joi, 29 decembrie 2011

Prima mea mancare cu hrisca

Am tinut sa scriu despre mancarea mea de hrisca, pentru ca sincer cochetez cu ideea cam de un an de zile :) am tot auzit de ea, ca ar fi sanatoasa, ca ar fi asa si pe dincolo... cu toate astea, nu m-am interesat in detaliu cum se gateste, pentru ca eu stiam ca gasesc hrisca doar la magazinele cu produse naturiste, prin care, trebuie sa recunosc, nu prea calc ...

Ei bine, zilele trecute eram la cumparaturi prin supermarketul preferat (indiferent pe unde ne-am mutat in ultimii vreo 5 ani, aveam cate unul prin zona, si chiar si acum e cel mai apropiat supermarket de noi), si - hopa, produse noi (sau cel putin eu nu le-am mai vazut pana acum :D), printre care faina de orez, psyllium, hrisca. Si dupa ce m-am uitat cateva minute bune pe punguta de psyllium, am hotarat brusc sa pun hrisca in cos :D n-as putea sa spun exact de ce...

Buuun, deci primul pas fusese facut. Acum, i-a venit randul la gatit. Nu cautasem nicio reteta cu hrisca, dar nu stiu de unde mi-a ramas in cap ideea ca se prepara exact ca orezul - puteam sa bag mana in foc ca am citit asta pe eticheta, dar acum cand ma uit din nou pe eticheta - nu, chiar nu scrie. Deci nu stiu unde am citit :) si totusi, sunt convinsa ca undeva in magazin... poate am citit pe eticheta altui produs, poate chiar pe vreun orez :D nu mai stiu si pace! :)

Oricum. Scot punguta cu hrisca - ma hotarasc sa o prepar ca pe o mancare de orez asa cum le-am facut in ultima vreme - cu chimen, coriandru si scortisoara :) stiu, nu e ceva traditional, dar am invatat reteta la un curs de gatit ayurvedic si mi-a placut combinatia de gusturi :) asa ca m-am pus pe treaba - hop uleiul, chimenul, hrisca, prafurile, scortisoara, apa - si lasate la fiert. Apoi m-am gandit ca ii trebuie sare, ca doar e ca orezul :) asa ca am pus si sare, cam ca la orez :D

A fiert repede, am oprit focul si am lasat mancarea la racit, fara sa o gust. Intre timp am dat o cautare pe internet, am gasit opinii conform carora i-ar placea grasimile. Si cum m-am gandit eu ca poate uleiul pe care l-am pus n-o fi suficient, am pus si putin unt. Am amestecat bine, dupa care am decretat ca nu mai incerc si alte condimentari, si ca ar fi cazul sa gust sa vad ce am facut :) Zis si facut.

In primul rand: ii trebuie mai putina sare decat orezului :D categoric :)
In al doilea rand: consider ca a iesit ceva comestibil, chiar daca baietii mei nu vor pune curand gura pe asa ceva :D
In al treilea rand: intamplarea face ca pe langa hrisca mai pregatisem niste ciuperci marinate, insuficient sarate :) Ei bine, combinatia a fost excelenta! :) chiar excelenta :)
In al patrulea rand: date fiind mirosul, gustul, si comportamentul la fierbere, asociez hrisca mai degraba cu lintea decat cu orezul. Nu prea simt sa aiba ceva de-a face cu orezul, in schimb are "ceva aparte", similar lintei.

Am mai gasit pe internet tot felul de retete, inclusiv cu hrisca gatita dulce, sau lasata la inmuiat peste noapte si consumata precum cerealele. Sa vad ce mai am curaj sa incerc :) Poate imi mai dati si voi idei... ?

4 comentarii:

  1. mega image chiar e magazinul tau preferat sau ii faci doar reclama?:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar e :) adica, e cel mai apropiat de noi (sunt chiar mai multe MI in apropierea noastra, si nicio alta marca de supermarket) si asa a nimerit mereu, pe oriunde ne-am mutat :) si cam gasim in el tot ce ne trebuie :) oricum, nu cred ca a ajuns blogul meu la nivelul la care sa fac reclame :D am mai pus cateva link-uri, doar de la ce ne place.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah, si chiar nu cred ca are nevoie MI de reclama tocmai pe blogul meu :) nici macar la TV nu isi face asa multa reclama ca altii...

    Oricum, retete cu hrisca imi da cineva? :D

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) Mi-a placut povestea ta, Diana. Cred ca fiecare dintre noi a patit-o macar o data. Si eu cateodata pot sa pun mana in foc ca am vazut ceva pe eticheta cand de fapt...imaginatia imi joaca farse :) Ai dat pana la urma de retete interesante pentru mancarea cu hrisca? :)

    RăspundețiȘtergere