Pornind de la o discutie pe Facebook, am rememorat cateva idei de-ale profesorilor mei, pe care le-am retinut, din diverse motive. Nu vreau sa spun ca au fost bune sau rele, sau ca s-ar aplica sau nu pe sistemul actualde invatamant, cu doar sa expun niste modele care din punctul meu de vedere au fost atipice, si pe mine m-au marcat, intr-un fel sau altul :)
Inainte de toate - scoala generala si liceul le-am facut in orasul natal - Tarnaveni; facultatea am facut-o in Cluj; Masterul l-am facut jumatate in Cluj, iar jumatate ca student Erasmus in Metz (Franta).
1. Scoala generala
Profesoara de biologie avea un principiu: media de sfarsit de trimestru (asa era pe vremea mea :D puteti inlocui cu semestru) trebuie sa reflecte cunostintele din materia predata in acel trimestru. Asa ca, daca vroiai sa ai o medie mai mare, la sfarsit de trimestru te asculta o ora intreaga din materia trimestrului, si te alegeai cu media care reprezenta nivelul cunostintelor tale. Adica, daca eu aveam un 8 si un 10, media ar fi fost 9, dar daca raspundeam la sfarsit de trimestru perfect, imi dadea si 2 note de 10, sa imi iasa media 10.
Am profitat de asta de 2-3 ori, mai ales ca era destul de greu sa iei nota maxima in timpul trimestrului :) M-a ajutat in primul rand la increderea in mine, ca de fapt asta era mai importanta decat suma cunostintelor - important era sa iti asumi curajul de a pasi in fata clasei si de a primi o ora intreaga intrebari din toata materia :D
Mi-a placut atat de mult ideea, incat am "negociat-o" si cu alti profesori - uneori a functionat, alteori nu :) o parte buna este ca dupa o astfel de incercare reusita cu profesorul de geografie, m-a si inscris la olimpiada :D
2. Liceu
2.1 Matematica
Hm. Un profesor exceptional.Nu verifica temele decat rar, si doar prin sarite (cand i se nazarea alegea aleator cateva persoane din clasa, carora le verifica tema) - pentru asta, rar il prindea pe careva ora de matematica fara tema scrisa :D De asemenea, mai scotea, tot aleator, persoane la tabla si le intreba de diverse formule. Le stiai - scapai o vreme :D Ne-a anuntat de cele cateva lucruri pe care le considera "sfinte", si pe care trebuia sa i le stim si proaspat treziti din somn - pe alea chiar trebuia sa le stii :) Altfel - te alegeai cu "ascultat". Dar nu asa, o problema, nota si-ai scapat :) Cateva ore, din fiecare domeniu de matematica, pana isi facea o parere suficient de clara de nivelul tau per ansamblu. Amenintarea permanenta era de "nota 2, ca 1 se da doar pentru copiat :D", dar nu imi amintesc sa fi dat 2 decat in 1 sau 2 situatii...
In rest - destul de clasic - lucrari de control anuntate in prealabil, si organizate asa incat sa iei un 5-6 daca ai fost atent la ora, un 7-8 daca ti-ai facut si temele cu atentie, 9-10 daca ai muncit cu foarte mare atentie :) Insa, lasand latura matematica, pentru mine cel putin a avut un rol hotarator in formarea mea ca om. Am avut mereu (si inca mai am) probleme la capitolul "incredere in mine" - e una din persoanele care a observat asta si s-a straduit sa ma ajute. Am vazut ca acum e responsabil pe "consiliere si orientare" in liceu - ma bucur, e facut pentru asta :)
2.2 Fizica
Intr-o vreme: ca sa ne fie mai usor cu invatatul, si sa nu ajungem sa ne dam peste cap si sa stam nopti sa invatam pentru cate o lucrare anuntata, ne dadea, la fiecare inceput de ora, o lucrarita de cateva minute (parca 5 minute) cu ceva din lectia predata in ora anterioara. La 3 lucrarite se facea o medie - nota in catalog. Pentru mine cel putin a fost mult mai relaxant decat sistemul clasic, cu lucrari periodice anuntate.
2.3 Chimie
In primul rand - la primele ore am invatat sistemul periodic. Teoretic il stiam din scoala generala. Practic - ne-a dat o metoda mai aparte - asocierea fiecare grupe principale cu cate o fraza usor de memorat. La fiecare inceput de ora aveam test sa scriem grupele principale, simbol-nume, in mai putin de 7 minute. Si am repetat testul pana cand toata clasa a fost capabila sa faca asta :) Daca tin eu bine minte, recordul meu e de aprox 4:30 :D Incercati si voi ;)
In al doilea rand - lucrarile de control. Anuntate din timp, dar facute intr-un sistem aparte. Cerinta destul de lunga - in medie cam o pagina de caiet dictando, impartita in cateva puncte - cam 6-9. Punctele se legau in general de cele de mai sus, deci daca nu reuseai sa faci punctul 1, putin mai puteai face din restul testului.Se puncta aproape orice (era bine sa scrii cam tot ce stiai la subiect, daca nu erai chiar pe subiect, puncta orice se potrivea :D) cu cate 5-10-15-20-chiar 25 de puncte. Suma totala a testului era 650 puncte. Luai un 5 cam de la 50 de puncte (daca erai atent in clasa cam puteai obtine asta), apoi cred ca 6 de pe la 110 puncte, 7 de la peste 200... 10 de pe la 630. Nu am identificat exact intervalele, apreciezs doar in baza a ce am luat eu ;) Am avut toata gama de note, de la 5 la 10 :D
Cand am vrut marire de nota ne-a pus pe noi sa formulam o astfel de problema. Sincer, mi-a luat un week-end intreg, si cand am ajuns sa o expun mi-a gasit vreo 3 necorelari :) era destul de dificil chiar si sa formulezi cerinta...
3. Facultate
Pentru asta pastrez un post separat, e prea mult de povestit :)
4. Master
Vreau sa va povestesc de o metoda interesanta a unui profesor din Franta. Pentru cine nu stie, acolo sistemul de notare e 0-20. Nota de trecere e 10. Dar cu un amanunt interesant: acest 10 trebuie sa fie media notelor din semestru, medie proportionala functie de numarul de credite al materiilor. Adica - daca te interesau cu adevarat doar 2 materii din 4, aveai tot dreptul sa le pici pe celelalte 2, dar la cele pe care te interesau trebuia sa iei nota suficient de mare incat sa ai media semestriala peste 10. La prima vedere pare simplu, la a doua vedere - daca in Romania doar "10 e al profesorului", acolo nota maxima care se acorda era cam 15-16. Trebuia sa faci ceva cu adevarat extraordinar ca sa iei mai mult...
Si revenind la prof'ul nostru: era luxemburghez, facea naveta pentru cursul nostru. A pus intreg cursul in 5 saptamani (o zi*6 ore/zi, total 30 de ore), apoi a lasat o pauza de 2 saptamani pentru aprofundarea materiei, a mai facut o ora de discutii pe marginea materiei, si examenul final. Asta la partea teoretica. Laboratorul a fost 2 zile intregi - 8-18 (cu binecunoscuta pauza franceza intre 12-14). Examenul de laborator - o zi intreaga :)
La laborator - ne-a scris tema pe tabla, ne-a dat cate un calculator proaspat instalat, si am avut de indeplinit cerintele, asa incat la sfarsit sa se obtina un laborator intreg instalat intr-un anume fel (eu parca am prins serverul de DHCP, dar eram client pentru alte servere pe care le aveau de instalat altii). Timp de lucru 8 ore, dar eu am terminat in vreo 5. A venit, a verificat, si mi-a zis: foarte bine, excelent, nota 16 :)) [eu am avut un soc, abia atunci am aflat cum e cu nosta maxima, a profesorului :))]
La teorie - aici vine partea interesanta cu adevarat: am avut un test grila, 10 intrebari. Oricate variante de raspuns, oricate corecte. Pe langa alegerea variantelor corecte, mai aveam un chenar, in care trebuia sa desenam un smiley:
- un smiley care rade, daca eram siguri pe raspuns. In cazul in care raspunul era corect, aveam +2 puncte pentru intrebare; daca raspunsul era gresit, aveam... -3 puncte pentru intrebarea respectiva!!
- un smiley care nici nu rade, nici nu plange (gura dreapta) daca nu eram siguri pe raspuns. Daca era corect, aveam +1, iar daca era incorect, era -1.
- un smiley suparat, daca renuntam la intrebare, caz in care nu aveam nimic in plus, dar nici in minus daca era gresit raspunsul :D adica primeam 0 puncte pentru intrbare.
Evident, daca raspundeai corect la toate si erai si sigur pe raspunsuri, luai nota maxima: 20 :)
Ne-a sfatuit chiar si sa ne cautam strategie - puteai de exemplu sa inveti impecabil doar cateva capitole (aveam cate o intrebare din fiecare capitol), sa fii foarte sigur pe raspunsurile din ele, si sa renunti la celelalte intrebari. Greu, totusi :)
Eu stiu sigur ca am renuntat la 2 intrebari (n-am inteles bine cerinta, si n-am riscat sa bifez vreo prostie), iar din restul am avut parca 5 sigure si 3 nesigure :) nu stiu exact ce nota am luat, ca pana la urma mi-a ridicat putin media si am venit in tara cu un 19 obtinut in Franta, cea mai mare nota din grupa :) a dat bine pe langa celelalte note - un 10 [echivalat la noi cu 5], un 12,5 [echivalat la noi cu 6] si un 17,5 [echivalat la noi cu 8!! eu speram sa fie echivalat cu 9] :) pe langa media de 10 din primul semestru, parca as fi lenevit toata ziua, dar pe cuvant ca am tras acolo mult mai mult decat la noi :)
Oricum, mi-a placut ideea enorm - e o metoda geniala sa te asiguri ca nota la un test grila nu e obtinuta "din intamplare" :D
Voi, cam ce idei interesante de-ale profesorilor ati retinut? :)
duminică, 19 februarie 2012
Cuvinte magice
Alex: Mami, imi amesteci cartile astea?
Eu: "Te rog frumos"...
A: Te rog frumos, imi amesteci cartile astea?
Eu: Da... [si in timp ce muncesc la carti] stii ca "te rog frumos" sunt cuvinte magice? Ce alte cuvinte magice mai stii? [in speranta ca spune "multumesc"]
A [fara sa iti ia timp de gandire]: Abracadabra, Hocus-pocus...
Eu: "Te rog frumos"...
A: Te rog frumos, imi amesteci cartile astea?
Eu: Da... [si in timp ce muncesc la carti] stii ca "te rog frumos" sunt cuvinte magice? Ce alte cuvinte magice mai stii? [in speranta ca spune "multumesc"]
A [fara sa iti ia timp de gandire]: Abracadabra, Hocus-pocus...
vineri, 17 februarie 2012
Motivatia suprema anti-obezitate :)
Aseara tarziu, Alex:
A: Azi am vazut un domn foarte gras... avea o burta de ... un milion de mare!
[e intr-o faza in care il pasioneaza numerele mari, si are tendinta de a cuantifica si necuantificabilul folosindu-se de ele :D]
E: Mda... pai nu e sanatos sa ai burta mare... respiri greu, abia poti sa te apleci sa iti pui sosetele, sau sa te incalti...
A: ... da, si mai poti si sa lovesti oamenii cu burta!
Si ca sa nu le pierd, notez si ce imi mai amintesc din saptamanile fara acces la calculator:
Alex, stropindu-se pe fata in timp ce facea baie: Mami, cum arat: dus de val, sau dus de nas? =))
Alex: mi-e sete de foame! :)
Aseara, Alex, privind un gard metalic cu ceva impletituri: Gardul asta sta cu bratele incrucisate si face pe stalpul!
A: Azi am vazut un domn foarte gras... avea o burta de ... un milion de mare!
[e intr-o faza in care il pasioneaza numerele mari, si are tendinta de a cuantifica si necuantificabilul folosindu-se de ele :D]
E: Mda... pai nu e sanatos sa ai burta mare... respiri greu, abia poti sa te apleci sa iti pui sosetele, sau sa te incalti...
A: ... da, si mai poti si sa lovesti oamenii cu burta!
Si ca sa nu le pierd, notez si ce imi mai amintesc din saptamanile fara acces la calculator:
Alex, stropindu-se pe fata in timp ce facea baie: Mami, cum arat: dus de val, sau dus de nas? =))
Alex: mi-e sete de foame! :)
Aseara, Alex, privind un gard metalic cu ceva impletituri: Gardul asta sta cu bratele incrucisate si face pe stalpul!
miercuri, 15 februarie 2012
Saptamanile inghetate :)
Dupa Marea noapte alba, as fi zis ca lucrurile pe iarna asta ar fi trebuit sa se aseze, aveam deja ceva de povestit la nepoti, si restul zilelor o sa mearga struna pana la primavara.
Dar se pare ca iarna avea alte ganduri pentru noi.Pana sa aflu asta, m-am implicat cat am putut in organizarea Semimaraton Gerar. La a doua editie, cursa iernii, eveniment care sa te scoata din fotoliu si sa te stimuleze sa te mai misti peste iarna, ca sa incepi primavara in forma (alta forma decat rotunda :D).
Si asa, sambata, pe 29 ianuarie, ma aflam eu pe holurile Rectoratului Politehnicii Bucuresti, facand diverse - de la taiat elastice pentru numere la aranjat mesele pentru kituri, si apoi m-am infiintat frumos la impartit kituri (deh, treaba mea consacrata de voluntar).
Si pe cand ma hotarasc eu sa plec - mai aveam ceva treaba, de cautat un cadou, ca a doua zi dupa cursa urma sa mergem la un eveniment - suna telefonul. Ma uit - Cristi. Zic - hm, arde de nerabdare, sigur ma bodogane putin ca am stat toata ziua pe-aici. Raspund - ce-mi spune ma loveste direct in moalele capului: s-a terminat gazul!
Ca sa intelegeti cum sta treaba - noi, la casa noastra, avem sistem GPL. Adica, un rezervor in curte (de 2750 litri), in care vine periodic o masina de la furnizor, si ne pune in rezervor atata gaz lichid cat ne permitem noi sa platim :) dar neaparat minim 800 litri, ca pentru mai putin nu-si misca dosul... pardon, masina de 10 tone... Si, daca se termina minunatia asta, dureaza cateva zile pana sa facem rost de gaz - ca programare, ca plata anticipata, ca pana intra banii din transfer bancar etc.
Si culmea, chiar cu vreo saptamana inainte de asta, ne calculasem noi cam cat trebuie sa ne mai ajunga gazul pe care il pusesem in decembrie - sigur terminam si luna martie cu el, frig prea mare n-a fost, daca nici nu vin conditii grele poate prindem si aprilie cu gazul asta. Si uite, surpriza, nu s-a terminat nici ianuarie, ca imi spune Cristi ca e gata gazul, centrala nu mai poate tine flacara aprinsa.
Vin si eu intr-un suflet (vreo 2 ore de drum) acasa. Am uitat sa va spun, cu cateva zile inainte incepuse ninsoarea, era ditamai zapada. La noi in sat - primar gospodar, trimite plugurile la dezapezit, atat incat sa poata iesi toti oamenii din sat cu masinile. Adica, daca la noi se poate ajunge pe 3 cai, e dezapezita una singura, cea care ajuta cat mai multi oameni sa poata iesi :) Din pacate, masina de gaz prefera alta cale (drum mai lat), care nu era curatata...
Deci, acasa. Verific si eu - centrala pas. Aragazul mai mergea. Zic - nu-i nimic, ne strangem in dormitorul nostru (ca avem usa la el :D), pornim un convector, si luni la prima ora dam comanda de gaz, de banii pe care ii aveam pregatiti pentru canapea (de fapt noroc ca a venit zapada ca nu ne-am mai dus sa luam canapeaua, ca altfel sambata dimineata am fi dat banii pe canapea, si pana veneam inapoi acasa vedeam si lipsa gazului si era mult mai grav :D). Buuun.
Cu incalzitul ne-am descurcat (am luat si un al doilea convector, inca speram sa putem incalzi 2 camere, dar n-a meritat efortul), ne-am strans in dormitor, mai fugeam rapid la baie, ca incepuse sa se raceasca prin casa. Mai grav era ca nu aveam apa calda, iar improvizarile merg doar pe termen scurt (spalat cu apa incalzita la microunde, de exemplu :D).
Luni dimineata - la prima ora, dau comanda de gaz. Dupa vreo 2 zile ne spun ca ne trimit masina, sa fim acasa. Joi - Cristi prezent acasa, vine masina, dar ... nuuuu, nu intra in zapada aia, nu se poate. Ma suna Cristi si-mi spune ca masina nu poate intra - sa caut o solutie. Eu ma si enervez - ce solutie sa caut eu daca tu esti acolo? :)) Ma lamureste pana la urma - gandeste-te ca masina nu poate intra, zapada de pe calea pe care intra masina nu se poate misca cu lopata, deci gandeste-te la o solutie ca nu mai putem sta in casa pana nu se face ceva cu zapada asta, in cel mai rau caz pana la primavara.
Pff. M-a lovit rau. Fierbeam in mine, pur si simplu, pentru ca eu sunt genul care, la fata locului, lupta pana la ultima picatura ca sa rezolve treaba, si mi se parea ca Cristi renuntase prea usor. Nu stiam ce era acolo, dar eram convinsa ca nu era imposibil sa se faca ceva. Nu stiam ce, dar ceva :)
Pana la urma m-am linistit, mi-am dat seama ca masina de gaz oricum plecase deja de la noi si noi tot fara gaz eram, asa ca am sunat niste prieteni si i-am rugat sa ne gazduiasca pentru cateva zile, pana reuseam sa gasim o solutie sa punem gazul. Si le multumim din toata inima :)
Joi seara ne-am dus in locatia temporara, toti 3. Dimineata, Cristi a hotarat ca nu mai poate dormi cu Alex in pat (recunosc, e aproape imposibil sa dormi o noapte intreaga cu Alex in pat), asa ca ne-am impartit - eu si Alex acolo, unde aveam caldura si apa calda, iar el acasa, sa caute solutii.
Vineri dimineata colegii imi dau o idee, asa ca sun la primarie sa ii rog sa curete cumva drumul pe care intra masina. Imi raspunde o doamna foarte amabila, care imi spune ca viceprimarul se ocupa de asta si ca momentan e plecat, dar ii transmite, si vor face tot ce se poate ca sa ne putem incalzi casa (evident, i-am dat toate explicatiile necesare). Intre timp a vorbit si Cristi cu vecinii nostri, care ii cunosteau pe soferii de pe utilaje - puse toate astea cap la cap, vineri dupa-amiaza, cu plug, cu freza, cu buldozer - drumul era curatat, drept ca-n palma, putea veni masina linistita. Asa ca sun din nou la furnizorul de gaz si ii rog sa reprogrameze, ca am curatat drumul. De asemenea, cu rugamintea sa ne anunte cu o zi inainte, ca sa programam si utilajele primariei sa fie la faza locului in caz ca o mai fi nevoie de ele.
Cum nu fac oamenii livrari in week-end, ne-am calculat noi ca ne-ar programa pe marti sau miercuri. Si cum experienta ne spune ca NU ne anunta din timp cand vin (ne trezim cu telefoane "ajunge masina intr-o ora"), Cristi a hotarat sa stea pe-acasa, sa astepte masina, si sa mai curete zapada.
Numai bine, peste week-end a mai venit o tura de ninsoare si viscol. Curatarea drumului devenise munca de Sisif. Pe langa asta, se inchisesera niste drumuri, si se pusesera restrictie pentru masinile de mare tonaj pe alte drumuri, asa incat era clar ca nu mai vedeam gaz curand.
Nu ne-am dat batuti (v-am zis ca lupt pana la ultina picatura? :D) - iar telefoane la primarie, la furnizor, la vecini, la toata lumea :) din pacate raspunsul furnizorului de gaz era invariabil - sunt restrictii de circulatie. Am ajuns sa ma interesez si la politia rutiera despre restrictii, si sa ma cert cu furnizorii ca pe ruta care ma interesa pe mine nu erau restrictii. Desi eram constienta ca ei "cupleaza" mai multe livrari dintr-o zona si nu veneau doar pe ruta mea. Dar asta era cartea mea si am insistat pe ea :)
Intre timp, Cristi facea turturi in casa - temperatura din casa (exceptand camera incalzita) ajunsese la 5-6 grade. El statea in camera incalzita, pe care a hotarat sa nu o imparta si cu pisoii, care nu erau deloc multumiti de temperatura caloriferelor pe care se rasfata de obicei :)
Joi aflam ca peste week-end mai vine o tura de ninsoare si viscol. Zicem - gata, azi si maine reprezinta singura noastra sansa sa mai incalzim casa pana la primavara. Asa ca iar incep cu pisalogeala la furnizor :) Dau sa sun si la primarie sa ii rog sa curete - nu suna. Intre timp ma suna si vecinul - vezi ca nu ne merg telefoanele, nu merge netul (noi impartim netul cu vecinul, ca inca n-am reusit sa ne instalam unul al nostru :D), nu merge nimic. Ups. Zic - suna la suport, vezi ce zic. Ma suna inapoi - cica ceva bai cu centrala, din cauza Enel. Aha, acum se explica si de ce nu pot suna eu la primare.
Eu fierbeam rau in suc propriu, ma si vedeam in locatia temporara pana la primavara. Grr, nu :) Adica, nu. Chiar nu. Si cum intamplarea a facut ca o prietena (care lucreaza la Enel) sa ma roage sa o ajut cu ceva, am prins-o si pe ea la inghesuiala (scuze, Oana!) si m-am descarcat de toata frustrarea cu centrala telefonica din sat - de fapt pentru ca nu puteam suna la primarie sa curete drumul, ca n-aveam alte numere decat cele de fix, care nu erau functionale, si ma vedeam iar in situatia in care ar fi venit masina de gaz si n-ar fi putut intra, apoi ma temeam ca nu ne-ar mai fi programat pana la primavara... scenariul cel mai prapastios posibil :)
Pana la urma, spre seara, s-a rezolvat si problema (nu cred ca de la descarcarile mele nervoase :D), asa ca m-am linistit cu gandul ca vineri dimineata macar pot suna la primarie. Am mai facut o incercare la furnizor - a ramas acelasi raspuns invariabil - nu se fac programari pentru ca exista restrictii pentru masinile de mare tonaj.
Vine si ziua de vineri. Incepusem deja sa ma impac cu situatia, se faceau 2 saptamani de cand ramasesem "la rece". Am tras adanc aer in piept, si am hotarat sa nu mai sun nicaieri. La gaz nu, ca daca nu ne programasera pana atunci nu aveam sanse sa ne mai livreze pana saptamana urmatoare, cand era previzionat cod portocaliu - deci orice speranta era ruinata. Si am renuntat sa mai sun si la primarie, ca n-avea rost sa curete, din nou, drumul degeaba, pentru ca ceilalti n-ar fi binevoit sa vina. Si am inceput sa calculez cat mai aveam pana la primavara, si cum sa il ispitesc pe Cristi sa se intoarca sa doarma cu noi :)
Vineri seara, pe la ora 17 - suna telefonul. Raspund - furnizorul de gaz: Stiti, acum pregatim o masina, sunteti acasa in 1.5-2 ore? Sa innebunesc. Si de bucurie, si de amaraciune - nah, nu sunasem la primarie sa curete, deci iar n-ar fi putut intra masina. Zic: stati sa sun, sa vad daca puteti intra. Il sun pe Cristi - zice: acum pornesc incolo, stai sa vorbesc cu Ionut, sa ii roage pe soferi sa intervina... Pe la 17:20 sun inapoi la furnizor - haideti, ca pana atunci se descurca utilajele cu curatatul. Zic oamenii: ok, masina e pregatita dar inca n-a pornit, va punem pe lista. Buuun.
Si plec de la serviciu sa il iau pe Alex. Pe la 19, suna iar telefonul, tot furnizorul: un baiat cam incurcat: stiti, masina nu mai ajunge... Huh? Pai, s-a intamplat ceva la partea electrica a masinii, acum e pe DN1, n-are faruri, si incearca sa improvizeze soferul ceva ca sa se poata intoarce macar la garaj pentru reparatie. Dar o sa ajunga maine dimineata la ora 9.
Hai ca-i tare. Zic - ok, nu mai ajunge acum. Dar maine e sambata, si stiu ca nu faceti livrari in week-end. Baiatul: Da, dar de data asta chiar trebuie sa facem livrarile, vedeti si dumneavoastra cum e situatia... Oh da, stiam foarte bine cum era situatia :) Il anunt pe Cristi - imi zice: chiar mai bine ca nu ajunge masina, ca utilajele n-ar fi terminat de curatat in seara asta :) uneori, raul chiar e spre bine :D
Sambata dimineata - cel mai frumos moment al acestei ierni (deocamdata :D) - a ajuns masina, soferul a intrat pe drum fara cel mai mic comentariu, ne-a livrat gazul, si a plecat in treburile lui. Asa ca duminica am dezghetat si eu masina, si dupa o rataceala majora prin Bucuresti, am ajuns cu bine acasa.
Acasa :) nici nu va dati seama cat inseamna pentru mine acest "acasa" :)
Intre timp - stiti situatia - alta serie de ninsoare, avem curtea ridicata cu vreo 70 de cm, pe alocuri cu cate un metru, bradutul ingropat aproape complet in zapada viscolita, si o freza de zapada, cumparata impreuna cu vecinul, ca nu aveam sanse sa mai facem fata doar cu lopetile. Eh, asta e iarna din 2012 :) inca mai sper ca asa ceva se intampla doar o data-n viata :)
Si cam asta a fost a doua poveste de spus la nepoti, din iarna asta. Eu zic ca ar trebui sa ajunga, sa mai lasam si pe alte ierni :)
Lectii invatate:
0. Nu recomand sistemul GPL (noi l-am preluat o data cu casa) :) Din cel putin 3 motive - pret, oboseala pentru incarcare, spatiu ocupat in curte.
1. Nivelul gazului trebuie verificat des :) chiar daca avem dubii serioase ca indicatorul ar functiona corect. Dar daca arata sub 5%, e rost de alta incarcare, indiferent cat gaz ar mai fi in el. Doar pentru siguranta :)
2. Anul asta - ar fi bine sa tragem gaz de la conducta :) e CAPEX-ul mare, dar OPEX semnificativ mai mic :D intr-un an ne recuperam investitia :)
3. Tot anul asta - ar fi de preferat sa tragem un gard mai inchis si mai inalt in partea dinspre lac. Ar trebui sa scuteasca o gramada de zapada viscolita...
4. Ceva sistem de back-up la incalzire :) aici mai e de gandit...
5. Lectie de invatat pentru altii: Enel avea avarie si nu putea interveni din cauza zapezii; primaria ar fi intervenit bucuroasa sa curete pana la zona cu avaria, daca i-ar fi anuntat cineva. Eu i-as fi anuntat, daca ar fi mers telefoanele, sau daca as fi avut si ceva mobil de contact :) Ideea pe scurt - multe lucruri s-ar putea rezolva printr-o simpla comunicare si colaborare, daca nu ne-ar fi asa de lene... :)
Voi, cum ati petrecut ultimele 2-3 saptamani? :))
Dar se pare ca iarna avea alte ganduri pentru noi.Pana sa aflu asta, m-am implicat cat am putut in organizarea Semimaraton Gerar. La a doua editie, cursa iernii, eveniment care sa te scoata din fotoliu si sa te stimuleze sa te mai misti peste iarna, ca sa incepi primavara in forma (alta forma decat rotunda :D).
Si asa, sambata, pe 29 ianuarie, ma aflam eu pe holurile Rectoratului Politehnicii Bucuresti, facand diverse - de la taiat elastice pentru numere la aranjat mesele pentru kituri, si apoi m-am infiintat frumos la impartit kituri (deh, treaba mea consacrata de voluntar).
Si pe cand ma hotarasc eu sa plec - mai aveam ceva treaba, de cautat un cadou, ca a doua zi dupa cursa urma sa mergem la un eveniment - suna telefonul. Ma uit - Cristi. Zic - hm, arde de nerabdare, sigur ma bodogane putin ca am stat toata ziua pe-aici. Raspund - ce-mi spune ma loveste direct in moalele capului: s-a terminat gazul!
Ca sa intelegeti cum sta treaba - noi, la casa noastra, avem sistem GPL. Adica, un rezervor in curte (de 2750 litri), in care vine periodic o masina de la furnizor, si ne pune in rezervor atata gaz lichid cat ne permitem noi sa platim :) dar neaparat minim 800 litri, ca pentru mai putin nu-si misca dosul... pardon, masina de 10 tone... Si, daca se termina minunatia asta, dureaza cateva zile pana sa facem rost de gaz - ca programare, ca plata anticipata, ca pana intra banii din transfer bancar etc.
Si culmea, chiar cu vreo saptamana inainte de asta, ne calculasem noi cam cat trebuie sa ne mai ajunga gazul pe care il pusesem in decembrie - sigur terminam si luna martie cu el, frig prea mare n-a fost, daca nici nu vin conditii grele poate prindem si aprilie cu gazul asta. Si uite, surpriza, nu s-a terminat nici ianuarie, ca imi spune Cristi ca e gata gazul, centrala nu mai poate tine flacara aprinsa.
Vin si eu intr-un suflet (vreo 2 ore de drum) acasa. Am uitat sa va spun, cu cateva zile inainte incepuse ninsoarea, era ditamai zapada. La noi in sat - primar gospodar, trimite plugurile la dezapezit, atat incat sa poata iesi toti oamenii din sat cu masinile. Adica, daca la noi se poate ajunge pe 3 cai, e dezapezita una singura, cea care ajuta cat mai multi oameni sa poata iesi :) Din pacate, masina de gaz prefera alta cale (drum mai lat), care nu era curatata...
Deci, acasa. Verific si eu - centrala pas. Aragazul mai mergea. Zic - nu-i nimic, ne strangem in dormitorul nostru (ca avem usa la el :D), pornim un convector, si luni la prima ora dam comanda de gaz, de banii pe care ii aveam pregatiti pentru canapea (de fapt noroc ca a venit zapada ca nu ne-am mai dus sa luam canapeaua, ca altfel sambata dimineata am fi dat banii pe canapea, si pana veneam inapoi acasa vedeam si lipsa gazului si era mult mai grav :D). Buuun.
Cu incalzitul ne-am descurcat (am luat si un al doilea convector, inca speram sa putem incalzi 2 camere, dar n-a meritat efortul), ne-am strans in dormitor, mai fugeam rapid la baie, ca incepuse sa se raceasca prin casa. Mai grav era ca nu aveam apa calda, iar improvizarile merg doar pe termen scurt (spalat cu apa incalzita la microunde, de exemplu :D).
Luni dimineata - la prima ora, dau comanda de gaz. Dupa vreo 2 zile ne spun ca ne trimit masina, sa fim acasa. Joi - Cristi prezent acasa, vine masina, dar ... nuuuu, nu intra in zapada aia, nu se poate. Ma suna Cristi si-mi spune ca masina nu poate intra - sa caut o solutie. Eu ma si enervez - ce solutie sa caut eu daca tu esti acolo? :)) Ma lamureste pana la urma - gandeste-te ca masina nu poate intra, zapada de pe calea pe care intra masina nu se poate misca cu lopata, deci gandeste-te la o solutie ca nu mai putem sta in casa pana nu se face ceva cu zapada asta, in cel mai rau caz pana la primavara.
Pff. M-a lovit rau. Fierbeam in mine, pur si simplu, pentru ca eu sunt genul care, la fata locului, lupta pana la ultima picatura ca sa rezolve treaba, si mi se parea ca Cristi renuntase prea usor. Nu stiam ce era acolo, dar eram convinsa ca nu era imposibil sa se faca ceva. Nu stiam ce, dar ceva :)
Pana la urma m-am linistit, mi-am dat seama ca masina de gaz oricum plecase deja de la noi si noi tot fara gaz eram, asa ca am sunat niste prieteni si i-am rugat sa ne gazduiasca pentru cateva zile, pana reuseam sa gasim o solutie sa punem gazul. Si le multumim din toata inima :)
Joi seara ne-am dus in locatia temporara, toti 3. Dimineata, Cristi a hotarat ca nu mai poate dormi cu Alex in pat (recunosc, e aproape imposibil sa dormi o noapte intreaga cu Alex in pat), asa ca ne-am impartit - eu si Alex acolo, unde aveam caldura si apa calda, iar el acasa, sa caute solutii.
Vineri dimineata colegii imi dau o idee, asa ca sun la primarie sa ii rog sa curete cumva drumul pe care intra masina. Imi raspunde o doamna foarte amabila, care imi spune ca viceprimarul se ocupa de asta si ca momentan e plecat, dar ii transmite, si vor face tot ce se poate ca sa ne putem incalzi casa (evident, i-am dat toate explicatiile necesare). Intre timp a vorbit si Cristi cu vecinii nostri, care ii cunosteau pe soferii de pe utilaje - puse toate astea cap la cap, vineri dupa-amiaza, cu plug, cu freza, cu buldozer - drumul era curatat, drept ca-n palma, putea veni masina linistita. Asa ca sun din nou la furnizorul de gaz si ii rog sa reprogrameze, ca am curatat drumul. De asemenea, cu rugamintea sa ne anunte cu o zi inainte, ca sa programam si utilajele primariei sa fie la faza locului in caz ca o mai fi nevoie de ele.
Cum nu fac oamenii livrari in week-end, ne-am calculat noi ca ne-ar programa pe marti sau miercuri. Si cum experienta ne spune ca NU ne anunta din timp cand vin (ne trezim cu telefoane "ajunge masina intr-o ora"), Cristi a hotarat sa stea pe-acasa, sa astepte masina, si sa mai curete zapada.
Numai bine, peste week-end a mai venit o tura de ninsoare si viscol. Curatarea drumului devenise munca de Sisif. Pe langa asta, se inchisesera niste drumuri, si se pusesera restrictie pentru masinile de mare tonaj pe alte drumuri, asa incat era clar ca nu mai vedeam gaz curand.
Nu ne-am dat batuti (v-am zis ca lupt pana la ultina picatura? :D) - iar telefoane la primarie, la furnizor, la vecini, la toata lumea :) din pacate raspunsul furnizorului de gaz era invariabil - sunt restrictii de circulatie. Am ajuns sa ma interesez si la politia rutiera despre restrictii, si sa ma cert cu furnizorii ca pe ruta care ma interesa pe mine nu erau restrictii. Desi eram constienta ca ei "cupleaza" mai multe livrari dintr-o zona si nu veneau doar pe ruta mea. Dar asta era cartea mea si am insistat pe ea :)
Intre timp, Cristi facea turturi in casa - temperatura din casa (exceptand camera incalzita) ajunsese la 5-6 grade. El statea in camera incalzita, pe care a hotarat sa nu o imparta si cu pisoii, care nu erau deloc multumiti de temperatura caloriferelor pe care se rasfata de obicei :)
Joi aflam ca peste week-end mai vine o tura de ninsoare si viscol. Zicem - gata, azi si maine reprezinta singura noastra sansa sa mai incalzim casa pana la primavara. Asa ca iar incep cu pisalogeala la furnizor :) Dau sa sun si la primarie sa ii rog sa curete - nu suna. Intre timp ma suna si vecinul - vezi ca nu ne merg telefoanele, nu merge netul (noi impartim netul cu vecinul, ca inca n-am reusit sa ne instalam unul al nostru :D), nu merge nimic. Ups. Zic - suna la suport, vezi ce zic. Ma suna inapoi - cica ceva bai cu centrala, din cauza Enel. Aha, acum se explica si de ce nu pot suna eu la primare.
Eu fierbeam rau in suc propriu, ma si vedeam in locatia temporara pana la primavara. Grr, nu :) Adica, nu. Chiar nu. Si cum intamplarea a facut ca o prietena (care lucreaza la Enel) sa ma roage sa o ajut cu ceva, am prins-o si pe ea la inghesuiala (scuze, Oana!) si m-am descarcat de toata frustrarea cu centrala telefonica din sat - de fapt pentru ca nu puteam suna la primarie sa curete drumul, ca n-aveam alte numere decat cele de fix, care nu erau functionale, si ma vedeam iar in situatia in care ar fi venit masina de gaz si n-ar fi putut intra, apoi ma temeam ca nu ne-ar mai fi programat pana la primavara... scenariul cel mai prapastios posibil :)
Pana la urma, spre seara, s-a rezolvat si problema (nu cred ca de la descarcarile mele nervoase :D), asa ca m-am linistit cu gandul ca vineri dimineata macar pot suna la primarie. Am mai facut o incercare la furnizor - a ramas acelasi raspuns invariabil - nu se fac programari pentru ca exista restrictii pentru masinile de mare tonaj.
Vine si ziua de vineri. Incepusem deja sa ma impac cu situatia, se faceau 2 saptamani de cand ramasesem "la rece". Am tras adanc aer in piept, si am hotarat sa nu mai sun nicaieri. La gaz nu, ca daca nu ne programasera pana atunci nu aveam sanse sa ne mai livreze pana saptamana urmatoare, cand era previzionat cod portocaliu - deci orice speranta era ruinata. Si am renuntat sa mai sun si la primarie, ca n-avea rost sa curete, din nou, drumul degeaba, pentru ca ceilalti n-ar fi binevoit sa vina. Si am inceput sa calculez cat mai aveam pana la primavara, si cum sa il ispitesc pe Cristi sa se intoarca sa doarma cu noi :)
Vineri seara, pe la ora 17 - suna telefonul. Raspund - furnizorul de gaz: Stiti, acum pregatim o masina, sunteti acasa in 1.5-2 ore? Sa innebunesc. Si de bucurie, si de amaraciune - nah, nu sunasem la primarie sa curete, deci iar n-ar fi putut intra masina. Zic: stati sa sun, sa vad daca puteti intra. Il sun pe Cristi - zice: acum pornesc incolo, stai sa vorbesc cu Ionut, sa ii roage pe soferi sa intervina... Pe la 17:20 sun inapoi la furnizor - haideti, ca pana atunci se descurca utilajele cu curatatul. Zic oamenii: ok, masina e pregatita dar inca n-a pornit, va punem pe lista. Buuun.
Si plec de la serviciu sa il iau pe Alex. Pe la 19, suna iar telefonul, tot furnizorul: un baiat cam incurcat: stiti, masina nu mai ajunge... Huh? Pai, s-a intamplat ceva la partea electrica a masinii, acum e pe DN1, n-are faruri, si incearca sa improvizeze soferul ceva ca sa se poata intoarce macar la garaj pentru reparatie. Dar o sa ajunga maine dimineata la ora 9.
Hai ca-i tare. Zic - ok, nu mai ajunge acum. Dar maine e sambata, si stiu ca nu faceti livrari in week-end. Baiatul: Da, dar de data asta chiar trebuie sa facem livrarile, vedeti si dumneavoastra cum e situatia... Oh da, stiam foarte bine cum era situatia :) Il anunt pe Cristi - imi zice: chiar mai bine ca nu ajunge masina, ca utilajele n-ar fi terminat de curatat in seara asta :) uneori, raul chiar e spre bine :D
Sambata dimineata - cel mai frumos moment al acestei ierni (deocamdata :D) - a ajuns masina, soferul a intrat pe drum fara cel mai mic comentariu, ne-a livrat gazul, si a plecat in treburile lui. Asa ca duminica am dezghetat si eu masina, si dupa o rataceala majora prin Bucuresti, am ajuns cu bine acasa.
