marți, 31 mai 2011

Punguta cu 2... dileme :)

Seara la culcare, pe la noi se lasa cu o poveste; sau macar o bucata, daca adoarme inainte sa o termin :) Povestea din seara asta: Punguta cu 2 bani, una dintre favoritele lui Alex. Nu am povestea originala, ci o prescurtare, intr-o carte cu puzzle-uri.
Ajung la partea in care cocosul inghite vitele boierului, se face urias, apoi zboara la geamul boierului si isi cere averea inapoi :) Nelamurirea lui Alex:


Cum a mai putut cocosul sa zboare dupa ce a inghitit atatea vaci?

Mi-a adus aminte instant de problema mea din copilarie, relativa la aceeasi poveste, in acelasi punct: daca a inghitit toate vacile si s-a facut urias, cum a mai incaput in beciul cu bani? Apoi, dupa ce a mai inghitit si banii boierului, pe unde a avut loc sa iasa afara din beci? :)

Avand la randul meu aceleasi dileme, n-am fost in stare sa ii dau alt raspuns decat:

Cu aripile :)

Dar tot nelamurit l-am lasat... cum sunt si eu, de altfel :)

Ah, mai are o problema cu faptul ca mosul a batut cocosul (pentru mine bataia nu intra in principiile educatiei):

L-a batut numai in poveste, nu si de-adevaratelea, asa-i?

Ca sa nu mai spun de finalul "fericit", in care baba omoara gaina in bataie. Tot doar in poveste, nu si "de-adevaratelea"...

Mai are cineva astfel de dileme din povestile copilariei? :)

Un comentariu:

  1. :) Mi se intampla cateodata sa simt fiori reci pe spate citind povesti copiilor - fragmente de genul "si i-a taiat capul; si i-a scos ochii; si i-a mancat limba" sau eu stiu ce i-a mai facut eroul nostru unui biet "personaj negativ" (unele descrieri, cum ar fi cele din Capra cu Trei iezi, depasesc orice imaginatie bolnava...). Pai el cu ce e mai bun? :)... La inceput "indulceam" putin pasajele horror, mi se parea prea mult, prea crunt, cum sa ii spun copilului asa ceva. Ulterior am realizat ca trebuie sa cresti si sa intelegi ce e durerea cap coada pentru a te inspaimanta asa ceva. Copiii asculta si nu clipesc. A-ha. Deci i-a taiat capul. Ce mare chestie... Sa vezi ce-i face Tom lui Jerry! Si toata lumea e fericita la sfarsit :)...
    Cand ma intreaba "dar cum de..." le spun "e o poveste, in povesti TOTUL e posibil". Dar si in realitate exista tot ceea ce ne putem imagina, totul e sa ne tinem in frau imaginatia cand vine vorba de astfel de lucruri :)
    Eu i-as spune "da, l-a batut de- adevaratelea". Pentru ca si in realitate oameni buni (dar fara minte) isi mai bat copiii cand se sperie sau raman fara argumente. Sa nu creada ca doar oamenii rai gresesc... :) De fapt revin la ideea mea - suntem toti oameni, ceea ce gandim/spunem/facem e mai mult sau mai putin bun/corect. Dar asta nu ne face mai buni sau mai rai unul fata de celalalt.
    Copiii insa au nevoie de exemple, de eroi, de povesti prin care sa isi stabileasca reguli si valori. Si de noi, sa le citim :)

    RăspundețiȘtergere