luni, 14 mai 2012

Calatorie [lunga] cu trenul

Am "dat o fuga" impreuna cu Alex pana in Alba-Iulia, cu trenul. N-am mai mers cu trenul de cativa ani buni - de fapt in ultimii vreo 2 ani am fost o singura data vara trecuta, cu personalul, din Bucuresti pana in satucul nostru, sa vedem cum e, si am hotarat ca nu repet experienta prea des ;) in rest, am mai mers cu trenul cand era Alex mic-mic, si sigur nu isi aduce aminte :D

Buuun. Am luat bilet la clasa a 2-a. Unul singur, ca teoretic pentru varsta lui nu se plateste bilet separat. Am aflat curand consecinta - trebuia sa stam amandoi pe acelasi scaun, dat fiind ca a fost si destul de aglomerat pe portiuni :D Nu stiu daca se poate plati un singur tichet de distanta (dat fiind ca pentru el nu se plateste) dar 2 tichete de loc asociate aceluiasi tichet de distanta - o sa intreb data viitoare :D

Am luat cu noi carticele (pachetul castigat de el la Campionii Sanatatii), o carte de povesti aleasa de acasa, pisica lui favorita, iepurasul lui de plus... si sincer ne-am bazat pe faptul ca ne intoarcem cu niste jucarele in plus ;)

O idee care mi s-a parut foarte tare: inainte sa urcam in tren ne-am oprit la un fast food in gara, de unde Alex a primit niste cartonase de "vanatoare de imagini". Adica, avea niste imagini pe care trebuia sa le vada in calatorie - un semafor, un curcubeu, o doamna cu un catel, o motocicleta, o duba alba, un camion colorat, o vaca, o oaie etc. Treaba asta l-a tinut ocupat o vreme, desi pe undele din ele le-am gasit abia la intoarcere :) Deci, pentru urmatorul drum lung - o sa caut eu sa printez de pe net imagini pe care le-ar putea intalni in calatorie, si ii dau de lucru :D

La dus am avut in compartiment compania unei doamne cu doi copii de 9, respectiv 11 ani - copiii mergeau pentru prima data cu trenul si erau super incantati :D foarte sociabili, l-au "prins" si pe Alex in mijlocul lor si s-au jucat toti 3 pana in Brasov unde a coborat familia respectiva :)

Am mai petrecut ceva vreme si pe la vagonul-restaurant, unde ni s-a spus din start: "daca vreti mancare - mai am un cotlet de porc si un piept de pui, ca e week-end si atat am mai gasit la magazie :D". Bun a fost puiul ;) bineinteles, lui Alex i-a ars de plimbat de-a busilea pe sub mese, noroc ca nu era mai nimeni pe-acolo... :D

A mai alergat putin pe coridor, s-a mai imprietenit cu un baietel apropiat ca varsta, nu stiu ce au tot povestit ca l-am lasat sa se simta independent :) ma bucur ca nu mai e asa timid, si chiar daca nu initiaza conversatii, raspunde la ele si pana la urma castiga suficienta incredere in el incat sa adreseze si intrebari :) intrucat nu mai vine la mine sa ma roage sa il "introduc", il las sa se descurce :)

La dus a fost totul perfect, am ajuns la timp, in schimb la intors a ajuns trenul in gara Alba-Iulia direct cu 50 minute interziere, din care a recuperat vreo 40 pana la un moment dat, apoi le-a pierdut din nou. In Bucuresti a ajuns tot cu intarziere :D

Am avut un singur incident la intoarcere - dupa ce a stat vreo 3 ore pe scaun in compartiment m-a rugat sa il las sa alerge pe coridor putin, eu i-am dat voie; dupa vreo 3 sau 4 ture a iesit un domn tare nervos si a strigat efectiv la mine ca lui nu i se pare normal cum alearga copilul pe coridor ca il deranjeaza (domnul citea o carte in compartiment, cu usa deschisa, desi scria clar pe usi ca trebuie inchise ca sa functioneze in parametri aerul conditionat. Acum, sincer, nu stiu daca eu am gresit lasandu-l pe Alex sa isi mai elibereze din energie, si/sau domnul respectiv a exagerat - mi-ar placea sa primesc niste pareri obiective :) va rog sa ma ajutati aici :D

Lui Alex bineinteles ca i-a placut cu trenul, asa ca poate mai incercam, candva... dar clar cu tichet de loc si pentru el :D

2 comentarii:

  1. Din ce povestesti tu , Alex e un copil extrem de cuminte si ascultator. Nu ai gresit cu absolut nimic ladandu-l sa alerge cateva minutele pe corridor. Daca acel domn s-a simtit deranjat trebuia sa inchida usa. .. Iar daca tot a tipat la tine ca il deranjeaza alergatul copilului, trebuia sa-l informezi cu tact ca desmortirea picioruselor unui copilas de cinci e recomandata de medic..mai ales la drum lung cu trenul. Evident pe un ton dragut. Ca mame ne dam seama foarte repede cand copilul depaseste limita si poate deranja ceilalti calatori si atunci intrvenim...insa mi se pare absurd ca in situatii de genul acesta ceilalti sa nu dea la randul lor dovada de intelegere fata de situatia copilasului fortat sa stea ore intregi intr-un spatiu limitat. Offf...asa-mi plac mie situatiile de genul asta :((

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc :) sincera sa fiu, si eu eram constienta ca e posibil sa deranjeze, dar am mizat pe empatia celor din jur, mai ales ca era vorba de doar catva minutele :) Am incercat sa am ton dragut, dar (am facut ieri si azi un curs din care am dedus asta) nu am dat tocmai raspunsul care sa aplaneze situatia :D asta e, sper sa fie mai bine pe viitor :D
    Multumesc pentru feedback.

    RăspundețiȘtergere