Marea noapte alba

Stiu, n-am mai scris de ceva vreme, desi am mai alergat putin, am mai trecut prin una-alta :) Nu mai intru in detalii acum, decat cu situatia prin care am trecut in ultimele zile, adica un rezumat al starii noastre de fapt din "marea noapte alta" de blocaj pe DN1 - asta din ciclul "aventurilor pe 4 roti" :)

Miercuri - am pornit de la serviciu spre casa. O situatie normala. Ninsese toata ziua si viscolea, dar n-am vazut vreun anunt ca ar fi fost inchis DN1. Ceea ce stiam sigur era ca era inchis DN2 spre Urziceni, si m-am gandit ca aleternativa fiind prin fata casei noastre, o sa fie aglomeratie ceva mai mare decat de obicei.

Asa. Cam la ora 19:30-40 l-am luat pe Cristi de la Piata Presei, am bombanit pentru faptul ca nu vazusem pluguri prin Bucuresti si era ceva zapada pe jos, dar am pornit cu curaj inainte. Baneasa ok, dar traficul a incetinit la intrarea in Otopeni pe la ora 20; din acel moment pot spune ca am stat cu ochii pe ceas la fiecare 5-10 minute. Ca n-aveam altceva de facut :) si inaintam incet, cativa metri in cateva minute, dar vedeam un minim de trafic pe celalalt sens, asa ca ne-am gandit ca undeva e ori accident ori trafic restrictionat, si ca mai greu, dar cumva vom ajunge acasa. Imi faceam probleme pentru portiunea de camp dintre Balotesti si Caciulati, unde putea fi ceva zapada viscolita...

Pe la 21:30 ajungem in centrul Otopeniului, si imi face cu ochiul indicatorul cu directia Tunari. Zic - gata, am dat lovitura, o luam pe-acolo si scapam de aglomeratie, mai ales ca stiam de anul trecut ca Tunariul se curata frumos de zapata :) Cristi verifica si pe GPS, si zice sa-i dau bataie. I-am dat. Pana la iesirea din Otopeni, unde stateau 2 masini de Politie, ca sa fie sigure ca niciun temerar ca noi nu se avanta mai departe, unde chiar viscolea rau :) Bun, inapoi.

Deci, din nou pe DN1. Era trecut deja de ora 22, il anunt pe Alex ca daca i se face somn sa puna capul si sa doarma. Culmea ghinionului, de ceva vreme nu plecam din casa fara pernuta lui, si de multe ori ii luam si paturica. Ei bine, in acea dimineata, am fost atat de rapiti de peisaj, incat n-am luat nici perna, nici patura... Alex, plictisit, cere desene pe telefonul meu, si se uita la ele ceva vreme. Cand nu se uita el, mai incercam eu sa fac 1-2 poze. Nu, inca nu imi trecea prin cap ca ar fi fost util sa imi pastrez bateria :D

Imi sun un coleg, il anunt ca ajung tarziu acasa, asa ca s-ar putea sa intarziu a doua zi, dar ca am sperante ca pe la 12 sa fiu acasa. Cristi se uita ciudat la mine - "zi si tu mai bine pe la 1-2". Pfuai, cat optimism si pe el :)) Ne suna un vecin care tocmai ajunsese acasa - ne spune ca din cauza viscolului e lasata sa treaca de la un punct doar cate o masina, de asta stam. Zic - hai ca nu e rau. Pana peste vreo jumatate de ora, cand ne suna inapoi - sunt 2 tir-uri blocate la iesirea din Corbeanca, se lucreaza la deblocarea drumului.

Continuam, cu motorul pornit, sa stam blocati in coloana, si sa inaintam cate 5-10m la cateva minute. Nu ne anunta nimeni nimic dintre autoritati. Vedem ceva trafic pe celalt sens - putin masini, dar inaintau - zicem - ok, daca se circula pe celalalt sens, o sa ne dea si noua drumul, rand pe rand. Continuam sa speram.

De pe la ora 1 n-am mai inaintat. Am ramas pe loc, cu motorul pornit, Alex dormea in spate, Cristi venise langa mine in fata, mai stateam la o poveste - intre noi, si cu vecinul, care se oferise sa vina dupa noi. Cristi presimtea deja dezastrul, asa ca i-a spus sa stea acasa, ca nu e convins ca ar ajunge pana la noi.

Pe la 2, Cristi are alt presentiment - vede pe celalalt sens o masina care candva inaintase pe langa noi. Zice - stai sa vezi, daca nu cumva masinile de pe celalalt sens sunt cele din coloana asta, intoarse de Politie mai incolo. Sa va mai spun, acum, ca asa era? :)) Dau totusi de pe telefon un mail sa anunt ca in mod sigur urmeaza sa intarzii joi :) pfuai, alt optimism :))

Pe la 3 Cristi isi ia haina pe el si o ia pe jos inainte sa verifice situatia - se intoarce in vreo 15 minute, congelat complet, si ma informeaza ca nu avem sanse sa inaintam - cel putin nu in banda in care eram. Dar cum vedeam masini mai zdravene (in general 4x4) luand-o pe langa coloana - zicem sa incercam si noi, poate convingem Politia de la capat ca stam in zona si ca nu o luam in continuare pe DN1, si ne lasa acasa.

Bun, deci am schimbat banda, ocazie cu care am mai inaintat vreo 50m. Si ne-am dat seama ca de acolo nu mai avem ce face. Am mai stat vreo jumatate de ora, Cristi a luat-o iar inainte sa vada ce si cum. S-a intors hotarat - acolo vom ramane cel putin pana a doua zi, ca nu mai avem solutie. Si ca ar trebui sa ne intoarcem sa dormim la hotelul de la aeroport. Adica 4 stele. Adica o gramada de bani, care nu tocmai ne dau afara din casa :))

Eu, de nervi, opresc motorul. Hotarasc totusi sa mai ramanem acolo. Stam o vreme cu masina oprita - la un moment dat se racoreste in masina, si dau sa pornesc masina sa incalzesc din nou. Pauza. Nimic. Masina nu mai pornea. Bateria era goala. Statusem cu masina pornita, la relanti, 8 ore! Si prima data cand am oprit-o, am oprit-o de tot :(

Ma apucase plansul. Nu mai stiam ce sa fac. Zic - hai sa mai stam asa, poate nu se raceste prea repede in masina. Sperante desarte - viscolul ne misca masina zdravan, desi eram a treia banda :D Am incercat sa adorm - am reusit sa atipesc cam un sfert de ora. Pe la 4:15, ma trezeste Cristi - asa nu se mai poate, inghetam aici, du-te si gaseste curent cumva.

Bun. Ies. Intreb cativa oameni, care mai aveau motorul pornit - nu avea nimeni cabluri. Cristi si-a adus aminte ca a vazut cabluri in benzinaria din spate, in care intrase sa ia ceva de mancare :) Bun, o iau la pas. Cizmele imi erau deja ude, sosetele se udasera si ele, si toata apa din ele insista sa inghete :) Am ajuns cumva la cea mai apropiata benzinarie. Si - fericire maxima - mai aveau 2 seturi de clesti pentru curent :) Iau unul fara sa cartesc, ma bucur ca se poate plati cu cardul, iau punguta in brate si o iau la fuga spre masina. Orbecai putin, ca sunt dezorientata de fel, si nu mai stiam exact unde lasasem masina. Asa ca ajunsesem cu mult inaintea ei :)) am gasit-o in final. Inauntru, Cristi il luase pe Alex in brate - dardaiau amandoi... Doamna din masina de langa mine se hotaraste sa ma ajute cu incarcatul bateriei, asa ca ne punem amandoua pe treaba, desi nu stiam niciuna cum se face.

Deschid cam cu emotii capota - abia am reusit sa "misc" de blocaj sa o pot deschide, prind clestii la bateria mea, si tin capetele celelalte in mana, pana doamna de langa mine reuseste sa miste masina asa incat sa imi ajunga cablurile. Dupa care deschide capota, ma uit eu frumos de + si -, pun primul cleste, si cand il pun pe al doilea - paf, ditamai scanteia cu flama. Cum tinusem clesti in aer liber, viscolul mi-a bagat un "bulgulet" de zapada tocmai intre dintii clestelui de +, si eu l-am pus exact pe borna bateriei. Na, bine ca a trecut si asta fara incidente majore :D

Am pornit masina. Yupiiii :) dar nu imi simteam picioarele. M-am descaltat, incercand sa imi incalzesc degetele de la picioare in maini. Se uita Cristi la mine - ha, te-ai descaltat degeaba, ca daca nu miscam masina de pe loc am pornit-o degeaba. Ii dau dreptate, ma incalt din nou in cizmele ude, si incerc sa intorc. Greu, ca imi ingheta respiratia pe parbriz, nu vedeam nimic :D Masina avea pe alocuri cativa cm de gheata pe ea, iar unul din stergatoare era efectiv distrus de la dilatarea fulgilor topiti si apoi inghetati. Am dat masina fata-spate pana am reusit sa intorc, si m-am strecurat inspre Bucuresti, printre masinile oprite, si smecherii din coloana care inca incercau sa o ia pe langa coloana ca sa ajunga nu stiu unde :) da, la ora aia mai existau oameni care sperau.

Am turat masina bine, am hotarat sa o iau pe sub pasajul de la aeroport, si am ajuns langa hotelul de langa aeroport. Verific parcarea - plina. Pana la urma las masina cumva asa incat sa se poata iesi de mine, las baietii in masina pornita, intru in hotel, intreb de camera - da, camera matrimoniala, 95 euro, dar fara curent. Il intreb pe Cristi, masuram ce optiuni avem, hotaram sa ramanem, macar puteam sta sub plapume. Il urcam si pe Alex in camera, scapam de hainele ude, le intindem sperand sa se usuce cat de cat, si ne bagam sub plapuma. Ora - cam 5:15. Si adormim instant :)

Ora 9:5x - suna telefonul meu. Rapuns adormita, incerc sa ma refugiez in baie ca sa nu trezesc baietii - n-aveam semnal acolo. Si pana sa gasesc o zona cu semnal - moare si bateria de la telefon :) ma bag inapoi in pat, linistita ca nu mai are ce sa sune :)) in cateva minute suna si telefonul lui Cristi, mi-l intinde - vorbesc cu mama, linistesc familiile, si dau sa dorm mai departe. Pas - de la toate manevrele astea s-a trezit Alex. Care, spre deosebire de parintii lui, dormea de vreo 10 ore, asa ca era proaspat ca o zi de primavara :) si dupa o explicatie scurta despre "unde suntem si ce facem aici", spune cu o voce sagalnica, privind flamand spre televizor: vreau sa ma uit la desene :) eh, si eu as vrea, dar nu este curent... bateria de la telefonul lui Cristi era si ea pe terminate, asa ca a incarcat putin telefoanele din laptop, care si el avea bateria pe terminate...

Am mancat micul dejun, am revenit in camera, Cristi s-a mai dus afara de 2 ori sa verifice starea drumului, a aflat ca inca e blocat... pana la urma, pe la ora 13, vecinul nostru a reusit sa vina cu un 4x4, si ne-a luat acasa. Dupa masina m-am intors abia aseara pe la 7, cand era deja curatat DN1 si se circula in voie. Partea amuzanta e ca, pe cand am plecat, se rezolvase si problema curentului in hotel :)

Acum, ca rezumat:
- accept faptul ca exista situatii exceptionale, precum viscolul sau derapajul camioanelor
- accept ca uneori oamenii (ca pana la urma administratiile sunt alcatuite din oameni) pot fi depasiti de situatii.
- dar reprosez faptul ca nu s-a facut publica situatia, ca sa luam deciziile in cunostinta de cauza - anume ca erau pur si simplu depasiti de situatie si nu mai aveau ce face pana a doua zi, cand ar fi putut interveni cu masini potrivite. Poate ne intorceam mai devreme si gaseam un hotel mai ieftin, sau poate, daca mai era o ora decenta, puteam suna niste prieteni. Si da, eu cred ca stiau de pe la 10-11 seara ca nu se mai descurca sa elibereze drumul. Pur si simplu am stat aiurea in frig ore intregi, crezand ca se va elibera drumul, cand puteam sta linistiti la caldura.

Ca lectii invatate:
1. De acum incolo in fiecare iarna, neaparat patura + caciuli + manusi + sosete de schimb in masina :) minimum necesar :)
2. Neaparat clesti/cabluri de curent :D
3. Neaparat turata masina la relanti, sau miscata cumva din cand in cand :)
4. Sa ascult mai des de presimtirile lui Cristi :)
5. Urmatoarele situatii de criza sigur ni se vor parea mai usoare :))