O discutie la serviciu azi mi-a adus aminte de o intamplare mai veche :)
Aveam vreo 17-18 ani, eram in plimbare prin oraselul natal... si la un moment dat s-a apropiat de mine o doamna de etnie rroma, care incerca sa vanda niste haine SH. Si incepe si imi arata (sau ce putin incearca): ba o fusta, ba o rochita, ba o bluza... eu, oricum fara bani, si pe vremea aia inca neinteresata de haine (da, mi-am identificat partea tipic feminina ceva mai tarziu, acum sunt in stare sa stau o zi intreaga in magazinele de haine), ii spun ca nu ma intereseaza nimic pentru mine.
Si a inteles, s-a oprit. A stat putin, si-a aranjat traistuta, si apoi s-a apropiat de mine din nou, de aceasta data cu o bluza masculina:
Ea: Ia uite, cat de frumoasa e bluza asta!
Eu, destul de contrariata: Dar nu e de mine!
Ea: E buna pentru barbatul tau!
Eu: Dar n-am barbat!
Ea: Ei, nu-i nimic, ca o sa iti dea Dumnezeu! Dar ia uite cat e de frumoasa...
Nu m-a convins (de fapt oricum nu aveam bani), dar acum, daca stau bine sa ma gandesc, i-ar fi venit lui Cristi, pe care l-am cunoscut muuulti ani mai tarziu :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu