Totul a inceput cu stangul; cu o saptamana inainte de cursa nu mai eram sigura ca pot merge; apoi s-a rezolvat problema mea, n-a mai putut merge colegul care ne asigura transportul; a aparut o alta masina, in ziua plecarii avea un far spart; asa incat in dupa-amiaza plecarii am hotarat ca mergem 3 persoane, cu masina mea; cum nu ma pregatisem in nici un fel pentru condus drum lung, am dar o raita seara si pe-acasa cat sa iau cu mine ceea ce ma stresa ca n-aveam (lichidul de parbriz, cricul :) ). Si am iesit la DN1 vineri seara la ora 8.
Din fericire, drumul a decurs fara probleme; ne-au ajutat Ana si Marian cu ridicarea kiturilor de concurs; la ora 12 noaptea eram in Sf. Gheorghe, unde ne-am oprit la un restaurant si am mancat, si in final am ajuns in Baile Tusnad dupa ora 1 :) eu stiu ca am adormit pe la 1:30.
Sambata dimineata, m-am trezit in jurul orei 6:30. N-am putut sa dorm mai mult. Nu ma simteam neaparat obosita, desi imi cam picau ochii in gura :) Am pornit spre start destul de tarziu, i-am dat Anei numarul pe care il uitase in plicul meu, si am vazut cateva miscari de incalzire. Intrucat stiam ca la tura intreaga nu aveam cine stie ce sanse de afirmare, am hotarat sa trag cat pot pana la predarea stafetei, apoi sa continui mai incet, mai ales ca vroiam sa pastrez niste energie si pentru Skoda Velo Challenge, la care urma sa particip ziua urmatoare :)
S-a dat startul. Dupa experienta de la Crosul Padurii, am hotarat sa nu mai plec din spate; pentru mine e ceva psihologic, alerg cu viteza celor de langa mine :) si daca plec foarte din spate, nu mai trag, desi as putea (dovada sunt sprinturile care imi reusesc pe ultimele sute de metri). Am plecat si de data asta mai din fata :) Asa incat am putut sa am evidenta celorlalte stafete de fete :)
Inca din primul kilometru, am lasat in urma cel putin 3 fete de stafeta; acum, puteau fi stafete de fete, puteau fi stafete mixte :) stiam sigur ca am o stafeta feminina in fata, dar nu stiam daca mai am alte fete de stafeta intre mine si respectiva stafeta. Am alergat o vreme impreuna cu Elena. ne-am apropiat de Bixad aproape pe nesimtite :) acolo stiam ca e o panta "ucigasa", dar si primul punct de alimentare. Am tras prima urcare, cea de pe DN. A mers ok, dar m-a taiat rau :) N-am stat prea mult nici la punctul de alimentare, de teama ca nu cumva sa ma ajunga vreo alta stafeta de fete :) dar restul urcarii din Bixad am facut-o la pas alert, oricum nici in alergare n-as fia vut viteza mai mare :)) si dupa iesirea din sat vad in departare punctul de predare a stafetei.
Am vazut-o pe Ana, i-am dat repede chipul, am intrebat-o cate stafete de fete au schimbat deja :) n-a vrut sa imi raspunda ("Conteaza?") :) dar dupa ce am aruncat o privire in jur si am vazut inca multe fete asteptandu-si stafeta, mi-am dat seama ca multe n-au trecut ;) erau cam 44 minute de la start.
De acolo, Ana mi-a luat-o rapid inainte, eu am ramas ma incet, sa imi revin putin; oricum, din acel punct nu ma mai grabeam :) singurul meu target era sa termin cursa cu bine, si pe cat posibil in timp mai bun decat anul trecut. Am ramas la un moment dat singura, nu mai aveam alergatori nici in fata, nici in spate. Ceea ce mi-a dat de gandit - adica, eu alerg tot mai bine, si tot printre ultimii raman :) am gasit 2 explicatii: 1. ca si ceilalti alearga din ce in ce mai bine (ceea ce e un lucru foarte bun), si 2. ca nu mai exista incepatori care sa alerge mai prost decat mine; iar aici, ori exista incepatori care alerga din start mai bine decat mine (ceea ce iar e un lucru bun), ori nu mai exista deloc incepatori (ceea ce nu e un lucru bun), ori exista incepatori, dar nu se arunca chiar ca mine cu capul inainte in astfel de curse (aici ar putea fi si ceva bun :D). Oricum, am ajuns intr-o ora la punctul 2 de schimbare a stafetei, unde am prins din urma cativa alergatori.
N-am stat prea mult nici la acest punct (nu mai fac greseala asta, de acum incolo ma hranesc si ma hidratez cum trebuie). Am pornit impreuna cu ceilalti; ne-am tachinat, tras, depasit, ajutat reciproc pana in varful urcarii :) unde, desi pana in acel punct m-am simtit excelent, si aveam 2:28 de la start, ceva s-a intamplat si n-am mai putut sa respir (poate sa fi fost de la bronsita pe care o aveam de fapt?). A trebuit sa ma opresc, am lasat sa treaca pe langa mine multi alergatori, pe unii chiar ii depasisem pe urcari. A durat ceva pana sa imi revin la o respiratie care sa ma lase macar sa merg la pas. La un moment dat chiar ma panicasem ca n-o sa imi mai revin si ma intrebam de ce nu am luat telefonul cu mine sa chem o Salvare (aveam in minte si imaginile cu domnul de anul trecut care a avut probleme pe finalul cursei). Au trecut pe langa mine si vreo 3 stafete de fete, dar am avut incredere maxima in Ana si Mihaela ca au facut treaba buna ;)
Intr-un final, am reusit sa ma misc. N-am facut niciodata asa incet niste km de coborare. Nu puteam sa fac nici un pas prea mare sau prea alert, ca mi se taia respiratia. Am ajuns la finish in 2:58:59. Multumesc Anei, lui Marian si cine a mai fost pe langa mine si m-a ajutat sa imi revin. A durat ceva :) Am vrut sa ma duc sa ma schimb pentru premiere (eram convinsa ca urcam pe podium), dar Ana mi-a spus ca inaintea noastra au schimbat 2 stafete si apoi a mai depasit-o o stafeta, asa incat nu are incredere ca urcam pe podium :)
A venit si momentul premierii. Surpriza, la stafete, locul 2: K-girls! Nu ne-a venit sa credem :) s-a dovedit ca 2 din stafetele ajunse inaintea noastra de fapt au fost stafete mixte :) Yu-huuu, podium! cel mai bun rezultat al meu de pana acum :) Multumesc fetelor, si la mai mare! ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu