Tot de-ale lui Alex

1. Il iau de la gradi, si povestim in drum spre casa:
Eu: Ai mancat azi?
A: Doar cornulete... cu rahat.
Eu: Sunt mai bune la gradi sau ale mele? [cine m-o fi pus sa intreb...]
A: Sunt mai bune cele de la gradi, ca au si zahar! [uf, de ce n-am pudrat si eu niste zahar peste ele...]
Eu: Bine, atunci facem si noi...
A (intrerupandu-ma): cornulete cu rahat si cu zahar!
Eu: ... da!
A: Haaa, ti-am luat vorba din gura!!

Mi-a luat vorba de tot, ca eu eram convinsa ca la varsta asta nu inteleg sensul expresiilor... :)




2. Si tot de azi, in seara asta, se juca pe laptop-ul lui (de fapt unul mai vechi de-al lui tati).
Vine in bucatarie, cere ceva de mancare, si lasa instructiuni:
A: Ma joc ala care cauta... sa ti-l pui si tu pe calculator!
Eu: Da, o sa mi-l pun...
A: ACUM sa ti-l pui si sa te joci!

V-am mai zis ca am copilul ideal? :)


3. Alex il mangaie pe Peles (motanul negru cu alb) si cand ajunge la coada zaboveste putin... Peles se smuceste si fuge :)
Eu: Alex, nu il trage de coada pe Peles, ca nu-i place si o sa te zgarie, cum a facut Aramis.
A: Pai nu il trag decat putin, atatica (si arata un spatiu infim intre 2 degete), numai cat nu-l doare!

Maine o sa se smiorcaie ca fug pisicile de el si nu mai stau la mangaiat. Are cineva o idee cum le-as putea explica pisicilor sa stea la mangaiat, ca nu le trage de coada decat putin, cat sa nu le doara? :)