miercuri, 21 decembrie 2011

Aventurile costumelor de serbare

Da, merita un post pe blog :) Pana acum am avut nevoie de 4 costume, si fiecare e cu povestea lui...

Sa o luam cu inceputul:

1. Serbarea de Craciun de la grupa mica. Grupa mica de la gradinita actuala, ca la gradinita anterioara grupa mica nu a fost considerata suficient de mare pentru a incerca o serbare, asa ca acolo am fost doar spectatori :) Deci, grupa mica. Rol: dalmatian.
Daaa, suna frumos :) am cautat costume pe net, am gasit unul de care efectiv m-am indragostit: pete muuulte, negre, burtica alba, si niste urechi usor indoite... ce mai, mi-a topit inima. Nici nu m-am uitat la pret, l-am comandat. Cu vreo 2 saptamani inainte de serbare, ca sa fiu sigura ca il am pana la serbare. Deh, prima costumatie de serbare a odorului... Asa. Pun comanda. Dupa vreo saptamana in care n-am primit nicio veste, sun. Pai sa vedeti, nu e pe stoc, dar e in vama, pana cu 2 zile inainte de serbare il aveti. Bine, zic. Cu 2 zile inainte de serbare - suna telefonul cand eram la serviciu: curierul. Fericire maxima - a venit costumul. Platesc, trimit curierul, ajung in birou. Desfac pachetul: complet altceva decat ma asteptam (cat e de drept, "Asteptarile distrug placerile in viata"). Un costum alb, cu niste pete rare uriase, se vedea ca fusese cusut la repezeala, il vedeam si cam mic, caciula complet altfel decat in poza de pe net. Telefon, mail, cer explicatii - mai aveam putin si explodam :) "Pai ca sa vedeti, ca n-au ajuns costumele, si ca sa nu va lasam fara costum la serbare l-am facut noi pe asta. Dar ce nu va place la el?". NIMIIIIIC, pentru ca eu asteptam costumul de pe net. Mi-am dat seama ca oricum era prea tarziu ca sa mai fac ceva, nu mai aveam timp sa gasesc alt costum. Asa ca am fugit intr-un magazin, am luat un fular masculin gri inchis (n-am gasit negru), am ajuns acasa, am decupat bulinute si am lipit pe costum. Toata seara. Pana la urma a semanat a dalmatian mai mult decat a vaca :) A trecut :)

2. Serbarea de sfarsit de an, tot grupa mica. Rol: animalul lui preferat - pisica. Am rascolit din nou internetul in lung si-n lat. Degeaba. N-am gasit un costum decent de pisica, pentru baieti, exceptand un Tom (din Tom & Jerry) care nu prea mi se parea ca aduce a pisica :D Era totusi plin de Hello Kitty :) Am incercat alta abordare: haine animal print, ca stiam ca eram satula de cate vazusem. Stupoare - nu mai gaseam nici de-alea. As fi suportat orice culori/nuante, numai sa gasesc ceva animal print :) nimic. Gata, era clar ca pisica va ramane uni :) Asa ca in ultimul week-end inainte de serbare, dupa ce epuizasem orice alte posibilitati, am luat din piata niste pantaloni albi simpli (de fete, dar le-am putut scoate snurul sclipicios :D), si cu un tricou alb pe care el nu vroia sa il poarte ("cu ce e tricoul asta? e cu nimic - nu-l vreau!"), si o cordeluta de fete pe care i-am lipit niste urechi din carton, si am rugat educatoarea sa ii deseneze mustati direct pe fata :) A iesit un pisoi chiar dragalas :D Pantalonii ii are si acum, doarme cu ei. Au ramas botezati "pantalonii de pisica" :)

3. Serbarea de sfarsit de an de la grupa mijlocie (din diverse motive am ratat serbarea de Craciun). Rol: broscuta. Am zis ca dupa rateurile anterioare, incerc cu inchiriatul :) oferta buna, aleg de pe net costumul de broscuta pentru 4-5 ani - un verde inchis, costumul superb :) Zic - gata, de data asta o sa am broscuta perfecta. Anunt ca vreau costumul X, si stau linistita pana in ziua serbarii, ca relatia cu proprietarul costumelor o avea gradinita - veneau direct acolo etc. Buuun. Ajung inainte sa inceapa serbarea. Apar copiii pe scena - Alex intr-un "ceva" verde deschis din care n-am inteles nimic. Nu imi era clar daca era costum sau sac :D Imi pica fisa - era costumul de broscuta de 6-8 ani (el avea 4!), ca pe cel de 4-5 il dadusera unui copil de la grupa mica. Un lucru era sigur: Alex era verde. Dar animalul, daca nu ii auzeai poezia cu "oac oac" era neidentificabil :)) iar Alex nu s-a miscat deloc la dansuri, de teama sa nu ii cada gluga de pe cap, ca sustinea intreg costumul :) Buuun, trecut din nou la categoria rateuri :)

4. Serbarea de Craciun de la grupa mare. Rol: spiridus. Nu mai eram dispusa sa dau foarte multi bani ca sa ma aleg iar cu cine stie ce incropit in ultimul moment, si cum costumele de spiridus care mi-au placut erau cam 180 lei, am zis sa incerc sa cumpar un costum second-hand. Am dat ceva anunturi, fara succes insa. Mi-am amintit totusi ca baiatul unui coleg de serviciu fusese spiridus in urma cu 2 ani. L-am intrebat de costum, ne-a promis ca ni-l imprumuta - perfect :) Asta cu vreo 2 saptamani inainte de serbare. Eu, linistita, mi-am vazut de alte treburi, pana cu vreo saptamana inainte, cand zic - hai sa vedem cum facem cu costumul. Eh, n-am mai reusit sa il gasesc, asa ca am presupus ca a plecat in concediu (daca eu n-am concediu de sarbatori, nu mi-a trecut deloc prin cap ca altii ar putea avea :D). Si m-am gandit si ca, daca e in concediu, nu ii mai arde de costumul meu :) Si m-am trezit pana la urma cu 2 zile inainte de serbare, fara urma de costum. My bad, Alex te rog sa ma ierti pentru asta :) Buuun. Deci, serbarea marti. luni seara ma bag intr-un complex comercial, cu gandul ca e imposibil sa nu gasesc un costum de spiridus sau mos. Eh, am gasit - dar de fete - fustite, rochite, blaisere. Nu, nu de asa ceva aveam nevoie. Si, ca sa fie toate frumoase - n-am gasit nimic. Asa ca am schimbat rapid tactica, pentru ca nu aveam timp de pierdut - am cautat hainute cat mai verzi, ciorapi in dungi, o caciulita rosie de sezon (macar pe asta am gasit-o :D), si la plecare m-am agatat si de niste beteala - una rosie cu niste stelute, iar cealalta cu verde, alb, rosu plus niste fulguleti rosii in ea - mi-a placut la nebunie. Mie, ca lui Alex nu :) i-a smuls instant fulguletii, apoi a decretat ca fara ei o suporta :D Dar nu i-a placut mai nimic din costum - ca acolo trebuia nuanta mai deschisa, ca nu vrea brau rosu, ca trebuia caciula verde, ca etc etc etc. Aproape ca ma hotarasem sa nu il mai trimit la serbare. Pana la urma am incercat sa ne impacam, mi-am sacrificat si niste pantaloni verde deschis luati de la un magazin ge "totul la X lei" - au iesit prea largi, nu i-au placut. Pana la urma, seara tarziu, am convenit - tricoul, pantalonii, ciorapeii, caciula (aranjata la comanda, cu 4 bucati de beteala innadite si cu spirala cusuta in 2 locuri :D), o curelusa cu verde si albastru, si am hotarat ca se va incalta cu incaltamintea de interior de la gradinita, pe care o sa prind niste beteala - el a cerut verde la piciorul stang si rosu la piciorul drept - eram dispusa sa fac ce vroia el, numai sa fie multumit. Ca, vorba cuiva, era serbarea lui :)
Ziua serbarii: las dimineata totul la gradinita, intr-o gentuta rosie. Caciula am lasat-o tot in dulap, desi m-am chinuit sa o aranjez acolo, dar mi-a fost teama ca daca o pun pe dulap o sa ramana uitata acolo. I-am spus lui Alex de vreo 3 ori sa nu uite incaltamintea de interior, si geanta rosie. Am mai rugat pe cineva sa nu uite de incaltamintea de interior. Parca am avut o presimtire :) Ajung la serbare, ajung si copiii. Toti echipati de serbare, Alex in haine normale. Il intreb unde ii e geanta - imi arata ca are totul pe el, pe sub hainele de strada. Buuun. Zic - da-mi incaltamintea de la gradi, si beteala, sa ti le "mesteresc". Ah, nu le avea pe niciuna, ca le-a uitat. Simteam deja sangele curgand mai repede - in cazul asta ramanea cu pantofii albastri, care n-aveau vreo legatura cu costumul, si nici nu aveam macar beteala sa o prind pe ei :) Ii dau jos hainele de strada - unde e curelusa? Ah, am uitat-o si pe aia. Aproape sa iau foc :) Daca incaltamintea mai mergea, tricoul fara sa fie prins cu ceva la mijloc chiar n-area vreo noima :) S-a sunat la gradinita, a pornit un sofer cu gentuta lui, in speranta ca ajunge inainte sa inceapa serbarea. Pana atunci l-am pus pe Alex pe scena asa cum era :) Ghinion, serbarea a inceput cu el asa :) si nu stiu nici ce-a facut de cand l-am lasat pe scena pana s-a deschis cortina, ca avea beteala de la caciulita atarnata intr-o parte - i-au aranjat-o :) intre timp, s-a gasit si un ceva bun de legat la mijloc, si cineva din personalul gradinitei s-a strecurat spre scena si i-a legat "braul" :) Ia ghiciti ce culoare: ce n-a vrut acasa - rosu :) Asta era, zarurile au fost aruncate :) a stat bosumflat putin, pana i s-a apropiat momentul poeziei. De acolo a intrat in "spiritul" serbarii si s-a binedispus :) Pana la urma, a fost chiar multumit :) si eu am fost multumita de multumirea lui :) Ah, soferul a ajuns pe la jumatatea serbarii, din pacate cu cealalta gentuta - cea cu lucrurile de fiecare zi, nu cea de serbare :) oarecum si vina noastra, ca am lasat 2 gentute aproape identice la gradinita :)
Amuzant a fost dupa ce a venit Mos Craciun, cand spiridusul Mosului tot chema cate un personaj ca sa isi primeasca binemeritatul cadou - hai omule de zapada, hai si tu bradutule etc. Cam ce credeti ca i-a spus lui Alex: "Tu cine esti?" =)) la care el a raspuns cu maxima nonsalanta: "Alex". Nu spiridus, nu alt personaj - ci, pur si simplu, Alex :) Al meu Alex :)

Acum, intrebarea care se pune: ce sa fac la urmatoarea serbare? Presupunand ca reusesc sa fac rost de costum, as tinde sa iau costumul cu mine, sa i-l duc direct eu, dar la cat vad ca sunt de norocoasa, probabil o sa intarzii la serbare :) asta daca ajung inainte sa se termine :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu