Pedepse si prefacatorii :)

Ieri Alex, dupa ce am iesit de la gradinita:

Alex: ... si m-am suparat pe Matei, nu mai e prietenul meu!
Eu: De ce?
A: Pentru ca a tipat la mine.
Eu: Da, nu e frumos sa tipam la ceilalti.
A: Nu e frumos...
Eu: Dar si-a cerut scuze pe urma?
A: Nu, nu si-a cerut nici scuze!
Eu: Pai chiar si cand gresim ceva, poate nu vrem sau nu ne dam seama, ne cerem scuze si suntem prieteni din nou...
A: Da, noi nu mai suntem prieteni.
Eu: Pai puteti fi prieteni... dar daca face multe rele si nici nu isi cere scuze pentru ele, Mos Craciun [m-am gandit eu ca e in "sezon"] o sa il pedepseasca si o sa ii aduca mai putine cadouri, sau n-o sa ii aduca deloc...
A [parand sa aiba o adevarata revelatie]: ... nu, stiu! [si un zambet mare i s-a lipit de fata] Ii aduce o papusa-fata!

Na, pentru cine nu stie, cam asta e pedeapsa maxima pentru un baiat de 4,5 - 5 ani :))



Azi dimineata, coboram din masina sa intram in gradinita. Alex, cu colturile gurii lasate in jos, mormaia ceva la limita inteligibilului :) ma uit intrebator la el, imi explica:
A: ma prefac ca sunt batran!
Eu: Aha.
[intre timp sare peste niste "defecte" din asfalt]
Eu: Pai daca esti batran poti sa sari?
A [foarte senin]: Dar nu sunt batran, ti-am spus ca doar ma prefac!

Mda, mai pricepe ceva... :))