luni, 30 aprilie 2012

Activitati sportive in luna mai

Mda, s-au cam strans :D
Sa le luam pe rand:

1. In acest week-end, mai precis duminica 6 mai, particip impreuna cu doamna deputat Carmen Moldovan la Veloparlamentari in tandem 2.0. Sper sa fie vreme buna, sa pot pleca direct de acasa cu bicicleta :) Va fi o provocare, am vreo 20 de km pana la intrarea in Bucuresti, noroc ca intru in oras in apropierea locului de intalnire ;) Mai greu cred ca va fi la intoarcere, dar dupa cum suspectez ca traseul e in usoara coborare pe ruta Bucuresti - acasa, am incredere ca voi face fata. Oricum, pana sa se intunece, ajung si eu acasa cumva.

Ah, ca surpriza din partea organizatorilor, cineva va pedala in tandem la propriu ;) Eu n-am avut astfel de experiente pana acum, dar tin minte cum a fost cu cativa ani in urma, cand am incercat canoe in 2 (in Franta, impreuna cu o studenta originara din Maroc) - ne-am invartit pe loc cu barcuta vreo 10 minute, pana ne-am dat seama cum statea treaba. Macar n-am cazut in apa ;)

2. Urmatorul week-end va fi la fel de plin:
2.1. Sambata  12 mai vor fi crosurile Campionii Sanatatii (eh, am dat informatia in vileag!), eveniment din a carui echipa de organizare fac parte si eu. Deci, parinti cu copii, sunteti invitati la putina miscare ;) Sper sa ajung sa particip si eu cu Alex, el isi doreste de ceva vreme sa alergam impreuna la un eveniment :) Revin cu detalii.
2.2. Duminica 13 mai va fi celebrul maraton Prima Evadare. Am participat si anul trecut prin generozitatea firmei la care lucrez, dar din pacate am abandonat la jumatate. E singura mea cursa abandonata :) De data asta mi-am pus in gand sa o termin, chiar daca voi cara bicicleta in spate tot drumul :D (chiar asa, sa imi caut niste hamuri si o metoda comoda de "tractiune", in caz de ploaie :D). Mai sper sa nu fiu prea obosita dupa tura de pedalat de la Veloparlamentari. Vedem ce iese. Oricum, e pe 13, iar numarul asta imi poarta noroc. Zic eu :D

3. Urmatorul week-end: pe 19 mai - Velocompass. Echipa impreuna cu Iuliana. Anul trecut am castigat primul loc la feminin, asa ca avem un titlu de aparat :) de data asta se pare ca o sa avem echipament ceva mai profesionist, luand in considerare premiile castigate la concursul lui Gabi Solomon :) Sa avem, si aici, vreme buna! ;)

4. Si ultimul week-end al lunii nu putea sa se lase mai prejos - va fi Corporate Games, eveniment la care voi reprezenta firma (si tara, ca sa sune mai pompos :P) la cursa individuala de 5000m, si la o stafeta 4x1600m impreuna cu 3 colegi. Am emotii mari mari mari, sper ca totusi pedalatul din urmatoarele week-enduri sa imi fie de folos :)

Cam asta e rezumatul lunii mai. Sper sa nu ma lege Cristi de pat in urmatoarele week-end-uri ;) poate totusi reusesc sa castig undeva (la vreo tragere la sorti, ca la premii n-am sanse :D si nici bani sa cumparam una la pretentiile lui) o bicicleta si pentru el, sa ma insoteasca, macar din cand in cand :D lui Alex deja i-am promis "o bicicleta cu viteze" cadou de ziua copilului :)

duminică, 29 aprilie 2012

Mojito non-alcoolic facut in casa

Daca tot a venit vara, dau in vileag reteta noastra de racoritoare - mojito fara alcool, usor de facut in casa :)

Pe scurt:

2 lamai taiate bucati medii
2 lime taiate bucati medii
cateva frunze de menta rupte/taiate, sa iasa bine aroma din ele ;)
miere/zahar [brun] (dupa gust)

Se pun toate cele de mai sus intr-un vas de 1.5-2l cu apa, si se lasa cel putin 2-3 ore inainte de a fi baut, de preferat la frigider.

Eu le pun intr-un fel de carafa de 1,5l, si suporta si o "reumplere" cu apa.

Pun si o poza, nu va speriati daca funzele de menta arata mai uscatele, a fost facut ieri si e la a doua tura de apa :)

 Si o varianta de servire, cu cubulete de gheata - pestisori din forma IKEA :)








sâmbătă, 28 aprilie 2012

Revenirea dupa vacanta de primavara

... ca nu stiam ce alt titlu sa pun :) Da, am luat o pauza mai lunga. De fapt, in urma unei discutii cu Cristi, am hotarat sa mai transform din timpul online in offline (in special cu baietii). Deci, urmeaza postari mai rare ;)

Ca sa aduc totusi informatia "la zi":

1. Sportiv
Am reluat antrenamentele, atat de alergare, cat si de MTB. Am ajuns la concluzia ca mare lucru n-o sa fac la 5000m la Corporate Challenge, dar sper sa facem o stafeta bunicica :) Revin cu detalii.

2. Gradinarit
Am mai si pierdut niste plantute (din diverse motive), am pus si altele... primele straturi sunt destul de ok (ma rog, ce-a mai ramas din ele dupa ce mi le-au mancat melcii - limax), si am adaugat inca niste "brazdute" cu rasaduri si seminte. Si au inflorit zmeurul si coacazul. Si revin, si aici, cu detalii ;)

3. Bucatareli
Am trecut pe modul "primavara-vara", cu salate , verzituri, cruditati. Azi l-am convins chiar si pe Alex sa manance ciorbita de loboda rosie (i-a si placut ;), si am adaugat pentru prima data intr-o salata "verzituri" din productie proprie - rucola si ceapa verde "de tuns" (nu stiu cum o cheama pe romaneste). Bun, bun... :) De asemenea, avem si primul mojito non-alcoolic facut in casa in 2012 ;)

Cam atat deocamdata. Revin cu detalii maine, le iau pe rand, incetul cu incetul... ;)

Spor la treburi!

vineri, 13 aprilie 2012

Proaspete...

Azi dimineata, Alex juca "fotbal" prin curte, avand in surdina rugamintea mea de a nu da mingae peste plantele mele :) La un moment dat mingea nimereste printre lalelele...
Eu: Alex, ce cauta mingea peste flori?
A: Pai, mingea e uda (deh, roua de dimineata), si cand trece pe la flori lasa picaturi si uda florile!


Dupa-amiaza:
Eu: Alex, ce cauta slapii tai sus pe dulapul din bucatarie?
A: Pai, sunt lifturi! (care urca diverse alte jucarii pe acelasi dulap)

joi, 12 aprilie 2012

Time out :)

N-am fost prea activa pe blog in ultimele zile... am avut ceva activitate mai neobisnuita "off-line" :) se contureaza decizii importante si schimbari majore :) dar putin mai incolo, ca trebuie gandite bine ;)

In rest - urmeaza o vacanta de vreo 10 zile (are Alex vacanta si a trebuit sa imi iau concediu), in care am o gramada de trebi de rezolvat...

luni, 9 aprilie 2012

Triluri primavaratice - 2012

Au revenit privighetorile (cred :D daca identificati sa fie vreo alta pasare, va rog sa-mi spuneti :D nu le-am vazut niciodata cum arata, doar le-am auzit la fel, primavara trecuta... dupa ce da caldura o sa cante si mai mult si mai frumos :D).

Cam asta se aude in seara asta, in pomii care marginesc gradina noastra :)


duminică, 8 aprilie 2012

Judecata (de a fi sau a nu fi parinti)

A ajuns si la mine acest articol (via un alt site, care se presupune ca ar trebui sa se "comporte" cu obiectivitate)... Ah, cat m-a infuriat! :) si din cat de multe aspecte... si cum oricum aveam de gand sa scriu ceva despre "a judeca" si "a ierta", incep cu prima parte (urmeaza si altele, ca mai am multe de spus pe teme apropiate):


Parerea mea este ca parintii (mai ales de mai multi copii) care n-au avut probleme in a avea copii, nu ar trebui sa discute despre cuplurile care nu pot avea copii (si mai ales cu aerul de superioritate pe care si-l da autoarea articolului). Asta pentru ca nu inteleg prin ce trec ceilalti. De fapt, nici n-ar trebui sa isi puna problema vreunei comparatii, pentru ca se compara, pur si simplu, mere cu pere...

In primul rand, fiecare parte a baricadei are o urma de invidie (mai mare sau mai mica) pentru cealalta parte a baricadei (unii pentru copii, ceilalti pentru bani/vacante). Da, e greu sa recunoastem asta, e greu sa iti "infranezi" invidia - sau na, cel putin mie mi-e greu :) si recunosc asta. Dar ma straduiesc :) Si cat timp exista o urma de invidie, nu mai analizezi obiectiv, ci ajungi sa judeci, cumva gasesti un cusur in situatia pe care o analizezi... care, pentru cealalta parte, s-ar putea sa fie o piesa din perfectiune, dar pentru tine, care nu mai poti atinge acea perfectiune... uf.

In al doilea rand, omul ajunge sa se convinga singur ca ... strugurii sunt acri. Atunci cand chiar nu poti avea ceva ce iti doresti enorm, sansa ta la fericire este sa renunti sa mai vrei acel ceva (paradoxal, nu?). Sau sa renunti sa mai vrei "enorm" :) lasi acel ceva pe un plan secund/tert/etc, si cu cat iti scad sansele la a-l obtine, cu atat ii gasesti dezavantaje mai mari, mai multe, si il treci in plan mai indepartat, si ajungi sa te convingi ca de fapt nu ai nevoie deloc... e destul de greu sa ajungi sa accepti situatia asa cum e, sa nu mai faci comparatii, sa nu te mai intrebi "ce-ar fi daca", si sa mergi mai departe - atentie, a "accepta" situatia nu inseamna a te resemna, dar inseamna un ajutor in a gandi obiectiv si a analiza cat mai corect optiunile pe care le ai, si valoarea pe care ti-o aduce fiecare din ele...

In acelasi timp, in cazul in care continui sa faci comparatii, ajungi sa te convingi ca realitatea e mai buna decat ceea ce ai vrea de fapt sa se intample, si sa gasesti avantajele situatiei tale, pe care le scoti in fata ori de cate ori esti pus in situatia de a da explicatii (grr, ce inima poate avea cineva sa le ceara, si cu ce drept ar face asta?), si dezavantajele celeilalte parti.

Uf, chiar ar trebui sa ne oprim din a-i judeca pe ceilalti. Dupa cum spunea cineva mai bine decat as fi reusit eu sa rezum, "cred ca ajungi sa iti dai seama de asta atunci cand ai trait si destul "alb", si destul "negru" ca sa realizezi ca de fapt nu exista decat gri, si ca perspectivele difera, si ca judecatile nu-si au rostul.". Eu nu cred ca poti intelege o situatie cu adevarat, pana nu treci prin ea...tin minte si acum cum am fost admonestata cu ceva ani in urma, cand incercam sa dau un sfat unei mame de 3 copii si mi-a replicat ca n-am cum sa ii dau sfaturi cat timp am un singur copil, ca nu ii inteleg situatia. Da, avea dreptate,  intr-adevar, n-am idee cum e sa ai 3 copii (desi as vrea sa am ;) ), motiv pentru care nici nu ma exprim pe aceasta tema. Pot sa ma exprim doar pe tema "cum e sa il a(ve)m pe Alex" :)

Un alt paradox: autoarea articolului are dreptate, tot asa cum si domnul cu camasa in patratele are dreptate :) Toti avem dreptate, si totusi ne e greu sa intelegem ca dreptatea/adevarul fiecaruia dintre noi valoareaza exact la fel de mult ca dreptatea/adevarul fiecaruia dintre "ceilalti". Exact la fel, si cu nimic mai mult... de fapt, parerea mea - totul se rezuma la alegeri si asumarea consecintelor. Atat si nimic mai mult. Si ce avem de comparat sunt exclusiv optiunile pe care le avem noi intr-o situatie, si valoarea adusa de ele, si in niciun caz nu avem de comparat optiunile noastre cu optiunile altora, respectiv sa substituim valoarea adusa noua cu valoarea adusa altora... Da, consecintele ne sunt influentate si de alegerile altora si ar fi util sa luam in calcul si aceste alegeri (a le lua in considerare, pur si simplu, fara a le judeca), dar doar pentru a analiza cat mai bine optiunile noastre intr-o situatie (pe tema asta s-a dezvoltat Teoria Jocurilor).

De fapt, nici macar nu exista un adevar universal valabil - exista adevarul fiecaruia, din lumina caruia fiecare isi face alegerile... :) si toate aceste "adevaruri" nu ar trebui comparate, pentru ca pur si simplu se completeaza reciproc, si nu poti spune despre o piesa dintr-un puzzle ca e mai buna decat cealalta. Fiecare are avantajele si dezavantajele ei, isi poate gasi locul in puzzle mai usor sau mai greu, dar impreuna alcatuiesc intregul... si fiecare piesa are rolul ei intreg, si fiecare exact aceeasi valoare...

Primavara!

Doar cateva poze - mi-au "inverzit" straturile si au inflorit corcodusii :)


























sâmbătă, 7 aprilie 2012

Scurte :)

1. Am castigat o busola la concursul Bloggeri cu orientare :) Yupiiiii!

2. Mi-au iesit cateva flori Enel :D le astept si pe celelalte ;)

3. Azi am treaba multa si diversa :D revin deseara cu detalii :)

Spor la treaba! :)

vineri, 6 aprilie 2012

Sistemul de invatamant Step by Step

Da, am studiat si sisteme alternative la cel traditional. Am studiat despre Waldorf acum vreo 2 ani, cand cautam gradinita pentru Alex si aveam una in sistem Waldorf aproape de serviciu. Mi s-a parut interesant, poate i s-ar fi potrivit, dar nu mai aveau locuri, deci nici n-am ajuns sa masuram prea mult variantele (respectiv valoarea adusa de variantele pe care le-am fi avut ;).

Dupa ce am "ratat" inscrierea la scoala in Otopeni, in sistem traditional, am ajuns sa studiez si sistemul Step by Step. De fapt mai citisem pareri despre el si inainte, doar ca nu m-am concentrat prea mult pe el, neavand vreo gradinita de acest tip in zonele in care am cautat :) Acum, aveam clasa in sistem step by step pe langa clasa in sistem traditional la scoala din apropierea locului de munca, asa ca am studiat subiectul mai intens.

Am hotarat sa pun pe blog ghidul luat de pe site-ul scolii la care l-am inscris pe Alex. Sa incepem:

In primul rand, Metoda s-a consolidat si verificat in peste 30 de ani de aplicare si functioneaza in peste 26 de tari. Elaborarea metodei si licenta ei apartine Children Resource International din Washington – SUA. In Romania programul Step by Step a debutat in 1994, sub numele de Head Start, la initiativa Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa. Din 1995 programul a luat numele de Step by Step (“Pas cu Pas” - in limba engleza), nume de licenta pentru toate tarile din Europa de est in care se aplica.


Programul Step by Step este acreditat ca alternativă de către Ministerul Educaţiei Naţionale în conformitate cu aprobarea Consiliului pentru alternative nr 10015 din 30 mai 1995.

Principii:

- educatia se bazeaza pe achizitiile psihologiei dezvoltarii copilului si vizeaza cultivarea tuturor calitatilor potentiale ale acestuia. Cercetarile contemporane privind dezvoltarea ne spun ca persoane diferite se dezvolta in ritmuri diferite si ca exista perioade critice individualizate de dezvoltare.

- Copilul invata prin descoperire in interactiunea sa cu mediul. Interactiunea cu mediul si motivatia explorarii este cultivata de pedagog. Metodele si mijloacele de explorare si cunoastere ale copilului sunt individuale, adesea neasteptate, originale. Educatia este individualizata, copilul merge spre cunoasterea lumii inconjuratoare si identificarea comportamentelor utile, pe cai personale. Performanta intr-un domeniu de dezvoltare este in acest caz, de comparat doar cu celelalte aspecte ale dezvoltarii copilului si cu propria performanta sau abilitate anterioara, nu cu un standard extern. Comparatia cu el insusi in performantele anterioare o face atat copilul cat si pedagogul, aceasta fiind una din motivatiile descoperirii si progresului individual. In plus copilul descopera efectele si mijloacele colaborarii si negocierii cu semenii in locul unei competitii pe criterii standard impuse de adulti.

Raspunsuri la intrebari frecvent puse de parinti:

Un copil dintr-o clasa Step by Step învaţă altceva decât într-una obişnuită ?

Programa şcolară (curriculum şcolar) pentru ciclul elementar (clasa 1-4) este aceeaşi cu cea din învăţământul tradiţional. Aceasta înseamnă că deprinderile şi cunostinţele programate a fi asimilate pe parcursul acestor 4 ani sunt aceleaşi ca şi pentru învăţământul tradiţional (deprinderi de limbă şi limbaj, scrisul, cititul, deprinderi de măsurare, cele 4 operaţii aritmetice, deprinderi artistice de desen, pictură, modelaj, muzică, cunoştinţe despre natură, dezvoltare fizică, educaţie moral-civică). Deprinderi opţionale, precum limbi străine se învaţă în funcţie de posibilităţile şcolii sau ale părinţilor. Diferenţa constă în metoda de formare a acestora care derivă din principiile Step by Step.

Un copil care a fost în Step by Step se poate adapta într-o clasă obişnuită?

Experienţa ne arată că da. Capacitatea de adaptare dobândită în cadrul unei clase Step by Step îl va ajuta pe copil să depăşească şi rigorile învăţământului tradiţional. Cât priveşte asimilarile de cunoştinţe teoretice, ele sunt similare cu cele din şcoala tradiţională. 

O completare personala: din cate am inteles ar putea fi unele probleme in sensul ca un copil care a facut clasele 1-4 in sistem Step by Step e posibil sa nu stea toata ora in banca (la Step se si plimba prin clasa), sa incerce sa discute cu colegii chiar cand ar trebui sa raspunda individual (la Step se si coopereaza), sa vrea matematica in loc de geografie (la Step isi pot alege activitatea, si desi trec prin toate activitatile nu au un orar fix) etc. Cred ca totusi ca aceste diferente pot fi anticipate si explicate de parinti, iar copiii zic eu ca sunt capabili la acea varsta sa inteleaga.

Se poate continua metoda în gimnaziu ?

Mulţi părinţi care au avut copiii în clase Step by Step şi-au exprimat dorinţa de-a continua acest sistem în ciclul gimnazial. Experimental, se aplică unele principii Step by Step pentru ciclul gimazial începând din anul scolar 1999-2000. Desigur că stadiul de dezvoltare superior al copiilor şi curriculum-ul şcolar al gimmnaziului (tipul de cunoştinţe şi abilităţi programate a fi asimilate) fac ca anumite caracteristici ale clasei să fie modificate. Individualizarea şi lucrul în colaborare rămân ca principii de lucru. In locul Centrelor de activitate intervin Proiectele tematice, integrate, pluridisciplinare, iar în locul prezentărilor de sarcini – prezentările de proiect şi dezbaterile. Studiul individual se va pronunţa şi – în spiritul vârstei – se vor introduce situaţii de competiţie între grupuri sau interindividual, fără a se neglija cultivarea spiritului de colaborare, esenţial în sistemul Step by Step. Colaborarea profesorilor de specialităţi în spiritul şi atmosfera de învăţare Step by Step, organizarea materialului în acest spirit sunt în fază de experiment. Desigur, participarea părinţilor rămâne ca principiu, dar sarcinile familiei în educaţie se schimbă în conformitate cu vârsta copiilor şi cu necesităţile specifice ale dezvoltării la această vârstă.

De ce nu este încurajată concurenţa în Step by Step?

Până la 12 – 14 ani funcţiile de cunoaştere şi procesele emoţionale ale copiilor nu sunt complet dezvoltate, mature. Individualizarea prin motivare pozitivă şi învăţarea colaborarii în lucrul pe centrele de activitate ajută la formarea şi maturizarea acestor funcţii. La aceste vârste copilul nu e încă apt să înţeleagă şi să suporte competiţia fără urmări negative. Concurenţa apare şi în comparaţiile produse de evaluare în clasele Step by Step, dar numai în măsura în care copilul o poate accepta sau “digera” el însuşi. De aceea Step by Step nu creeaza explicit situaţii de competiţie.


CE ESTE DIFERIT DE INVATAMANTUL TRADITIONAL

Cum arată o clasă Step by Step ?

Intr-o clasă Step by Step nu veţi găsi bănci rigide, ci mese mobile cu scăunele de jur împrejur. Clasele sunt mochetate pentru ca anumite activităţi să se desfăşoare cu copiii aşezaţi pe podea (ceea ce place copiilor). Mesele sunt delimitate între ele de rafturi cu materiale didactice specifice unei activităţi (matematică, ştiinţe, arte, citire, construcţii, scriere), constituind astfel Centrele de activitate.

Pe pereţi veţi vedea diferite materiale care personalizează copiii (poze sau semne proprii fiecăruia, date de naştere, etc) şi care planifică – în conformitate cu alegerea fiecăruia, activităţile elevilor pe ziua sau saptamâna în curs, precum şi responsabilităţile lor. Veţi mai vedea afişate regulile clasei, care sunt stabilite şi discutate pentru a fi înţelese de comun acord. De asemenea se pot vedea, calendarul personalizat al zilelor scurse şi viitoare, cu evenimentele ce interesează (cum a fost ziua din punct de vedere al vremii, evenimente petrecute, aniversări, celebrări, serbări, termene) consemnate în dreptul fiecărei zile. Veţi mai întâlni materiale vizuale tematice, dar şi producţia copiilor din ultimele zile – rezolvarea sarcinilor tematice ale acestora. Veţi fi poate surprinşi că şi cele greşite ori neterminate sunt expuse fără a fi corectate. Vom explica mai jos – la răspunsul privind evaluarea, de ce.

In mijlocul clasei, un spaţiu cât mai larg posibil este dominat de un scaun cu inscripţia “Scaunul autorului”; este locul din care, fiecare copil îşi expune rezolvările, experienţele, ideile proprii, în faţa celorlalţi colegi, în diferite momente ale zilei de activitate. Această postură îl face pe copil responsabil în faţa celorlalţi copii, dar îi acordă fiecăruia, la momentul respectiv, atenţia şi respectul cuvenite.

De ce doi învăţători la clasă şi 8 ore de şcoală ?

S-ar părea că un orar prelungit este făcut doar pentru o uşurare a părinţilor ocupaţi. Categoric, programul zilnic al alternativei Step by Step nu este conceput pentru a uşura sarcinile părinţilor, ci pentru a facilita învăţarea. Aceasta, pentru ca fiecare copil să poată invăţa şi ajunge la înţelegerea completă a sarcinilor propuse, în ritmul şi modul propriu, personal. In plus, există o îmbinare între curiozitatea jocului şi învăţare. Activitatea de joc produce motivaţia spre descoperire a copilului, pe care Step by Step o cultivă. La mijlocul zilei copiii iau masa de prânz în comun, în cantina şcolii, sau într-un local convenabil din apropiere, lucru hotarât, organizat şi finanţat de Asociaţiile de părinţi.

Nu e prea lung programul pentru un copil atât de mic? 

Din punct de vedere psiho-fiziologic variaţiile tipurilor de activitate, îmbinarea cu jocul şi educaţia fizică, precum şi libertatea de-a lucra în ritmul propriu nu suprasolicită copiii. Copiii din clasele Step by Step mărturisesc că le place la şcoală, nu sunt obosiţi sau plictisiţi dupa 8-9 ore în şcoală. Ambianţa şi metoda îi motivează. În plus, mulţi dintre ei transferă şi în familie deprinderea de-a lucra individual şi de-a comunica deschis rezultatele, ideile, întrebările şi nedumeririle lor.

Toate achiziţiile sunt exersate sub diverse forme în centrele de activităţi, astfel încât nu există teme pentru acasă. Ceea ce e de achiziţionat se desfaşoară şi se exersează în clasă. Rostul învăţătorului este să-l ghideze şi să-l ajute să găsească în jocul său, explicaţiile şi soluţiile adecvate. Este nevoie de 8 ore pentru ca un copil să treacă prin toate Centrele de activitate. Cei doi învăţători se vor completa mai ales în ajutorul “umăr la umăr” în Centrele de activitate. Prin aceasta se realizează reducerea activităţilor “faţă în faţă” sau frontale ale învăţătorului. (Activitatea frontală nu permite ca un copil să rămâna în urmă sau să aibă un demers mental deosebit, personal. De exemplu, dacă învăţătorul predă la matematică un anume algoritm de calcul iar un copil găseşte că pentru el e mai uşor să ajungă la rezultat în alt fel, învăţătorul nu va putea exersa cu el propriul lui mod de lucru, fiind obligat, din pricina nevoii de activităţii comune cu ceilalţi copii, să refuze, să limiteze, să corecteze, demersuri care nu sunt greşite ci doar diferite, individuale, adecvate minţii şi temperamentului respectivului copil.

Există şi activităţi educative complementare pentru timpul liber (sfârşit de săptămână, vacanţe) pe care părinţii le pot susţine.

Nu se pun note - Cum se face evaluarea copilului ?

a.-Copilul îşi prezintă, din scaunul autorului, rezolvările sarcinilor la fiecare centru de activitate, precum şi orice rezultat al activitaţii sale extraşcolare (la întâlnirea de dimineaţă). Completările, întrebările, înţelesurile celorlalţi şi întrebările conducătoare ale învăţătorului îl vor face să-şi înteleagă corectitudinea sau incorectitudinea demersului, fără să fie notat, clasificat.

b.-Lucrările cu rezolvările sarcinilor, ale tuturor copiilor sunt expuse în clasă. Există – fără a fi stigmatizantă – posibilitatea de comparare cu ceilalţi, de reflexie, de înţelegere şi de corectare a demersurilor mentale neadecvate sau slab conturate. In timp, mapa cu lucrari a fiecarui copil – cuprinzând lucrări datate şi comentate - devine oglinda progresului acestuia faţă de el însuşi. Evaluarea privind chiar conţinutul lucrărilor, el însusi, educatorii şi alţii pot constata progresele şi slabiciunile sale. A le depaşi pe cele din urmă nu este decât o chestiune de motivaţie, de-a se simţi bine în contextul de învăţare, curiozitatea proprie copilului fiind suficienta pentru progres.

c.-Invăţătorii au un caiet de evaluare, în care demersurile de progres pe fiecare proces de cunoastere sunt înregistrate descriptiv, la câteva zile de observare a fiecărui copil . A constata că un copil face operaţii de adunare cu două cifre (trecere peste zece) în mod constant şi bine la o anume dată, este oricum o evaluare mai consistentă, are o semnificaţie clara, decât o nota de 4, 7, sau 10, ori un calificativ cu litere, golit de semnificaţii de conţinut.

Părinţii au astfel posibilitatea de-aşi evalua copiii în mai multe moduri: Participând la clasă şi constatând eficienţa în rezolvarea sarcinilor de un anume tip, răsfoind mapa personală a copilului - unde găseşte evoluţia în timp a rezultatelor sarcinilor copilului, sau urmărind caietul de evaluare al învaţătorilor. In plus o discuţie deschisă despre progrese şi dificultăţi, despre unde se poate insista acasă şi cum se poate face aceasta, astfel încât să nu ducă la confuzii în mintea şi sufletul copilului este de recomandat. (Evitarea situaţiilor de tip "una mi se cere acasă şi alta la şcoală!").

Cum arată o zi în clasa Step by Step ?

Dimineaţa copiii sosesc la şcoală. Unul dintre învăţători îi primeşte, copiii îşi pregătesc ţinuta confortabilă (sau se şi descalţă, şi încalţă pantofi lejeri, ori rămân în ciorapi, clasa fiind prevazută cu mochetă). Să nu vă surprinda ca adesea copiii stau pe jos în spaţiul comun, în cerc.

Programului propriu zis începe cu ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ care porneşte cu prezentarea AGENDEI ZILEI. Ea reprezintă planificarea activitaţilor zilei de azi. Au loc întrebări şi precizări până când se constată că planul de activităţi a fost însuşit şi acceptat. Un alt moment este calendarul zilei de azi. Precizarea zilei, a datei, a evenimentelor sociale şi personale legate de ziua de azi, inclusiv aspectul vremii, comentariile şi întrebarile.

Urmează apoi MESAJUL ZILEI – un mesaj conceput de învăţător pentru a introduce cunostinţele sau deprinderile noi de achiziţionat şi de prelucrat pe Centre de activităţi. Mesajul dă prilejul de introducere – de dorit interactiv – a noţiunilor noi şi reamintirea celor anterioare necesare introducerii celor noi, prin dirijarea întrebărilor şi abilităţilor copiilor.

Un alt moment important este acela al NOUTĂŢILOR. Copii se înscriu, îndeobşte prin scrierea numelor lor pe şevaletul de prezentare, pentru a comunica celorlalţi noutăţile sau experienţele personale deosebite. (De la ce i s-a întimplat ieri, la ce a visat, ori ce a citit nou, ce experienţe de cunoaştere ori emoţionale a avut, orice este posibil). Noutaţile sunt comunicate celorlalţi din “Scaunul Autorului”, unde copilul va fi valorizat, dar va avea şi responsabilitatea comunicării, întrucât urmează întrebările şi comentariile colegilor.

Când aceste lucruri au fost valorificate se trece la lucrul pe CENTRE DE ACTIVITATE. Pe masa fiecarui centru sunt scrise activitaţile tematice specifice. După alegerea centrelor de activitate, preferenţial, dar şi prin implinirea unor reguli usor de înţeles şi de respectat, copiii işi citesc activitaţile de urmat. Fiecare centru are pregatite pe masă sarcinile, specifice pentru scriere, citire, stiinţe, arte, construcţii sau matematică. Concepute de învăţător pentru a exersa abilitaţile de dobândit sau combinarea lor cu altele asimilate, sarcinile sunt progresive, astfel încât să permită tuturor să-şi poată rezolva sarcinile în ritmul şi la nivelul său. Când învăţătorii s-au convins că sarcinile au fost înţelese de către toţi copiii, ei devin colaboratori ai demersurilor de cunoaştere ale fiecaruia. Dupa un timp, necesar celor mai mulţi să împlineasca o parte din sarcini (să-şi exerseze abilitaţile specifice) se face o evaluare. Fiecare grup – şi fiecare individ – prezintă în faţa celorlalţi rezolvarea sarcinilor la centrul respectiv. Este un moment al EVALUARII – la care iau parte colegii, cu întrebări, sugestii, etc. dar şi învăţătorul. Lucrarile care s-au efectuat sunt afişate în clasă; câteva zile ele reprezintă prilej de comparaţie şi oglindire a demersurilor mintale, a deprinderilor şi dexterităţilor achiziţionate la acel moment.

Ulterior ele trec în MAPA CU LUCRĂRI a fiecarui copil, care se păstrează în clasă şi este la îndemâna copilului sau părintelui. La un moment dat, dupa câteva rotaţii şi evaluări, se ia masa de prânz, dupa care continuă lucrul pe centre de activitate. Activitaţile tematice sunt legate de lumea înconjuratoare şi pe cât posibil integrate.

(exemplu: la piata. Piata poate constitui obiectul unei vizite şi observaţii. Observarea poate fi subiect de povestire, orala sau scrisă, pretext de evaluare şi masurare a cantitaţilor, de cunoastere a schimbului, evaluarea şi manipularea banilor, calcul aritmetic, construcţii, reprezentare grafica sau modelaj. Interesul pe care il poate suscita este individual –unul vede florile, pe altul il intereseaza mecanismul cântaririi sau altul poate fi atras de cresterea legumelor şi asa mai departe.)

Centrele de activitate sunt folosite adecvat pentru a susţine interesul pentru rezolvarea unor activitaţi specifice (scriere, citire, înţelegerea stiinţifica, exprimarea prin mijloace artistice, etc.) şi pentru dobândirea ori consolidarea de abilitaţi specifice.

Pe un adult trecut prin şcoala tradiţională îl vor surprinde probabil unele lucruri, cum ar fi cererea de ajutor de la colegi la efectuarea sarcinilor. Lucrul în grup, copiatul chiar, nu este strict descurajat. Un copil care “copiază” o temă liberă de la colegul lui, o va face în stil propriu, işi va exersa capacităţile proprii de lucru şi va adauga desigur ceva personal. Interdicţia copiatului sau a temei colective ar bloca mai mult tendinta copilului de-a descoperi tainele sarcinii. Colaborarea este cultivată în locul concurenţei.

(In cărţile ilustrate pe care copiii dintr-o clasă Step by Step le-au facut, mulţi au rugat pe colegii mai iscusiţi sau pe părinţi să-i ajute la ilustraţii; majoritatea acestora au menţionat însă autorul desenelor, neincercând să ascunda. Un spirit de concurenţă şi individualism cultivat, cu copierea prohibită ar fi făcut ca "fraudele” să nu fi fost recunoscute. Pentru o rezolvare bună a sarcinii copiii au recurs la soluţia colaborării).

Datorită activităţii pe centre, colaborării şi nevoii de comunicare, în clasa Step by Step nu este şi nici nu se cere o linişte “să se auda musca”. Este un zumzăit uşor, un zgomot de activitate continuu.

Egalitatea cu adulţii, critica acestora în limitele civilizate este încurajată. (O învăţătore povesteste cum la sfarşitul orelor un copil constată că ş-ia rătăcit capacul de la stilou. Învăţătoarea îi îndeamnă pe colegi să-l caute, ea însăşi desfăcând penarul copilului în cauză. In acest moment copilul, supărat, o atenţionează că îi caută în penarul propriu, fără a-i fi cerut voie; regulă morală discutată anterior. Învăţătoarea e uşor derutată, dar se vede pusă în situaţia de a-i cere iertare copilului, înainte de-a justifica graba sau neatenţia privind gestului ei.)

S-ar putea să vedeţi copii ca scriu sau lucreaza pe jos, ori în diferite poziţii ciudate, care le sunt lor confortabile. Modul de lucru neortodox (scris, desenat) este admis, cu condiţia de-a nu duce la vicii posturale.

S-ar putea să observaţi că exista lucrări expuse cu greşeli, fără a fi corectate. Ele au fost supuse discuţiei, întrebărilor celor din jur, dar nu corectate imediat de către învăţător. Corecţia trebuie să apară întâi în mintea copilului şi el va ajunge să nu mai facă greseala, prin propriul efort de corectare.

Copiii cu diferenţe foarte mari de performanţă, colaborează în sarcini, fără ca diferenţele de ritm şi stil individual să perturbe achiziţiile. Nu există categorisiri şi ierarhizări ale copiilor.

Care sunt principiile alternativei Step by Step ?

1. Practici de educaţie care iau în considerare copilului ca întreg.

În locul unei relaţii inegale educator - copil, alternativa Step by Step consideră copilul ca pe o persoană demnă de respect, unică, şi caută să-i asigure o continuitate individuală în dezvoltare, precum şi practici de dezvoltare adecvate, specifice lui. Cooperarea şi colaborarea au drept scop verificarea demersurilor şi experienţelor individuale de descoperire a lumii şi valorizarea lor.

Step by Step caută să se asigure că orice copil achiziţionează şi dezvoltă aptitudini fizice, cognitive, emoţionale, etico-morale, artistice, teoretice, sociale şi practice pentru a participa la o societate democratică, deschisă.

2. Procesul de învăţământ este centrat pe copil, educaţia este individualizată

Predarea este orientată în funcţie de necesităţile copilului. Invăţărea se produce prin descoperire individuală, acceptându-se şi încurajându-se moduri personale de-a înainta în formarea deprinderilor şi în cunoaştere (exemple: scrisul cu mâna stângă, moduri individuale de exprimare şi cunoaştere, încurajarea experimentelor de descoperire, etc.)

Invăţărea se face în ritmul propriu al copilului. Comparând sistemul de lucru tradiţional cu producţia pe o banda rulantă, fiecare copil este obligat să lucreze în viteza impusă de bandă. Ea poate corespunde vitezei de lucru a unora, dar poate fi prea rapidă pentru unii, ori prea lentă şi plictisitoare pentru alţii, mai iuţi. In plus, fiecare din executanţi va trebui să facă doar o acţiune limitată şi standardizată, neputând inventa, învaţa sau înţelege în stil propriu. Când e vorba de viteza de dezvoltare a copiilor este esenţială respectarea stadiului individual al dezvoltării fiecarui copil al atenţiei de care e capabil fiecare copil pentru achiziţia corectă, şi înţelegerea completă a sarcinilor şi a modalitaţilor de rezolvare a lor. In alternativa Step by Step individualizarea este facilitată şi de organizarea clasei pe centre de activitate. Step by Step îl încurajează pe copil să înveţe a învaţa, şi a înţelege. In caz contrar cei mai mulţi copii vor renunţa să înţeleagă o acţiune impusă, acceptând doar să o reproducă.

3. Învăţărea este organizată pe Centre de activitate

Organizarea clasei Step by Step este un element esenţial în individualizarea educaţiei. Aici copiii învaţă în Centre de activitate. Acestea sunt zone delimitate ale clasei, dotate cu material didactic specific unei activităţi, în care un numar mic de copii se confruntă, individual sau în grup, cu sarcini adecvate nivelului lor de dezvoltare. O clasă conţine obligatoriu: un Centru de citire, un Centru de scriere, un Centru de ştiinţă, un Centru de matematică, un Centru de artă şi un Centru de construcţii. Centre facultative pot fi imaginate de învăţător.

Ce aduce această organizare ? In primul rând educatorul nu mai stă faţă în faţă cu copilul - poziţie de confruntare, inegală, ci umăr la umăr - poziţie de colaborare, egală, în care educatorul, sugerează, şi întăreşte motivaţia pozitivă de descoperire a copilului, consolidându-i demersul mintal propriu. In plus, în Centrele de activitate se realizează colaborarea şi comunicarea cu colegii în realizarea unor sarcini comune, sămânţa lucrului în proiecte colective de mai târziu.

Dacă procesele individualizate se desfaşoară pe Centre de activitate împărtăşirea şi confruntarea nu lipsesc. Există în clase un spaţiu de întâlnire, pentru comunicare în grup, fără spaţii sau bănci rigide, aranjare care facilitează coeziunea membrilor grupului. Aici e locul împărtăşirii experienţelor, al planificării activităţilor la începutul zilei, al evaluării sarcinilor, al concluziilor şi al stabilirii în comun a regulilor şi responsabilitaţilor. Există aici un “Scaun al Autorului” pe care fiecare copil devine personajul principal, locul de unde îşi prezintă ideile, rezultatele şi se supune confruntării cu ceilalţi, observaţiilor şi sugestiilor lor critice.

4. Participarea părinţilor la educaţia copilului

Şcoala tradiţională desparte principial educaţia şcolară de cea din familie. În mod tradiţional părinţii erau solicitaţi doar la susţinerea materială şi administrativă a clasei sau şcolii. Şcoala îşi rezervă dictatul asupra metodelor de educaţie teoretică, părinţii fiind simpli supraveghetori ai îndeplinirii lecţiilor. Pe de altă parte educaţia morală şi a comportamentelor este atribuita familiei. Se comunică doar rezultatele unor evaluari - adesea din perspectivă unilaterală.

Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe efectiv la clasă, la procesul de educaţie, bineînţeles sub auspiciile unei colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator. Poziţia “umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează această participare. Lecţiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu elemente din sfera lui de activitate îl pot transforma în personaj principal în educaţie. În comunicarea cu educatorul în clasă, se nuanţează specificul în dezvoltare al fiecărui copil, se gasesc modalitaţi de cultivare a unor abilităţi în familie pentru a completa sau suplimenta procesul educativ. Aceasta comunicare duce la reducerea presiunilor conflictuale asupra copilului, dându-i o mai mare libertate în dezvoltare. Comunicarea copilului cu adulţii devine mai uşoară, el se exprimă mai liber devenind astfel mai transparent pentru părinţi.

In multe şcoli şi grădiniţe Step by Step există o sală a părinţilor, în care aceştia îşi împărtăşesc experienţele de părinţi. Comunicarea şi legătura socială sporeşte integrarea familiei şi a copilului în comunitate.

CEDP a încurajat formarea Asociaţiilor pentru părinţi Step by Step. Multe din acestea sunt înregistrate ca persoane juridice, altele sunt în acest demers. CEDP oferă asistenţă acestor asociaţii. Au fost organizate mai multe întâlniri cu reprezentanţii părinţilor din grădiniţele şi şcolile cu clase/grupe Step by Step din toată ţara, pentru schimburi de experienţe între acesti părinţi.
CEDP a dezvoltat un centru de consiliere pentru părinţi –“Calypso” - în Bucuresti.

5. Formarea continuă şi ajutorul tehnic pentru învăţători, educatori şi autorităţi educative (directori, inspectori şcolari)

Principiile şi teoria dezvoltării copilului au nevoie de un repertoriu de tehnici şi de o mentalitate specifică pentru a stimula dezvoltarea individualizată şi pentru a putea evalua demersurile de dezvoltare ale fiecărui copil. De aceea CEDP oferă periodic sesiuni de formare şi perfecţionare pentru cei implicaţi în acest proces: în primul rând educatoriilor, dar şi directorilor, inspectorilor şi părinţilor.

CEDP acordă asisţenţă tehnică permanentă şcolilor, învăţătorilor şi părinţilor din alternativa Step by Step.

DACĂ AŢI ALES STEP BY STEP PENTRU COPILUL DUMNEAVOASTRĂ:

Luaţi cunoştinţă de regulile clasei şi întăriţi-le şi în familie.

Întăriţi disciplina de dialog şi de relaţie. O regulă se stabileşte de către două sau mai multe persoane cu aceleaşi drepturi de manifestare, în consens. Nu puterea brută, nici majoritatea pur şi simplu hotărăsc, decât atunci când nu putem comunica direct pentru a face un compromis, a ajunge la un consens. O regula odată stabilită, încălcarea ei duce la consecinţe negative. Încurajaţi respectarea regulilor. Fiţi transparenţi. Dar nu uitaţi: respectaţi şi Dv. regulile în raport cu copilul !

Încurajaţi iniţiativele pentru descoperire, chiar pe cele despre care ştiţi că sunt nefructuoase, ori diferite de cele ştiute (nu opriţi, nu corectaţi, nu criticaţi). Încurajaţi comportamentele pozitive si efortul, chiar dacă rezultatul nu e cel corect, aşteptat; îndrumaţi copilul fără a impune; explicaţi interdicţia şi aplicaţi-o doar în caz de pericol evident.

Găsiţi situaţii motivatoare în care copilul să poata să-şi îmbunătăţească abilităţile acolo unde este mai slab; Constrângerea, impunerea îl fac să se simtă inferior. Nu uitaţi, copilul dv. este în atmosfera unei clase în care ceilalţi nu sunt criticaţi; astfel se va simţi persecutat, inferior celorlalţi.

Încurajaţi acasă cele învăţate la şcoală. De ex: încurajaţi-l să numere produsele cumpărate, să calculeze cheltuielile şi restul, să scrie liste de activităţi de week-end, comentaţi împreună cele văzute – evenimente, spectacole, filme, programe TV, etc.

În final, dar poate cel mai important: colaboraţi cu învăţătorii pentru a vă cunoaşte copilul şi pentru a nu produce confuzii în sufletul şi mintea copilului dv. Încercaţi să-i cunoaşteţi si pe ceilalti părinţi; poate au soluţii pentru o mai bună conlucrare cu copilul.

O invitaţie la responsabilitate

Cu toate că stilul de lucru într-o clasă Step by Step pare mai tolerant, având în centru motivarea copilului pentru descoperire, cultivarea responsabilităţii personale şi a capacităţii de-a decide în cunoştinţă de cauză între mai multe alternative ocupă un loc central în educaţie. Alternativa Step by Step nu e mai bună sau mai rea decât o altă metodologie de învăţare, fie ea tradiţională sau o altă alternativă. O prezentare, o vizită într-o clasă, vă vor ajuta să decideţi. A cerceta şi a alege singur este însăşi un principiu cultivat de metodologia alternativă Step by Step. Vă cerem si D-voastră, parinţilor acelaşi lucru.

Încercăm să vă împărtăşim un gând. Nu aspirăm să devenim unica, singura alternativă. În spiritul deschiderii sociale, încercăm să fim doar o alternativă pentru copilul Dumneavoastră.


Bineinteles, teoria suna bine, revin cu impresii dupa ce incepe efectiv scoala :)

Bafta tuturor viitorilor scolarei! :)

joi, 5 aprilie 2012

Si cand credeam ca as fi speciala... :)

Mda. Dat fiind ca am unele principii de viata oarecum diferite de ale majoritatii celor din jur, chiar aveam senzatia ca as fi, intr-un fel, speciala :) chiar pomeneam, zilele trecute, ca am niste idei proprii despre "bine" si "adevar", cand discutam despre programa de la clasa pregatitoare...

In urma cu cateva saptamani am inceput un curs de Model Thinking (as traduce prin ceva de genul "Gandirea prin modele"), oferit de prof. Scott Page, de la Universitatea din Michigan, gratuit, online. Nu se primeste vreo certificare la sfarsit, dar am hotarat sa il fac pentru mine, pentru sufletelul meu. Si asta pentru ca imi place modelarea [matematica] :D si pentru ca, orice as face - de la serviciu pana la sport sau gradinarit, in adancul sufletului meu sunt si voi ramane matematician :D

Si uite-asa, din lectie in lectie, am ajuns ieri la Modelul Actorului Rational. Si am constatat ca tot ceea ce eu consideram special, are de fapt un model, o teorie, un nume, si tot tacamul :) Eu merg pe ideea ca, atunci cand am de luat o decizie, analizez tot ce imi trece prin cap privitor la variantele pe care le am, "cantaresc" rezultatele pe care mi le-ar aduce, aleg varianta pe care o consider cea mai convenabila din cele pe care consider ca le am, si gata. Din acest punct merg mai departe cu decizia luata, fara sa ma mai uit inapoi, fara sa ma mai intreb "ce ar fi fost daca", fara sa mai am dubii. Consider intotdeauna ca decizia pe care am luat-o este cea mai buna (de fapt in teoria mea nici nu exista decizii/alegeri bune/proaste, ci doar decizii pur si simplu), si merg mai departe asumandu-mi consecintele. Ulterior, cand ajung din nou intr-un punct in care consider ca se impune luarea unei decizii, iau procesul de la capat :) Avantajul major: sunt mereu multumita de deciziile pe care le iau (practic nu mai compar ce este cu "ce ar fi putut fi").

Ca sa va explic in cateva cuvinte ce spune modelul: merge pe premisa ca oamenii sunt rationali si iau deciziile care le aduc cea mai mare valoare :) pe ideea ca oamenii mereu isi maximizeaza avantajele, optimizeaza. Nu, asta nu inseamna ca ar fi egoisti, dimpotriva, dat fiind ca deciziile de multe ori depind de deciziile celor din jur (abia astept sa incep si cursul de Game Theory, care dezvolta asta), de cele multe ori maximizarea avantajelor proprii inseamna de fapt si maximizarea avantajelor celor din jur. Si consecinta: dat fiind ca ai ales deja calea care iti aduce maximum de valoare, nu are sens sa te mai intrebi ce ti-ar fi adus celelalte cai, pentru ca tu deja stii ca valoarea adusa de celelalte cai este mai mica decat valoarea adusa de calea aleasa :)

Teoria spune mult mai multe, eu am rezumat doar un aspect simplu de inteles si util :) Si da, stiu, teoria e frumoasa, dar exista cateva motive pentru care oamenii nu sunt mereu rationali :) si tu poate alegi ceva gandindu-te ca cel de langa tine e rational si va alege ceea ce ii maximizeaza valoarea, si implicit o va maximiza si pe a ta - si poate el alege, din diferite motive (de exemplu din consecventa - vrea ca alegerile pe care le face sa pastreze o anumita consecventa, voi reveni si pe tema asta), altceva. Plus, mai poate exista eroare de calcul in valoarea adusa de optiuni, asa incat poate ca de fapt nu alegi chiar tu calea optima. Dar, dat fiind ca eu deja mi-am setat in minte faptul ca analizez datele pe care le am in acel moment, cu "uneltele" pe care le am in acel moment, si aleg cea mai buna optiune - deja am setat in minte faptul ca am ales varianta optima :)

Si, cum se spune, sa nu-ti para niciodata rau de alegerile pe care le-ai facut ;)

p.s. Voi reveni in curand si cu alte modele si concepte, explicate in cateva cuvinte. Unele sunt extrem de interesante, simple, utile (zic eu :D), si se pot aplica foarte usor in viata de zi cu zi :) Doar sa reusesc sa trec examenul de mijlocul semestrului, pe care il voi da saptamana viitoare :) informatia e multa, bogata, variata, si cum imi si place am tendinta de a mai citi si extra-curs, asa ca sunt destul de ocupata ;)

miercuri, 4 aprilie 2012

Caldura mare...

Din seria "la soare te poti uita dar la el ba":

A: Mami, mi-e cald! Mi-e atat de cald, ca incalzesc toata planeta!

Sofer / pasager

Cu ceva vreme in urma, cand am anuntat ca vreau sa incerc inscrierea lui Alex la scoala, mi s-a spus ca ma grabesc. In stilu'mi ciudat de a face mai degraba analogii decat de a spune clar lucrurile (daca tot veni vorba, am gasit zilele trecute un citat care mi-a ramas in minte, si vi-l spun, plina de modestie: " Intellectuals have a solemn duty to [doubt, and to] teach doubt" :D), am raspuns ca daca autostrada imi permite sa merg cu 130 km/ora, aleg pur si simplu sa merg cu viteza maxima permisa, adica 130 km/ora.

Cum inca nu era clara situatia copiilor nascuti in 2007, daca pot fi inscrisi sau nu, mi s-a mai replicat ca de fapt incerc sa merg cu 150, si mi s-a subliniat faptul ca altii prefera sa mearga mai incet si sa admire si peisajele pe langa care trec.

Buuun. Desi uneori par incapatanata si pare ca ideile imi intra pe o ureche si imi ies pe doua, astfel de idei imi raman multa vreme in minte, si, ca o ardeleanca get beget care sunt, le intorc pe toate partile, le despic in 4, 16, 256, 65536 etc (sper ca v-ati dat seama ce urmeaza ;) N-am ajuns la vreo concluzie pana zilele trecute, cand s-a intamplat ceva care, pur si simplu, m-a luminat :)

Voi continua discutia cu aceeasi analogie, care, de fapt, mi-a dat revelatia :D

De obicei merg la serviciu cu masina, eu sunt sofer. Imi duc familia pe unde are treaba - pe Cristi il "debarc" intr-o statie de autobuz, pe Alex il las la gradinita, in zona careia las si masina si iau un autobuz, cateva statii, pana la serviciu (n-am loc de parcare in zona serviciului). Seara, invers, la intoarcerea spre casa. In ultima vreme imi iau tot felul de lucruri de citit/studiat pe autobuz, ca uneori chiar prind si loc pe scaun si pot sa si citesc :) Ca sofer, uneori merg mai repede, alteori mai incet, uneori sub viteza maxima admisa, alteori peste...

Duminica am fost la Crosul Apa Nova. Si cum pentru o deplasare de o persoana pana in Bucuresti nu merita luata masina (din punct de vedere al raportului cost transport comun/benzina), am mers cu microbuzul. M-am asezat pe un scaun destul de in spate, m-am relaxat pe scaun, si am privit pe geam...

Atunci am avut revelatia: am vazut peisajul :) am stat relaxata in scaun, am privit pe geam, si am admirat peisajele fara sa ma gandesc la altceva. Am vazut locuri pe langa care am trecut de zeci si sute de ori cu masina fara sa le fi observat pana in acel moment. Si mi-am dat seama ca nu din cauza vitezei. Nu. Ci, pur si simplu, din cauza rolului.

Ca sofer, esti atent la anumite lucruri - in primul rand la drum, la directie, la indicatoare, marcaje, alte masini, prioritati, obstacole - gropi in asfalt, treceri de pietoni, pietoni, caini, pisici... asta indiferent de viteza cu care mergi. Ca sofer, te intereseaza simplul fapt de a ajunge la destinatie mai degraba decat locurile prin care treci. Oricat de incet ai merge, ca sofer nu te uiti pe geam, nu te uiti la peisaje - te uiti sa ajungi la destinatie. De fapt, ca sofer, chiar trebuie sa stai concentrat si sa fii atent la drum, si e chiar recomandat sa nu admiri peisaje din mers...

Pe de alta parte, ca pasager, te uiti doar la peisaje. Nu te intereseaza gropile de pe drum, nu te intereseaza daca vine curba la stanga sau la dreapta, marcaje etc. Admiri peisaje, si o faci fara sa te intereseze ce viteza are soferul, daca e sau nu legala... uneori Alex imi mai spune: "mami, mergi asa de repede ca nici nu pot sa vad copacii de pe marginea drumului" :) dar nu cere niciodata sa merg mai incet, mi-o spune, pur si simplu, informativ :D sau oarecum admirativ pentru viteza in sine, nu ca ar fi tinut neaparat sa vada in detaliu copacii de pe marginea drumului... daca mi-ar cere sa merg mai incet - da, as merge, pentru ca el sa poata admira copacii... cu toate astea, eu nu ii voi admira, intrucat, pur si simplu, am alt rol si alta treaba de facut :)

Am ajuns si la concluzia ca, de fapt, imi place sa imi asum rolul de sofer... desi, uneori, am nevoie sa stau cuminte in spate si sa admir peisaje :) de fapt imi asum rolul de pasager in competitiile sportive, la care ma prezint fara cine stie ce antrenament, si vreau doar sa le termin, bucurandu-ma de rol in sine si de peisaj :) nu ma intereseaza cine e sofer sau cat de repede merge, tot ce vreau e sa stau relaxata in scaunul meu, ca pasager, si sa admir peisajul :) si oricata oboseala fizica mi-ar aduce asta, ma relaxeaza pe alte planuri - cele care ma obosesc ca sofer ;)

Pana la urma, un echilibru tot trebuie sa existe ;)

luni, 2 aprilie 2012

Emotiile au trecut

Da, am prins loc la scoala in etapa a 2-a de inscrieri. Dupa cum am anticipat in alta postare, n-a fost inghesuiala mare la clasa pregatitoare, asa ca, pe 30 de locuri disponibile pentru nivel pregatitoare, s-au inscris 21 de copii :) toti acceptati. In schimb, la clasa 1 a fost si lista de respinsi...

Noi l-am inscris pe Alex la clasa de step by step, dar oricum, dat fiind modul in care am inteles eu ca s-ar face lectiile de pregatitoare in sistem traditional, n-ar trebui sa fie diferenta foarte mare intre cele 2 sisteme (ma rog, la step au in plus partea de povesti, "scaunul autorului", lucrul "fara orar" etc - o sa fac un rezumat in curand despre ce inseamna step by step, cel putin la nivel teoretic). Cred ca cel putin ca nivel de pregatitoare lui Alex i se va potrivi step by step, urmand ca ulterior, la sfarsitul clasei pregatitoare, sa analizam daca ramane in continuare asa sau il "transferam" in sistem traditional.

Deci, epopeea inscrierii la scoala pentru noi s-a incheiat. Bafta celor care inca au nevoie (in special in etapa 4, ca pentru etapa 3 imi pare destul de clara situatia)! ;)


duminică, 1 aprilie 2012

Reteta Vafe

Daca tot mai sta Alex la un desen animat am timp sa o notez :)

Am cumparat aparatul acum vreo 3 ani, dupa ce am cautat insistent destul de multa vreme. Am incercat inacest rastimp mai multe retete, si in sfarsit am gasit una pe care sa o consider demna de notat, intrucat vafele nu se usuca dupa ce se racesc (cam asta pateam cu celelalte retete, trebuiau neaparat mancate pe loc, calde) :)


Scurt si la obiect, reteta:
1. 125g zahar
1. 1 pachet zahar vanilat
1. 3 oua
2. 125g unt topit
2. 250 ml lapte (pana la urma ar trebui cam 300, altfel aluatul e prea gros)
2. 1/2 lingurita suc de lamaie (merge si o lingurita intreaga)
2. coaja rasa de lamaie
3. 1 varf cutit sare
3. 250g faina alba
3. o lingurita praf de copt (am respectat asta cu sfintenie, n-am pus un plic intreg cum am tendinta de cele mai multe ori :D)

Observatii:
1. mai toate retetele contin praf de copt...
2. Am numerotat ingredientele intr-un fel mai ciudat - e ordinea in care se amesteca :) prima data se amesteca toate de la 1., apoi se adauga cele de la 2., la urma cele de la 3. Grija doar la unt, sa nu il puneti fierbinte peste oua, sa nu le faca omleta ;) eu am pus laptele rece peste unt si apoi combinatia peste oua.

Aluatul iese destul de gros, eu am mai pus cam 50 ml lapte suplimentar fata de reteta originala, si tot gros mi s-a parut, dar am putut lucra cu el asa.

Apoi, se incalzeste aparatul, se ia aluat cu polonicul si se pune o cantitate de aluat cat sa se faca vafa, dar sa nu dea pe-afara :) asta depinde de aparatul si ochiul fiecaruia, eu am ratat aproape complet primele vreo 3 seturi :)

Se pot manca fie cu dulceata, fie cu ciocolata, fie cu inghetata, fie cu orice combinatie de umpluturi va place la clatitele dulci - gen miere+nuci, banane+ciocolata, lamaie+zahar etc :)

Spor la treaba, pofta mare!

Cateva imagini:
Aparatul in functiune



O vafa aproape perfecta :)




Scurte. Destul de scurte :)

1. Prima si cea mai importanta: draga mea prietena Laura a intrat in lumea maratonistilor :) a terminat primul ei maraton, in Irlanda. Spun "primul" pentru ca, data fiind starea de spirit [runner's high :D] pe care am simtit-o in discutia de dupa cursa, sunt convinsa ca mai urmeaza :D macar la anul, cand promit sa nu mai ratez startul :)
Felicitari Laura, si la mai mare! ;)

2. Eu am fost mult mai modesta, si pe o vreme complet potrivnica, am incercat Crosul Apa Nova. Primii vreo 2 km au mers ca unsi, dupa care mi s-a facut rau - categoric nu e bine sa mananci mici cu o zi inainte de cursa :D Pana la urma am terminat, dar se poate clar mult mai bine...

3. N-am gradinarit mai nimic week-endul asta. In gradina inca nu mi-a iesit nimic, dar plantutele din casa incep, multe din ele, sa scoata primul rand de "frunze adevarate" :) A iesit si aproape tot din ce am pus in ultima tura de jardiniere. Revin zilele viitoare cu detalii. In schimb, Cristi mi-a scos "suportii" pe care ma bazam pentru trandafirii cataratori :) sa vad ce le-oi improviza cand or avea nevoie sa se catere... :)





Maine e luni, incepe o noua saptamana, sa (va) fie excelenta! ;)