Acasa :) nici nu va dati seama cat inseamna pentru mine acest "acasa" :)
Intre timp - stiti situatia - alta serie de ninsoare, avem curtea ridicata cu vreo 70 de cm, pe alocuri cu cate un metru, bradutul ingropat aproape complet in zapada viscolita, si o freza de zapada, cumparata impreuna cu vecinul, ca nu aveam sanse sa mai facem fata doar cu lopetile. Eh, asta e iarna din 2012 :) inca mai sper ca asa ceva se intampla doar o data-n viata :)
Si cam asta a fost a doua poveste de spus la nepoti, din iarna asta. Eu zic ca ar trebui sa ajunga, sa mai lasam si pe alte ierni :)
Lectii invatate:
0. Nu recomand sistemul GPL (noi l-am preluat o data cu casa) :) Din cel putin 3 motive - pret, oboseala pentru incarcare, spatiu ocupat in curte.
1. Nivelul gazului trebuie verificat des :) chiar daca avem dubii serioase ca indicatorul ar functiona corect. Dar daca arata sub 5%, e rost de alta incarcare, indiferent cat gaz ar mai fi in el. Doar pentru siguranta :)
2. Anul asta - ar fi bine sa tragem gaz de la conducta :) e CAPEX-ul mare, dar OPEX semnificativ mai mic :D intr-un an ne recuperam investitia :)
3. Tot anul asta - ar fi de preferat sa tragem un gard mai inchis si mai inalt in partea dinspre lac. Ar trebui sa scuteasca o gramada de zapada viscolita...
4. Ceva sistem de back-up la incalzire :) aici mai e de gandit...
5. Lectie de invatat pentru altii: Enel avea avarie si nu putea interveni din cauza zapezii; primaria ar fi intervenit bucuroasa sa curete pana la zona cu avaria, daca i-ar fi anuntat cineva. Eu i-as fi anuntat, daca ar fi mers telefoanele, sau daca as fi avut si ceva mobil de contact :) Ideea pe scurt - multe lucruri s-ar putea rezolva printr-o simpla comunicare si colaborare, daca nu ne-ar fi asa de lene... :)
Voi, cum ati petrecut ultimele 2-3 saptamani? :))
luni, 13 februarie 2012
M-am intors :)
Hellooooo,
va era dor de mine? mie imi era dor de calculatorul meu :) iar diverse evenimente m-au tinut departe de el vreo 2 saptamani. Dar m-am intors, in forta, si cu multe de povestit. Pe scurt:
1. Am alergat Semimaratonul Gerar, pe 29 ianuarie (povestea, in curand)
2. Am ramas fara gaz (avem sistem GPL), iar conditiile meteo au tinut cisterna departe de rezervorul nostru fix 2 saptamani :D (povestea, tot in curand)
3. Ne-am instalat si masina de spalat vase (primele impresii/experiente/sfaturi, in curand)
4. Mi-am facut un mic stoc de seminte de flori. Inca nu stiu cum sa procedez cu ele, dar cumva, ceva, oi face. Detalii ceva mai tarziu, dupa ce trece zapada :)
Pana atunci, cateva cuvinte - ieri dupa-amiaza am ajuns acasa, dupa vreo 10 zile prin casele altora (multumim pentru gazduire). Mi-a fost totusi dor de casuta mea, de pisoii mei, de satul meu, de linistea lui, de lacul din spatele casei, de mirosul de lemn ars, de zapada curata de la noi. Chiar, (mai) stiti cum se vede zapada, multa si curata, in "lumina" noptii (lunii)? :) asa, in starea naturala, fara iluminare stradala... Mirific.
Si, ca sa citez pe cineva :) Iubesc iarna. Iubesc chiar si iarna asta, cu toate evenimentele prin care am trecut pana acum (si prin care vom mai trece pana la primavara :D). Ma gandesc ca totusi, astfel de ieri se intalnesc doar o data in viata. Hai, poate de 2 ori... :)
va era dor de mine? mie imi era dor de calculatorul meu :) iar diverse evenimente m-au tinut departe de el vreo 2 saptamani. Dar m-am intors, in forta, si cu multe de povestit. Pe scurt:
1. Am alergat Semimaratonul Gerar, pe 29 ianuarie (povestea, in curand)
2. Am ramas fara gaz (avem sistem GPL), iar conditiile meteo au tinut cisterna departe de rezervorul nostru fix 2 saptamani :D (povestea, tot in curand)
3. Ne-am instalat si masina de spalat vase (primele impresii/experiente/sfaturi, in curand)
4. Mi-am facut un mic stoc de seminte de flori. Inca nu stiu cum sa procedez cu ele, dar cumva, ceva, oi face. Detalii ceva mai tarziu, dupa ce trece zapada :)
Pana atunci, cateva cuvinte - ieri dupa-amiaza am ajuns acasa, dupa vreo 10 zile prin casele altora (multumim pentru gazduire). Mi-a fost totusi dor de casuta mea, de pisoii mei, de satul meu, de linistea lui, de lacul din spatele casei, de mirosul de lemn ars, de zapada curata de la noi. Chiar, (mai) stiti cum se vede zapada, multa si curata, in "lumina" noptii (lunii)? :) asa, in starea naturala, fara iluminare stradala... Mirific.
Si, ca sa citez pe cineva :) Iubesc iarna. Iubesc chiar si iarna asta, cu toate evenimentele prin care am trecut pana acum (si prin care vom mai trece pana la primavara :D). Ma gandesc ca totusi, astfel de ieri se intalnesc doar o data in viata. Hai, poate de 2 ori... :)
vineri, 3 februarie 2012
Cand oi mai creste...
Ma plimbam cu Alex prin supermarketul nostru preferat, care inca mai are ceva campanie de bijuterii la pret redus. Alex admira bijuteriile, si imi arata un inel destul de mare si lat:
A: Mami, ai putea sa iti cumperi inelul asta!
Eu: Hm... da, as putea sa il cumpar, dar e cam mare pentru mine...
A: Pai, il cumperi acum, si ti-l pui dupa ce mai cresti... sau i-l poti da lui tati, ca el e mai mare, si sigur ii vine bine...
:D
A: Mami, ai putea sa iti cumperi inelul asta!
Eu: Hm... da, as putea sa il cumpar, dar e cam mare pentru mine...
A: Pai, il cumperi acum, si ti-l pui dupa ce mai cresti... sau i-l poti da lui tati, ca el e mai mare, si sigur ii vine bine...
:D
miercuri, 1 februarie 2012
Ca nou!
Cristi, incercand costumul pe care tocmai si l-a cumparat. Alex il vede si da fuga repede la mine:
Mami, tati ... arata ... ca nou! :))
Mami, tati ... arata ... ca nou! :))
vineri, 27 ianuarie 2012
Marea noapte alba
Stiu, n-am mai scris de ceva vreme, desi am mai alergat putin, am mai trecut prin una-alta :) Nu mai intru in detalii acum, decat cu situatia prin care am trecut in ultimele zile, adica un rezumat al starii noastre de fapt din "marea noapte alta" de blocaj pe DN1 - asta din ciclul "aventurilor pe 4 roti" :)
Miercuri - am pornit de la serviciu spre casa. O situatie normala. Ninsese toata ziua si viscolea, dar n-am vazut vreun anunt ca ar fi fost inchis DN1. Ceea ce stiam sigur era ca era inchis DN2 spre Urziceni, si m-am gandit ca aleternativa fiind prin fata casei noastre, o sa fie aglomeratie ceva mai mare decat de obicei.
Asa. Cam la ora 19:30-40 l-am luat pe Cristi de la Piata Presei, am bombanit pentru faptul ca nu vazusem pluguri prin Bucuresti si era ceva zapada pe jos, dar am pornit cu curaj inainte. Baneasa ok, dar traficul a incetinit la intrarea in Otopeni pe la ora 20; din acel moment pot spune ca am stat cu ochii pe ceas la fiecare 5-10 minute. Ca n-aveam altceva de facut :) si inaintam incet, cativa metri in cateva minute, dar vedeam un minim de trafic pe celalalt sens, asa ca ne-am gandit ca undeva e ori accident ori trafic restrictionat, si ca mai greu, dar cumva vom ajunge acasa. Imi faceam probleme pentru portiunea de camp dintre Balotesti si Caciulati, unde putea fi ceva zapada viscolita...
Pe la 21:30 ajungem in centrul Otopeniului, si imi face cu ochiul indicatorul cu directia Tunari. Zic - gata, am dat lovitura, o luam pe-acolo si scapam de aglomeratie, mai ales ca stiam de anul trecut ca Tunariul se curata frumos de zapata :) Cristi verifica si pe GPS, si zice sa-i dau bataie. I-am dat. Pana la iesirea din Otopeni, unde stateau 2 masini de Politie, ca sa fie sigure ca niciun temerar ca noi nu se avanta mai departe, unde chiar viscolea rau :) Bun, inapoi.
Deci, din nou pe DN1. Era trecut deja de ora 22, il anunt pe Alex ca daca i se face somn sa puna capul si sa doarma. Culmea ghinionului, de ceva vreme nu plecam din casa fara pernuta lui, si de multe ori ii luam si paturica. Ei bine, in acea dimineata, am fost atat de rapiti de peisaj, incat n-am luat nici perna, nici patura... Alex, plictisit, cere desene pe telefonul meu, si se uita la ele ceva vreme. Cand nu se uita el, mai incercam eu sa fac 1-2 poze. Nu, inca nu imi trecea prin cap ca ar fi fost util sa imi pastrez bateria :D
Imi sun un coleg, il anunt ca ajung tarziu acasa, asa ca s-ar putea sa intarziu a doua zi, dar ca am sperante ca pe la 12 sa fiu acasa. Cristi se uita ciudat la mine - "zi si tu mai bine pe la 1-2". Pfuai, cat optimism si pe el :)) Ne suna un vecin care tocmai ajunsese acasa - ne spune ca din cauza viscolului e lasata sa treaca de la un punct doar cate o masina, de asta stam. Zic - hai ca nu e rau. Pana peste vreo jumatate de ora, cand ne suna inapoi - sunt 2 tir-uri blocate la iesirea din Corbeanca, se lucreaza la deblocarea drumului.
Continuam, cu motorul pornit, sa stam blocati in coloana, si sa inaintam cate 5-10m la cateva minute. Nu ne anunta nimeni nimic dintre autoritati. Vedem ceva trafic pe celalt sens - putin masini, dar inaintau - zicem - ok, daca se circula pe celalalt sens, o sa ne dea si noua drumul, rand pe rand. Continuam sa speram.
De pe la ora 1 n-am mai inaintat. Am ramas pe loc, cu motorul pornit, Alex dormea in spate, Cristi venise langa mine in fata, mai stateam la o poveste - intre noi, si cu vecinul, care se oferise sa vina dupa noi. Cristi presimtea deja dezastrul, asa ca i-a spus sa stea acasa, ca nu e convins ca ar ajunge pana la noi.
Pe la 2, Cristi are alt presentiment - vede pe celalalt sens o masina care candva inaintase pe langa noi. Zice - stai sa vezi, daca nu cumva masinile de pe celalalt sens sunt cele din coloana asta, intoarse de Politie mai incolo. Sa va mai spun, acum, ca asa era? :)) Dau totusi de pe telefon un mail sa anunt ca in mod sigur urmeaza sa intarzii joi :) pfuai, alt optimism :))
Pe la 3 Cristi isi ia haina pe el si o ia pe jos inainte sa verifice situatia - se intoarce in vreo 15 minute, congelat complet, si ma informeaza ca nu avem sanse sa inaintam - cel putin nu in banda in care eram. Dar cum vedeam masini mai zdravene (in general 4x4) luand-o pe langa coloana - zicem sa incercam si noi, poate convingem Politia de la capat ca stam in zona si ca nu o luam in continuare pe DN1, si ne lasa acasa.
Bun, deci am schimbat banda, ocazie cu care am mai inaintat vreo 50m. Si ne-am dat seama ca de acolo nu mai avem ce face. Am mai stat vreo jumatate de ora, Cristi a luat-o iar inainte sa vada ce si cum. S-a intors hotarat - acolo vom ramane cel putin pana a doua zi, ca nu mai avem solutie. Si ca ar trebui sa ne intoarcem sa dormim la hotelul de la aeroport. Adica 4 stele. Adica o gramada de bani, care nu tocmai ne dau afara din casa :))
Eu, de nervi, opresc motorul. Hotarasc totusi sa mai ramanem acolo. Stam o vreme cu masina oprita - la un moment dat se racoreste in masina, si dau sa pornesc masina sa incalzesc din nou. Pauza. Nimic. Masina nu mai pornea. Bateria era goala. Statusem cu masina pornita, la relanti, 8 ore! Si prima data cand am oprit-o, am oprit-o de tot :(
Ma apucase plansul. Nu mai stiam ce sa fac. Zic - hai sa mai stam asa, poate nu se raceste prea repede in masina. Sperante desarte - viscolul ne misca masina zdravan, desi eram a treia banda :D Am incercat sa adorm - am reusit sa atipesc cam un sfert de ora. Pe la 4:15, ma trezeste Cristi - asa nu se mai poate, inghetam aici, du-te si gaseste curent cumva.
Bun. Ies. Intreb cativa oameni, care mai aveau motorul pornit - nu avea nimeni cabluri. Cristi si-a adus aminte ca a vazut cabluri in benzinaria din spate, in care intrase sa ia ceva de mancare :) Bun, o iau la pas. Cizmele imi erau deja ude, sosetele se udasera si ele, si toata apa din ele insista sa inghete :) Am ajuns cumva la cea mai apropiata benzinarie. Si - fericire maxima - mai aveau 2 seturi de clesti pentru curent :) Iau unul fara sa cartesc, ma bucur ca se poate plati cu cardul, iau punguta in brate si o iau la fuga spre masina. Orbecai putin, ca sunt dezorientata de fel, si nu mai stiam exact unde lasasem masina. Asa ca ajunsesem cu mult inaintea ei :)) am gasit-o in final. Inauntru, Cristi il luase pe Alex in brate - dardaiau amandoi... Doamna din masina de langa mine se hotaraste sa ma ajute cu incarcatul bateriei, asa ca ne punem amandoua pe treaba, desi nu stiam niciuna cum se face.
Deschid cam cu emotii capota - abia am reusit sa "misc" de blocaj sa o pot deschide, prind clestii la bateria mea, si tin capetele celelalte in mana, pana doamna de langa mine reuseste sa miste masina asa incat sa imi ajunga cablurile. Dupa care deschide capota, ma uit eu frumos de + si -, pun primul cleste, si cand il pun pe al doilea - paf, ditamai scanteia cu flama. Cum tinusem clesti in aer liber, viscolul mi-a bagat un "bulgulet" de zapada tocmai intre dintii clestelui de +, si eu l-am pus exact pe borna bateriei. Na, bine ca a trecut si asta fara incidente majore :D
Am pornit masina. Yupiiii :) dar nu imi simteam picioarele. M-am descaltat, incercand sa imi incalzesc degetele de la picioare in maini. Se uita Cristi la mine - ha, te-ai descaltat degeaba, ca daca nu miscam masina de pe loc am pornit-o degeaba. Ii dau dreptate, ma incalt din nou in cizmele ude, si incerc sa intorc. Greu, ca imi ingheta respiratia pe parbriz, nu vedeam nimic :D Masina avea pe alocuri cativa cm de gheata pe ea, iar unul din stergatoare era efectiv distrus de la dilatarea fulgilor topiti si apoi inghetati. Am dat masina fata-spate pana am reusit sa intorc, si m-am strecurat inspre Bucuresti, printre masinile oprite, si smecherii din coloana care inca incercau sa o ia pe langa coloana ca sa ajunga nu stiu unde :) da, la ora aia mai existau oameni care sperau.
Am turat masina bine, am hotarat sa o iau pe sub pasajul de la aeroport, si am ajuns langa hotelul de langa aeroport. Verific parcarea - plina. Pana la urma las masina cumva asa incat sa se poata iesi de mine, las baietii in masina pornita, intru in hotel, intreb de camera - da, camera matrimoniala, 95 euro, dar fara curent. Il intreb pe Cristi, masuram ce optiuni avem, hotaram sa ramanem, macar puteam sta sub plapume. Il urcam si pe Alex in camera, scapam de hainele ude, le intindem sperand sa se usuce cat de cat, si ne bagam sub plapuma. Ora - cam 5:15. Si adormim instant :)
Ora 9:5x - suna telefonul meu. Rapuns adormita, incerc sa ma refugiez in baie ca sa nu trezesc baietii - n-aveam semnal acolo. Si pana sa gasesc o zona cu semnal - moare si bateria de la telefon :) ma bag inapoi in pat, linistita ca nu mai are ce sa sune :)) in cateva minute suna si telefonul lui Cristi, mi-l intinde - vorbesc cu mama, linistesc familiile, si dau sa dorm mai departe. Pas - de la toate manevrele astea s-a trezit Alex. Care, spre deosebire de parintii lui, dormea de vreo 10 ore, asa ca era proaspat ca o zi de primavara :) si dupa o explicatie scurta despre "unde suntem si ce facem aici", spune cu o voce sagalnica, privind flamand spre televizor: vreau sa ma uit la desene :) eh, si eu as vrea, dar nu este curent... bateria de la telefonul lui Cristi era si ea pe terminate, asa ca a incarcat putin telefoanele din laptop, care si el avea bateria pe terminate...
Am mancat micul dejun, am revenit in camera, Cristi s-a mai dus afara de 2 ori sa verifice starea drumului, a aflat ca inca e blocat... pana la urma, pe la ora 13, vecinul nostru a reusit sa vina cu un 4x4, si ne-a luat acasa. Dupa masina m-am intors abia aseara pe la 7, cand era deja curatat DN1 si se circula in voie. Partea amuzanta e ca, pe cand am plecat, se rezolvase si problema curentului in hotel :)
Acum, ca rezumat:
- accept faptul ca exista situatii exceptionale, precum viscolul sau derapajul camioanelor
- accept ca uneori oamenii (ca pana la urma administratiile sunt alcatuite din oameni) pot fi depasiti de situatii.
- dar reprosez faptul ca nu s-a facut publica situatia, ca sa luam deciziile in cunostinta de cauza - anume ca erau pur si simplu depasiti de situatie si nu mai aveau ce face pana a doua zi, cand ar fi putut interveni cu masini potrivite. Poate ne intorceam mai devreme si gaseam un hotel mai ieftin, sau poate, daca mai era o ora decenta, puteam suna niste prieteni. Si da, eu cred ca stiau de pe la 10-11 seara ca nu se mai descurca sa elibereze drumul. Pur si simplu am stat aiurea in frig ore intregi, crezand ca se va elibera drumul, cand puteam sta linistiti la caldura.
Ca lectii invatate:
1. De acum incolo in fiecare iarna, neaparat patura + caciuli + manusi + sosete de schimb in masina :) minimum necesar :)
2. Neaparat clesti/cabluri de curent :D
3. Neaparat turata masina la relanti, sau miscata cumva din cand in cand :)
4. Sa ascult mai des de presimtirile lui Cristi :)
5. Urmatoarele situatii de criza sigur ni se vor parea mai usoare :))
Miercuri - am pornit de la serviciu spre casa. O situatie normala. Ninsese toata ziua si viscolea, dar n-am vazut vreun anunt ca ar fi fost inchis DN1. Ceea ce stiam sigur era ca era inchis DN2 spre Urziceni, si m-am gandit ca aleternativa fiind prin fata casei noastre, o sa fie aglomeratie ceva mai mare decat de obicei.
Asa. Cam la ora 19:30-40 l-am luat pe Cristi de la Piata Presei, am bombanit pentru faptul ca nu vazusem pluguri prin Bucuresti si era ceva zapada pe jos, dar am pornit cu curaj inainte. Baneasa ok, dar traficul a incetinit la intrarea in Otopeni pe la ora 20; din acel moment pot spune ca am stat cu ochii pe ceas la fiecare 5-10 minute. Ca n-aveam altceva de facut :) si inaintam incet, cativa metri in cateva minute, dar vedeam un minim de trafic pe celalalt sens, asa ca ne-am gandit ca undeva e ori accident ori trafic restrictionat, si ca mai greu, dar cumva vom ajunge acasa. Imi faceam probleme pentru portiunea de camp dintre Balotesti si Caciulati, unde putea fi ceva zapada viscolita...
Pe la 21:30 ajungem in centrul Otopeniului, si imi face cu ochiul indicatorul cu directia Tunari. Zic - gata, am dat lovitura, o luam pe-acolo si scapam de aglomeratie, mai ales ca stiam de anul trecut ca Tunariul se curata frumos de zapata :) Cristi verifica si pe GPS, si zice sa-i dau bataie. I-am dat. Pana la iesirea din Otopeni, unde stateau 2 masini de Politie, ca sa fie sigure ca niciun temerar ca noi nu se avanta mai departe, unde chiar viscolea rau :) Bun, inapoi.
Deci, din nou pe DN1. Era trecut deja de ora 22, il anunt pe Alex ca daca i se face somn sa puna capul si sa doarma. Culmea ghinionului, de ceva vreme nu plecam din casa fara pernuta lui, si de multe ori ii luam si paturica. Ei bine, in acea dimineata, am fost atat de rapiti de peisaj, incat n-am luat nici perna, nici patura... Alex, plictisit, cere desene pe telefonul meu, si se uita la ele ceva vreme. Cand nu se uita el, mai incercam eu sa fac 1-2 poze. Nu, inca nu imi trecea prin cap ca ar fi fost util sa imi pastrez bateria :D
Imi sun un coleg, il anunt ca ajung tarziu acasa, asa ca s-ar putea sa intarziu a doua zi, dar ca am sperante ca pe la 12 sa fiu acasa. Cristi se uita ciudat la mine - "zi si tu mai bine pe la 1-2". Pfuai, cat optimism si pe el :)) Ne suna un vecin care tocmai ajunsese acasa - ne spune ca din cauza viscolului e lasata sa treaca de la un punct doar cate o masina, de asta stam. Zic - hai ca nu e rau. Pana peste vreo jumatate de ora, cand ne suna inapoi - sunt 2 tir-uri blocate la iesirea din Corbeanca, se lucreaza la deblocarea drumului.
Continuam, cu motorul pornit, sa stam blocati in coloana, si sa inaintam cate 5-10m la cateva minute. Nu ne anunta nimeni nimic dintre autoritati. Vedem ceva trafic pe celalt sens - putin masini, dar inaintau - zicem - ok, daca se circula pe celalalt sens, o sa ne dea si noua drumul, rand pe rand. Continuam sa speram.
De pe la ora 1 n-am mai inaintat. Am ramas pe loc, cu motorul pornit, Alex dormea in spate, Cristi venise langa mine in fata, mai stateam la o poveste - intre noi, si cu vecinul, care se oferise sa vina dupa noi. Cristi presimtea deja dezastrul, asa ca i-a spus sa stea acasa, ca nu e convins ca ar ajunge pana la noi.
Pe la 2, Cristi are alt presentiment - vede pe celalalt sens o masina care candva inaintase pe langa noi. Zice - stai sa vezi, daca nu cumva masinile de pe celalalt sens sunt cele din coloana asta, intoarse de Politie mai incolo. Sa va mai spun, acum, ca asa era? :)) Dau totusi de pe telefon un mail sa anunt ca in mod sigur urmeaza sa intarzii joi :) pfuai, alt optimism :))
Pe la 3 Cristi isi ia haina pe el si o ia pe jos inainte sa verifice situatia - se intoarce in vreo 15 minute, congelat complet, si ma informeaza ca nu avem sanse sa inaintam - cel putin nu in banda in care eram. Dar cum vedeam masini mai zdravene (in general 4x4) luand-o pe langa coloana - zicem sa incercam si noi, poate convingem Politia de la capat ca stam in zona si ca nu o luam in continuare pe DN1, si ne lasa acasa.
Bun, deci am schimbat banda, ocazie cu care am mai inaintat vreo 50m. Si ne-am dat seama ca de acolo nu mai avem ce face. Am mai stat vreo jumatate de ora, Cristi a luat-o iar inainte sa vada ce si cum. S-a intors hotarat - acolo vom ramane cel putin pana a doua zi, ca nu mai avem solutie. Si ca ar trebui sa ne intoarcem sa dormim la hotelul de la aeroport. Adica 4 stele. Adica o gramada de bani, care nu tocmai ne dau afara din casa :))
Eu, de nervi, opresc motorul. Hotarasc totusi sa mai ramanem acolo. Stam o vreme cu masina oprita - la un moment dat se racoreste in masina, si dau sa pornesc masina sa incalzesc din nou. Pauza. Nimic. Masina nu mai pornea. Bateria era goala. Statusem cu masina pornita, la relanti, 8 ore! Si prima data cand am oprit-o, am oprit-o de tot :(
Ma apucase plansul. Nu mai stiam ce sa fac. Zic - hai sa mai stam asa, poate nu se raceste prea repede in masina. Sperante desarte - viscolul ne misca masina zdravan, desi eram a treia banda :D Am incercat sa adorm - am reusit sa atipesc cam un sfert de ora. Pe la 4:15, ma trezeste Cristi - asa nu se mai poate, inghetam aici, du-te si gaseste curent cumva.
Bun. Ies. Intreb cativa oameni, care mai aveau motorul pornit - nu avea nimeni cabluri. Cristi si-a adus aminte ca a vazut cabluri in benzinaria din spate, in care intrase sa ia ceva de mancare :) Bun, o iau la pas. Cizmele imi erau deja ude, sosetele se udasera si ele, si toata apa din ele insista sa inghete :) Am ajuns cumva la cea mai apropiata benzinarie. Si - fericire maxima - mai aveau 2 seturi de clesti pentru curent :) Iau unul fara sa cartesc, ma bucur ca se poate plati cu cardul, iau punguta in brate si o iau la fuga spre masina. Orbecai putin, ca sunt dezorientata de fel, si nu mai stiam exact unde lasasem masina. Asa ca ajunsesem cu mult inaintea ei :)) am gasit-o in final. Inauntru, Cristi il luase pe Alex in brate - dardaiau amandoi... Doamna din masina de langa mine se hotaraste sa ma ajute cu incarcatul bateriei, asa ca ne punem amandoua pe treaba, desi nu stiam niciuna cum se face.
Deschid cam cu emotii capota - abia am reusit sa "misc" de blocaj sa o pot deschide, prind clestii la bateria mea, si tin capetele celelalte in mana, pana doamna de langa mine reuseste sa miste masina asa incat sa imi ajunga cablurile. Dupa care deschide capota, ma uit eu frumos de + si -, pun primul cleste, si cand il pun pe al doilea - paf, ditamai scanteia cu flama. Cum tinusem clesti in aer liber, viscolul mi-a bagat un "bulgulet" de zapada tocmai intre dintii clestelui de +, si eu l-am pus exact pe borna bateriei. Na, bine ca a trecut si asta fara incidente majore :D
Am pornit masina. Yupiiii :) dar nu imi simteam picioarele. M-am descaltat, incercand sa imi incalzesc degetele de la picioare in maini. Se uita Cristi la mine - ha, te-ai descaltat degeaba, ca daca nu miscam masina de pe loc am pornit-o degeaba. Ii dau dreptate, ma incalt din nou in cizmele ude, si incerc sa intorc. Greu, ca imi ingheta respiratia pe parbriz, nu vedeam nimic :D Masina avea pe alocuri cativa cm de gheata pe ea, iar unul din stergatoare era efectiv distrus de la dilatarea fulgilor topiti si apoi inghetati. Am dat masina fata-spate pana am reusit sa intorc, si m-am strecurat inspre Bucuresti, printre masinile oprite, si smecherii din coloana care inca incercau sa o ia pe langa coloana ca sa ajunga nu stiu unde :) da, la ora aia mai existau oameni care sperau.
Am turat masina bine, am hotarat sa o iau pe sub pasajul de la aeroport, si am ajuns langa hotelul de langa aeroport. Verific parcarea - plina. Pana la urma las masina cumva asa incat sa se poata iesi de mine, las baietii in masina pornita, intru in hotel, intreb de camera - da, camera matrimoniala, 95 euro, dar fara curent. Il intreb pe Cristi, masuram ce optiuni avem, hotaram sa ramanem, macar puteam sta sub plapume. Il urcam si pe Alex in camera, scapam de hainele ude, le intindem sperand sa se usuce cat de cat, si ne bagam sub plapuma. Ora - cam 5:15. Si adormim instant :)
Ora 9:5x - suna telefonul meu. Rapuns adormita, incerc sa ma refugiez in baie ca sa nu trezesc baietii - n-aveam semnal acolo. Si pana sa gasesc o zona cu semnal - moare si bateria de la telefon :) ma bag inapoi in pat, linistita ca nu mai are ce sa sune :)) in cateva minute suna si telefonul lui Cristi, mi-l intinde - vorbesc cu mama, linistesc familiile, si dau sa dorm mai departe. Pas - de la toate manevrele astea s-a trezit Alex. Care, spre deosebire de parintii lui, dormea de vreo 10 ore, asa ca era proaspat ca o zi de primavara :) si dupa o explicatie scurta despre "unde suntem si ce facem aici", spune cu o voce sagalnica, privind flamand spre televizor: vreau sa ma uit la desene :) eh, si eu as vrea, dar nu este curent... bateria de la telefonul lui Cristi era si ea pe terminate, asa ca a incarcat putin telefoanele din laptop, care si el avea bateria pe terminate...
Am mancat micul dejun, am revenit in camera, Cristi s-a mai dus afara de 2 ori sa verifice starea drumului, a aflat ca inca e blocat... pana la urma, pe la ora 13, vecinul nostru a reusit sa vina cu un 4x4, si ne-a luat acasa. Dupa masina m-am intors abia aseara pe la 7, cand era deja curatat DN1 si se circula in voie. Partea amuzanta e ca, pe cand am plecat, se rezolvase si problema curentului in hotel :)
Acum, ca rezumat:
- accept faptul ca exista situatii exceptionale, precum viscolul sau derapajul camioanelor
- accept ca uneori oamenii (ca pana la urma administratiile sunt alcatuite din oameni) pot fi depasiti de situatii.
- dar reprosez faptul ca nu s-a facut publica situatia, ca sa luam deciziile in cunostinta de cauza - anume ca erau pur si simplu depasiti de situatie si nu mai aveau ce face pana a doua zi, cand ar fi putut interveni cu masini potrivite. Poate ne intorceam mai devreme si gaseam un hotel mai ieftin, sau poate, daca mai era o ora decenta, puteam suna niste prieteni. Si da, eu cred ca stiau de pe la 10-11 seara ca nu se mai descurca sa elibereze drumul. Pur si simplu am stat aiurea in frig ore intregi, crezand ca se va elibera drumul, cand puteam sta linistiti la caldura.
Ca lectii invatate:
1. De acum incolo in fiecare iarna, neaparat patura + caciuli + manusi + sosete de schimb in masina :) minimum necesar :)
2. Neaparat clesti/cabluri de curent :D
3. Neaparat turata masina la relanti, sau miscata cumva din cand in cand :)
4. Sa ascult mai des de presimtirile lui Cristi :)
5. Urmatoarele situatii de criza sigur ni se vor parea mai usoare :))
luni, 9 ianuarie 2012
Ponei
Alex aseara, privind reclamele de pe un post TV de desene animate:
A: Mami, sa imi cumperi si mie poneiul ala albastru!
Eu [semi-convinsa, privind la nuantele rozalii ale poneilor, si la micimea, pardon, marimea lor, intreb intr-o doara]: Aha, numai un ponei albastru vrei?
A, dupa o scurta pauza: Biine, poti sa cumperi si unul pentru tine si unul pentru tati...
A: Mami, sa imi cumperi si mie poneiul ala albastru!
Eu [semi-convinsa, privind la nuantele rozalii ale poneilor, si la micimea, pardon, marimea lor, intreb intr-o doara]: Aha, numai un ponei albastru vrei?
A, dupa o scurta pauza: Biine, poti sa cumperi si unul pentru tine si unul pentru tati...
marți, 3 ianuarie 2012
Meniu de Revelion
La multi aaaani, si un 2012 pur si simplu minunat! :)
Schimbarea de an ne-a prins in jurul casei, invitati la niste prieteni. A fost frumos, artificii peste artificii, povesti, mancare... si de fapt despre cea din urma vroiam sa scriu cateva cuvinte.
Stiu ca petrecerea de an nou a trecut si ca ideile de meniu ar fi fost mai binevenite inainte, dar poate va inspira pentru trecerea in anul urmator :)
Cum eram convinsa ca majoritatea gatesc carnuri - gratare, snitele, carnati etc, si salatele clasice (de boeuf, vinete), eu am ales sa fac altceva :) pe scurt:
1. Guacamole; pentru acest sos am luat si 4 pachete de nachos, le-au placut copiilor :) deci: 2 avocado blenduite, 2 rosii curatate de pielita si razuite bine, putin ulei, usturoi, lamaie, sare, boia iute (nu prea multa ca sa manance si copiii, se poate face oricat de iute va place).
2. Hummus; a avut cel mai mare succes, inca nu mi-am recuperat nici macar vasul gol :)) 250 g naut bine fiert (cam 2 ore), blenduit impreuna cu 3 lingurite de susan, o lamaie intreaga stoarsa, ulei, putin usturoi, frunze de coriandru (daca aveti), sare.
3. Salata de ton si porumb. Simplu: o conserva mica de porumb si una mica de ton in suc propriu. Si putina sare.
4. Salata de conopida. O conopida fiarta, tocata marunt, cu maioneza, sare, si putin usturoi.
5. Pastravi. Pusi fiecare in folie de aluminiu, cu ulei, sare, piper, cardamom. Le-ar fi prins bine si niste lamaie, mi-am pus prea multe speranta in cardamom :) Si totul la cuptor, 20 de minute.
6. Salata de fructe. De care fructe va pofteste inimioara. Eu stors in primul rand o lamaie, apoi am pus o conserva mare de fructe tropicale, plus mandarine, mere verzi, banane, un mango, boabe de struguri. Mai mergeau si niste kiwi, dar n-am avut :) si niste rom (eu am pus esenta de rom).
7. O prajitura. Cum n-am decat tava rotunda, orice prajitura imi iese ca un tort :) Blat de pandispan - 6 oua + 2 albusuri ramase de la maioneza; separate albusurile de galbenusuri; albusurile batute bine cu 4 linguri de zahar si niste rom (eu am pus esenta); separat batute galbenusurile cu 3 linguri de zahar si baton de vanilie zdrobit. Pusa pasta de galbenusuri peste albusuri si amestecat bine; si 7 linguri de faina (000), amestecat bine. Cuptorul preincalzit la 100grade. Amestecul pus in tava tapetata cu hartie de copt, la cuptor. Lasat la 100 grade cam 45 de minute, apoi eu mai cresc treptat cu cate 10-20 de grade la fiecare 5 minute. Cam dupa 1h05 opresc focul si las la racit in cuptor. Atentie, daca o scoateti brusc la rece se lasa putin :) De obicei reteta e cu aceeasi cantitate de oua, linguri de zahar si linguri de faina (6 oua + 6 lg de zahar + 6 lg faina sau 8 oua + 8 lg zahar + 8 lg faina etc), eu am folosit 6 oua si 2 albusuri + 7 lg zahar + 7 lg faina.
Dupa ce s-a racit, l-am taiat in 2, insiropat cu un amestec de sirop de visine + Garrone rosu, la mijloc am pus o crema de lamaie din comert, si deasupra glazura de ciocolata :) Cel mai apreciat a fost gustul de la insiropare :))
Mai pregatisem si niste pane-uri - dovlecel, ciuperci si conopida; dar le-am uitat acasa :D
Si o paine de casa, la masina de paine, alba simpla, ca sa fiu sigura ca mananca toata lumea din ea :)
Si cam atat. Voi? :)
Schimbarea de an ne-a prins in jurul casei, invitati la niste prieteni. A fost frumos, artificii peste artificii, povesti, mancare... si de fapt despre cea din urma vroiam sa scriu cateva cuvinte.
Stiu ca petrecerea de an nou a trecut si ca ideile de meniu ar fi fost mai binevenite inainte, dar poate va inspira pentru trecerea in anul urmator :)
Cum eram convinsa ca majoritatea gatesc carnuri - gratare, snitele, carnati etc, si salatele clasice (de boeuf, vinete), eu am ales sa fac altceva :) pe scurt:
1. Guacamole; pentru acest sos am luat si 4 pachete de nachos, le-au placut copiilor :) deci: 2 avocado blenduite, 2 rosii curatate de pielita si razuite bine, putin ulei, usturoi, lamaie, sare, boia iute (nu prea multa ca sa manance si copiii, se poate face oricat de iute va place).
2. Hummus; a avut cel mai mare succes, inca nu mi-am recuperat nici macar vasul gol :)) 250 g naut bine fiert (cam 2 ore), blenduit impreuna cu 3 lingurite de susan, o lamaie intreaga stoarsa, ulei, putin usturoi, frunze de coriandru (daca aveti), sare.
3. Salata de ton si porumb. Simplu: o conserva mica de porumb si una mica de ton in suc propriu. Si putina sare.
4. Salata de conopida. O conopida fiarta, tocata marunt, cu maioneza, sare, si putin usturoi.
5. Pastravi. Pusi fiecare in folie de aluminiu, cu ulei, sare, piper, cardamom. Le-ar fi prins bine si niste lamaie, mi-am pus prea multe speranta in cardamom :) Si totul la cuptor, 20 de minute.
6. Salata de fructe. De care fructe va pofteste inimioara. Eu stors in primul rand o lamaie, apoi am pus o conserva mare de fructe tropicale, plus mandarine, mere verzi, banane, un mango, boabe de struguri. Mai mergeau si niste kiwi, dar n-am avut :) si niste rom (eu am pus esenta de rom).
7. O prajitura. Cum n-am decat tava rotunda, orice prajitura imi iese ca un tort :) Blat de pandispan - 6 oua + 2 albusuri ramase de la maioneza; separate albusurile de galbenusuri; albusurile batute bine cu 4 linguri de zahar si niste rom (eu am pus esenta); separat batute galbenusurile cu 3 linguri de zahar si baton de vanilie zdrobit. Pusa pasta de galbenusuri peste albusuri si amestecat bine; si 7 linguri de faina (000), amestecat bine. Cuptorul preincalzit la 100grade. Amestecul pus in tava tapetata cu hartie de copt, la cuptor. Lasat la 100 grade cam 45 de minute, apoi eu mai cresc treptat cu cate 10-20 de grade la fiecare 5 minute. Cam dupa 1h05 opresc focul si las la racit in cuptor. Atentie, daca o scoateti brusc la rece se lasa putin :) De obicei reteta e cu aceeasi cantitate de oua, linguri de zahar si linguri de faina (6 oua + 6 lg de zahar + 6 lg faina sau 8 oua + 8 lg zahar + 8 lg faina etc), eu am folosit 6 oua si 2 albusuri + 7 lg zahar + 7 lg faina.
Dupa ce s-a racit, l-am taiat in 2, insiropat cu un amestec de sirop de visine + Garrone rosu, la mijloc am pus o crema de lamaie din comert, si deasupra glazura de ciocolata :) Cel mai apreciat a fost gustul de la insiropare :))
Mai pregatisem si niste pane-uri - dovlecel, ciuperci si conopida; dar le-am uitat acasa :D
Si o paine de casa, la masina de paine, alba simpla, ca sa fiu sigura ca mananca toata lumea din ea :)
Si cam atat. Voi? :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)