sâmbătă, 20 octombrie 2012

Ora de iarna ... si o conferinta :)

Nu stiu altii cum sunt, dar eu ... abia astept trecerea la ora de iarna. Care, de fapt, e cea "normala" :) de fapt, eu functionez dupa lumina soarelui. Adica, nu ma pot trezi pe intuneric (oare oamenii pesterilor se trezeau inainte de rasarit?), dar nici nu prea pot dormi pe lumina (totusi, asta imi mai iese, daca sunt super extra mega obosita).

Stiu sigur ca trecerea la ora de iarna se face in ultimul week-end din luna octombrie. Stiu fara ezitare asta din experienta unei conferinte organizate in perioada ultimului week-end din octombrie, prin 2004, din a carei echipa de organizare am facut si eu parte...

Conferinta a fost organizata de Universitatea Babes-Bolyai, pe tema invatamantului universitar, trecerea la sistemul Bologna si alte asemenea. Invitati - oameni importanti, gen rectori, ministri etc - un total de vreo 250 de invitati, plus inca ceva insotitori. Motiv pentru care, pe langa organizatorii "profesionisti", s-a alocat un set de roluri si unor echipe de studenti - in total vreo 25 studenti, organizati in echipe de cate 3-4-5 (in functie de necesitatea "rolului" alocat). Printre ei - si subsemnata, om de contact pentru o echipa de 4 persoane ...

Multe s-au intamplat in acele vreo 5 zile "de foc". Putine, insa, mai tin eu minte la ora asta :) deh, daca n-am avut blog atunci sa le scriu... ce stiu sigur este ca ajungeam in camera de camin pe la 12-1 noaptea, si ma trezeam la 5 dimineata, ca sa pot sa imi spal parul imbacsit dupa fumul de tigari de la evenimentele din seara anterioara. De ce la asemenea ora - ca in camin aveam apa calda "la program" - se cam termina pe la ora 11 seara, si se pornea pe la 6-6:30 dimineata. Totusi, pentru acele zile, am avut suportul doamnei administrator a caminului, care a chemat fochistul la 5 dimineata, ca "doar n-or pleca copiii astia mudari si mirosind urat in Europa" (n-o sa uit vorbele astea cat traiesc :D)

In perioada sosirilor invitatilor, rolul echipei noastre a fost preluarea lor la aeroport, si "incadrarea" in autocarele specifice in functie de locul de cazare - cazarile s-au facut in general in vreo 4 locuri (fiecare si-a ales locul de cazare din lista pusa la dispozitie), si s-au organizat autocare inchriate responsabile pentru transportul celor cazati in fiecare hotel. Treaba a mers struna; am avut totusi parte de:
- 2 bagaje care au urcat in alte avioane prin Frankfurt (majoritatea zborurilor din vest spre Cluj aveau escala in Frankfurt); in consecinta, a fost o alta echipa de studenti care a batut orasul in cautare de pijamale si perii de dinti pana s-a rezolvat cu bagajele; culmea ghinionului a fost ca unul din bagajele ratacite continea tocmai costumul + speech-ul de deschidere a conferintei (nu mai tin minte daca acel bagaj a ajuns la timp incat sa fie si folosit acel speech)...
- cateva persoane care au ajuns in Cluj fara sa aiba vreo rezervare de cazare (din fericire au mai fost locuri si s-a putut rezolva pe loc)
- un domn care venise cu mailul cu invitatia printat, fara sa fi confirmat macar participarea :D
I-am descurcat cumva pe toti :)

Zilele urmatoare, rolul nostru a fost de a sta la receptia unuia dintre hoteluri (cel mai important), pentru a fi la dispozitia oaspetilor in caz de nevoie. Buuun. Dimineata la 6 eram la datorie. Oamenii au coborat la masa (se servea intr-un fel de sala de nunti, intr-o alta cladire in curtea hotelului), dupa care trebuiau sa urce intr-un autocar si un microbuz, si plecau cu escorta Politiei spre locul de deschidere a conferintei (unde o alta echipa de studenti lipea de zor sageti pe pereti :D stresant rol, l-am nimerit eu la alta conferinta :D). Deci, sa rezumam: noi, studentii, la receptie, invitatii la masa, un autocar + un microbuz + un echipaj de Politie in curtea hotelului. Noi, studentii, trebuia sa asteptam plecarea masinilor si sa intram apoi la masa.

Microbuzul fusese planificat pentru "board"-ul organizatiei, dar ei au refuzat o separare de restul invitatilor, asa ca, pana la urma, toata lumea a urcat in autocar. Si in febra tuturor acestor lucruri - haideti aici, ba nu ca vreau dincolo etc, soferul autocarului a vazut ca s-a facut ora de plecare, a chemat toti oamenii inauntru, si-a dat pedala. Fara escorta Politiei, care se uita cum se departeaza autocarul, depasita de desfasurarea evenimentelor...

Colegul din echipa mea a dat fuga la masina Politiei si i-a trimis spre autocar. Ei - nu, ca noi trebuie sa fim escorta microbuzului :)) colegul meu le-a explicat ca microbuzul nu mai pleaca pentru ca toti au urcat in autocar, dar pana la urma si-a dat seama ca n-are cu cine se intelege :) si i-a lasat in pace, langa microbuz, in curte. Asa ca am intrat si noi la masa.

Acolo - sala goala, exceptand un domn care manca incet la o masa intr-un colt. Nu l-am bagat in seama, ne-am gandit ca o fi vreun alt cazat in hotel, si ne-am vazut de mancare. Pana cand omul si-a terminat masa si a venit linistit la noi sa ne intrebe cum ajunge la conferinta. Am ramas masca - pai s-a plecat. A, da? Bun, nicio problema, chemam un taxi si rezolvam. Eh, pana colegul meu a avut o revelatie, si l-a urcat frumos in microbuz, si l-a trimis la conferinta singur in ditamai microbuzul. Cu escorta Politiei, care de data asta a plecat conform instructiunilor, escorta pentru microbuz :) Sunt curioasa daca omul s-a mai simtit vreodata in viata asa important ca atunci :D

Un alt episod pe care il mai tin minte - in ultima seara a conferintei (vineri seara), invitatii aveau program de voie - au avut de ales intre 2 optiuni - una era un spectacol de opera la Teatrul National, si nu mai tin minte care era cealalta optiune :) oricum, echipa mea a primit task-ul de a organiza totul pentru spectacolul de opera. Se rezervase intreg teatrul/spectacolul, invitatii aveau locurile de la lojele de la primul etaj, iar in sala ne-am dat peste cap sa aducem studenti, ca sa nu arate aiurea totul gol :)) pana la urma a iesit bine, s-a umplut sala la vreo 70%. Noi primisem biletele pentru spectacol, si trebuia sa le impartim invitatilor, asa ca eu si inca o colega ne-am asezat frumos in capul scarilor, de-a stanga si de-a dreapta, si imparteam biletele invitatilor, indrumandu-i: loja 3, loja 7 etc. Treaba a mers struna :) sau na, asa am crezut, pana am terminat de impartit biletele si se eliberase holul de lume. Noi, studentii, aveam si noi rezervata o loja, evident cu instructiuni - "daca aveti nevoie de noi, ne gasiti in loja X". Si pe cand ma indreptam eu spre loja noastra, dau de un grup de 5 invitati, care se uitau catre mine cu niste priviri pierdute: "Nu exista loja 7 pe stanga!".

Pff, m-am uitat ciudat la ei - cum sa nu existe? :) Ei - nu si nu, nu exista. Eh, stiti vorba aia - cand 2 oameni isi spun ca esti beat, du-te si te culca - pe principiul asta m-am gandit eu ca 5 oameni n-ar ramane afara degeaba, asa ca m-am dus cu ei in cautarea lojei 7. Si am luat frumos usile, dupa numerele de pe ele: 11, 10, 9, 8, o usa fara numar, 6, 5... Atunci am avut revelatia - pentru mine, roman obisnuit cu "merge si-asa", era mai mult decat evident ca usa fara numar era loja 7 :) ei, pentru ei n-a fost :)) Dar le-am deschis usa, au vazut ca era loja cu 5 scaune goale, s-au asezat si si-au vazut de spectacol. Asa ca ne-am putut si noi aseza in scaunele noastre sa vedem spectacolul...

Sa vedem spectacolul - vorba vine. Ca dupa ce ca era intr-o limba pe care n-o intelegeam, si se mai si canta, nici liniste n-am avut :) Colegul a stat mai mult pe-afara incercand sa convinga soferul autocarului ca nu-si ia amenda daca parcheaza in fata teatrului (avea ceva permis special pentru perioada conferintei), ca sa nu puna oamenii sa traverseze tz-shpe strazi pana spre Cipariu unde gasise el un loc de parcare... iar noi ceilalti am fost tot in focuri - ba ca X a nimerit in alta loja decat Y si vroiau sa stea impreuna, ba ca unii vroiau alte scaune, ba ca unora li s-a facut foame si vroiau la un restaurant in zona etc. La sfarsit, stiu ca un domn ucrainean ne-a rugat sa ii explicam cum ajunge pe jos pana la localul unde era programata masa de seara. I-am explicat, i-am dat si o harta. Acum, ce-om fi explicat noi si ce-o fi inteles el - cert e ca nu l-am vazut nici seara la masa, nici dimineata la hotel :D banuiesc ca totusi a ajuns macar la casuta lui, acolo, in Ucraina :)

Eh, si acum faza cu ora de iarna, care de fapt mi-a trezit amintirile si m-a determinat sa ma intind atat cu postul asta :D Majoritatea oaspetilor au plecat sambata, dar unii au ramas sa plece duminica dimineata. Toti la aceeasi ora, ca deh, aveau escala in acelasi Frankfurt. Cum era singura chestiune ramasa de rezolvat si nu parea a fi complicata - un microbuz se prezenta la ora 5 in curte, iar la ora 6 cei cativa oameni trebuiau sa fie prezenti la aeroport - s-a stabilit ca nu mai era neaparat necesara prezenta noastra la hotel la acele ore, asa ca sambata seara m-am bagat in pat cu gandul relaxant ca in sfarsit nu va trebui sa ma mai trezesc cu noaptea in cap...

Si pe cand dormeam eu asa relaxata - suna telefonul. Deschid un ochi - bezna. Deschid si celalalt ochi - la fel de bezna, deci nu era problema cu primul ochi, ci pur si simplu era bezna afara :) si in camera :) Tind sa resping apelul, dar totusi in preiau - sigur nu ma suna cineva degeaba la orele alea. Eh - receptia hotelului - aoleu, ce facem?

Pai, ce se intamplase: se nimerise a fi tocmi ultimul week-end din octombrie... si se intampla ca tocmai in acel week-end sa se schimbe ora :) soferul a uitat, asa ca s-a prezentat el cuminte la ora (de vara) 5 la receptia hotelului (adica ora de iarna 4). Unul din oaspeti ceruse la receptie sa fie trezit, iar receptionera, vazand soferul, l-a trezit. Omul a coborat ca un titirez, si cum pana la ora (de vara) de plecare stabilita nu se mai prezentase nimeni, soferul a plecat spre aeroport cu una bucata oaspete. Vreo 45 de minute mai tarziu au coborat si cei care n-au uitat ca s-a schimbat ora. Si abia atunci a avut si receptionera o revelatie si ... m-a sunat :) Mare lucru nu mai puteam face, ca microbuzul abia ce ajunsese la aeroport si nu mai avea vreo sansa sa ajunga inapoi la timp, asa ca am sunat la o firma de taxi si i-am trimis pe oameni la aeroport cu taxiurile, pe banii lor... dar jur ca de atunci nu mai ratez niciodata schimbarea de ora, nici de vara, nici de iarna :)) chiar m-am gandit, noroc ca au ajuns cu o ora mai devreme, baiul mare era daca ajungeau cu o ora mai tarziu ;)

Cam asta e povestea mea cu schimbarea de ora (morala: nu organizati conferinte in week-enduri de schimbat ora :D). De fapt mai am o filosofeala scurta - ieri dimineata, telefonul a sunat, ca de obicei, la 6:15. Bezna. Apoi inca o data la 6:25. Tot bezna. Apoi, a treia oara, la 6:35, cand in sfarsit parca mijea o urma de lumina :) Abia atunci am binevoit sa ma ridic din pat si am privit pisicile cum se jucau prin casa - tavaleli, alergat dupa maruntisuri care se invart pe gresie etc. Si atunci m-am gandit - pisicile sunt animale nocturne! Adica, ele sunt active noaptea. Daca erau active la orele alea, era clar ca inca era noapte adevarata...

Da, abia astept trecerea la ora de iarna... :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu