Asaaaa. M-am tot gandit daca sa scriu sau nu, ca poate imi iau si eu rosii... dar pana la urma risc deschid frigiderul si ma exprim :D
Luni dimineata. Iesim pe DN1. Pentru cine nu stie, circulam des pe DN1. Adica, vreo 2*12 km in fiecare zi lucratoare, plus uneori in week-end daca avem chef de vizite la capitala :D Avem vreo 9 luni de cand facem asta, asa ca am invatat cum sta treaba: luni, dezastru dimineata la intrare pe DN1, joi aproape acelasi dezastru, vineri un dezastru mai mic, marti si miercuri rezonabil.
Buuun. Saptamana asta, luni dimineata. Aceeasi situatie. Coloana pe ambele benzi, cu cei care n-au incaput in coloana de duminica seara :D Din fericire, in majoritatea zilelor de luni, la intersectia unde intram noi pe DN1, politist care ajuta circulatia.
Intram pe DN1. In spatele nostru o masina, care incearca sa se tina la 10-15m de masina mea. In spatele ei, o masina disperata care da flash-uri de imi zgarie si mie retina. Nu pricepeam de ce, era coloana pe ambele benzi, si asa avea sa fie pana in Bucuresti (asta tot din experienta persoanala). Probabil n-a inteles nici masina din spatele meu de ce isi ia flash-uri, dar la un moment dar s-a apropiat mai mult de masina mea, n-a mai lasat spatiu asa mare intre noi.
Intram in Otopeni, noi pe banda 3. Masina din spatele meu la un moment dat schimba benzile ca facea dreapta undeva pe-acolo. Eu imi continui drumul, in coloana, cu masina disperata in spatele meu. De la un moment dat renuntase sa ma dea flash-uri, dar statea extrem de aproape de spatele meu. Insistent. Dar cum se mergea in continuare in coloana pe toate benzile, nu m-am stresat nici eu prea mult.
Undeva prin Otopeni, o trecere de pietoni. Singura ramasa pe sosea, restul toate s-au "transformat" in pasarele. La vreo 4-5 masini in fata mea trece un pieton, masinile opresc. Inclusiv eu, inclusiv masina disperata din spate. Mai pornim putin, in fata mea, alt pieton se aventureaza pe trecere. Opresc si eu, il las, normal, sa treaca.
Eh, aici a fost momentul psihologic al intregii aventuri. In momentul in care am oprit, soferul masinii din spate - am constatat ca era o "doamna" la a doua tinerete, a ridicat mainile a deznadejde, si a inceput sa faca tot felul de semne tribale, din care eu am inteles cam un sfert (sa nu uitam, inca am frigiderul deschis :D). Ei, in acel moment m-am hotarat ca orice s-ar intampla, nu ma voi da deoparte din fata ei. Asa ca, daca vroia sa treaca in fata mea, n-avea decat sa ma devanseze folosind benzile 2 sau 1. Daca avea pe unde sa se strecoare :D
Si am pornit. A inceput sa imi dea flash-uri. I-am facut frumos semn cu mana sa schimbe banda si sa o ia in fata :) mi-a mai facut niste semne. Mi-am continuat drumul relaxata, cu ochii in retrovizoare. N-a schimbat banda. A ramas aproape "infipta" in spatele meu, incercand tot arsenalul de intimidare. Din pacate pentru dansa, am acasa un capricorn si un taur, asa ca am avut profesori buni de incapatanare :D
Intr-un final, prin Baneasa, unde s-a latit drumul la 5 benzi, a prins un spatiu liber pe banda 4, si a trecut pe langa mine. Pe bancheta din spate, un pasager. S-a ridicat in genunchi pe bancheta, s-a lipit de luneta si mi-a facut si el un set complet de semne, cu ambele maini. Probabil, daca era ceva mai elastic, facea si cu picioarele.
Ne-am continuat drumul. La pasajul Baneasa, erau a 3-a masina in fata mea :D Pe Kiseleff i-am ajuns :D Din fericire pentru toata lumea, au facut dreapta undeva pe-acolo, ca m-a batut si gandul sa le dau un claxon cand le iau fata :D dar mi-a fost teama ca imi iau bataie. De-aia adevarata :D
Ieri dimineata, un grabit similar, in fata mea, la intrarea noasta pe DN1. Aveam un deja-vu, si imi era mila de cel din fata lui :) Pot sa spun ca atat s-a pendulat "grabitul" pe benzi prin Balotesti si Otopeni, incat la centura era in spatele meu :D
Muuulta graba pe soselele patriei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu