Raport de cursa: Campionii Sanatatii Mai 2012

Daca tot ploua si am timp de blogguit (plange gradina dupa mine, dar pana ploua nu prea am ce-i face), mai scriu cate ceva... acum: despre Campionii Sanatatii etcitia a 4-a, Mai 2012.

Am participat la aceasta cursa din dubla perspectiva: ca organizator, si ca participant, alaturi de Alex - cum Cristi a fost plecat week-endul trecut, mi-a revenit mie rolul de a alerga cu el. Din pacate, cand fugi dupa 2 iepuri ... o sa intelegeti imediat :)

Prima mare lectie invatata dpdv al organizarii: faptul ca ceva a mers perfect la editia trecuta nu e o garantie ca va merge la fel si la editia curenta :D Asta, nici macar cand lucrezi cu aceiasi voluntari la aceleasi roluri, daramite cu alti voluntari si/sau alte roluri :) De obicei eu ma ocup de ce trebuie la masa de inscrieri. Cum la editia trecuta treaba a mers aproape perfect, la editia asta am "corectat" ce a mers mai prost inainte, dar n-am mai insistat pe restul aspectelor. Din pacate, s-a vazut - am avut momente in care am fost am aerieni :( Plus, cum nu puteam sa il trezesc pe Alex cu noaptea in cap, am ajuns tarziu, n-am mai prins niciun fel de "breefing" inainte sa dam drumul la inscrieri, si fiecare s-a descurcat cum a crezut.

Alex ne-a ajutat cum a putut, mai ducea fise de inscrieri la zona de scris diplome, dar, ca un copil veritabil ce este, mai petrecea timp si prin spatiul de joaca de langa zona de inscrieri :)

O ezitare pe care sper sa nu o repetam - n-am anuntat clar ora de terminare a inscrierilor. Asa ca au inceput starturile, si noi inca inscriam :D eu am renuntat la inscrieri doar in momentul in care s-a dat startul fetelor din grupa de varsta a lui Alex, moment in care trebuia sa ne aliniem si noi la start.

Am prins loc cam in linia a treia :) toata lumea s-a inghesuit in fata, eu am mers pe premisa ca daca suntem mai buni, depasim :) Eh, socoteala de acasa nu se potriveste mereu, asa ca am fi vrut sa depasim, dar n-am reusit din pricina legaturilor (se alearga in cupluri parinte-copil, legati de maini cu o panglica). Pana la urma am luat-o eu putin in fata ca sa fac "culoar", iar Alex m-a urmat. Pana la locul de intoarcere am depasit destul de mult :) pe intoarcere insa Alex a incetinit, asa ca am ramas si eu la ritmul lui. N-am pierdut locuri, dar nici n-am mai depasit. Din pacate, fiind atenta mai mult la el decat la ce se intampla in jur, am trecut de zona de biletele de finish :) ne-am intors si am luat biletul cu nr 13, dar judecand dupa cine a fost in fata noastra, Alex a trecut de linia de finish al 10-lea :)

Sunt mandra de el, atat de rezultat, cat si de faptul ca nu s-a smiorcait ca n-a ajuns primul (aveam oarecare emotii pe tema asta, era foarte pornit sa termine primul). Si-a luat diploma si punguta cadou care s-a dat tuturor participantilor, si a fost foarte multumit cu acest "premiu" :)

Mi-am reluat si rolul de organizator, am notat liste de ordine si am strigat diplome. Din pacate multi participanti n-au mai ramas sa isi ia diplomele, chiar daca vremea a fost buna.

Si cum Alex mai vrea sa alergam impreuna, sper sa facem o pereche frumoasa la crosurile pentru copii din cadrul Semimaratonului International Bucuresti, pe 3 iunie :)

Si, bineinteles, si la urmatoarele editii Campionii Sanatatii.

Si filmuletul concursului, aparem si noi pe la min 4:30 :)

Raport de cursa: Velocompass Mai 2012

Am asteptat cu mult drag acest concurs :) mi-a placut mult editia 2011, asa ca am pornit cu ganduri mari spre editia 2012 :)

O modificare majora a organizatorilor a fost perioada - iar luna mai e cam capricioasa din punct de vedere al vremii. Dupa ce saptamana trecut am "ratat" o evadare pe vreme excelenta, saptamana asta a plouat in fiecare zi. Am zis ca totusi, mai rau ca la Prima Evadare 2011 n-are cum sa fie, asa ca am saltat bicicleta in masina si m-am prezentat la start. Apoi, am convins-o si pe Iuliana sa mi se alature, ca doar ploaia incetase :D

Pentru cine nu stie - la o astfel de competitie starturile sunt decalate, echipele pleaca una dupa alta, la o anumita diferenta de timp. Programul fusese stabilit, se pleca la 3 minute diferenta, noi eram programate pentru putin dupa ora 12. Pana la urma, cum o parte din echipe nu s-au prezentat, am pornit mai devreme, aproape ultimele, confom ordinii din planificare. Si, ca un facut, nici n-am pornit bine, ca s-a pornit si o ploaie torentiala :) chiar m-am razvratit putin atunci, baietii prinsesera aproape o ora fara ploaie :D

In mod normal, ploaia nu ma sperie :) dar... am ochelari, Iuliana la fel. Doar persoanele care poarta ochelari imi pot intelege nervii pe ploaie :) ca picaturile se pun pe ochelari si incep sa vezi aiurea, plus ca ochelarii se mai si aburesc si nu mai vezi nimic :D si pe langa toate celelalte chestii la care trebuie sa fii atent, mai vine si chestiunea asta in plus :) Pentru urmatoarele concursul o sa imi iau lentile de contact :) Dixit!

Apoi, o alta dificultate pe ploaie (dar de care am suferit toti :D) -  crengile lasate ale pomilor, plantele inclinate etc. Pe de o parte iti impiedica vizibilitatea, te uiti de 3 ori - o fi sau n-o fi poteca aici, oare se continua sau se infunda (am trecut de vreo 2 ori pe langa postul 2 asa, eram convinse ca se infunda cararea, cand se fapt nu se infunda :D), pe de alta parte le "iei" din plin cu fata sau cu casca - mi-am si agatat casca in pomi de vreo 3 ori :D si cum era prinsa bine de cap, era sa raman agatata cu totul :))

Alt aspect - daca esti al doilea - crengile care se agata in cel din fata ta vin cu putere peste tine :)) primele le-am cam luat in plina figura, apoi am prins strategia - aplecam capul ca sa le "iau" in casca, dar asta afecteaza faptul ca nu mai vezi drumul pe care ar trebui sa il iei cu bicicleta, deci am mai luat si balti si zone de namol pe care n-as fi vrut sa le iau :))

Apoi - baltile si namolul. Te concentrezi cum sa le abordezi, si "ratezi" potecile de pe langa drum :) Strategii de genul "a treia poteca la stanga" devin extrem de nesigure :)) - "o luam pe asta; o fi a treia, poate e a 4-a, poate cea dinainte nu era poteca" :))

Iar ca totul sa fie complet, mi s-a stricat si ciclometrul inca dupa primii 20 de metri, asa ca nu mai aveam idee de distanta parcursa :) anul trecut ne-a ajutat mult, "o poteca la stanga peste 300m" era o chestie clara, dar acum n-a mai functionat :D iar ochiometric nu prea ne-a iesit, intrucat pe portiuni mergeam mai repede iar pe altele impingeam bicicleta, deci nu mai puteam aprecia nici macar o viteza medie...

Consecinta - am gasit punctul 1 dupa o mica ezitare, am gasit punctul 2 dupa 2 ezitari, 3,4,5 si 6 fara probleme :) apoi am ratacit rau spre punctul 7, si am reusit sa iesim major in afara hartii :)) iar dupa un total de vreo 3 ore apoteotice de pedalat pe ploaie torentiala, am hotarat sa abandonam.

Am primit sfatul "mergeti spre sud", si am iesit pe o straduta din comuna Voluntari, departe rau de unde ar fi trebuit sa fim :) de acolo am luat-o pe asfalt, si pana la punctul de start am mers vreo 6 km :D Ah, e super tare sa mergi cu bicicleta pe asfalt pe un drum cu canalizare/scurgere proasta :D aveam portuni de drum cu apa si de peste 10 cm - evident, am stropit tot in jur, in special pe noi :))

Partea buna e ca s-au spalat si bicicletele :) cand am iesit cu ele din padure ne-am distrat copios - eu aveam o creanga intreaga prinsa intre butucul rotii din fata si frana fata (auzeam eu ceva "frecand" la frana, dar n-am dibuit ce pana n-am iesit la lumina), iar Iuliana avea niste plante gen iedera infasurate elegant peste caseta de pinioane :)) noroc ca n-a incercat sa schimbe viteza :D

Cam asta a fost povestea noastra de la Velocompass 2012. Acum, daca stau bine sa ma gandesc, intre urzicile de iulie de anul trecut, si ploaia de mai de anul asta, aleg fara drept de apel urzicile :))

Sa ne vedem cu bine la editia urmatoare, asta e, pentru mine, inca o cursa de razbunat! :))

Lacrimi

Cu cateva zile in urma, Alex, in masina:

A: Mami, sunt obosit...
Eu: Ti-e somn?
A: Da, nu vezi ca am si lacrimi?? [de somn]

Ieri (inca era cald afara), tot in masina:

A: Mami, azi la gradi mi-au venit lacrimi!
Eu: Ce fel de lacrimi - de bucurie, de tristete...?
A: De... transpiratie!

Managementul stresului

Tocmai am incheiat un curs de doua zile, de managementul stresului, curs oferit de angajator :) probabil stie el de ce ;) de fapt am facut la final un test de unde am tras concluzia ca nu sunt chiar relaxata, am in mod general un anume nivel de stres :D mi-ar prinde bine sa il mai reduc ;)

S-a discutat de lucruri interesante - de la faptul ca stresul e reactia noastra individuala la presiune (deci e al nostru, doar al nostru, si doar noi putem sa ne "scapam" de el :D), pana la elemente de analiza tranzactionala - modelul PAC si stroke-uri - care mi-au deschis ochii asupra modului in care as putea imbunatati unele relatii deteriorate cu oameni din jurul meu, sau mai ales cum pot evita/aplana conflicte :D sa vedem ce iese, promit sa aplic ce am invatat :) si revin cu idei in cazul in care reusesc sa le aplic ;)

Calatorie [lunga] cu trenul

Am "dat o fuga" impreuna cu Alex pana in Alba-Iulia, cu trenul. N-am mai mers cu trenul de cativa ani buni - de fapt in ultimii vreo 2 ani am fost o singura data vara trecuta, cu personalul, din Bucuresti pana in satucul nostru, sa vedem cum e, si am hotarat ca nu repet experienta prea des ;) in rest, am mai mers cu trenul cand era Alex mic-mic, si sigur nu isi aduce aminte :D

Buuun. Am luat bilet la clasa a 2-a. Unul singur, ca teoretic pentru varsta lui nu se plateste bilet separat. Am aflat curand consecinta - trebuia sa stam amandoi pe acelasi scaun, dat fiind ca a fost si destul de aglomerat pe portiuni :D Nu stiu daca se poate plati un singur tichet de distanta (dat fiind ca pentru el nu se plateste) dar 2 tichete de loc asociate aceluiasi tichet de distanta - o sa intreb data viitoare :D

Am luat cu noi carticele (pachetul castigat de el la Campionii Sanatatii), o carte de povesti aleasa de acasa, pisica lui favorita, iepurasul lui de plus... si sincer ne-am bazat pe faptul ca ne intoarcem cu niste jucarele in plus ;)

O idee care mi s-a parut foarte tare: inainte sa urcam in tren ne-am oprit la un fast food in gara, de unde Alex a primit niste cartonase de "vanatoare de imagini". Adica, avea niste imagini pe care trebuia sa le vada in calatorie - un semafor, un curcubeu, o doamna cu un catel, o motocicleta, o duba alba, un camion colorat, o vaca, o oaie etc. Treaba asta l-a tinut ocupat o vreme, desi pe undele din ele le-am gasit abia la intoarcere :) Deci, pentru urmatorul drum lung - o sa caut eu sa printez de pe net imagini pe care le-ar putea intalni in calatorie, si ii dau de lucru :D

La dus am avut in compartiment compania unei doamne cu doi copii de 9, respectiv 11 ani - copiii mergeau pentru prima data cu trenul si erau super incantati :D foarte sociabili, l-au "prins" si pe Alex in mijlocul lor si s-au jucat toti 3 pana in Brasov unde a coborat familia respectiva :)

Am mai petrecut ceva vreme si pe la vagonul-restaurant, unde ni s-a spus din start: "daca vreti mancare - mai am un cotlet de porc si un piept de pui, ca e week-end si atat am mai gasit la magazie :D". Bun a fost puiul ;) bineinteles, lui Alex i-a ars de plimbat de-a busilea pe sub mese, noroc ca nu era mai nimeni pe-acolo... :D

A mai alergat putin pe coridor, s-a mai imprietenit cu un baietel apropiat ca varsta, nu stiu ce au tot povestit ca l-am lasat sa se simta independent :) ma bucur ca nu mai e asa timid, si chiar daca nu initiaza conversatii, raspunde la ele si pana la urma castiga suficienta incredere in el incat sa adreseze si intrebari :) intrucat nu mai vine la mine sa ma roage sa il "introduc", il las sa se descurce :)

La dus a fost totul perfect, am ajuns la timp, in schimb la intors a ajuns trenul in gara Alba-Iulia direct cu 50 minute interziere, din care a recuperat vreo 40 pana la un moment dat, apoi le-a pierdut din nou. In Bucuresti a ajuns tot cu intarziere :D

Am avut un singur incident la intoarcere - dupa ce a stat vreo 3 ore pe scaun in compartiment m-a rugat sa il las sa alerge pe coridor putin, eu i-am dat voie; dupa vreo 3 sau 4 ture a iesit un domn tare nervos si a strigat efectiv la mine ca lui nu i se pare normal cum alearga copilul pe coridor ca il deranjeaza (domnul citea o carte in compartiment, cu usa deschisa, desi scria clar pe usi ca trebuie inchise ca sa functioneze in parametri aerul conditionat. Acum, sincer, nu stiu daca eu am gresit lasandu-l pe Alex sa isi mai elibereze din energie, si/sau domnul respectiv a exagerat - mi-ar placea sa primesc niste pareri obiective :) va rog sa ma ajutati aici :D

Lui Alex bineinteles ca i-a placut cu trenul, asa ca poate mai incercam, candva... dar clar cu tichet de loc si pentru el :D

Din "placerile" vietii la tara :)

Avem animale strangatoare :D

Acum vreo sapatamana ma cheama Cristi in casa
- Hai sa vezi ce au adus pisicile!

Din exprienta de anul trecut, ma gandeam ca au golit un cuib de pasari... cand colo - ditamai serpisorul, viu si incolacit. Motanul se uita la el si intindea din cand in cand cate o laba, sarpele casca o gura mare si-i scotea limba :) L-am infasurat pe un bat si l-am "zburat" spre lac :)

Ieri, iar ma striga Cristi:
- Hai sa vezi ceva!

Oare ce - o cartita! Grr, mi s-a parut chiar mai urata decat sarpele :D Am scapat si de ea.

Sa vedem ce mai urmeaza. Ca un salau bun din lac nu mi-ar aduce... :))

Raport de eveniment: Veloparlamentari in tandem

Am fost ieri la Veloparlamentari, editia 1 (asta in ideea in care vor exista mai multe). Vreme buna, poate putin prea cald, s-a pedalat lejer, s-a socializat :)

Eu am plecat de acasa direct cu bicicleta. Am zis ca daca tot e eveniment de pedalat, pai asa sa fie. Adica, vorba ceea: ori suntem ciclisti, ori nu mai suntem :)

Deci, inarmata cu camelbak-ul incarcat cu apa (cu saruri de hidratare), o hainuta (auzisem ca s-ar putea innora mai dupa-amiaza si n-aveam idee la ce ora ma intorc - am plimbat-o degeaba :D), kit de pana si alte chestii trebuincioase marunte, am pornit la drum, aproape de ora 9. Am mers destul de bine, chiar mai bine decat ma asteptam dat fiind cat de haotic mancasem cu o zi inainte :) Pe drum m-am tot gandit si am socotit ce sa vorbesc, cum sa deschid discutii etc - deh, nu sunt mare vorbareata, nici tocmai exemplu de "foarte sociabila" :D si cu toate astea in gand nici nu mi-am dat seama cum au trecut kilometrii.

Stiu ca la un moment dat, putin dupa iesirea din Balotesti, pe DN1, m-au atacat doi caini. Nu prea aveam ce sa fac, nu pedalez mai repede decat alearga ei (inca :D), asa ca am ridicat picioarele si am asteptat sa treaca distanta-limita pana la care ma alearga :) si pe cand mai aveam putin si se oprea bicicleta, s-au oprit si ei. Bineinteles, in tot acest timp imi luam claxon dupa claxon, avertizari sonore care, desi cred ca intentionau sa ma avertizeze sa nu trag stanga de ghidon, n-au reusit nici sa sperie cainii, dar au reusit sa ma enerveze la culme (am eu o problema cu claxoanele "preventive" adresate biciclistilor, voi reveni cu o postare pe tema asta).

Am intrat usurel in parcul Herastrau, aveam cam 1:13 de cand pornisem de acasa, cu tot cu cele 2 opriri pentru hidratare. Per total am reusit sa mentin o medie putin peste 20 km/ora, in premiera pentru mine :) Aveam cam 23 de km de acasa.

M-am inregistrat la organizatori, dupa care a urmat o perioada putin cam haotica. A venit si perechea mea - doamna deputat Carmen Moldovan.

Am povestit putin, a fost destul de des "rapita" de colegi [si de un domn deranjat de insistent], asa ca mai mult am povestit cu Cristina :) A fost, bineinteles, prezenta si presa, si cateva alte persoane "politice". Eu am stat mai cumintica deoparte, nu sunt genul care sa iasa in fata la astfel de evenimente ;)
Ne-am mai invartit pe acolo fara sa ne fie foarte clar cum se organizeaza treburile, dar pana la urma am pornit usurel "in pedalare", mai spre sfarsitul coloanei :)

Treaba a mers struna, cu escorta Politiei si "culoar" prin intersectii, spre disperarea soferilor :) pana la urma, totusi, la Piata Victoriei coloana noastra s-a rupt in doua, exact in fata noastra, pentru a se elibera intersectia. Pe Calea Victoriei am mers in mod standard, cu stat la semafoare (pff, mult mai sunt, din masina par mai putine :D), si am ajuns in final in parcul Izvor. Total, cam 5,5 km, pe care i-am facut in 37 de minute. Da, a fost usor cu escorta si cu o banda intreaga dedicata biciclistilor :) Ar fi tare frumos sa fie asa mereu ;)

Evenimentul a mai continuat putin in parcul Izvor, cu un mic discurs despre drepturile si obligatiile biciclistilor si un proiect in acest sens initiat de Batesaua, explicatia manevrelor de prim ajutor si o tombola, dupa care ne-am cam imprastiat pe la casele noastre...

Aveam nevoie de un loc unde sa mananc ceva, sa pot porni in forta spre casa. Am pedalat pana la Unirii, unde mi-a trecut prin cap sa mananc la Gregory's -ul la care obisnuiam sa ma intalniesc cu Cristi cu vreo 7 ani in urma :D Am constatat ca nu mai exista :( asa ca am traversat parcul, am legat bicicleta in fata Mc-ului, si am mancat ceva acolo. Am constatat ca, daca la noi in sat in fata oricarui magazin se gaseste rastel de biciclete, pe acolo nu mi-a sarit niciunul in ochi. Poate or fi existand, dar nu le-am vazut eu, nu stiu ce sa zic. Asa ca am legat bicicleta de un aparat de incarcat cartele de telefon, si m-am rugat sa ii fie bine ;)

Si a fost ok, am gasit-o si cand am iesit :D si cum mi-am dat seama ca daca vreau sa ies din Bucuresti cu bicicleta am de stat la cateva zeci de semafoare, am hotarat sa trisez putin si am coborat cu bicicleta la metrou, dat fiind ca era zi de week-end si aveam voie :) Acolo am dat de cativa baieti, tot cu biciclete, care "executau" un pariu (probabil ceva de genul "cum se ajunge mai repede de la punctul A la punctul B" :D). La intrare mi-a fost usor, mi s-a deschis usa de acces special, si am "tarat" bicicleta destul de usor pe scari in jos. La iesire insa, la Aviatorilor, am ales iesirea dinspre parcul Herastrau (acolo da prima usa de metrou, in care aveam voie sa intram cu bicicletele), am luat bicicleta in spate pe scari in sus, si am fost nevoita sa o "salt" peste turnicheti, intrucat nu exista usa speciala de acces (bicicleta a mers cum a mers, dar bine ca n-a fost carucior cu copil in el, ca atunci era mai grav :D)

De acolo am mai luat o hotarare mai putin fericita - am luat-o prin parc. Bineinteles, plin de lume, pista de bicicleta e desenata degeaba pentru ca tot se plimba pietonii pe ea... am facut in total vreo 3 km care mi-au stricat rau media de viteza pe intreaga zi :D

Si, intr-un final apoteotic, am iesit la Piata Presei, unde m-am urcat frumos pe sa, si v-am spus povestea asa... pana acasa, cu o singura oprire de hidratare la iesirea din Otopeni. Am reusit din nou sa mentin o medie peste 20 km/ora, poate chiar mai buna decat dimineata. Am reusit si sa urc pasajul peste centura cu 23-24 km/ora, record personal ;)

Per ansamblu - un eveniment reusit, care sper sa fie mai reusit si mai animat la urmatoarele editii (care chiar sper sa mai existe!).

Acum, sa nu intelegeti gresit - da, am mentinut peste 20 km/ora pe aproape 50 km, dar asta nu inseamna ca o sa termin Prima Evadare in 2 ore jumatate ;) asta e ceea ce pot in momentul de fata pe asfalt, cu un MTB cu cauciucuri pentru noroi (n-am apucat sa iau niste slick-uri - chiar, ceva recomandari in domeniu?), dar offroad e complet alta poveste. Despre care voi vorbi, evident, in episodul urmator :)

Va place supa?

Eu: Alex, fac supica rosie! [aka ciorba de loboda rosie :D]
A: Aaaahh, imi place asa de mult de nu ma pot opri din mancat! O sa mananc pana o sa imi ajunga supa... (si face un gest cu mana, o ridica incet dinspre burtica, aratand nivelul...)... pana la ochi!

