.

Acolo - iar numar, iar coada, iar domnul care mi-a luat dosarul din mana si a rearanjat foile intr-un anume fel :) ah, mai trebuia o copie dupa CI (nu stiu cum de nu aveam la mine, ca am mereu), si taxa de 37 de lei la CEC. Asa ca ma duc la alta coada, la ghiseul CEC din cladire, pentru taxa. Intre timp am cules si numerele de pe masina, cu gandul sa nu mai ies din cladire :) tot am iesit, ca in cladire nu era xerox, ca doar trebuie sa traiasca bine si businessmanii de pe langa inmatriculari :) Pana la urma, cu taxa platita (era de fapt "taxa talon") si cu copia, iau iar numar si ma pun la coada.

Cum coada se cam lungise, a mai aparut un domn sa preia dosare. Eu am nimerit de data asta la domnul nou. Care mi-a aranjat si el foile intr-un anume fel :) si spre deosebire de celalalt domn, chiar m-a luat la povesti si a incercat sa fie sociabil, asa ca m-am si relaxat putin :) Buuun, dosarul gata - la ghiseul celalalt pentru numar.

Hotarasem deja cu Cristi ca nu vroiam un numar anume, asa ca luam ce nimerim :) in fata mea, un domn ia si el 2 numere "la rand", ca avea 2 masini - nimereste VIR si VIT. Imi vine randul - ia ghiciti, nimeresc VIU :) vorba cuiva, bine ca nu-i MOR. Desi, daca stau sa ma gandesc, daca s-a ajuns la 05VIU, sigur exista si cel putin 5 MOR-uri date :))

Eh, aici surpriza - doamna de la ghiseu constata ca aveam o greseala la nume, pe fisa de la primaria veche. Inlemnesc. Zic - doar nu ma trimiteti inapoi! Pana la urma, dupa ce a verificat si restul datelor pana la virgula, cum s-au potrivit perfect, mi-a acceptat fisa asa :) Si pe cand imi baga datele in calculator - alta problema - nu exista strada noastra in baza de date. Vorba cuiva - "asa va trebuie daca v-a trebuit strada noua" :D (de fapt smecheria e alta - comuna noastra are 2 strazi cu acelasi nume, doar ca una e "strada", iar cealalta e "soseaua" - aveau in baza de date soseaua, dar nu aveau si strada). Termen: maine. Iar ma pleostesc - dar macar azi, la sfarsitul programului, ca-mi trebuie masina sa vin maine la serviciu? Pana la urma primesc un ok pentru "ultima ora - ora 18", asa ca ma linistesc.

Si asa a fost, la ora 18 mi-am ridicat noile numere, le-am montat, si mai nou avem si masina in legalitate. Bineinteles, a trebuit schimbata si Rovigneta, ca "e pe numar doamna, nu pe sasiu, chiar daca va scrie acolo sasiul... eu ma uit aici [in aplicatie] si nu aveti rovigneta". Asta in timp ce eu stateam cu ea in mana :) na, daca asa e regula, am facut alta, si ar trebui sa ma duc la CNADR sa imi rezolv cumva diferenta de pe cea veche. Ceea ce nu mai am chef sa fac, oricum diferenta nu e asa mare :) Acelasi lucru si cu asigurarea - nu mi-au cerut asigurare la dosar, dar eu am facut una noua fara numar (pe seria sasiului), ca sa fiu sigura ca n-am probleme. Cea veche imi expira peste o luna, si nu mai am nervi sa imi recuperez diferenta de bani.

Si, vorba ceea, totul e bine cand se termina cu bine :) data viitoare il pun pe Cristi sa isi schimbe cartea de identitate, si ii vand lui masina, ca la vanzare-cumparare chiar se rezolva in 2-3 ore, doar la transfer dureaza peste o luna :)

Urmeaza, in curand, transferul alocatiei. Data trecuta a durat cam 6 luni, si ne-am trezit cu multe erori :) sa vedem acum cum va fi... va tin la curent si cu asta :)

vineri, 22 iunie 2012

Cea mai mare ora de sport

Eh, dragii mei, bine v-am regasit. Am lipsit motivat - pe de o parte din motive de acces restrictionat la internet (si implicit la blog), pe de alta parte din cauza ca am avut alte "treburi" in ultima vreme. Ca sa le enumar pe scurt:
- am format echipa pentru Skoda Velo Challenge. Am pandit competitia multa vreme, si am ales o formula castigatoare de loc 2 :)
- mi s-a furat telefonul - am fost facuta un soi de "sandvici" in autobuz si pana sa ma dezmeticesc, mi-am aparat portmoneul dar am ramas fara telefon.
- am primit un telefon nou, si bonus o bicicleta noua :) telefonul e al meu 100% (tot alb, dragut, cu floricele - asa, de domnisoare :D), dar bicicleta o impart cu Cristi :) inca. Eu inca sper ca voi ajunge, cumva, sa castig una, ca sa mergem impreuna cu bicicletele pe coclauri. Avem totusi posibilitatea sa mergem impreuna si acum - el cu cea noua (pe care am botezat-o "Fulger"), iar eu cu cea veche (numita "Bica"), dar e diferenta cam mare intre noi si intre ele si ma lasa cu mult in urma :D
- s-a terminat si anul "gradinar", asa incat Alex a avut ultima serbare de gradinita, in costum de Pinocchio. Sper ca de data asta am si nimerit un costum care sa semene cu personajul, data fiind istoria noastra la acest capitol :) Si urmeaza sa il ducem "in vacanta la bunici", chiar maine :)

Promit sa revin cu detalii la toate liniutele :)

 Intre timp, ca sa va dau de lucru peste week-end, raspund si eu provocarii "bloggeresti" (multumesc Bogdan) despre "cea mai mare ora de sport". Si ca sa explic, pe scurt (ma rog, cat de scurt pot eu :D), ce inseamna pentru mine "cea mai mare ora de sport" (de fapt "este" mai multe :D), sa o luam cronologic:

1. Prima "cea mai mare ora de sport" pentru mine as putea spune ca a fost prin clasa a 9-a, cand venisem la scoala dupa o operatie in zona axilei, si refuzam categoric sa imi misc mana in vreun fel. Chiar aveam scutire de la medic. Profesorul de sport s-a uitat bine la mine si m-a trimis cu scutirea inapoi, sa imi scrie medicul "ce fel de gimnastica medicala imi este recomandata". Sau, daca nu, macar sa imi scrie pe scutire ca "nu mi se recomanda nici macar gimnastica medicala". Eh, va spun eu ca nu cred ca gasiti vreun medic care sa-si puna semnatura si parafa pe aceasta ultima fraza. Medicul mi-a aratat niste exercitii, si m-am dus cu ele la profesorul de sport, care m-a pus pe treaba si m-a recuperat rapid :) n-o sa uit totusi niciodata prima proba de control din clasa a 9-a, imediat dupa ce m-am recuperat - aruncarea mingii de oina. M-am plasat in locul in care trebuia, am luat avant si am aruncat, fara sa fiu atenta ca profesorul nota ceva in caiet. Au mai apucat sa strige colegii un "dom' profeeeee..." si mingea i-a aterizat fix in moalele capului :D cam din acel moment i s-a pus pata pe mine si m-a adus la ceea ce sunt astazi :) multumesc mingii de oina ;)

2. A doua "cea mai mare ora de sport" - primul campionat de baschet la care am participat impreuna cu colegele, in liceu. Am castigat o cupa ceramica, pe care am pus-o pe dulapul din spatele clasei, uitandu-ne toate cu jind la ea si cu gandul de a o lua acasa fara sa se supere coechipierele :) dorinta ni s-a implinit cateva saptamani mai tarziu, cand un baiat a aruncat o carpa uda spre spatele clasei si a nimerit cupa, care s-a "indoit" in cateva bucati, la fix cat sa putem lua fiecare acasa cate o bucata :)

3. A treia "cea mai mare ora de sport" - acelasi profesor m-a inscris la un cros in Sovata, in clasa a 12-a. Eu, nestiutoare, am plecat super entuziasmata, dupa ce trecusem un fel de "calificare" de aprox 1,5 km. Noi stiam ca respectivul cros are 3 km, de fapt a avut 5, si a fost si cu diferenta de nivel, lucru pe care eu nu-l intalnisem in viata mea pana in acel moment :D rezultat dezastruos, am ajuns penutima, am fost intrecuta si de un domn care avea in acel moment 71 de ani. Dar asa m-am apucat eu de alergat cu adevarat, si mi s-a ivit visul alergarii unui maraton :)

4. A patra "cea mai mare ora de sport" - BAC-ul. Am ales ca ultima proba sa fie educatia fizica, si am avut o jumatate de zi cu cele mai mari emotii posibile. Tin minte ca am avut proba "mentinut in atarnat - priza de sus" - trebuia sa stam 20 de secunde, dar comisia nu stia baremele, si pana a facut rost de ele aveam aproape un minut, ma invinetisem si tremuram toata :D m-au prins de picioare si m-au tras jos fortat :) Apoi saritura in lungime de pe loc, pentru care m-am incalzit si re-incalzit de cateva ori timp de vreo 2 ore, pentru ca in final sa sar tot neincalzita :) baremul era de 1,80 si aveam dreptul la 2 incercari - am sarit 1.95 si aproape ca m-am luat la harta cu comisia ca nu ma lasa sa mai sar o data, ca pot sa sar si peste 2m :D s-au uitat oamenii cu mila la mine - "ai nota 10, mai mult de atat nu-ti dam" si m-au trimis la proba urmatoare. A treia proba - baschet - am avut bafta sa am cateva fete mai neindemanatice inainte :) la fel, aveam dreptul la 2 incercari, dar pentru nota maxima trebuia sa nimeresc cosul :) intrucat spre deosebire de fetele din fata mea, chiar am prins mingea care mi-a fost pasata, si mi-a reusit si un dribling, comisia nici nu s-a mai uitat la cos, m-a notat cu 10 inca pe cand eram in mijlocul sariturii. Am nimerit si cosul, dar cred ca si de nu-l nimeream ma dadeau afara din sala, la fel ca la saritura :) Si cireasa de pe tort - proba de rezistenta, in complet alta parte a orasului - pe stadionul de fotbal din oras. Intrucat erau peste 40 de grade in plin soare, cred ca a fost afectat putin cronometrul, ca ne-au iesit tuturor timpi record :) sau o fi fost adrenalina? nu stiu, important e ca am luat 10 :)

5. A cincea "cea mai mare ora de sport" - primul semimaraton - Tusnad 2009. Povestea o puteti citi aici :)

6. A sasea "cea mai mare ora de sport" - primul maraton - Bucuresti 2009. Greu, incredibil de greu in zona "zidului", dar trecut cu bine pana la urma :)

7. A saptea "cea mai mare ora de sport" - prima mea cursa cu bicicleta, "obiect" cumparat cu cateva zile inaintea curse, dupa ce singura mea experienta anterioare cu o bicicleta se rezumase la a reusi sa merg in linie dreapta, pe asfalt, cateva sute de metri, cu vreo 10 ani inainte. Deci - stafeta la Duatlon Brasov 2010. Demential, din toate punctele de vedere :) o cursa de povestit la nepoti :)

De fapt, in ultimii 3 ani am avut multe "ore mari de sport" :) mai racoroase, mai calduroase, mai lungi sau mai scurte. Pe multe din ele le puteti gasi pe blog, cu etichete gen "concursuri", "alergare", "bicicleta" , sau altele cam in acelasi ton :)

Invitatia mea: faceti sport, faceti miscare! :) in varianta in care va simtiti mai bine - alergare, ciclism, inot, tenis, badminton, fotbal... pe mine ma ajuta in mai multe planuri - de la a ma mentine in forma (ma dau in vileag, dupa nasterea lui Alex am iesit la alergare pentru ca mi se parea ca ma "patratisem" :D), la a ma elibera de stres si ganduri aiurea, la a ma focusa pe obiective, la a invata sa pierd cu demnitate, la a avea rabdare, la a-mi planifica lucrurile din timp, si multe altele :) Testati pe pielea voastra! :) Puteti incepe maine, oricand intre 9-21, in parcul Lumea Copiilor, la Cea mai mare ora de sport, marca Dolce Sport, Smartatletic si GetFit :)

Eu voi fi sofer pe ruta Bucuresti - Oradea, dar voi ... sa va miscati bine! :)

p.s. poate reusesc si eu o alergare scurta in salina Turda, imi doresc mult sa facem o escala pe-acolo. Promit sa transmit live de la fata locului daca reusesc ;)

miercuri, 6 iunie 2012

Campania electorala - alegeri locale 2012

Mda. Am in minte o multime de idei pentru postat pe blog, dar din pacate la serviciu mi s-a taiat accesul la domeniile de blogging, iar acasa imi pica netul tocmai la tanc cand vreau si eu sa navighez :) acelasi furnizor, la serviciu si acasa ;)

Mai in gluma, mai in serios - nu puteam sa las campania electorala in pace complet. In general nu ma intereseaza politica, dar bineinteles imi formez si eu niste pareri, pe care, de data asta, le voi face publice :)

In primul rand - eu voi vota in comuna noastra. Cristi va vota in alta parte, ca asa suntem cu cartile de identitate - mie mi-a trebuit adresa corecta ca sa il inscriu pe Alex la scoala (si pana la urma nici nu mi-a folosit la nimic noua adresa, decat ca ma incurca acum la masina, alocatie, banci si alte complicatii :D revin si pe tema asta). Pe de alta parte, amandoi muncim in program business in Bucuresti, deci iarna ne petrecem ziua-lumina acolo (vara e ceva mai bine, prindem lumina si in sat :D). Motiv pentru care consider ca ar trebui sa avem drept de vot si pentru Bucuresti (hm, oare se poate inventa un fel de viza de munca pusa de angajator pentru situatii de-astea? :D), ca situatia si viata din Bucuresti ne afecteaza si pe noi :)

Revenind la lucruri serioase, cateva idei:

- in comuna noastra: noi facem parte din satul secundar, ca sa spun asa :) timp de 3 saptamani de campanie, am vazut bannere de la un singur candidat (actualul primar), deci am fost absolut convinsa ca exista un singur candidat pentru primaria comunei :) chiar ma gandeam (cu amar) ca nu mi se pare ca am fi atat departe de Bucuresti incat sa nu existe interes pentru comuna noastra :)) si calculasem ca in situatie de unic candidat, votul meu chiar n-ar conta :)) ca el, candidatul, sigur s-ar duce la vot si s-ar vota, si ar fi suficient cat sa iasa primar :D plus ca l-ar vota si familia lui :)
Cu aceste ganduri in minte, zilele trecute am avut treaba in satul principal al comunei - acolo surpriza - bannere de la alti 2 candidati :) unul de la partidul concurent, si inca unul independent :) asa ca acum, daca e vorba de 3 candidati, votul meu chiar conteaza :) dar... voi vota cu cel care a manifestat interes pentru satucul nostru de cateva sufletele inca de la inceput :) pana la urma, zilele trecute au aparut bannere si afise cu ceilalti candidati, dar pe mine m-au pierdut de votant :D

- in fiecare zi lucratoare (uneori si in week-end) traversam Balotestiul. Eh, acolo as vota schimbarea actualului primar. De ce - pentru ca iarna, drumul de Balotesti e absolut dezastruos (nu e curatat niciodata), plus ca nu are canalizare pe marginea strazii, deci in perioadele de ploaie tot drumul e o balta mare, iar iarna, daca apuca niste zapada sa se topeasca, dimineata e mereu polei. Deci, nu stiu alte detalii, dar nu-mi convine primarul actual :)

- tot in fiecare zi lucratoare trecem si prin Otopeni, dar pentru el n-am nimic de spus :) nici nu ma deranjeaza nimic, nici nu ma incanta nimic anume :) na, m-a deranjat atitudinea scolii cand au fost inscrierile, dar asta n-are treaba cu primaria :D

- si Bucurestiul. Nu ma incanta niciunul dintre candidati (nici macar Nicusor Dan, care poate s-ar remarca pana la un punct diferit de ceilalti candidati), din diverse motive :) Dar vreau sa mentionez ceva amuzant: ideea cu "in 6 luni scap orasul de maidanezi" :) Trecand peste faptul ca nu inteleg de ce n-o face deja, si ca nu inteleg nici de ce actualul primar n-a aplicat deja metoda propusa, imi inchipui deja ce s-ar intampla :) Ideea ar fi ca fiecare cetatean care ar duce un caine vagabond undeva (nu stiu exact unde - la primarie, la adaposturi - ma rog, ceva de genul), ar primi 5 lei.

Paaaaai, romanul este inventiv :) si la chestii de-astea, eu sunt chiar foarte putin inventiva/creativa, dat fiind faptul ca inca ma mira multe :D dar pana si eu ma gandesc la urmatoarele treburi:
- ca s-ar aduna cainii din strada - intr-un fel sau altul, da, s-ar aduna. Bineinteles, s-ar inmulti zdravan si numarul de muscaturi, ca unii chiar isi risca pielea pentru bani; cat ar costa vaccinurile?
- cred ca s-ar fura chiar si cainii dintr-un adapost si ar fi dusi in alt adapost :))
- apoi, cred ca s-ar cam aduna si cainii de prin curti :) legati sau nu, cu zgarda sau nu :) ar fi chiar mai usor de prins decat cei de pe strazi :D
- s-ar aduna si cainii de pe langa Bucuresti (chiar si in satul nostru exista niste hoarde de caini ai strazii)
- sunt curioasa cati caini ar fi sa taxeze "nasii" prin tren - ar face CFR-ul avere daca ar pune taxa pe caine :))
- probabil in cativa ani am deveni precum Cipru - plini de pisici vagaboande :) ca n-ar fi taxa si pe pisoi :)

Asta mi-a trecut mie prin cap, dar sunt sigura ca m-as cruci de cate le-ar trece prin cap altora :)

Pana una alta, ganditi bine, si alegeti cu intelepciune! Eu voi merge la vot :) pentru ca votul meu conteaza :)