:)

O sambata plina

Dupa cum spuneam in postul anterior, azi aveam in plan sa dau o fuga la padure dupa pamant, sa umplu cauciucurile ca sa pot pune florile. Ei, ca de obicei, socoteala de acasa... :)

Ieri dupa-amiaza am primit o invitatie la circ (multumim SalutBucuresti.ro), iar lui Alex i-au sclipit ochii :) Cristi a decretat ca nu vine cu noi, ca sa mai iasa cu bicicleta pe care o are imprumut de cateva zile (deh, a mea e prea "de fete" ca sa se plimbe cu ea prea mult ;).

Asa ca dimineata, inarmati cu tot ce ne trebuia pentru ziua de astazi, am pornit la drum. Am plecat destul de tarziu, a fost si mai aglomerat decat ne asteptam... am ratacit putin (n-am putut face stanga unde imi calculasem ca voi face stanga :D), dar pana la urma am parcat masina, si, cu doar 11 minute intarziere, ne-am plasat pe locuri la spectacol :) Asta dupa ce, bineinteles, am nimerit intrarea din spatele "scenei", de ne-a luat lumea la rost ca n-am gasit circul "pe unde trebuia" :) pai, sincera sa fiu, la cat sunt de dezorientata ma mir ca l-am gasit chiar si asa :))

Spectacolul in sine - Zana Oglinjoara - dragut pentru copii :) Atat acrobati, cat si animale - camile, cai, lei. N-o sa intru in detalii, m-am amuzat totusi de faptul ca leul (masculul) era cel mai docil din toata familia "leonida", leoaicele clar detineau puterea ;) Ah, lui Alex i-a placut personajul dominant masculin din spectacol - Regele Sacal, chiar daca era personajul negativ :D [hm, dupa ce de ziua lui mi-a cerut tort cu Chick Hicks (personajul negativ din Cars) - oare ar fi cazul sa imi pun intrebari? ;) ]

Mi-a placut la sfarsit ca au prezentat si persoanele "din spatele scenei", dar n-am "prins" sa fie prezentate si toate persoanele de pe scena, in special acrobatii :) poate n-am fost eu suficient de atenta, totusi.

Am si cateva poze. Nu mi-a fost clar un aspect - nu era vreun afis care sa interzica pozele (chiar m-am uitat atent la asta), dar am fost batuta pe umar in timpul spectacolului sa mi se spune ca nu e permis. Acum, stiu ca blitz-ul sperie animalele si din cauza asta e de evitat, dar eu foloseam modul "pet" al aparatului, care nu foloseste blitz si tine cont de miscare. Deci n-as putea sa spun daca chiar e interzis, sau e nerecomandat. Totusi, n-am mai folosit aparatul dupa ce am fost atentionata.

Dupa spectacol ne-am retras la masa la un restaurant, pentru ca dupa-amiaza Alex era invitat la cununia religioasa a Iuliei, educatoarea lui :)

Dupa ce (acum vreo 3 zile) Alex a aflat ca se spune "Casa de piatra", a tinut neaparat sa ii dam Iuliei o casuta de piatra :D si cum una gata facuta, de cumparat, n-am gasit, am facut impreuna una din pietre de decorat acvariile :)
Iulia, ne cerem scuze pentru imperfectiuni (poate fi totusi pusa intr-un acvariu :D), dar e facuta din toata inima, si iti dorim din tot sufletul o casa mult mai frumoasa, si din "cea mai puternica piatra din galaxie"! ;)

Seara, pe cand o "taiam" spre casa, ne-am trezit cu un Cristi infometat, care ne-a trimis sa golim un hipermarket :) asa ca am facut o oprire in Baneasa si ne-am conformat. Din pacate am golit si cardul, dar asta e alta poveste... ;)

Urmeaza inca o zi lunga maine, asa ca ... noapte buna! :)

Gradinareli - aprilie-mai 2012

Asaaaa... sa va aduc la zi si cu aceste activitati.

1. Din jardinierele si ghivecele initiale nu mi-a ramas mare lucru :) Pentru asta "multumesc" animalutelor de casa, care m-au vazut turnand apa in ele si au sapat in cautare de apa cand s-a terminat apa lor si le-a fost sete :)

2. Din primele straturi: morcovii sunt marisori (adica frunzele au cam 2-5 cm inaltime), ridichile au cam 1-2 cm diametru, salata e in faza mancabila baby, dar o mai lasam sa creasca (doar 2 soiuri din 3 semanate), ceapa verde e cam subtirica dar rezista bine, rucola e marisoara dar "ciuruita", spanacul e destul de mare si chiar ok, patrunjelul (inca) n-a iesit deloc. Din pacate, pe cand erau mici-mici, pe multe din ele mi le-au mancat melcii (limax), asa ca unele ori au murit din fasa, ori sunt foarte ciuruite :) m-a ajutat vecina mea cu ceva impotriva melcilor, speram ca cele care au ramas sa creasca mari si puternice :)

3. Am mai facut "brazdute" pe o bucatica de teren, pe care am pus deocamdata cateva cuiburi de pepene rosu/verde (aka lebenita, cum o stiu eu ca o ardeleanca get-beget care sunt :D), Alex si-a pus un rand de sfecla rosie care a scos deja capsorul (el si-o si uda de cele mai multe ori, e "brazduta" lui), niste arpagic, si rasadurile pe care nu le mai puteam tine nici in casa (din cauza pisicilor), nici afara (din cauza cainilor) - gulii, ardei (deocamdata) si urmeaza verzele si rosiile.

4. Zmeurul si coacazul au prins volum, sunt mari, frumosi si infloritori :) poate totusi mancam si ceva fructe de la ei, desi teoretic in primul an nu rodesc :)

5. Trandafirii - primii 3 mi s-au uscat brusc dupa o tura de frig, dar renasc incetul cu incetul. In schimb cel pus ulterior, dupa tura de frig, e chiar mare si frumos :)

5. Mazarea si fasolea - ma straduiesc sa le fac sa urce pe gardul de plasa langa care le-am pus :) Am ramas si cu cateva fire din porumbul pe care l-am pus langa cuiburile lor, dar floarea-soarelui mi-au mancat-o melcii :(

6. Dintre plantele aromatice, am ramas cu: marar, busuioc lamaios, tarhon, ceapa de tuns, patrunjel de frunze, telina de petiol. Am pierdut busuicul normal, cimbrul, menta (am pus alta, abia ce a iesit), oregano (l-au distrus pisoii). Mai insist, nu ma las fara ele :)

7. Am pierdut florile Enel, din pacate, cel mai probabil din cauza pamantului - au crescut pana la un nivel dupa care s-au "culcat" brusc; mi s-a spus ca asta se intampla in cazul in care pamanul nu e bun, si e "contaminat" in vreun fel. Banuiala mea este ca erau petunii, dar din pacate eu mai pot afla asta - daca ati reusit voi sa le mentineti in viata va rog sa imi spuneti ce am pierdut :)

8. Din mini-sera cu capsuni si 22 de seminte m-am ales doar cu vreo 3 plantute viabile :) Am mai incercat 2 seturi, tot capsuni din seminte, sa vedem care rezista mai bine :) un set mi l-au smotocit pisoii, dar am vazut ca au rezistat destul de bine :D

Cam atat deocamdata, o sa revin cu un post intreg cu poze :) Abia astept prima salata facuta exclusiv din gradinuta noastra :)

De asemenea, am facut rost de niste cauciucuri (de la o vulcanizare :D), si maine am de gand sa le vopsesc frumos, sa aduc niste pamant din padure, si sa le fac rondouri de flori. Urmeaza un post intreg pe tema asta, cu poze ;) Astept si idei, va fi prima data cand fac asa ceva :D